Revista Art-emis
Simbologia culturală şi autoorganizarea inteligentă la albine (2) PDF Imprimare Email
Cercetător dr. Gabriel Ungureanu   
Duminică, 11 Noiembrie 2018 18:20

Albina 2Caracterul social al organizării albinelor

Servind ca un exemplu de model colectivist pentru societatea omenească, divizată de individualism şi interese meschine, la albine observăm o gamă comportamentală utilă şi necesară ca model unor aspiraţii de realizare politică ideală a societăţilor omeneşti. Într-o asociaţie politică ideală se presupune că individul ar trebui să renunţe la orice tip de orgoliu personal şi să activeze altruist în folosul şi pentru propăşirea societăţii originare, care îi oferă siguranţă şi subzistenţă. „Despre contractul social" este o celebră lucrare-manifest, concepută de filosoful revoluţionar Jean Jaques Rousseau în 1762 în care se propunea spre aplicare tocmai acest aspect social care deplasa judecata, dreptatea, autoritatea şi aplicarea legii, precum şi siguranţa individuală, din sarcina individului către organizarea de stat. Bineînţeles că acest deziderat ideologic este cvasimposibil de realizat în societatea omenească actuală, după cum s-a demonstrat istoric mai târziu şi în repetate rânduri, datorită unui mic amănunt, anume acela că orice organizare serveşte mai înainte de toate organizatorilor, care, nu îşi doresc cu adevărat apartenenţa la realitatea acelui tip de program unitar ci doar îl propun în ideea câştigului personal, stabilizării şi controlului social, cetăţenilor cinstiţi şi creduli. Însă dacă observăm un stup de albine vom fi uimiţi în ceea ce priveşte precizia şi logica rece a organizării acestui habitat.

În stup există o perfectă diviziune a muncii: matca sau „regina" cum este supranumită aduce pe lume ouălele care se vor transforma în larve şi mai târziu în noi cogenere ale roiului respectiv; ea are o durată de viaţă de 50 de ori mai mare ca a celorlalte albine (4-5 ani); nu are glande cerifere, nu produce miere şi în mod paradoxal nu ştie să cum se hrănească chiar dacă în jurul ei sunt depozite uriaşe de miere, nectar şi polen. De aceea este hrănită de lucrătoare care îi prepară şi îi servesc hrana „din gură". În cazul în care există o penurie de alimente, albinele înţeleg rapid acest aspect, se sacrifică fără ezitare şi îi oferă „reginei" ultima înghiţitură de miere cu scopul evident de perpetuare a vieţii coloniei. Abatele Warre evidenţia încă din anul 1948 cruda modalitate de selecţie naturală a „reginelor": când două regine se întâlnesc, se atacă una pe alta. Cea mai puternică sau cea mai agilă, străpunge cu acul abdomenul celeilalte, provocându-i moartea. Uneori cele două regine se înţeapă una pe alta, ca în cazul dueliştilor, omorându-se reciproc (Warre, 2007).

Albinele lucrătoare gestionează în grup activitatea administrativă interioară, dar şi pe cea dinamic-operativă care constă în recoltarea polenului şi nectarului din flori sau din alte surse; trântorii-albine bărbătuş au rolul biologic de a fecunda matca dar neavând nici un rol în dinamica economică a stupului, toamna aceştia sunt izgoniţi. Cele două genuri apar din acelaşi tip de ouă dar se pare că şi datorită alimentaţiei diferenţiate pe care o primesc la un moment dat, se scindează în masculin şi feminin. În societatea albinelor după cum se înţelege avem de observat o societate în care „feminismul de grup" conduce şi coordonează neabătut întreaga activitate. Toată activitatea operativă interioară şi exterioară a stupului este asigurată de „lucrătoare", care se preocupă de gestionarea şi rezolvarea diferitelor necesităţi de organizare şi subzistenţă (Bonier, 1916). În interior se pot observa „lucrătoare" care patrulează lângă intrarea în stup: sunt albinele „poliţist" însărcinate cu siguranţa coloniei. Ele observă şi verifică tot ce vine din exterior, evaluează prin miros şi aplică un control rapid lucrătoarelor care se reîntorc din expediţiile de recoltare. Alte albine care rămân în stup se ocupă de curăţenia şi igienizarea habitatului. Aceste „măturătoare" aruncă din stup toate rezidurile şi uneori corpul albinelor care mor subit sau accidental.

