Revista Art-emis
Cronica scepticului PDF Imprimare Email
Cristian Roman   
Miercuri, 13 Octombrie 2010 21:56

Roman Cristian, art-emis„Nu au fost pe Lună! Vom deveni un popor gata să ia de bun orice se spune la televizor”

Cu ceva vreme în urmă, într-o seară, uitându-mă la televizor, pe unul dintre canalele postului public de televiziune, am aflat o emisiune foarte interesantă: o emisiune de ştiri. Deşi timpul meu disponibil este redus la un minim ce tinde veşnic către zero absolut, mi-am lăsat treburile pentru că ce se vedea acolo îmi părea a fi interesant. Şi a venit o clipă... Pe ecran au apărut un domn din Franţa şi o doamnă de la noi, plus, desigur, preafrumoasa moderatoare a emisiunii. Domnul din Franţa este un mare specialist în astrologie, ni se spune. Şi ni se mai spune că dumnealui este unul dintre acei astrologi recunoscuţi pe plan mondial, cu mai multe cărţi publicate. Timp de câteva minute bune s-a vorbit despre astrologie. Domnul din Franţa este un astrolog mare, un erudit medievist, ni se comunică dintru început, dar mai apoi rămâne numai astrologia. Domnul din Franţa este capabil să explice, prin prisma astrologiei, de ce s-a întâmplat cutare lucru. Altfel spus, domnul din Franţa este capabil să facă prognoze pentru trecut! Am fost profund impresionat. Oamenii din studioul unuia dintre canalele televiziunii publice discutau la un mare nivel intelectual. Cuvinte, sintagme, concepte, totul sugera o solidă capacitate de a mânui cuvintele. Singura problemă era cea legată de adevăr.

Acolo, în emisiune, nimeni nu punea la îndoială nimic. Astrologia, aşa cum îi stă ei bine în mass media din România, este o ştiinţă adevărată, una veche de mii de ani. Domnul din studio avea capacitatea „ca prin calcule, prin interpretarea hărţilor astrologice” să spună „despre lucruri care s-au dovedit că s-au întâmplat”. A scris domnia sa şi două cărţi despre astrologie. Unele care se ocupă nu de destine individuale, ci despre felul în care astrele influenţează soarta naţiunilor. Şi ce ne mai spune domnul din Franţa? Ne spune că astrologia este un soi de mijloc de navigaţie. „Astrologia nu este decât o busolă, care îţi permite să navighezi în funcţie de busolă”. Te ajută să ştii dacă o perioadă este favorabilă, iar dacă perioada este mai puţin favorabilă te ajută să te pregăteşti cum se cuvine”. Am sperat să ni se arate ceva dovezi în acest sens. Adică în ce fel poziţia unor astre pe cer creează condiţii favorabile sau mai puţin favorabile.

Unde este adevărul astrologiei?

Ca de obicei, limba de lemn astrologică a intrat în acţiune. Ni s-a servit obişnuitul text cu armonia „care există în Cosmos, între marele Cosmos, între stele, şi mai ales dintre Sistemul Solar şi propriile vieţi, propriile noastre existenţe, fie că este vorba de planul individual, fie că este vorba de un plan colectiv”. Clar? Vă spuneam eu, se rosteau cuvinte meşteşugite. Şi tot eu vă spuneam că există o problemă legată de adevăr. Unde este adevărul astrologiei? Am îndrăznit eu, cu ani în urmă, să sugerez câteva căi prin care i s-ar putea dovedi adevărul, în măsura în care el există (Ştiinţă şi tehnică, nr. 11-2004). Îndrăznesc şi acum să spun că astrologia şi adevărul sunt două domenii care nu se intersectează în niciun fel. Dar, mă tot întrebam, urmărind şi alte emisiuni de ştiri ale acelui post public: unde sunt subiectele legate de ştiinţă? Măcar acolo, strecurate în grabă, câte ceva dintre extraordinarele întâmplări din ştiinţă? Mai nimic. Mi-am amintit atunci că am discutat cu unul dintre responsabilii uneia dintre televiziunile comerciale. Apollo 11 - 1969Îl întrebasem de ce simte nevoia să aibă o emisiune de astrologie şi nu una de astronomie. Mi-a răspuns că nici nu o să îmi pot imagina ce mare audienţă are emisiunea cu pricina. Un motiv plauzibil pentru o televiziune comercială, care, la noi, vânează cu orice preţ audienţa. Trăiască audienţa! Ea trebuie să primească nu adevăruri, ci numai ce doreşte ea să audă. Să fie acesta un motiv acceptabil pentru o televiziune publică? Oare, nu cumva, acolo ar trebui să existe alte criterii? Oare ştiinţa nu mai are niciun rost în lumea asta, a noastră? Nu ne ajută ele să ne apropiem de adevăr? Altfel spus, adevărul ştiinţei nu mai trebuie să conteze?

