Revista Art-emis
H.A.A.R.P. - o armă a Revoluţiei în Afaceri Militare sau a Conspiraţiei? (1) PDF Imprimare Email
Lt. col. dr. Gheorghe Stoiu   
Miercuri, 20 Mai 2015 20:46

HAARP 1H.A.A.R.P. - a weapon of revolution in Military Affairs or oc Conspiracy?

Apelul preşedintelui american Ronald Reagan către comunitatea ştiinţifică din S.U.A. în vederea creării unei arme sau a unui sistem de arme care să facă inutile armele nucleare şi-a găsit ecou în constituirea Iniţiativei Apărării Strategice[1]. Mai multe proiecte cu costuri semnificative s-au regăsit sub cupola acestei iniţiative, pe mai multe direcţii: militare, ştiinţifice, industriale. Printre acestea se află şi programul de cercetare asupra frecvenţelor aurorale active - High Frequency Active Auroral Research Program (H.A.A.R.P.).

Ce este H.A.A.R.P.?

În anul 1992, Departamentul de Apărare al S.U.A. construieşte un puternic transmiţător de unde, la cererea Forţelor Aeriene şi de Marină şi sub coordonarea Air Force Research Laboratory Space Vehicles Directorate. Coordonatele acestui program pot fi identificate, conform GeoEngineering Watch, în zona arctică a Alaskăi, la o distanţă de aproximativ 320 km de localitatea Anchorage[2]. Compania militară privată care a proiectat şi a construit staţia HAARP este BAE Systems, cu un contract de 250 de milioane de dolari, obţinut din partea oficiului de Cercetări Navale S.U.A.[3]. Cercetarea ştiinţifică în cadrul programului este coordonată şi condusă în mare parte de instituţii educaţionale: Universitatea Alaska, Universitatea Massachusetts, Universitatea California din Los Angeles, Universitatea Stanford, Universitatea din Maryland, Universitatea Clemson, Universitatea din Tulsa, Universitatea Cornell. Complexul, format din antene de mare putere, este menit (susţine guvernul american), să îmbunătăţească cunoştinţele despre atmosfera superioară. Mai precis este un instrument ce va permite aflarea cât mai multor elemente despre proprietăţile magnetice şi fizice ale ionosferei. Unii specialişti folosesc termenul de „manipularea ionosferei"[4], influenţând prin aceasta atât atmosfera, cât şi scoarţa terestră. Transmiţătorul de unde se constituie prin tehnologia sa, legarea în reţea a sistemelor simple şi a celor complexe într-un element tehnologic al Revoluţiei în Afaceri Militare, oferind prin aceasta o trecere incitantă în tehnologia secolului al XXI-lea. Întregul complex ce cuprinde nu mai puţin de 180 de antene, dispuse într-o reţea de 12 coloane şi 15 rânduri, este proiectat să transmită 3,6 megawaţi în straturile superioare ale atmosferei. În această structură, el a funcţionat din 2004 până în 2007, formând o suprafaţă de transmisie a undelor radio de 2,5-10 Mhz[5]. Constituit în viziunea Pentagonului ca un sistem dezvoltat de comunicaţii, acesta are ca principală destinaţie transmiterea semnalelor către submarine şi chiar către bazele militare aflate în subsolurile scoarţei terestre[6]. Cum este posibil acest lucru? Ionosfera este stratul superior al atmosferei aflat la graniţa cu spaţiul cosmic care, încărcat cu cea mai mare încărcătură electrică, permite comunicarea radio la mare distanţă. În documentele oficiale ale Departamentului pentru Apărare al S.U.A. se stipulează faptul că acest proiect se înscrie într-un „pionerat" ce are esenţa în „dezvoltarea unei capacităţi unice de încălzire a ionosferei" în aşa fel încât să poată fi estimat corespunzător „potenţialul de exploatare al tehnologiei de amplificare ionosferică pentru scopurile Departamentului [7]. Programul H.A.A.R.P. este o iniţiativă ştiinţifică ce vizează studierea proprietăţilor şi comportamentului ionosferei, cu scopul special de a o înţelege şi folosi pentru îmbunătăţirea comunicaţiilor şi sistemelor de supraveghere atât în scopuri civile, cât şi militare/ de apărare. Marina Statelor Unite îşi propune să întrebuinţeze H.A.A.R.P. pentru a ţine legătura şi a dirija submarinele aflate la mari adâncimi. Sub acţiunea semnalului puternic emis de transmiţător, aurora boreală îşi schimbă rolul într-o antenă virtuală şi retransmite undele radio ELF[8]. Undele respective pătrund adânc în apă şi fac posibilă direcţionarea flotei de submarine, indiferent de adâncimea la care se află acestea. Crearea acestui sistem caracterizat prin precizie şi flexibilitate permite substituirea sistemelor de radare cu raza de acţiune până dincolo de orizont. Totodată el se circumscrie noului concept operaţional de folosire a tehnologiilor comunicaţionale de către forţele americane. Acest concept alături de inovarea tehnologică în sine fac parte de fapt dintr-un nou val al Revoluţiei în Afaceri Militare. Distrugerea comunicaţiilor este un alt scop pe care îl revendică acest program în folosul armatei americane datorită modului de construire şi principiilor aplicate. Aceasta poate fi făcută la scară amplă şi cu păstrarea în capacitate normală/ optimă a comunicaţiilor proprii. Forţele Aeriene sunt beneficiarele aceluiaşi program prin faptul că ţintele/avioanele ce evoluează la înălţimi mici vor fi descoperite mai uşor decât altă tehnologie existentă până la apariţia acestuia.