Tipul specific de activitate al unei albine lucrătoare depinde doar de vârsta ei. Ea munceşte fără repaos şi fără odihnă 24 de ore din 24. Cele care vin pe lume primăvara trăiesc doar 40 de zile în vreme ce generaţiile născute toamna prind 6-9 luni de viaţă până la schimbul nou de generaţii. La început când vine pe lume o albină lucrătoare celelalte o ajută să părăsească celula-maternitate, o toaletează şi i se dă prima masă de miere. Tânăra albină îşi începe „educaţia" prin a fi distribuită tot în sectorul maternal acolo unde învaţă să prepare amestecul de polen, miere şi ceară cu care hrăneşte larvele ce eclozează. Când ajung la „adolescenţă" tinerele lucrătoare devin capabile să secrete mici structuri materiale de ceară datorită glandelor ceroase, realizând astfel noi celule. Abia după ce albina a învăţat să se ocupe de creşterea puietului şi a deprins arta construcţiei de noi celule „i se recunoaşte dreptul" de a ieşi din stup şi a participa la expediţiile de recoltare. Totuşi şi cu această ocazie albina este din nou iniţiată de suratele ei pentru a recunoaşte şi deosebi stupul şi colonia de cele învecinate (idem,1916). Acest nou antrenament se petrece printr-un zbor în terenul apropiat stupului, survolând acest reper cu capul întors mereu spre intrarea în stup, în cercuri tot mai largi. Cu această ultimă lecţie albinele tinere se integrează expediţiei şi merg la câmpurile florale şi în livezile pomilor fructiferi, în vederea recoltării nectarului.

Din punct de vedere al abilităţilor de percepţie se ştie acum că ele disting culorile oranj, galben şi verde la intensităţi luminoase mari. Pe măsură ce luminozitatea scade, acestea disting din ce în ce mai greu aceste culori. Uneori în aceste condiţii, albina confundă culoarea roşie cu cea neagră şi cu griul închis, deci o floare roşie îi poate apărea uneori albinei ca o pată neagră sau indefinită cromatic. Orientarea albinelor faţă de reperele geografice necesare „navigaţiei" se face în principal datorită poziţiei soarelui; o serie de observaţii şi experimente a arătat că ele cunosc foarte bine mişcarea soarelui pe cer. Savantul german Karl von Frisch a observat însă că ele pot localiza poziţia soarelui şi atunci când există nori pe cer, prin intermediul capacităţii lor de a percepe radiaţiile ultraviolete care străbat plafonul noros. Totuşi, când cerul este foarte întunecat ele nu mai pot avea repere clare şi se pot dezorienta temporar. Însă chiar dacă este vânt în ciuda dimensiunilor ei microscopice albina are capacităţi exepţionale de navigaţie, compensând imediat „parametri de zbor" modificaţi de forţele maselor de aer şi nefiind perturbată de nimic în îndeplinirea misiunilor sale.

Dintre toate organizările sociale non-umane, cele ale albinelor au uimit cercetătorii prin utilitatea logică şi acurateţea comunicării lor intraspecie. Marele savant, specialist în domeniu Karl von Frisch (1955) arăta că de îndată ce o albină a găsit o sursă de hrană în exterior anunţă imediat ce se întoarce la membrele roiului informaţiile necesare despre: direcţia, distanţa, cantitatea şi tipul substanţelor nutriente indentificate. Specificul comunicării albinelor vis-a-vis de indicatorii bioinformatici de mai sus este reprezentat de un „dans" în forma circulară atunci când sursa de hrană este situată până la distanţa de 25 de metri de stup şi unul de forma cifrei opt atunci când se comunică distanţe mai lungi de 100 de metri. Orientarea axială a dansului faţă de soare arată direcţia care trebuie urmată, ritmul anunţă date despre lungimea traseului care urmează fi parcurs, durata dansului face trimitere la concentraţia nutrienţilor care urmează a fi abordaţi, iar tipul acestora este făcut cunoscut prin mirosul degajat de albină.

