Revista Art-emis
Psihologia sonoluminică PDF Imprimare Email
Cercetător dr. Gabriel Ungureanu   
Sâmbătă, 11 Februarie 2012 13:59
Psihologia sonoluminicăIonel Mohîrţă - Psihologia Sonoluminică, Bucureşti, Editura Ars Docendi


În lucrarea „Psihologia Sonoluminică. Un proiect de psihologie cuantică", dr. Ionel Mohîrţă încearcă şi reuşeşte o abordare ştiinţifică, cuprinzătoare, dar fără pretenţii de lucrare exhaustivă în domeniul cunoaşterii omului. El declară că această lucrare este un „abc" sau un ghid ştiinţific, menit să popularizeze noile descoperiri ştiinţifice cu privire la psihologia omului precum şi la sensul existenţei sale. Lucrarea este structurată în două părţi principale, dispuse în 32 de capitole distincte: prima parte - Coordonate teoretice şi cea de a doua - Contribuţii la psihodiagnoza emoţională prin Psihometrie GDV, care reprezintă cercetarea practică a lucrării. În primele capitole autorul îşi propune afişarea unui listing ştiinţific, foarte riguros cu privire la conceptele de bază ale Psihologiei Cuantice şi debutează cu o introducere în subiect care presupune o echidistanţă faţă de orice posibilă interpretare „şcolastică". Psihologia Sonoluminică este definită de autor ca fiind: acel domeniu al psihologiei care investighează fenomenele mentale din punct de vedere al influenţei sunetului şi luminii asupra personalităţii umane. Pe scurt în corpul uman au loc patru fenomene cu un profund caracter informaţional şi anume: lumina, sunetul, solitonul, microgăurile de vierme adică vortexul de manifetare a câmpurilor de torsiune. Fizicienii susţin că totul este lumină, mai mult sau mai puţin încătuşată în materie. Ionel Mohârţă descrie lumina ca fiind un posibil arhetip, deopotrivă fizic, biologic şi psihosocial în măsură să unifice nu numai simbolic viaţa umană ci şi cadrul ei construit. El arată că lumina poate fi abordată în patru direcţii principale şi anume: Lumina fizică (fotonul are masă), lumina biologică( biofoton), lumina mentală (holograme lumince), lumina spirituală (esenţa surselor de lumină din megavers Big bang-ul). Deasemenea radiaţia optică este capabilă să cauzeze schimbări chimice în fiinţele vii şi material. Această proprietate se numeşte actinism, iar radiaţiile sunt denumite radiaţii actinice, acestea având proprietatea de a altera o moleculă sau a o divide dând naştere unei noi specii moleculare. Lumina şi efectele ei sunt prezentate şi în opera unor autori citaţi, precum biologul rus Alexandr Gurvich care demonstrează încă de la publicarea din 1926 a operei sale „The problem of cell division", că organismele vii, în special în perioada lor de creştere, emit la nivelul ţesuturilor sau celulelor în diviziune, o radiaţie ultravioletă. Gurvich constată prezenţa acelei radiaţii la om, în sânge dar mai ales în celulele aflate în process de diviziune celulară adică de cancerogeneză. El arată că pachetele de fotoni ai radiaţiei sunt emişi de impulsuri premitotice şi sunt absorbiţi de celule vecine, indicându-le producerea unui impuls de radiere secundar. Această radiaţie a fost confirmată ulterior de profesorul Otto Rahn care i-a stabilit spectrul de emisie în 1936. La rândul său V.P. Kazanceev, a realizat în anii 1974-1976 cercetări care au pus în evidenţă interacţiunea fotonică la distanţă. El a demonstrat că celulele bolnave induc în cele sănătoase, aflate la distanţă şi fără un contact direct, modificări citopatologice prin radiaţia ultraviolet. Cel care a demonstrat influenţa luminii asupra proceselor psihice a fost cercetătorul rus Peter Gariaev, când, în 2002, făcea publică descopereirea sa privind capacitatea aparatului cromozomial de a funcţiona în acelaşi timp ca sursă si receptor al textelor genetice, citind şi înţelegând aceste texte create de evoluţia biosistemelor ca modele similare cu textele din gândirea umană. Guenter Albrecht Buehler, profesor de biologie celulară la Northwestern a demonstrat între anii 1978-2002 că mişcarea celulei nu este întâmplătoare. Aceasta are ochi în forma centriolilor şi un centru de control asemănător creierului (centrozomul) ce pot măsura spaţiul şi timpul. Cercetările lui Buehler au arătat că sursele de lumină sunt cel mai uşor „văzute" de aceşti centrioli. Autorul Ionel Mohîrţă îşi ridică întrebarea dacă viaţa psihică, conştienţa nu reprezintă cumva suma conştienţei tuturor celulelor corpului nostru.