H.A.A.R.P. are destinaţie exclusiv militară?

Programul despre care fac vorbire se constituie într-un dispozitiv de cercetare al ionosferei, având la bază un instrument de cercetare I.R.I. (folosit pentru a „excita" temporar o zonă limitată a ionosferei în scopul studierii ştiinţifice) şi instrumente de diagnostic (folosite pentru a observa procesele fizice care apar). Sistemele de diagnosticare instalate în H.A.A.R.P. permit studiul încălzirii globale şi al reducerii stratului de ozon. I.R.I. este elementul central al H.A.A.R.P. şi reprezintă cel mai mare transmiţător radio de frecvenţe înalte construit vreodată. Deşi pagina de Internet oficială a programului este închisă din anul 2013, alte surse transmit din informaţia anterioară strânsă la acea vreme, şi prezintă informaţiile referitoare la H.A.A.R.P.: „Programul a fost conceput pentru a produce modificări mici de temperatură în ionosferă, cu rezultate asupra Terrei"[9]. Potrivit lui Brooks Agnew, folosind tehnicile prin care a fost creat, H.A.A.R.P. are capacitatea de a radiografia scoarţa Pământului pentru a identifica zăcăminte de petrol, gaze natural, minereuri etc.[10]. Astfel, pe suprafaţa a nouă state americane au fost descoperite 26 de puţuri de petrol, folosind un tomograf de 30 W putere, direcţionat către scoarţa terestră. O întrebare care a circulat frecvent de la apariţia H.A.A.R.P. Este aceea legată de capabilitatea transmiţătorului de a influenţa vremea. Părerile mai mult sau mai puţin oficiale privitoare la această problemă sunt împărţite. O explicaţie generală pleacă de la faptul că ionosfera este creată şi completată permanent cu radiaţiile soarelui ce interacţionează cu nivelurile de suprafaţă ale atmosferei Pământului. Nu există nicio dovadă că variaţiile ionosferei pot afecta atmosfera, chiar şi la nivelele foarte înalte pe care soarele le poate produce în timpul unei furtuni geomagnetice. Dacă defecţiunile electromagnetice provocate de către Soarele însuşi nu afectează vremea, atunci există şanse ca nici H.A.A.R.P. să nu facă acest lucru. Pe această linie se situează promotorii H.A.A.R.P., adică nu pot şi nu vor afecta mediul, nici pe pământ, nici deasupra lui. Cu toate acestea, SUA recunoşteau importanţa capacităţii de modificare a vremii încă de la sfârşitul secolului trecut şi admite faptul că dezvoltarea unor tehnologii de acest fel devine o parte a politicii de securitate naţională, cu implicaţii atât naţionale, cât şi pe plan internaţional[11]. Din păcate doar o mică parte dintre proiectele militare de modificare a atmosferei sunt vizibile, astfel că atât Pământul şi locuitorii acestuia, cât şi ionosfera pot fi „bombardaţi" încontinuu cu microunde de înaltă frecvenţă, folosite să manipuleze schimbarea atmosferei pentru modificarea vremii, strângerea de informaţii sau producerea de alte dezastre. Nevoia de control asupra vremii este justificată de către Statele Unite ale Americii pentru asigurarea condiţiilor optime în vederea neutralizarea oricărui inamic. Astfel, prin Comandamentul Forţelor Aeriene, SUA au anunţat viziunea privind necesitatea unui sistem spaţial şi global capabil să distrugă orice ţintă de pe planetă. De aici aşa- zisa îndreptăţire a SUA în a-şi perfecţiona astfel de arme/proiecte. Alături de SUA şi Marea Britanie anunţa în anul 2010 un trend al implicării de 30 de ani prin care ştiinţa de modificare a vremii va fi în continuare dezvoltată şi explorată[12].