Albinele au un sistem comportamental codat care, atunci când este necesar, activează o reacţie rapidă a celor care primesc mesajul. Codul este particular la nivelul speciei, iar activarea semnelor emiţătoarei este particularizată în funcţie structura mesajului, generând obligatoriu din partea receptoarelor o reacţie de feed back (Amado, Guitet, 2007). În tot acest timp albinele nu au nici o comandă exterioară specializată, matca neavând acest rol, ci sunt observate ca acţionând unitar cu un spirit de acţiune colectiv sau ca un inconştient colectiv. Când albinele ajung prea bătrâne (aripile sunt vizibil uzate, corpul devine lipsit de păr) pentru a mai putea participa la recoltare, şi astfel se fac utile coloniei prin aceea că asigură din punct de vedere termic necesarul optim ghemului de iernare şi vieţuire în stup. De asemenea tot pentru asigurarea unui regim termic optim dezvoltării larvelor aflate în dezvoltare, în zilele călduroase intră în acţiune aşa numitele albine „ventilatoare", care se orientează cu capul spre stup şi bat puternic din aripi, recirculând astfel mai rapid aerul şi scăzând astfel temperatura din stup.

Când sfârşitul vieţii se apropie albina iese din stup ca să moară afară; dacă acest lucru se întâmplă subit sau accidental, lucrătoarele preiau corpul acesteia şi îl elimină din stup de îndată. Diviziunea muncii la albine este programată în aşa fel de codul lor natural încât eficienţa activităţii lor în timpul vieţii este de aproape 100%. Între cogenerele coloniei există o egalitate evidentă dar producţia de ouă a mătcii este protejată chiar în detrimentul şi cu riscul vieţii albinelor. Aceste activităţi de păstrare a numărului şi funcţiunilor coloniei au loc spontan şi natural precum celulele umane care se reânoiesc la 7 ani, păstrând aceleaşi caracteristici unitare ale fiinţei umane. Din afară totul pare idilic: albinele sosesc în zbor cu guşa şi picioruşele încărcate de polen şi nectar, mierea dulce se adună în faguri, prisaca bunicilor străluceşte de curăţenie iar pomii sunt înmiresmaţi şi înfloriţi, dar când ne apropiem şi observăm metodic şi ştiinţific aceste insecte zburătoare ne cutremurăm: colonia de albine poate servi foarte bine ca un model de egalitarism social, unde spiritul de sacrificiu şi altruism sunt duse întotdeauna până la extrem în favoarea existenţei de grup.

La albine nu există în atitudine milă, iubire sau ataşament aşa cum greşit se afirmă ci doar un program instinctual rece şi neabătut în organizare şi eficienţă, util pentru bunăstarea şi dezvoltarea coloniei. Odată cu sosirea timpului rece chiar şi membrii stupului pot fi suprimaţi fără rezerve în favoarea grupului activ şi asigurării supravieţuirii acestuia doar prin muncă. Resursele de hrană se raţionalizează şi membrii nefolositori ai coloniei sunt eliminaţi, aşa cum se întâmplă toamna cu trântorii ori cu albinele rănite sau infirme şi care nu se pot hrăni singure. De altfel în cazul albinelor hibridate (1956), care au migrat accidental din Brazilia spre sudul S.U.A. agresivitatea defensivă este letală chiar şi pentru oameni sau animale dacă aceştia se află accidental la o distanţă de 450 m în preajma stupului. În mod surprinzător chiar şi blânda noastră albină carpatică devine foarte agresivă atunci când simte în apropierea stupinei persoane sau mirosuri străine care nu îi plac (în special mirosul de cal). Atunci „sună alarma" şi colonia iese la atac pentru apărarea stupului; de aceea este foarte bine să părăsim de îndată un perimetru unde observăm albine roind în apropierea noastră cu un zbor agitat. Este o ultimă atenţionare că vor ataca şi de aceea nu trebuie să întârziem să ne deplasăm rapid din acel perimetru, la o distanţă apreciabilă de habitatul albinelor.

