Revista Art-emis
Ştiinţa secolului al XXI-lea (3) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Dr. Emil Străinu   
Marţi, 09 Septembrie 2014 18:31
Razboiul psi - Emil Strainu, art-emisTendinţe în construcţia de arme psihotronice
 
În ultimul timp se constată în întreaga lume, o adevărată efervescenţă în domeniul proiectării, experimentării şi utilizării armamentului psihotronic, la cele mai diferite categorii de structuri militare şi de securitate. Astfel, armata americană a pus la punct o nouă armă, capabilă să inducă durere la distanţă prin “expandarea” unei bule de plasmă (gaz încărcat electric) chiar lângă persoana ţintă . Noul tip de armă ce are la baza funcţionării un laser, nu provoacă răni, dar subiectul este cuprins de dureri cumplite care practic îl paralizează pentru o bună perioadă de timp. Ştirea apărută în publicaţia „The Daily Telegraph” (care citează site-ul „U.S. Freedom of Information Act”) mai spune că arma cu impulsuri electromagnetice a fost testată cu succes pe animale şi va putea fi folosită nu doar împotriva militarilor adverşi - în timp de război -, ci şi împotriva propriilor cetăţeni în caz de revoltă sau stări de anarhie. Conform proiectului arma cu proiectile pulsatorii de energie a fost distribuită trupelor antitero şi de securitate, începând cu anul 2007 şi va putea atinge ţinte aflate până la 2 km depărtare. Cercetătorii care au analizat proiectul spun însă că tehnologia ar putea fi folosită şi ca metodă de tortură, ceea ce ridică unele probleme de etică şi de procedură de utilizare celor ce vor folosi această armă, cât şi celor ce vor autoriza producerea şi folosirea ei .
 
O altă direcţie de referinţă în proiectarea şi producerea armelor neletale îl constituie utilizarea unor proprietăţi distructive sau „agresive” pentru corpul uman, ale radiaţiilor spectrului electromagnetic. În particular, este vorba de acţiunea pe care undele electromagnetice de o anumite frecvenţe (lungimi de undă), emise cu o anumită intensitate şi modulate adecvat, pot avea un impact atât de puternic asupra ţintei umane, încât o dereglează pur şi simplu, datorită efectelor neuronale, asupra activităţii sistemului nervos central. În mod normal, câmpul magnetic terestru pulsează, în general, cu o frecvenţă care se situează în jurul a 7,5 Hz. Această frecvenţă este apropiată de una dintre frecvenţele electromagnetice fiziologice ale aşa numitelor unde alfa emise de creier. Între pulsaţiile câmpului electromagnetic terestru şi cele ale creierului, se stabileşte astfel un raport de rezonanţă. Aceasta face ca atunci când apar erupţiile solare ce perturbă ritmul de pulsaţie a câmpului geomagnetic terestru, să inducă – tocmai prin rezonanţă – modificări patologice ale activităţii creierului. Aşa se explică creşterea ratei accidentelor cerebrale şi a celor cardiace, apărute în perioadele soarelui activ, cu o ciclicitate în jurul a 11 ani. Plecând de la aceste constatări, tehnicile psihotronice de influenţare psihoactivă recurg la transmisiuni dirijate asupra ţintei umane, a (unor) unui fascicul de unde electromagnetice purtătoare din domeniu 5-30 MHz, emis cu o putere de cca. 10-40 MW, fascicul care este modulat în domeniul frecvenţelor ultrajoase între 5 şi 15 Hz
 
 Se constată astfel, că acest gen de fascicule din domeniul 6,67 şi 6,26 Hz, interferând sistemul nervos al ţintei, tocmai în domeniul activităţilor psihoactive, le dereglează activitatea prin procesul de rezonanţă. Astfel de fascicule pot fi emise cu uşurinţă, nu numai prin sisteme speciale, ci şi prin alte procedee de transmitere a semnalelor electromagnetice, aşa zis domestice - TV, radio, telefon fix sau mobil şi chiar prin reţeaua de distribuţie electrică ! Este de remarcat că nu numai frecvenţele fundamentale pomenite pot avea astfel de acţiuni, ci şi unele armonici ale acestora. Astfel de emisiuni care bombardau statele Oregon din SUA şi Ontario din Canada, cu acţiune nocivă directă asupra sistemului nervos, au fost depistate în mai multe rânduri de către specialiştii N.S.A., în deceniile războiului rece. Staţiile de goniometrie folosite de către specialiştii N.A.T.O., au localizat emiţătorii în zona oraşelor Riga şi Gomel. De altfel, zona statelor înglobate în componenţa fostei U.R.S.S. a constituit teritoriu predilect pentru experienţe de această natură şi altele asemănătoare. Aceste emisii nu au încetat în totalitate decât după desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, la începutul anilor ’90.
 