Autorii lucrării Deţinerea vremii în 2025[13] prezintă capabilităţile unei arme de modificare a vremii, analizând în antiteză (forţe proprii/ forţe inamice) mai multe aspecte meteorologice: precipitaţii (evitare/intensificare), furtuni (modificare/ intensificare), ceaţă şi nori (înlăturare/ generare), apărarea faţă de capabilităţile meteo ale inamicului/ detectarea capabilităţilor meteo ale inamicului. Din punctul lor de vedere, H.A.A.R.P. este un instrument al vremii, care menţine cel puţin un echilibru împotriva altor arme similare. Dacă se constituie într-un dispozitiv civil de control al vremii acest lucru reprezintă un beneficiu enorm nu numai pentru America, ci pentru întreaga omenire. Există însă o serie de contestatari ai ideii susţinute de către făuritorii H.A.A.R.P. cum că acesta nu ar influenţa vremea. În cartea sa, „The Weather Companion", Gary Lockhart a scris: „Putem influenţa în mod artificial aurora pământului cu o cantitate de energie relative mică, şi cunoaştem că degajările aurorei boreale schimbă caracteristicile vremii". În mod similar, profesorul Robert Helliwell de la Universitatea Stanford, afirma că difuzarea VLF[14] de la liniile de putere alterau atmosfera. Acest lucru arată că evenimentele pe pământ pot afecta porţiuni de cer, pe kilometri întregi. Aceeaşi teorie de manipulare a vremii de către H.A.A.R.P. este susţinută şi de către Rosalie Bertell în cartea sa Planeta Pământ ultima armă a războiului. Reflexia semnalelor de foarte joasă frecvenţă către sol întăreşte, în opinia autoarei, faptul că H.A.A.R.P. poate realiza schimbări asupra proceselor de gândire şi a celor emoţionale ale oamenilor aflaţi în zona ţintă, sau cu alte cuvinte capacitatea H.A.A.R.P. de a realize programe de control mental[15]. Mai mult decât atât, un studiu publicat în iulie 2012 de către N.A.S.A. confirmă o descoperire importantă care explică legătura dintre dereglările electrice de la limita atmosferei şi cutremure, adică aceleaşi tipuri de dereglări cu care lucrează şi programul H.A.A.R.P.[16]. Anumite grupuri de analişti pun pe seama legăturii cu acest tip de tehnologie cutremurele din ultimii ani din Japonia sau valurile de tsunami din Oceanul Indian. Aceştia asociază, în consecinţă, modificarea vremii şi H.A.A.R.P. ca fiind exemple grăitoare capabile de manipularea uraganelor sau pentru prevenirea lor, pentru dirijarea ploilor acolo unde este secetă mare.Nu numai presa şi opinia publică din SUA susţin modificările asupra vremii datorate H.A.A.R.P. Parlamentul European este una dintre instituţiile care a fost sesizat că prin iradierea ionosferei cu ajutorul H.A.A.R.P. se pot crea cantităţi masive de energie, apte să anihileze orice regiune[17]. A fost sugerată ideea că prin capacitatea de a bruia comunicaţiile sau aceea de a direcţiona/stoca cantităţi importante de energie, H.A.A.R.P. ar putea deveni o armă de intimidare, care ar putea conduce la o manipulare a statelor globalizate. Îngrijorarea evidentă a acestui for european cu privire la desfăşurarea activităţilor din cadrul H.A.A.R.P. s-a concretizat printr-un document oficial în care H.A.A.R.P. este considerat o adevărată „bombă meteorologică"[18]. NATO, Forţele Aeriene Americane şi Marina, instituţiile cărora li s-au cerut lămuriri, au refuzat să ofere explicaţii/ declaraţii cu privire la implicarea lor în H.A.A.R.P. Acelaşi Parlament European, luând act de informările privind dezvoltarea Doctrinei Apărării a Marii Britanii conform cărora „noile tehnologii ar putea avea consecinţe dezastruoase atât planificate, cât şi neplanificate[19], prezintă la nivelul anului 2010 o serie de evenimente la scară mondială cu impact negativ asupra mediului: apariţia intempestivă a unui crater masiv în Guatemala, alunecări de teren în Italia, puternice seisme în Haiti, Chile, Japonia, Noua Zeelandă, incendii forestiere în Bolivia, inundaţii în China, Taiwan, Pakistan, Niger şi Mexic, activarea unor vulcani în Islanda. Pe aceeaşi temă, într-un articol de specialitate din Cehia, cu referire la cercetarea lui Rok Golob cu privire la ciclurile naturii, se afirmă despre H.A.A.R.P. că are capacitatea de a încălzi atmosfera pentru a modifica curenţii de aer, de a provoca furtuni, tornade, temperaturi scăzute sau ridicate şi poate crea fulgere direcţionate oriunde în lume, lucru confirmat, de altfel, de Forţele Aeriene ale Statelor Unite. Astfel se cercetează posibilitatea modificării sarcinii electrice din atmosferă pentru a crea fulgere direcţionate, de mare putere, cu potenţialul de a distruge cu precizie ţinte terestre sau dacă nu se poate atinge intensitatea dorită, să fie folosite pentru efecte psihologice[20].
- Va urma -