Roirea naturală (emigrarea) a coloniei cu toate că încă nu este înţeleasă ştiinţific pe de-a întregul, se poate explica la nivel comportamental ca o migraţie a unei părţi a coloniei de albine în vederea dezvoltării într-un nou mediu. În acest fel specia se conservă şi îşi păstrează sănătatea genetică construind un nou tip de faguri în ambientul ales pentru schimbare. Eleodor Bistriceanu citează în lucrarea sa Apicultură opinia unui mare înaintaş, Maurice Maeterlinck: „Prin roire, un întreg popor ajuns în culmea puterii și a înfloririi își lasă, deodată, în mâinile generației viitoare, toate bogățiile, palatele și casele, tot rodul trudei, pentru a căuta departe, cine știe unde, în nesiguranță și sărăcie, o nouă patrie. Iată o faptă care, conștient sau nu, depășește morala omenească. Ea nimicește uneori, ea sărăcește întotdeauna, risipește desigur cetatea fericită pentru a se supune unei legi superioare fericirii cetății". (Bistriceanu apud Maeterlinck). Este o raţiune „filosofică" superioară, este un cod genetic rulat din diferite considerente, este un instinct natural? Dacă ar fi aşa, atunci de ce la alte specii de insecte sau de animale nu regăsim acest comportament altruist la nivel de masă? Sigur că în lumea animală avem multe comportamente altruiste evidenţiate la nivel individual şi avem migraţii şi deplasări de masă, urmându-se secvenţele anotimpurilor sau chemarea reproductivă, dar nu în condiţii de stabilitate (domesticire) şi nu din motivul mai sus arătat.

Substanţe apicole utilizate în apiterapie

Aplicaţiile terapeutice ale substanţelor apicole precum: mierea, polenul, ceara, lăptişorul de matcă, propolisul şi veninul de albine, au fost certificate ştiinţific încă de acum 50 de ani. Apiterapia s-a consacrat pentru totdeauna la noi în ţară dar şi în întreaga lume datorită evidenţierii principiilor active pe care le conţin aceste substanţe benefice şi care provin de la albine. Trebuie evidenţiată şi metoda apiprofilaxiei, cunoscând principiul antic că este mai uşor să previi decât să vindeci afecţiunile organismului uman. Astfel cunoaştem şi enumerăm următoarele substanţe apicole utilizate cu bune rezultate în terapie: 1) nectarul, mierea şi mana; 2) polenul; 3) păstura; 4) lăptişorul de matcă; 5) propolisul; 6) ceara. Nectarul este lichidul dulce secretat de glandele specializate ale florilor, numite glande nectarifere sau nectarine. Principalele lui componente sunt substantele glucidice care îşi au originea în seva plantelor. Glucidele primare sunt sintetizate în exclusivitate de către plantele verzi cu ajutorul clorofilei şi luminii (energiei) solare. Din sevă, nectarinele elaborează nectarul prin procese complexe de sinteză şi apoi de secreţie. Mana este un lichid dulce şi apare precum roua pe frunzele arborilor (stejar, tei, conifere) sau pe trunchiul lor ca o răşină lipicioasă, este colectată de albine şi utilizată la prepararea mierii de mană.

Mierea.