Acţiunea radiaţiilor electromagnetice modulate psihotronic, a fost utilizată în experimente care vizau prelucrarea unor pacienţi rebeli, acţionând asupra aşa-numitor „centri frenologici”. Au fost realizate dispozitive care amalgamează transmisia unor impulsuri subliminale destinate influenţării unor organe de simţ, ca radiaţii electromagnetice modulate psihotronic. Un asemenea aparat s-a încercat a fi vândut de către ruşi americanilor, dar numai în varianta utilizării informaţiilor subliminale. Acest lucru s-a petrecut în perioada incidentelor de la ferma Sectei Davidienilor condusă de David Koresh, încheiată după cum se cunoaşte cu un număr impresionant de victime. Se încerca modificarea comportamentului Guru-lui, Koresh. Deoarece americanii solicitau întreaga tehnologie, din care o parte fusese lăsată în Rusia, afacerea nu s-a încheiat. Cercetările privind realizarea unor astfel de arme exotice sunt demarate şi în SUA. Deoarece aceste investigaţii încalcă normele deontologiei cercetării ştiinţifice şi uneori a aceluia de drept, în speţă drept umanitar, Curtea Supremă a SUA a aprobat, încă din anul 1985 ca CIA să nu divulge numele savanţilor şi cercetătorilor implicaţi în această crudă cursă a distrugerii psihotronice. Pe această linie se înscriu şi cercetările privind influenţarea conştiinţei umane cu ajutorul radiaţiilor unui fascicul de tip radar, ce s-a efectuat în cadrul Laboratoarelor Brookhaven din zona Long Island. Folosind un radar de tip „Asage” modificat, preluat de la batalionul radar D 773, proiectul numit „Montauk”, demarat încă din anul 1970, a fost orientat în direcţia investigării asupra psihicului uman a acţiunii radiaţiilor de tip radar, în condiţiile producerii de experimente similare experienţelor efectuate în ceea ce presa a denumit „efectul Philadelphya”.
 
Investigaţii de această natură au fost făcute şi în direcţia substituirii conştiinţei unui subiect cu a altuia, în baza principiilor „android” şi „cyborg” pe care le-a postulat F.E. Beardem. Acesta consideră că biocâmpul unui anumit subiect se găseşte în strânsă legătură cu biocâmpurile celorlalţi prin conexiunile existente între-un hiperspaţiu, un univers de tip holistic intersectat cu cel în care ne situăm. Prin mijlocirea hiperspaţiului se realizează o comunicare în anterioritatea şi posterioritatea temporală. De altfel, investigaţiile actuale în acest domeniu, începute încă din decada anilor ’40 de către Harold Burr în Anglia, caută să aplice, în tehnicile psihotronice, cuceririle teoretice şi achiziţiile fizicii cuantice. Să menţionăm faptul că investigaţiile aplicaţiilor psihotronice, în corelaţie cu cercetări de biologie aplicată, sunt iniţiate experimentate şi folosite de diversele compartimente ale Pentagonului, C.I.A., F.B.I., N.S.A. şi pentru protecţia personalităţilor ce este asigurată de către Secret Service . Primele arme de acest tip au fost cele cu infrasunete şi au fost experimentate cu mai multe decenii în urmă. Redescoperite întâmplător de către profesorul V. Gavreau, conducătorul laboratorului de electroacustică al unui institut de cercetări din, Marsilia în anul 1964, efectele ucigătoare produse de infrasunete rivalizează cu cele produse de arma cu neutroni! Ele au fost sesizate de colaboratorii săi atunci când s-au mutat într-o clădire nouă. Sufereau cu toţii de dureri de cap, ameţeli, senzaţii acute de vomă, etc. În paralel s-a constatat că un ventilator uriaş, al instalaţiei de climatizare, cu turaţie foarte mică, împingea aerul în conducte cu intermitenţă, generând infrasunete cu frecvenţa de aproximativ 20 de Hz.
Aceste fenomene au trezit curiozitatea profesorului V. Gavreau care a început să facă experienţe cu sunete extrem de joase, construind în final un „tun cu infrasunete” pe care l-a botezat „tunul bas” sau „tunul sonic”.
 