Dacă imaginile poartă cele mai multe informaţii, sunetul are totuşi cea mai subtilă şi mai expresivă cale de a transmite informaţii afirmă Ionel Mohîrţă în capitolul despre sunet. Semnificaţiile surprinse de autorul Psihologiei Sonoluminice sunt: Sunetul fizic (unda acustică), sunetul biologic (se face referire la ultrasunet), sunetul mental (sunetul holographic), Sunetul spiritual (sunetul creaţiei, sunetul sferelor). Sunetul este rezultatul unei mişcări vibratorii a particulelor şi obiectelor. Vibraţiile care produc sunete reprezintă o energie care există pretutindeni în natură.Fiecare obiect are frecvenţa sa natural de vibraţie. Starea de oscilaţie a unui corp sau a unui system fizic cauzată de exercitarea asupra lui a unei acţiuni exterioare periodice poartă numele de rezonanţă. Cântecul , meloterapia activează la om centri energetici care la rândul lor acţionează aura organelor importante legate în mod vital de ei. Energia undelor astfel receptată se transformă în alte forme de energie precum energie electrică sau magnetic. Apoi sunetul pătrunde în interior prin analizatorul auditiv pentru a ficonştientizat de creier. Reacţia întregului organism la muzică este denumită biorezonanţă. Cercetările în ultrasonografie au evidenţiat propagarea unui anumit gen de excitaţii în fluidele organismului asemănătoare razelor x. Acest gen de excitaţii în sisteme coerente au caracteristicile undelor solitonice şi se numesc solitoni. Solitonii se comportă ca unde scalare de-a lungul lanţului. Undele scalare sunt unde electroacustice. (W.A.Rodrigues Jr. şi J.E.Maiorino 1996)

După autor, structura aurei corpului uman este formată din 7 straturi principale sau câmpuri de energie: primul ar fi cel electric, al doilea cel emoţional, al treilea, cel mental, cel astral, cel al contemplării eterice, câmpul celest al aurei şi cel de al şaptelea cel ketheric. Energia vitală este localizată în cele 7 chakrasuri care sunt Muladhara, Swadistana, Manipura, Anahata, Vishudha, Ajna şi Shahasrara. Aceste roţi de lumină sunt străbătute de trei canale principale de energie Ida (stânga), Pingala (dreapta) şi Sushumna (central), precum şi de nadis, adică porţi de energie care se închid sau se deschid după situaţie. Acest sistem lucrează împreună şi simultan pentru a sigura coordonarea energetică a organismului. Atunci când aceste câmpuri sunt afectate, organismul se poate îmbolnăvi grav. Concepte de bază ale Psihologiei Sonoluminice: În organismul uman şi în jurul său se găseşte o radiaţie responsabilă de procesarea informaţiei şi care poate explica proprietăţile psihismului. Această radiaţie se numeşte bioluminiscenţă ultraslabă . Se pare că acest fenomen este responsabil în parte de formarea şi dinamica proceselor mentale. Autorul consideră ca pilon de bază al acestei noi psihologii gândul pe care îl prezintă într-o definiţie de manieră nouă: Gândul spectral este o entitate energo-informaţională stabilă dar emergentă, care respectă superpoziţia şi înlănţuirea cuantică, conţinând date organizate, o informaţie înţeleasă ( cu valoare de semnificaţie), este legătura dintre materialitate şi imaterial, capabilă să influenţeze mediul înconjurător prin oscilaţiile sale stabile, torsionic-solitonice, emanând radiaţii electromagnetice, unde mecanice, şi particule neutrino. Este constituit din holograme sonoluminiscente învelite într-o undă torsiono-solitonică, sferă sau altă formă ce reprezintă realitatea psihică, prin conştienţă şi conştiinţă la un anumit moment dat. Emoţia sonoluminică este definită astfel: O vibraţie care provoacă contracţia sau dilatarea protoplasmei celulelor prin influenţa undelor sonoluminice, determinând senzaţii.Voinţa este văzută ca fiind capacitatea, forţa de a transforma intenţia în acţiune, chiar dacă se întrevăd dificultăţi în obţinerea lucrului dorit, ea fiind dată de naşterea membranei solitonice a gândului care restabileşte rezonanţa. Este puterea persistentă care ne dă impulsul de a porni la drum, este concentrarea de forţe fizice şi psihice pentru a pune lucrurile în mişcare. Memoria este: un complex sinergetic de înmagazinare a gândurilor şi emoţiilor care conţine substratul declanşării acţiunilor noastre. Imaginaţia apare ca fiind procesul intelectual de selectare şi combinare în imagini noi, elemente din experienţa anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experienţă, provenite din vacuum prin intermediul luminii. Conştienţa este definită ca: o stare cu o sensibilitate specială care presupune pe lângă starea de veghe, sentimentul identităţii personale, şi autosituarea imediată în spaţiu şi timp, iar Conştiinţa este: modaliatea procesuală a psihicului uman, elaborată prin activitate socială şi enculturaţiemijlocită prin limbă, bazată pe un model intern-extern, care constă în reflectare decodificată prin cunoştiinţe, autoorganizare cu efecte emergente şi autoreglaj la nivelul coordonării necesităţilor subiective cu necesitatea obiectivă estenţială.

