Revista Art-emis
Se va întâmpla „ceva” la 22 decembrie 2012? PDF Imprimare Email
Andrei Dorobantu   
Duminică, 17 Octombrie 2010 22:04

Andrei Dorobanţu, art-emis Dezvăluiri senzaţionale! Calendarul Maya, preziceri referitoare la sfârşitul lumii

Proaspăt ales în Scaunul Sfântului Petru în anul 999, Papa Silvestru al Doilea, pe numele său Gerbert d'Aurillac, primul Papă francez, s-a văzut confruntat cu ceea ce, dacă s-ar fi întâmplat astăzi, am fi numit „sindromul Y1K". Nebunia declanşată în întreaga Europă care îşi vindea tot ce avea sau dăruia la săraci pentru a avea o şansă în plus în confruntarea cu Sfârşitul Lumii. Poate vă mai amintiţi de sindromul Y2K-K fiind simbolul „kilo", adică o mie. Dincolo de exploziile de isterie, de nebunia media, de zâmbete dispreţuitoare dar mai mult sau mai puţin forţate, instituţiile şi persoanele cu adevărat responsabile au luat măsurile necesare - cum ar fi de pildă teste în centralele nucleare pentru a vedea ce s-ar putea întâmpla în momentul schimbării anului din „99" (1999) în „00" (2000). Ceasurile au fost potrivite la câteva minute înainte de ora 00.00 din data de 00.01.01. Nu s-a întâmplat nimic. Din fericire. Om de ştiinţă şi educator înainte de a deveni papă, Silvestru II a procedat la fel. Nu a luat în râs frica oamenilor, ci a deschis porţile bisericii şi a oficiat o slujbă în care el, în fruntea credincioşilor şi alături de aceştia, s-a rugat până dincolo de miezul nopţii şi spre dimineaţa zilei de 1 ianuarie. Şi nu s-a întâmplat nimic...

De ce am început reamintindu-vă această întâmplare? Pentru că există probabil o serie de determinări inerente fiinţei umane care nu pot fi înlăturate în nici un fel. Nici prin autocontrol, nici printr-o intervenţie externă, nici prin convingere şi cu atât mai puţin recurgându-se la argumente raţionale. Există probabil o explicaţie, una profundă şi total nebanală, pentru aceste determinări dar nu despre aceasta aş vrea să vorbim - oricum nu sunt câtuşi de puţin calificat pentru o asemenea discuţie. Vă propun doar să ne oprim la una singură dintre ele: din ce în ce mai des anunţatul sfârşit al lumii în anul 2012. Principalul motiv este că dacă acum o mie de ani argumentele invocate erau în primul rând legate de religie, în particular de religía creştină, în acest moment ceea ce se invocă este Ştiinţa, sau, dacă vreţi, baza ştiinţifică. Nu am nici cea mai mică intenţie de a minimaliza vreunul dintre argumentele invocate, de a ridiculiza convingeri sau discuţii. Doar modul în care este folosită Ştiinţa este discutabil. În primul rând pentru că ea este invocată „pe post" de Religie. În al doilea rând, pentru că dacă frica de sfârşitul lumii are o evidentă (şi, ca de obicei, benefică) dimensiune de catharsis atunci când contextul este doar unul religios, amestecarea Ştiinţei anulează practic catharsisul şi este în deserviciul amândoura. În al treilea rând, pentru că inocularea fricii, implicit sau explicit, ascunde sau face nedetectabile o serie de amănunte extrem de interesante. Unor asemenea aspecte le va fi deci dedicat cu precădere acest serial.

Încep, inevitabil, cu „prezicerile" calendarului mayaşilor, dar nu doar cu ei.