De ce scriu aceste rânduri, de ce abordez o temă care unora ar putea să pară minoră? Am mai spus-o. O fac pentru că mă tem. Îmi este de-a dreptul frică. Încet, încet, vom deveni un popor din acela zâmbitor, gata să ia de bun orice se spune la televizor. Mânuitori abili de telecomenzi, dar lipsiţi de un minim de capacitate de a separa adevărul de minciună. Gândirea critică, redusă la un minimum absolut, acceptă orice. Nu mă credeţi? Atunci să vă mai spun, că, în urmă cu vreo doi ani, tot pe televiziunea publică, în perioada tranzitului lui Venus, în loc să se vorbească despre acest fenomen rar, s-a găsit de cuviinţă să ni se vorbească despre efectele astrologice ale spectacolului ceresc. Erau în studio şi doi veritabili oameni de ştiinţă, dar nu prea au putut vorbi... probabil pentru că ar fi scăzut audienţa. Şi vă rog să constataţi ce se întâmplă acum. Aţi văzut (de data aceasta pe televiziunile comerciale) pe acea doamnă care s-a ridicat la Rai şi a revenit pe Pământ pentru a ne oferi relatări de acolo? Sau pe acei domni care ne tot anunţă cutremure catastrofale? Unul dintre ei se uită la nişte particule care plutesc într-un lichid, iar celălalt se uită la vedeniile proprii, îi ştiţi? Au scos oameni din casă cu „previziunile” lor. Sunt bine cunoscuţi pe plan naţional, în schimb Preşedintele Academiei este un anonim pentru mulţi dintre români. Să nu fie acesta un motiv de teamă? Atunci, aţi auzit de acel domn care de vreo doi ani tot anunţă războiul meteorologic împotriva României? Elucubraţii pe bandă rulantă, enunţate cu toată seninătatea de acel „expert”, de către acel „savant”. Pentru el nu contează ce spune Administraţia Naţională de Meteorologie. Nu contează în niciun fel. El propune să analizăm apa de ploaie. Dar să vedem comunicatul dat de ANM în 28.06.2006.

Comunicat de Presă al ANM R.A. privind ipoteza „războiului meteorologic”

Având în vedere informaţiile vehiculate atât în mass- media, cât şi în Parlamentul României privind ipoteza unui „război meteorologic”, Administraţia Naţională de Meteorologie R.A. (ANM) precizează: ca urmare a investiţiilor financiare considerabile făcute de Guvernul României în domeniul meteorologiei naţionale în ultimii ani, ANM dispune de tehnologia necesară supravegherii evoluţiei atmosferei pentru întregul spaţiu european, cu detalii la nivelul României. Astfel, pe baza imaginilor recepţionate de la satelitul european METEOSAT 8, a datelor furnizate de reţeaua de radare meteorologice de tip Doppler, a observaţiilor efectuate la staţiile meteorologice din ţară şi din Europa, evoluţia atmosferei este monitorizată permanent de către specialiştii din ANM.

În plus, pe baza modelelor numerice de prognoză a vremii utilizate în cadrul ANM, evoluţia fenomenelor meteorologice la nivelul României poate fi anticipată rezonabil până la cinci-şapte zile. Aceste modele, pentru a fi capabile să furnizeze prognoze ale vremii, sunt iniţializate cu date atmosferice reale măsurate în diverse locuri şi dau o imagine globală sau regională a stării atmosferei la anumite momente de timp. Astfel, se poate prognoza cu câteva zile în avans posibilitatea apariţiei fenomenelor meteorologice periculoase.
S-ar putea admite ipoteza „războiului meteorologic” în condiţiile în care, de exemplu, modelele numerice ar indica pentru un interval de timp vreme însorită, iar în realitate în acea perioadă ar ploua torenţial [sublinierea noastră]. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată pe teritoriul României. Ploile intense din ultimii ani au fost anticipate de majoritatea modelelor atmosferice.