Cu primul tun bas construit, format dintr-un ansamblu de tuburi de orgă, combinate, s-au obţinut sunete în banda de 19 Hz, la limita audibilului care au avut efecte nedorite: au început să vibreze organele interne ale cercetătorilor, producându-le dureri insuportabile. Ca o ciudăţenie, vibraţiile au continuat mult timp după ce dispozitivul a fost oprit , în final ele amortizându-se. La o putere de numai 100 W s-au produs crăpături în pereţii laboratorului, apreciindu-se că dacă s-ar fi lucrat cu 1.000 W s-ar fi dărâmat întreaga clădire. Experienţele au continuat cu studierea efectelor propagării undelor sonore în spaţiu şi cu modalităţile de protecţie a personalului ce lucrează cu astfel de instalaţii. S-au creat unde complementare, egale cu jumătate din frecvenţa undei purtătoare, care se formează într-un tub lung de 25 de metri, din beton. Prin acţionarea unui turbopropulsor în axul tubului, s-a ajuns la frecvenţa de 3,5 Hz! Cele mai periculoase pentru om s-au dovedit a fi unde le cu frecvenţe de 6-7 Hz, care emise cu o putere de 1 megawat, au o rază de acţiune de peste 10 km. S-a creat şi o instalaţie mobilă, ce poate acţiona până la 8 km, dispusă pe platforma unui autocamion. Deşi s-a căutat să se păstreze secretul cu străjnicie, cu timpul a început să se afle tot mai multe lucruri despre tunul bas. S-au experimentat o serie de generatoare cu ultrasunete, ce produc oscilaţii deosebit de puternice, cu frecvenţa egală cu frecvenţa bătăilor inimii luptătorilor. După ce se realizează intrarea oscilaţiei create în mod artificial în rezonanţă cu frecvenţa cordului combatanţilor, frecvenţa generatorului sonic se micşorează lin către zero, până la oprire, antrenând în mod nemijlocit stopul cardiac, şi, implicit moartea tuturor persoanelor din raza de acţiune a instalaţiei. De precizat că aceste efecte se produc chiar asupra oamenilor adăpostiţi în cazemate subterane, în autovehicule, sub apă, etc., dacă ei se găsesc în raza de acţiune a generatorului.
 
Tehnica militară oricât de sofisticată ar fi , este scoasă din funcţiune pe raza de acţiune a „tunului bas” devenind o simplă grămadă de fier, dacă este neprotejată special împotriva acestor efecte. Efectele pentru om sunt letale, la energii mari, producându-se spargerea vaselor de sânge, ruperea organelor interne, mergând până la fărâmiţarea oaselor. Invenţia a trecut oceanul, în S.U.A., unde, în perioada războiului rece, pe plajele favorabile desantului maritim, s-au construit astfel de instalaţii, deosebit de puternice. Când ziariştii americani au întrebat la ce folosesc uriaşele tuburi de beton de pe plajă, li s-a răspuns că sunt ţevi de canalizare şi irigaţii! Aceasta în mijlocul vestului fierbinte şi arid al Americii! Şi, dacă nu v-am trezit curiozitatea, vă putem spune că românii au descoperit cu mult înainte aceste efecte prin persoana inginerului George Constantinescu. El a realizat cu foarte mult timp înainte, experienţe asemănătoare, astfel că pe coperta revistei Energia nr.2 din 1921 este prezentată imaginea artistică a unui tun sonic ale cărui descriere şi funcţionare sunt descrise în publicaţia menţionată. Pornind de la aceste cercetări dozându-se frecvenţele şi puterile folosite a rezultat o întreagă familie de arme neletale cu infrasunete, unele dintre ele, experimentate cu succes intrând în dotare.
 - Va urma -


footer