Revista Art-emis
Nevroza cu atacuri de panică PDF Imprimare Email
Dr. Miron Ioan   
Miercuri, 31 Iulie 2013 15:26

Dr. Ioan MironSunteţi angajat într-una din activităţile obişnuite ale vieţii, când, brusc, inima începe să vă bată cu putere, respiraţi rapid şi superficial, transpiraţi şi tremuraţi. Vă este teamă că aveţi o criză de inimă, înnebuniţi sau muriţi. Apoi, 10 minute mai târziu, totul a trecut. De unde a apărut această senzaţie? Din nefericire, un răspuns clar nu există. Aţi avut un atac de panică şi, pentru un număr mic de suferinzi, ele revin iarăşi şi iarăşi, într-o formă cunoscută sub denumirea de nevroză cu atacuri de panică. Între crize, suferinzii trăiesc cu groaza celei ce va urma. Suferinzii pot presupune că restaurantul, liftul sau sala de clasă este cea care a provocat atacul şi decid să evite acea situaţie. În acest caz, nevroza cu atacuri de panică poate duce la agorofobie – teama de a pleca de acasă sau de a se afla în locuri publice. Atacurile de panică sunt destul de frecvente, afectând aproximativ 35% din populaţie în fiecare an.

Cauza de fond a nevrozei cu atacuri de panică nu este clară. Există argumente ce susţin atât o bază genetică, cât şi o bază biochimică. Există de asemenea o asociere cu fobiile precum fobia şcolară precum şi cu depresia, abuzul de alcool, riscul de sinucidere şi tulburarea afectivă sezonieră. Nevroza cu atacuri de panică poate debuta după o boală gravă sau un accident, moartea unui prieten apropiat sau separarea de familie. Crizele pot însoţi de asemenea consumul de medicamente ce alterează starea de conştienţă. Cel mai frecvent, un atac de panică apare “din senin”; poate debuta chiar şi în timpul somnului. Tratamentul trebuie individualizat şi cuprinde psihoterapia, terapia cognitiv-comportamentală şi terapia medicamentoasă. Tratamentele alternative combat anxietatea şi relaxează organismul.

Psihoterapia oferă sprijin şi ajută la minimalizarea fricii; uneori acest lucru este suficient pentru a duce la dispariţia bolii.

Terapia cognitiv-comportamentală expune pacienţii la senzaţii somatice de panică într-un cadru în care se simt în siguranţă.

Antidepresivele, ca imipramina, contribuie deseori la reducerea anxietăţii, precum şi a frecvenţei şi severităţii atacurilor de panică. Medicamentele împotriva anxietăţii cum este alprazolamul, acţionează mai rapid decât antidepresivele, însă comportă un risc de dependenţă. Succesul terapiei medicamentoase este maxim în codiţiile asocierii cu terapia cognitiv-comportamentală.

Medicina alternativă

Mai multe tehnici alternative pot contribui la reducerea anxietăţii ce stă la baza nevrozei cu atacuri de panică.

Aromoterapia

Uleiul de levănţică poate ameliora anxietatea şi stresul. Purtaţi o sticluţă asupra dvs. şi stropiţi o batistă cu câteva picături, pe care să le înhalaţi în situaţii stresante.

Fitoterapia

Ceaiuri din gura-lupului, valeriană, verbină sau roiniţă au efecte relaxante şi pot calma anxietatea.

Hipnoterapia

Hipnoza este eficientă pentru mulţi pacienţi cu anxietate şi fobii, deoarece terapia în sine realizează o relaxare profundă.

Manipularea fizică

Atât qigong, cât şi yoga pot relaxa organismul şi ajută la combaterea anxietăţii pe care o resimt pacienţii între atacurile de panică.

Medicina psihosomatică

Meditaţia şi alte exerciţii de relaxare, de exemplu două minute de respiraţii lente la fiecare oră, sunt utile atât pentru calmarea ritmului respiraţiei, cât şi pentru reducerea anxietăţii.

Alimentaţia şi dieta

Magneziul are o acţiune tranchilizantă; încercaţi o tabletă de 250 mg de două ori pe zi. Evitaţi cofeina, alcoolul şi zahărul.

Prevenire

Puteţi lua măsuri de diminuare a şanselor de apariţie a atacurilor de panică şi puteţi învăţa cum să le depăşiţi. Pentru asta trebuie să învăţaţi să recunoaşteţi un atac de panică. Atunci când simţiţi primele simptome, trebuie să ştiţi că pot apare şi altele. Încercaţi să respiraţi rar şi adânc. Nu vă grăbiţi. Este important să nu speraţi într-o vindecare rapidă. Tratamentul este îndelungat, iar ameliorarea se instalează cu paşi mici. Fiţi îngăduitor cu dumneavoastră. Persoanele care resimt panică au tendinţa să fie exagerat de critice cu ele însele.

Dr. Miron Ioan, medic primar de familie, doctor în ştiinţe medicale

footer