Când albinele încep să căpăcească celulele fagurelui este un semnal că procesul de transformare a nectarului şi lichidelor dulci în miere se apropie de final. Sortimentele de miere cunoscute uzual de noi sunt: mierea de tei, mierea polifloră, mierea cu mentă, mierea din trifoi, mierea de salcâm, mierea de rapiţă, mierea de conifere. Mierea colectată de apicultori poate fi aşezată în borcane sau poate fi păstrată în faguri. Polenul. După cum se arată în articolul net. Un miracol numit polen fiecare tip de plantă în parte are polenul sau specific, ca aroma, gust, culoare, forma, compozitie. Cum albinele vizitează toate florile de primavară, vară sau toamnă, grăuncioarele de polen care ajung în stup vor reproduce diversitatea florală a anotimpului şi locului unde trăieşte acea familie de albine. Acest complex natural recoltat de albine, polenul entomofil, este diferit de polenul purtat de vânt numit adică anemofil. Cel mai eficient pentru organismul uman este polenul crud care alături de zeolit şi lăptişorul de matcă se constituie în triada de aur a luptei medicinei alternative împotriva cancerului. Pentru bărbaţi acest complex natural de aminoacizi esenţiali este esenţial în reglarea şi tratarea continuă a disfuncţiilor prostatei care apar la unii bărbaţi peste vârsta de 50 ani.

Lăptişorul de matcă.

Este o substanţă foarte complexă secretată de albinele „doici" şi este destinat iniţial nutriţiei puietului aflat în stare larvară. Conţine o masă moleculară structurată în proteine, grăsimi, zahăr, vitamine şi substanţe minerale. Acest complex biologic este foarte util omului în susţinerea sistemului nervos; în afecţiuni precum arteroscleroza, infecţiile virotice, slăbirea vederii etc. De asemenea este o substanţă indispensabilă în exerciţiul longevităţii. După depunerea polenului în faguri, el se transformă în păstură sub influenţa substanţelor adăugate de albine, a microorganismelor şi a temperaturii (33-35 C) şi umidităţii ridicate din cuib precum şi datorită modului de conservare din celulele fagurilor (Apimondia,1989). Acest produs se denumeşte păstură sau „pâinea albinelor" şi apare ca o necesitate de subzistenţă a coloniei. Este recomandat în aceleaşi afecţiuni sau preventiv precum polenul.

Propolisul (lb gr. partea de dinaintea cetăţii).

Este o sumă de substanţe naturale care transformate biologic şi miraculos de albine se constituie într-o redută de protecţie biologică pentru organism. Acestea sunt colectate din lichidele dulci a zeci de specii de arbori din care amintim: plopul, mesteacănul, castanul, salcia, frasinul, pomii fructiferi. Acest antibiotic natural distruge 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri. Cum reuşesc albinele să dozeze acest antibiotic natural rămâne pentru ştiinţă un mare mister. Veninul de albine. Este o substanţă proprie albinei dar principiile sale nu sunt colectate din plante. În venin se găsesc structuri moleculare histamino-reglatoare: apamina, melitina, fosfolipazele şi hialuronidazele care acţionează ca inhibitoare ale sistemului nervos uman iar pe de altă parte stimulează şi tonifică activitatea cardiacă şi glandele cortico-suprarenale. Prin activarea cortizonului după o înţepătură de albină sunt aproape vindecate foarte rapid afecţiunile reumatismale, artritele şi alte inflamţii ale articulaţiilor.

Apiterapeuţii utilizează veninul de albine în boală vasculară periferică, hipertensiune, probleme de tonus muscular, disfuncţiile sistemului endocrin, sindromul premenstrual, imunitate, metabolism deficitar, boli ale prostatei, hepatite. Contraindicaţiile se referă la femei în perioada menstruaţiei, sarcinii şi alăptării. Deasemenea nu este utilizat în cazul copiilor sub 12 ani şi acelor cu tulburări emoţionale.Ceara de albine. Este un produs al glandelor cerifere ale albinei activat şi secretat în urma consumului de miere şi nectar începând cu cea de a 12-a zi de viaţă a micilor insecte. Se utilizează de asemenea în apiterapie având efecte antibiotice emoliente, cicatrizante şi antiinflamatorii. Este pomenită ca medicament încă din mileniul 2 î.e.n în Egiptul antic (Apimondia, 1989, p.45).

