Pe parcursul vieții aducem în corpurile noastre alimente dintre cele mai diverse, într-o cantitate de aprox. 70 de tone și unele băuturi (apă, lapte, supe, ceaiuri, băuturi cu conținut cafeinic, băuturi alcoolice etc.). Oare toate acestea ne și ajută să ne menținem sănătatea, sau contribuie zi de zi la ruinarea acesteia? Ca să răspund la această întrebare am scris articolul de față, care sper să fie util tuturor celor care vor să trăiască sănătos chiar și la vârste avansate,celorlalți însă... Postulat: „Corpul nostru este bazic" (pH-ul sângelui este 7,4)! Bazic a fost creat şi tot bazic va funcţiona ori crapă pământul. Corpul bazic şi menţinut bazic nu face cancer şi nici tumori latente. Încă de la Creațiune, Dumnezeu a indicat omului dieta vegetarian totală (vezi Geneza 1,29), ca un factor major de protecție împotriva tuturor bolilor degenerative ale stilului de viață cu care ne confruntăm noi astăzi (osteoporoză, cancer, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, diabet zaharat, boli autoimune etc.). Dacă oamenii ar reveni la alimentația pe care Creatorul nostru a stabilit-o pentru noi, multe boli și suferințe ne-ar ocoli. Pe când așa... Dacă însă noi aducem în corpurile noatre zilnic alimente acide, acestea vor determina acidifierea mediului intern într-o primă fază. Repet: „corpul nostru este bazic şi doar bazic va funcţiona!".

Pentru ca să poată funcţiona bazic, corpul nostru va apela la rezervele sale de Calciu, luând Calciu din oase şi din coloana vertebrală, sub formă de hidroxid de calciu - Ca(OH)2 -, o bază foarte puternică, într-o cantitate mai mică şi bicarbonat de calciu - Ca(HCO3)2 – o bază mai slabă, dar într-o cantitate mai mare, cu care va tampona acidul care a intrat în organism. Corpul va reveni astfel la pH-ul său bazic, dar vom pierde azi Calciu, mâine Calciu, decenii întregi Calciu şi uite-aşa ajungem să facem osteoporoză etc. DAR nimeni nu ne spune motivul pentru care un adult de 70 kg are nu mai puţin de... 1 kg de Calciu în oase. Nu-i totuși cam mult ? Ei bine, Calciul stocat este şi un factor natural de potenţă medie... anti-cancer !!! ...și astfel pierzând decenii Calciu, ne putem trezi ca la mijlocul sau la finele vieții (uneori chiar mai devreme) să ne trezim cu maladia canceroasă (cancer, leucemii, limfoame, mielom multiplu) în... bătătură !

Care sunt alimentele care induc aciditate în organism?
- Toate alimentele de origine animală, dar mai ales lactatele;
- băuturile carbogazoase;
- cerealele decorticate: făina albă, pastele făinoase din făină albă, cornuri etc.;
- dulciurile concentrate: zahăr, miere, bomboane, prăjituri, ciocolată, tort, fursecuri etc.;
- oţetul, murăturile, "moarea", borșul de putină;
- alcoolul şi tincturile;
- alimentele alterate sau fermentate;
- fructele necoapte;
- sursele alimentare de acid oxalic (vezi mai jos);
- TOATE alimentele acre sau acrişoare sau foarte dulci (fructele confiate);
- anumite procedee termice nefaste și nesănătoase de preparare termică a alimentelor: prăjitul (+/- în ulei omega 6), frigerea (+/- în ulei omega 6);
- băuturile "răcoritoare" la sticle din material plastic.

Să vorbim însă de câțiva acizi pe care-i avem în corp, dar și despre alții pe care-i aducem în corp din obișnuință „pentru că așa se face", „pentru că așa am pomenit" sau „pentru că așa ne place la gust".