Să ne reamintim deci: civilizaţia Maya îşi atinge apogeul între anii 250-900 şi va dispărea practic total în secolele 10-16, într-un fel şi din motive care şi astăzi stârnesc mari discuţii şi controverse. Perioada sa "preclasică" începe însă undeva în al zecelea mileniu înainte de Hristos. Şi aceasta cu toate că celebrul lor calendar are ca dată de începere, în termenii calendarului nostru de astăzi, data de 11 august 3114 î.H. În fine, data acceptată de istorie pentru primele aşezări mayaşe pe coasta Pacificului este anul 1800 î.H. Să nu ne oprim aici însă şi să trecem Pacificul, până în India anilor 1500 – 500 î.H. şi după aceea. Acesta este perioada în care sunt scrise Vedele, urmate de Purane, texte în care, pe lângă cronologiile de regi şi semizei, de eroi şi de înţelepţi, găsim povestită istoria Universului, de la crearea până la distrugerea sa (repetată, întrucât existenţa Universului în cosmologia hindusă este una ciclică). De ce facem aceasta? Vom vedea imediat.

Calendar MayasSă revenim la calendarul mayaşilor. Acesta foloseşte trei sisteme în paralel – cel numit de noi „long count", Tzolkin (calendarul divin) şi Haab (calendarul civil). Fiecare zi în Long count se scrie calculând toate zilele care au precedat-o de la începutul ciclului (11 august 3114 î.H. în calendarul nostru gregorian). Secvenţa este baktun.katun.tun.uinal. kin (mai mulţi au remarcat asemănarea cu modul în care scriem astăzi adresele Internet!). Kin este unitatea de bază, ziua. Sistemul folosit este unul vigesimal (cu baza 20, aşa cum sistemul nostru zecimal foloseşte baza 10) recurgându-se uneori şi la baza 18. Unităţi unei date long count reprezintă deci (voi spune direct "zile" în loc de kin): 1 uinal = 20 zile; 1 tun = 18 uinal = 360 zile = aprox. 1 an; 1 katun = 20 tun = 7,200 zile = aprox. 20 ani; 1 baktun = 20 katun = 144 000 zile = aprox. 394 ani. Kin, tun şi katun se numără de la 0 la 19 (mayaşii cunoşteau şi foloseau zero!). Uinal se numără de la 0 la 17. Baktun se numără de la 1 la 13. Credinţa mayaşilor era că la încheierea unui pictun, adică 20 baktun, adică 7 885 de ani, universul este distrus şi recreat. De asemenea, fiecare al 13-lea baktun înseamnă/aduce schimbări majore în lume.

Data la care scriu (22 martie 2009) este în calendarul mayan 12.19.16.3.8 (puteţi căuta pe Internet şi să folosiţi „Mayan Calendar Tools" – Gregorian-Mayan Date). Zilele următoare (23 şi 24 martie 2009) sunt 12.19.16.3.9. şi 12.19.16.3.10. În anul care urmează, 2010, aceeaşi secvenţă de trei zile va fi 12.19.17.3.13., 12.19.17.3.14 şi 12.19.17.3.15. Şi, cum se întâmplă ca această zi în care scriu, repet, 22 martie 2009, să se afle la o distanţă de trei ani şi nouă luni de „sfârşitul lumii", am calculat, cu acelaşi Gregorian-Mayan Date, aceleaşi trei zile, 22, 23 şi 24, de data aceasta în luna decembrie 2012. Rezultatul (primele două cifre reprezintă evident anul 2012):

12.12.22- 12.19.19.17.19//12.12.23- 13.0.0.0.0.//12.12.24- 13.0.0.0.1.