Încheiere

Apicultura românească cunoaşte astăzi o deosebită modernizare şi tehnologizare: colaborarea dintre Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură şi Simphony Mobile (o companie specializată), a generat o soluţie digitală pentru controlul de la distanţă a parametrilor ambientali. Proiectul se numeşte Stup Inteligent Simphony şi poate monitoriza datele cu privire la greutate, temperatura exterioară şi interioară precum indicatorii care analizează umiditatea aerului. Acest sistem ajută apicultorii în luarea deciziilor corecte şi la timp necesare obţinerii unor producţii superioare de miere, precum şi pentru controlul sănătaţii populaţiei de albine. Datele sunt accesate prin SMS, via Internet, aplicaţia fiind accesibilă şi pentru telefon în sistemul android. Magazinele on-line, farmacia veterinară de la sediul ICDA precum şi sistemul statistic de analiză a pierderilor şi mortalităţii coloniilor de albine completează un tablou foarte dinamic d.p.d.v. economic şi ştiinţific al acestei activităţi. Mierea şi celelalte produse naturale derivate, obţinute cu ajutorul albinelor, se constituie aşadar într-un potenţial valoric tradiţional. Ascultăm uimiţi la televizor cum alţii au declanşat un război publicitar foarte agresiv, chiar în media românească, pentru a obţine o nişă în piaţă, utilă intereselor străine care comercializează mierea de manuka căruia i-se atribuie proprietăţi curative de panaceu „galactic"; oare nu ar trebui să-i rugăm pe guvernanţii noştri să sprijine puţin şi producătorii români în acest domeniu?

De asemenea, mierea produsă în China este o adevărată calamitate adusă apiculturii şi economiei europene. China a devenit primul exportator de miere din lume: 300.000 de tone pe an în condiţiile în care U.E. abia produc laolaltă 250.000 de tone pe an. Foarte proastă calitativ, această miere chinezească este recoltată în stupinele lor într-un sistem industrial, din câmpuri de plante nepotrivite şi sărace în nutrienţii binecunoscuţi de specialişti. Ea vine la export în Europa cu un preţ de 0,65 cenţi pe kg; excrocii internaţionali o combină în Germania cu miere românească şi o revând în ţările Uniunii dar şi în România cu un preţ umflat artificial, făcând astfel o concurenţă teribilă producătorilor noştri şi producând efecte economice negative în piaţa noastră. Mai nou, mierea se importă în Europa şi mai apoi în România, tocmai din Argentina şi Mexic, la preţul de 1 dolar pe kg procedându-se identic în privinţa reţetei, dar acum asasinii economici utilizează sigla U.E., menţionându-se alături că este miere românească. Cine să îi reclame pe aceşti excroci, pe cine anume şi mai ales unde, la ce for naţional ori central-european?

La nivel comunitar se încearcă acum o metodă de protecţie a apicultorilor comunitari în sensul în care, doar produsele care vor avea 100% miere vor putea fi etichetate cu sigla U.E. Din totdeauna ceara şi mierea alături de multe alte produse esenţiale ale pământului nostru, erau trimise pe corăbii până la Constantinopol şi mai departe în toată Europa sau se utilizau cu mare succes pentru medicina acelor timpuri, aşa cum se întâmplă şi astăzi. După cum arată prof. dr. Dumitru Curcă în prezentarea ştiinţifică „Din istoria apiculturii române" în evul mediu târziu, la Trieste, în Italia se organiza unul din târgurile de comerţ en gros pe produse de agricultură. Acolo preţul european al mierii şi produselor apicole aduse din Europa şi colonii se stabilea în funcţie de parfumul şi calitatea mierii aduse din ţările române care se constituiau într-un criteriu de calitate absolută (Curcă, 2010). De ce apicultura tradiţională nu s-ar constitui astăzi, raportat la scara modernităţii economiei româneşti, într-un model de urmat pentru o nouă restartare oficială, cu un brand general de produs pe care să se distingă mai înainte de sigla producătorului particular, heraldica administrativă a provinciei româneşti de provenienţă şi în primul rând culorile oficiale ale României aplicate pe eticheta oricărui produs apicol, fie că ar merge la export sau ar fi orientat pentru consumul intern? Culorile drapelului de stat ar trebui aplicate obligatoriu pe orice produs românesc şi devin de asemenea garanţia calităţii. Culorile de Stat ale României se constituie în cel mai bun şi reprezentativ sistem de brand care poate proteja, distinge şi promova, un produs naţional.