1. Acidul clorhidric (HCl)

Este un acid anorganic tare, stabil, extrem de coroziv, care la temperatura camerei există sub formă de gaz, putându-se concentra sub formă de soluție până la cel mult 38%. Are numeroase utilizări în industria chimică organică și anorganică, industria farmaceutică, industria fibrelor sintetice, industria pielăriei, ca agent de regenerare pentru rășinile schimbătoare de ioni (în stațiile de demineralizare a apei), industria petrolieră, ca agent de neutralizare, industria ceramică și textilă, industria metalurgică ca agent de decapare și curățare, industria cauciucului pentru sinteza cloroprenului (o verietate de cauciuc), obținerea clorurii de vinil (monomer) și a PVC-ului (polimer) etc. Interesant este că se găsește și-n stomac, SINGURUL loc din organism unde este normal să fie acid, fiind produs din sarea de bucătărie (NaCl) și apă (HOH). Aici este secretat de către glandele fundului și ale corpului gastric, alături de o enzimă proteolitică pe care-o activează, numită pepsinogen (și care se transformă în pepsină), cu rol în digestia grosieră a proteinelor. HCl menține pH-ul sucului gastric la valori de 0,8 – 1,5 unități, exercitând numeroase acțiuni:
- activează enzimele proteolitice din sucul gastric și crează un mediu optim pentru acțiunea acestora;
- coagulează proteinele, oligozaharidele şi trigliceridele, ajutând la fragmentarea lor grosieră (hidroliza acidă);
- stimulează evacuarea gastrică;
- împiedică dezvoltarea germenilor introduși în stomac odată cu alimentele ingerate (sterilizându-le);
- favorizează absorbţia Fe şi trecerea sa (în prezenţa vitaminei C) din forma Fe3+ neabsorbabil, în Fe2+ propriu absorbţiei duodenale;
- ajută la unirea vitaminei B12 cu factorul intrinsec, care reprezintă un prim pas fundamental în procesul de absorbție al vitaminei. După ieșirea din stomac, HCl este neutralizat în prima porțiune a intestinului subțire (duoden), când pH-ul urcă brutal la 8-9 unități, grație secreției pancreatice. Ca o reacție la secreția puternică de acid, stomacul, ca să nu sufere o auto-digestie, se protejează prin secreția unui mucus, cu care își învelește pereții pe dinăuntru. Dacă apar "fisuri" în apărarea stomacului, fie printr-o secreție prea puternică de acid, fie printr-una insuficientă de mucus, vom fi în fața unei gastrite, a unui ulcer, a unei hemoragii sau a unei perforații gastrice.

Factori care cresc aciditatea gastrică

- consumul băuturilor alcoolice, în special a vinului și a berii (chiar și fără alcool), dar și a „tăriei";
- alimentele foarte bogate în Histamină - cel mai important stimulator al secreției gastrice: lactate, murături, cacao, carne de porc, organe animale, alimente fermentate sau alterate, ton, sardină, anșoa, borș de putină, arahide, moluștele și crustaceii marini;
- băuturile/medicamentele care conțin cafeină: cafea (chiar și de cea decofeinizată), -cola, cacao, ceai verde, negru sau rusesc, băuturile „energizante"; Antinevralgic, Cofedol, Fasconal;
- unele boli: gastritele acute, ulcerul gastroduodenal, sindromul Zollinger-Elison, boala Cushing, tumorile hipofizare etc.;
- altele: fumatul, alimentele acre, acrișoare și foarte dulci (dulciurile concentrate), condimentele, oțetul, prăjelile, alimentele fripte, grătarul, afumăturile, Ca2+ administrat oral, hipoglicemia (sau hipoglicemiantele), guma de mestecat, sarea în exces, alimentele cu temperaturi extreme, stres, proteinele animale, obiceiul de a folosi des grăsimi saturate în alimentaţie, mesele copioase (îmbuibarea), obiceiul de a bea lichide (+/- reci) în timpul mesei, sau imediat după masă, obiceiul de a mânca între mese sau tot timpul, numărul redus de ore de somn pe zi, "cuplajul" lapte +/- zahăr (sau miere) +/- ouă produce fermentaţie şi iritaţie gastrică consecutivă, zgomotele de impact, stresul.

Factori care scad aciditatea gastrică

- prezenţa H+ în stomac sau duoden, hiperglicemie, soluţii hipertone, sau grăsimi în duoden;
- în anumite boli : unele forme de gastrită cronică (forma atrofică), pelagra (deficitul vitaminei B3 sau acidul nicotinic), unele anemii (Bierner), tumorile stomacului;
- o serie de medicamente: blocantele pompei de protoni, anti-Histaminicele H2 și parasimpaticoliticele.