Data care corespunde finalului de long count este 12.19.19.17.19 şi corespunde zilei de 22.12.2012. A doua zi, 23 decembrie 2012, este ...Anul Nou pentru long count-ul mayan. Un nou început. Aşa cum se specifică în mai toate studiile (indiferent cât de serioase le considerăm) dedicate poziţiei speciale pe care o ocupă anul 2012 în cosmologia mayaşilor. 22 decembrie 2012 este un final de baktun, dar nu există o indicaţie în mitologia mayaşilor că aceasta ar însemna sfârşitul lumii. Mai mult, Popol Vuh, cartea sfântă a mayaşilor, care conţine mitul creaţiei al populaţiei Quiché, redactată după tradiţia orală la jumătatea anilor 1500, vorbeşte despre patru lumi, primele trei fiind încercări nereuşite ale zeilor şi doar a patra (lumea noastră) reprezentând un mediu adecvat pentru a plasa oameni în ea. Credinţa mayaşilor era că şi această lume trebuie să se termine, urmând lumile cinci şi şase care să anunţe sfârşitul omenirii.

Trecem din nou în India. Interesant este că aceeaşi dată a solstiţiului de iarnă al anului 2012 mai marchează încă un sfârşit de ciclu, cel al celor patru yugas –vârste, epoci- ale cosmologiei hinduse. Cele patru yugas reprezintă istoria Universului, de la crearea până la distrugerea sa, au o durată de totală de 4,32 milioane de ani şi formează o Mahayuga. 1000 de Mahayuga formează o Kalpa (deci 4,32 miliarde de ani – o zi a lui Brahma). Cea mai scurtă Yuga este ultima, Kali Yuga, cu o durată de 1/10 din Mahayuga – 432 000 de ani; celelalte trei, în ordine inversă, sunt de 2, 3 şi 4 ori mai lungi. Prima este Satya Yuga, epoca de aur: 1 728 000 de ani. O epocă fără războaie, fără foamete şi suferinţă - fără rău. Ea este urmată de Treta Yuga, epoca de argint: 1 296 000 de ani. Nu doar durata epocii se scurtează, ci şi vieţile celor care trăiesc în acest timp – aşa cum se va întâmpla şi în epocile următoare. Lucrurile încep să se deterioreze, începe corupţia, apare răul, indiferent ce vrem să înţelegem prin acest lucru. A treia epocă este şi mai scurtă - 864 000 de ani: Dvapara Yuga, epoca de bronz. Ea marchează începutul căderii omenirii. Ultima epocă, cea în care ne aflăm noi acum, este epoca de fier, Kali Yuga. 432 000 de ani. Răul şi corupţia sunt forţele care dictează într-o lume care se desfăşoară pe patu direcţii: lăcomie, războaie, foamete, boală.

Ca şi long count-ul mayaşilor, şi acest ciclu se încheie tot la solstiţiul de iarnă 2012. Simplă coincidenţă? Poate. Deşi este uşor straniu ca două civilizaţii atât de diferite să ajungă, la momente de timp atât de diferite, la o aceeaşi dată. Acesta este un motiv, suficient de important, cred, pentru a urmări lucrurile cu ceva mai multă atenţie.

Se va întâmpla „ceva" la 22 decembrie 2012? Şi dacă da, ce? „Preocuparea" acută pentru un (nou) posibil „sfârşit al lumii" în această zi a început să se facă simţită cam pe la sfîrşitul anilor 1990 şi este de aşteptat să genereze o isterie fără precedent în lumea contemporană pe măsură ce ne apropiem de ea (avem un precedent foarte apropiat în ceea ce s-a întâmplat la 10 septembrie 2008, cu inaugurarea LHC-ului la CERN, Geneva). Dar eu am convingerea că nu trebuie să tratăm cu uşurinţă nici o comportare umană, mai ales când aceasta capătă caracter de masă. Fizica şi fizicienii mai puţin ca oricine altcineva, date fiind pregătirea şi antrenamentul lor în tratarea unor asemenea probleme şi încercarea de a le explica. Pentru ceilalţi şi pentru ei. Şi sunt multe lucruri cu totul speciale care se vor întâmpla în ştiinţă şi în lume în cei trei ani care urmează. Aş merge chiar până la a spune că sunt lucruri fără precedent. Despre câteva dintre ele va fi vorba în episodul următor.

footer