Bibliografie:
Cornoiu, I., Albine şi oameni, Editura RisoprintI, Cluj-Napoca, 2003. p.103.
Bonier, G., Socialismul la albine, Biblioteca „Lumen", Bucureşti, Librăria Universală „Leon Alcalay", Editori Alcalay&Co. 1916.
Amado, G. Guittet, A., Psihologia comunicării în grupuri, Editura Polirom, 2007.p.21.
Apimonda, Apiterapia azi. Noţiuni practice asupra compoziţiei şi folosirii produselor şi preparatelor apăicole în nutriţie şi terapeutică, în raport cu valoarea lor biologică. Bucureşti, 1989.
BistriceanuI, E., Apicultură Editura Eledra Bucureşti, 2011.
Turnea, I., Albinăritul între pasiune şi afacere Editura Dalmi, Caransebeş, 2011.
Antonescu, B, R., Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti 2009. Ediţie digitală.
Sursa : Nectarul florilor în agronomie cyd.ro/nectarul-florilor/ consultat la 22.02.2018.
Sursa : Un miracol numit polen.
Rotaru, Paula, Propolisul. Unul din cele mai puternice medicamente ale naturii. SursaNet. consultat la 23.02.2018.
Ardelean, Alexandra,Tratamentul cu venin de albină, miracol sau otravă: explicaţia specialiştilor, 2016, Sursa : consultat la 24.02.2018.
Gibson, Clare, Semne şi Simboluri, Editura Aquila 1993, p.322.
The sun of Barberini. The bees and the sun.Sursa Net. www.romeartlover.tripod.com/sole.html. consultat la 26.02.2018.
Ccatherine, Crisette, The bee. A symbol of the church
Van Helsing, Jan., Organizaţiile secrete 5.Editura Antet, 2010.
Gheorghe, Sabina, Simbolul stemelor din judeţul Vaslui. Peştele, albina, roata morii de apă, şi capul de bour atestate din Evul Mediu. Sursa : Consultat la 27.02.2018.
Gheorghiţă, Niculina, Albinele şi miraculosul. Sursa : 2012. Consultat la 27.02.2018.
10 lucruri ciudate şi mai puţin cunoscute despre civilizaţiile antice. Lucruri ciudate: Maiașii au crescut timp de mii de ani albine fără ac. Stupii - care rezistau chiar și 80 de ani – erau lăsați moștenire din generație în generație. Sursa : Consultat la 27.02.2018.
Stănculescu, C., Preotesele albinelor. Albinele în culturile antice. Lacrimile lui Ra şi Freya. Sursa : Consultat la 27.02.2018.
Coranul şi viaţa profetului Mahomed, Editura Amalgama.
The bees of Barberini family in Rome and Bernini. Sursa : 2014. Consultat la 28.02.2018.
Hasegan, N., Albina ucigaşă. Hibridul care terorizează America.Sursa Net. Consultat la 01.03.2018.
Sfântul căruia îi plăceau bomboanele. Ioan Gură de Aur.2016. Sursa Net.Consultat la 01.03.2018.
Sfântul Ambrozie patronul albinelor şi al apicultorilor.2015. Sursa Net. Consultat la 01.03.2018.
The merovingian bee.2007. Sursa Net. Consultat la 02.03.2018.
Biblia, Proverbe, 24, 13-14. 1990, Printed in Great Britain by Richard Clay, Bungay, Suffolk.
Ligou D., Dicţionar de Francmasonerie, Bucureşti, Editura Ideea europeană, 2008.p.27, 1019.
Ferrari, Ana, Dicţionar de mitologie greacă şi română, Editura Polirom, 2003.p51.
Cogălniceanu, D., Biologie. Ecologie şi protecţia mediului. Ministerul educaţiei şi cercetării. Proiect pentru învăţământul rural. 2007. p.11, Sursa : Consultat la 05.03.2018.
China ameninţă albina românească, 2007.Sursa : Consultat la 06.03.2018.
Simbolic Bee Meaning. Sursa : Consultat la 07.03.2018.
Abatele Warre. Apicultura pentru toţi. 2007, p.7. Sursa : Consultat la 07.03.2018.
Curcă, D., Din istoria apiculturii române. Sursa : Consultat la 12.03.2018.