Pentru a se produce ploi intense sunt necesare două condiţii, şi anume: să fie multă umezeală în atmosferă şi să existe nuclee pe care vaporii de apă să condenseze pentru a forma picăturile de ploaie. Umezeala excesivă din atmosferă nu se poate explica decât prin cauze naturale, determinate de circuitul apei în natură şi de creşterea temperaturii medii a aerului. Nu se poate imagina că la scară regională [sublinierea noastră], în mod artificial, umezeala să fie generată sau „dirijată” dintr-o zonă în alta. Dacă s-ar fi putut crea astfel de condiţii, în Sahara ar fi fost posibil să fie generate ploi artificiale. Concentraţia nucleelor de condensare poate fi mărită datorită poluării atmosferei sau eventual a unor factori artificiali, dar numai pe zone restrânse [sublinierea noastră], de câţiva kilometri. Producerea sistematică de umezeală şi de nuclee de condensare, în mod artificial, într-o anumită zonă extinsă de pe glob nu ar putea să rămână nedetectată cu tehnologia modernă, existentă, de sondare a atmosferei pe glob. Pe baza datelor meteorologice menţionate anterior, specialiştii din ANM au anticipat evoluţia atmosferei, emiţând de fiecare dată atenţionări şi avertizări meteorologice de fenomene severe pentru diferite regiuni ale României.

De asemenea, subliniem că fenomenele meteorologice extreme produse în România nu ar fi putut fi prognozate dacă ipoteza unui „război meteorologic” ar fi fost reală. Din toate cele menţionate considerăm că din punct de vedere ştiinţific este nejustificată temerea că România ar fi victima unui „război meteorologic”. Noţiunea de „război meteorologic” este o ipoteză pe care o poate lansa doar un nespecialist în domeniu. De altfel, chiar în aceste zile când în România este soare, în ţări din Europa precum Germania, Italia sau Austria plouă abundent, fără ca cineva din aceste ţări să considere că ar fi victime ale unui „război meteorologic”. Apropo... aţi citit sau aţi auzit pe undeva despre acest comunicat al ANM? Aproape că aş paria pe leafa mea că nu aţi aflat de el. Nu a fost un comunicat pe placul mass media. Nu se află în textul de mai sus nicio catastrofă, niciun mister, nimic supranatural...

Ştiinţa merită mai multă atenţie

Pe de altă parte, de-a lungul timpului acest război meteorologic a fost testat. Am scris şi noi un articol, în secolul trecut, în revista Ştiinţă şi tehnică, despre folosirea iodurii de argint pentru a provoca ploi artificiale în timpul războiului din Vietnam. Dar de aici până la elucubraţiile domnului de la televizor este cale foarte lungă, mult prea lungă. Domnul despre care vorbim este expert, zice el. Chiar are şi un doctorat în domeniu. Tot ce se poate. Eu zic că îl are pe degeaba, la noi orice (inclusiv un doctorat) este posibil. Numai că acel domn nu este interesat de ceea ce am putea numi adevăr ştiinţific, adică exact acel lucru care ar trebui să fie preocuparea de bază a unui om de ştiinţă. El vrea cu orice preţ la televizor, şi cu asta basta! Şi reuşeşte să apară destul de des. Ne mai spune şi alte năzbâtii. Este un adevărat spectacol! Ne vorbeşte despre teleportarea virusurilor, pe care, cică (dacă ţin eu bine minte), au reuşit-o ruşii. Nu contează că, în realitate, abia dacă ne descurcăm cu un număr mic de atomi, iar teleportarea se face în anumite condiţii, cu totul speciale, despre care domnul expert, sunt sigur de asta, habar nu are. Nu ştie despre ce este vorba, în schimb fabrică voios informaţii. Mă gândesc uneori că dânsul se documentează în somn. Ceea ce visează devine informaţie care, mai apoi, face deliciul televiziunilor. Expert şi în războiul psihotronic, scrie cărţi şi despre el. Ne spune că Tesla era în stare să provoace cutremure la comandă, că ciclul de unsprezece ani al Soarelui s-a redus la jumătate şi că ne aşteaptă catastrofa...

Mă opresc, brusc, aici. Simt că mă enervez mult prea tare, şi aş deveni mult prea violent pentru blânda noastră fire, dar trebuie să facem ceva. Nu trebuie să lăsăm ca impostura să domine mass media. Ştiinţa este atât de frumoasă, ne dezvăluie atât de multe lucruri uimitoare, încât ar merita să i se acorde ceva mai multă atenţie. Dacă nu vom face nimic, atunci, o repet, zău aşa, vom deveni un popor din acela zâmbitor, gata să ia de bun orice se spune la televizor, mai ales dacă în imagine ne apar fetele acelea splendide. Şi atunci, de partea aceasta, a celor ce încearcă să descopere măcar fărâme de adevăr, nu va rămâne nimic altceva decât spaima.

Grafica - Ion Măldărescu
footer