Grafica - Ion Măldărescu
-----------------------------------------------------------------------------

[1] Strategic Defence Initiative sau SDI; presa vremii a denumit-o ,,Războiul stelelor", după trilogia lui George Lucas.
[2] http//www.geoengneeringwatch.org, accesat la 06.12.2014.
[3] BAE Systems, BAE Systems completes world's premiere facility for ionospheric physics research, news release, ref. 2009/2007, 27 June 2007.
[4] S. Nate, Geopolitica unei lumi imperfecte, Editura Top Form, Bucureşti, 2014.
[5] Ibidem, p. 153.
[6] Tehnologia se numeşte „tomografia penetrantă a pământului" (Earth Penetrating Tomography – EPT).
[7] Jerry E. Smith, HAARP arma supremă a conspiraţiei, Editura Darska, Bucureşti, 2010, p. 32.
[8] Extreme low frecquency sau ELF sunt unde electromagnetice de ultrajoasă frecvenţă.
[9]www.globalresearch.ca/weather_warfare_beware_the_ us_militarys_experiments_with_climatic_warfare
[10] www.newsofinterest.tv/video_pages_flash/environment/ haarp/holes_in_heaven/earthquakes.php.
[11] Silviu Nate, Ibidem, p. 149.
[12] Developments, Concepts and Doctrine Centre, Strategic Trends Programme: Global Strategic Trends- Out to 2040, Ministry of Defence, 9 February 2010,(4th edition), p. 156.
[13] US Air Force, Weather as a Force Multiplier. Owning the Weather in 2025, U.S. Air Force Research Paper, August 1996.
[14] Unde radio de frecvenţă joasă.
[15] Rosalie Bertell, Planet Earth the Latest weapon of
War, Black Rose, 2001.
[16] Validation of Atmosphere/Ionosphere Signales associated with Major Earthquakes by Multi-Instrument Space borne and Ground Observations, IEEE International Geoscience and Remote Sensing Symposium, 22-27 July 2012, Munich, Germany.
[17] Dr. Osalie Bertell, în anul 1998.
[18] www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-/ EP//TEXT+REPORT=A4-1999-0005+0+DOC=XML=V0//EN
[19] Developments, Concepts and Doctrine Centre, op.cit, p. 83.
[20] www.military.cz/usa/weapons/haarp.html

footer