Bibliografie Web
www.youtube.com/watch?v=hYJXE4FCm7Q.
www.destepti.ro/antigravitatia-utopie-sau-secret-bine-pastrat.
www.keelynet.com/docs/an-anti-gravity-platform-of-v-s-grebennikov.pdf.
www.scribd.com/document/51903176/Despre-Descoperirile-Lui-Victor-S-Grebennikov.
www.ziare.com/magazin/stiri-magazin/omenirea-amenintata-de-disparitia-albinelor-se-confirma-teoria-lui-einstein-1074605.
www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A1129/pdf.
www.biologie.uvt.ro/cursuri/CE_10.pdf.
www.formula-as.ro/2010/928/medicina-naturii-44/un-miracol-numit-polen-12689.
www.cimec.ro/Etnografie/Antonescu-dictionar/Antonescu-Dictionar-etnografic-A-B.pdf
www.inlumeaalbinelor.com/2016/03/26/semnificatia-simbolica-a-albinei/.
www.cyd.ro/nectarul-florilor/.
www.formula-as.ro/2010/928/medicina-naturii-44/un-miracol-numit-polen-12689
www.adevarul.ro/locale/satu-mare/tratamentul-venin-albina-miracol-otrava-explicatia-specialistilor-1_56d9978e5ab6550cb87d9193/index.html.
www.scribd.com/doc/25419642/Clare-Gibson-Semne-Si-Simboluri.
www.romeartlover.tripod.com/sole.html.
www.romeartlover.it/Palestrina.html.
www.traditioninaction.org/religious/f018rp_Bees_Kitt.htm.
www.adevarul.ro/locale/vaslui/simbolul-stemelor-judetul-vaslui--pestele-albina-roata-morii-apa-capul-bour-atestate-evul-mediu-1_54d9c0dc448e03c0fd75d1fc/index.html.
www.holisterapi.ro/albinele-si-miraculosul-2/.
www.incredibilia.ro/10-lucruri-incredibile-putin-cunoscute-civilizatiile-antice/.
www.mythologica.ro/preotesele-albinelor/.
www.scuolaromit.com/en/bees-barberini-bernini-rome/.
www.zooland.ro/albina-ucigasa-hibridul-care-terorizeaza-america-4427.
www.jurnaldemigrant.wordpress.com/2016/11/13/sfantul-caruia-ii-placeau-bomboanele-ioan-gura-de-aur/consultant 01.03.2018.
www.daciccool.ro/traditii/romania-crestina/7613-sfantul-ambrozie-patronul-albinelor-si-al-apicultorilor.
www.beelore.com/2007/12/23/the-merovingian-bee/.
www.icdapicultura.ro/despre_noi.html
www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-12-10/china-ameninta-albina-romaneasca.html
www.jurnalul.ro/stiri/observator/scandal-urias-in-magazine-miere-din-china-vanduta-ca-fiind-romaneasca-710734.html.
www.whats-your-sign.com/bee-meaning.html.
www.forum-discutii.apiardeal.ro/index.php?topic=6776.0.
www.en.wikipedia.org/wiki/Ahmed_Zaki_Abu_Shadi.
www.slideshare.net/eurohonig/din-istoria-apiculturii-romane-prezentare-de-dumitru-curc-si-colab.

footer