2. Acidul lactic

Acidul lactic este un compus chimic care are roluri în mai multe procese biochimice. Acesta se găsește, în stare naturală, în unele produse lactate cum ar fi : iaurtul, kefirul, brânza etc. Cazeina din laptele fermentat este coagulată de acidul lactic.
Deși poate fi produs prin fermentația lactozei, majoritatea acidului lactic folosit în comerț este produs de către bacterii (Bacillus acidilacti, Lactobacillus delbueckii sau Lactobacillus bulgaricus), provenind din produse non-lactate, ca amidonul din porumb sau cartofi. Unele produse care pretind a fi vegetariene au in componența lor acid lactic.
Acest acid se regăsește în industria alimentară și-n alte produse procesate, fie ca ingredient de reglare a pH-ului, drept conservant, sau pentru controlul patogenic al microorganismelor. Mai este utilizat și la amplificarea fermentației la pâinea de secară.
În stare de repaus concentrația sangvină a acidului lactic e de 10 mg%, dar în timpul efortului poate crește până la 200 mg%. În timpul efortului acidul lactic rezultă din descompunerea anaerobă a glucozei, fiind produs de celulele musculare. Globulele roșii de sânge și celulele retiniene, pentru a-și produce energia degradează anaerob glucoza până la acid lactic, obținând însă puțină energie.

Generarea de acid lactic de către mușchi are loc
- la începutul unei mișcări;
- în condițiile unui efort brusc, de scurtă durată;
- în faza finală a unui efort epuizant, constituind un factor de limitare a mișcării/protecție a mușchilor.

Acidul lactic se formează și atunci când corpul descompune monozaharidele pentru a conferi energie organismului atunci când nivelurile de oxigen din sânge sunt scăzute sau perfuzia unui anumit organ este diminuată datorită unui proces aterosclerotic. Când nivelul de oxigen din sânge este normal, monozaharidele sunt "arse" complet, până la CO2 și H2O, eliberând multă energie. La aceeași intensitate a unui EF, cantitatea de acid lactic produs de către mușchi este invers proporţională cu gradul de pregătire al subiectului. Acest lucru înseamnă că, dacă o persoană antrenată și un sedentar practică același tip de mișcare, se produce acid lactic mai mult la persoana ne-antrenată decât la cea antrenată. O altă remarcă : 2 persoane care au același grad de antrenament dacă practică același EF, persoana vegetariană va putea efectua pe o perioadă mai lungă același EF deoarece ea dispune de "tampoane" alcaline în cantitate mai mare în corpul său. Așa se explică de ce o ierbivoră poate alerga mai mult decât o carnivoră .

Efectele acidului lactic
- supraoxigenează sângele pentru a fi metabolizat;
- determină vasodilatație arterio-venoasă;
- produce distrugere tumorală directă;
- stimulează secreția de STH și testosteron;
- excesul său determină febra musculară și / sau o veritabilă epuizare fizică.
Există și autori care apreciază că febra musculară ar fi independentă de producția de acid lactic, fiind strict consecința unor micro-rupturi ale fibrelor musculare și a proceselor inflamatorii generate de acestea, durerea fiind declanșată în opinia acestora de sensibilitatea fibrelor nervoase care sunt angrenate în aceste procese.

Remedii
- băi calde;
- mișcare ușoară;
- surse de glucide complexe, Calciu și Magneziu;
- un masaj ușor al grupei musculare afectate +/- utilizând unguente cu heparinoizi (Lasonil, Hepatrombin etc.).
Sunt persoane care nativ au în mușchi fibre musculare albe mai multe decât la majoritatea populației și compensator mai puține fibre roșii. Aceste persoane sunt capabile să desfășoare mai ușor EF de o intensitate mare, bruște și pe o durată scurtă. Reciproc, persoanele la care predomină fibrele roșii au posibilitatea de a desfășura efort cu un debut mai lent, dar de o amplitudine mărită și pe o perioadă de timp mai lungă (efort de rezistență).

În gură, între diversele bacterii existente, se găsește și Lactobacillus acidophilus a cărui putere cariogenă este cea mai mare. Această bacterie se hrăneşte cu zahăr și cu reziduurile prezente în produsele alimentare, formând acid lactic, ca un produs rezidual, care în timp poate „topi" puțin câte puțin smalțul dentar și dentina. Și astfel se explică frecvența mai mare a cariilor dentare la persoanele care :
- nu se spală pe dinți imediat după masă;
- au obiceiul păgubos de a „ciuguli" câte ceva între mese;
- consumă dulciuri concentrate între mese fără a se spăla pe dinți imediat.

Metabolismul acidului lactic: 65% din el este „ars" până la CO2 și H2O, 25% este transformat în glucoză (din care 20% în glicogen) și 10% în proteine.