În capitolele finale, sunt descrise la modul general, principalele metode în domeniul practic nelimitat al cunoaşterii psihometriei cuantice, realizate până acum de cercetătorii din ştiinţe pentru a releva impactul cunoaşterii actuale. Psihometria clasică este ştiinţa măsurării omului constrâns şi dimpotrivă, psihometria cuantică este ştiinţa măsurării omului liber. Astfel, aflăm că tehnologiile care permit măsurarea traseelor energiei umane au apărut încă din 1954, când dr. Reinhold Voll a măsurat cu dispozitivul care îi poartă numele, prin electro-acupunctură rezistenţa organelor şi sistemelor umane. Elelectronografia este o altă metodă prezentată în această descriere care pune în evidenţă biocâmpul uman, precum şi bioelectrogeneza umană. Aparatura cuantică bioenergetică QXCI este folosită pentru a diagnostica imaginea aurei cibernetice a corpului dar şi a chakras-urilor energetice. Este utilizată uzual în medicina de nivel înalt. Metoda de vizualizare prin descărcare în gaze GDV este una din cele mai performante metode de cercetare şi experimentare la ora actuală, ea reprezintă o înregistrare computerizată şi analiza luminiscenţelor induse de obiecte, inclusiv de cele biologice şi amplificarea lor prin descărcare în gaze. Atât această metodă, cât şi aparatul reprezintă munca profesorului Konstantin Korotkov de la catedra de fizică a Universităţii din Sankt Petersburg, fiind certificată de Comisia de Sănătate a Comunităţii Europene şi de către Ministerul Federaţiei Ruse. În psihologie, această metodă măsoară schimbările în stările mentale şi emoţionale, selecţia ocupaţională dar şi stările modificate de conştienţă. Unul dintre meritele GDV este de a putea aprecia instantaneu starea psihoemoţională precum şi determinarea tipului de personalitate al individului măsurat. De asemenea, GDV are posibilitatea de a măsura nu doar starea unui organ, ci poate aprecia starea organismului în totalitate.

Ultima parte a lucrării - cercetarea experimentală - pune în evidenţă următoarele obiective de cercetare:
1) Influenţa tehnicilor PEU, Meloterapiei şi NLP asupra parametrilor câmpului electron-fotonic uman.
2) Influenţa tehnicilor PEU, Meloterapiei şi NLP aura indicelui de stress.
3) Influenţa tehnicilor PEU, Meloterapiei şi NLP aura centrilor conştienţei.
4) Suprafaţa integrală. Analiza statistică a fost realizată cu ajutorul testului t pentru eşantioane perechi cu măsurători repetate.
Concluziile acestei lucrări demonstrează: O contribuţie teoretică, metodologică şi una aplicativă. Esenţial este punerea în evidenţă a acţiunii sunetului şi luminii în viaţa psihică a omului şi în explicarea pe această bază a dinamicii personalităţii umane. Lucrarea de faţă, este un debut ştiinţific doctoral, psihologic, condensat dar şi specializat al reperelor experimentale de înalt nivel şi nu în ultimul rând un impresionant ghid psihologic care favorizează depistarea stimulilor intimi sau externi, susceptibili de a fi determinanţi în dezvoltarea gândurilor şi pe cale de consecinţă a activităţii umane. Lucrarea Psihologia Sonoluminică se adresează în primul rand specialiştilor din psihologia generală, psihologia transpersonală, celor din departamentele de cercetare, profesorilor din toate mediile universitare. Lucrarea se orientează bineînţeles şi spre grupul studenţilor de la psihologie care vor dori să se specializeze în psihologia cuantică precum şi tuturor celor interesaţi de acest domeniu.

footer