Revista Art-emis
Considerţtii epidemiologice (4) PDF Imprimare Email
Iulia-Gabriela Serban   
Duminică, 19 Mai 2013 00:12
Dr. Iulia Gabriela Şerban, art-emisCopiii din cohorta 1987-1989 În judeţul Constanţa au apărut primele cazuri de HIV-SIDA pediatric: „România a fost puternic lovită de epidemia HIV-SIDA la sfârşitul anilor 1990, iar Constanţa a fost cel mai afectat judeţ. Sute de copii bolnavi şi pe moarte erau îngrijiţi în fostul Spital Municipal din Constanţa. Doctorii şi asistentele făceau tot ce le stăteau în putinţă, dar, fără a beneficia de disponibilitatea constantă a preţioaselor medicamente antiretrovirale, rata deceselor era de 15% pe an. Stigma a aruncat un giulgiu asupra fiecărui copil şi familie afectată de HIV. A fost necesară o abordare complexă a bolii, una care să răspundă nevoilor imediate de îngrijire şi tratament de ultimă oră ale copiilor HIV pozitivi şi, în acelaşi timp, problemelor reale referitoare la suportul psihosocial, prevenirea bolii şi mobilizarea comunităţii.

Programul de îngrijire şi suport pentru copiii, adolescenţii şi adulţii HIV pozitivi care a fost implementat în Constanţa de către Fundaţia Baylor-Marea Neagră are la bază credinţa că suntem mai puternici şi mai buni dacă lucrăm împreună decât separat. Iniţiativa Internaţională Baylor de Luptă anti-SIDA Pediatrică (BIPAI) în cadrul Texas Children's Hospital, în parteneriat cu Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Constanţa şi autorităţile guvernamentale din România, a creat şi apoi replicat un model complex de îngrijire şi suport pentru HIV-SIDA, care transformă sănătatea şi vieţile copiilor şi familiilor infectate HIV la nivel mondial. Rata deceselor la copiii, adolescenţii şi tinerii adulţi din Constanţa a scăzut la sub 1% pe an, iar persoanele infectate trăiesc mai bine şi sunt mai puţin afectate de stigmă şi discriminare decât erau cândva. Suntem mândri să spunem că programul model implementat la început în Constanţa îmbunătăţeşte acum sănătatea şi vieţile copiilor HIV pozitivi şi a familiilor acestora la nivel mondial."[1]

Începând din anul 1990, în judeţul Constanţa a fost depistat un număr mare de copii infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane, o parte importantă fiind copii abandonaţi de familiile naturale. Pe fondul gravităţii afecţiunii, numărului mare de seropozitivi raportaţi, nepregătirii sectorului medical din punct de vedere material şi social, s-au luat măsuri organizatorice şi medicale cu scopul de a limita extinderea infecţiei HIV, de a trata şi îngriji pe cei bolnavi, pentru integrarea lor în societate. Au fost mobilizate resurse umane şi materiale ale statului român, sensibilizarea opiniei publice mondiale, antrenarea fundaţiilor internaţionale, s-au constituit programe mixte şi a fost actualizat un sistem modern de supraveghere, asistenţă medicală, socială, psihologică, de educaţie sanitară, pentru prevenirea extensiei infecţiei HIV, de monitorizare a transmiterii materno - fetale. Constanţa a ajuns astfel să reprezinte un model de supraveghere şi monitorizare a infecţiei HIV pe plan naţional, multe din modelele de îngrijire, programe, extinzându-se în alte judeţe.

La debutul epidemiei infecţiei HIV pediatrice, judeţul Constanţa se afla pe primul loc în ţară în ceea ce priveşte numărul cazurilor de infecţie HIV la copii; aceşti copii la rândul lor au crescut, multe dintre persoanele de sex feminin aparţinând lotului de pacienţi infectaţi nosocomial pe parcursul anilor 1988-1990 au ajuns la vârsta adolescenţei sau a adultului tânăr şi şi-au început viaţa sexuală. Pe parcursul ultimilor 16 ani, în judeţul Constanţa s-a constatat o creştere continuă a numărului persoanelor feminine infectate HIV aflate la vârsta fertilă, procesul epidemiologic al infecţiei HIV pediatrice s-a schimbat, transmiterea verticală înlocuind practic transmiterea nosocomială caracteristică anilor 1988 -1990[2]

Prezentăm mai multe studii asupra evoluţiei infecţiei HIV-SIDA la copii, efectuate în Constanţa, relevând tendinţele epidemiologice ale momentului:
Între 1999-2000 s-a depistat în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase - Constanţa Cryptosporidium spp. la 9 copii cu BDA trenant din 62 cazuri HIV pozitive investigate, cu asocierea şi a Salmonella - 1 caz, Giardia intestinalis şi Ascaris lumbricoides - 3 cazuri, Candida - 2 cazuri. Din 34 pacienţi investigaţi s-a depistat la 15 cazuri Toxoplasma gondii.[3]
Evoluţia parazitozelor digestive între anii 1997 – iunie 2000 este prezentată în tabel, Giardia intestinalis fiind protozoar endemic, specie dominantă în probele mono şi poliparazitare. Fenomenul de poliparazitism are incidenţă de 55,9%:[4]Tabel 1

Constanţa este o zonă a României cu o înaltă incidenţă a infecţiei pediatrice HIV. În iunie 2000, la debutul proiectului de prevenţie a transmiterii materno-fetale, nu exista nici o evidenţă privind prevalenţa HIV la gravide. Prin colaborarea RAA cu sectorul de sănătate s-a dezvoltat un model de prevenţie a transmiterii verticale HIV: au fost consiliate şi testate peste 10.000 gravide. Chiar dacă prevalenţa HIV la gravide în Constanţa a fost sub aşteptări - 0,23% - modelul dezvoltat de RAA Constanţa este punct principal de referinţă în strategia naţională de prevenţie a transmiterii materno-fetale HIV.[6]
„Casa Soarelui" este rezultatul iniţiativei unei organizaţii neguvernamentale înfiinţata în România în anul 2002 sub denumirea „Ajutaţi Copiii Români", care s-a dedicat promovarii îngrijirilor paliative. În anul 2002, „Casa Soarelui" a fost deschisa pentru copiii infectaţi cu HIV, provenind din toate zonele României, care au beneficiat de îngrijiri paliative pâna în aprilie 2007. În aprilie 2007, centrul „Casa Soarelui" şi-a reorientat activitatea către bolnavii de cancer, cerinţa de îngrijiri paliative a acestei categorii de pacienţi fiind covârşitoare pentru judeţul Constanţa şi zona de sud-est a României.
Într-un studiu retrospectiv, descriptiv asupra a 78 cazuri infecţie HIV testate serologic anti Toxoplasma gondii, din care 31 au fost pozitive - 1,72%, spitalizate între 1999 – 2003, evoluţia a fost favorabilă sub tratament antiparazitar în 14 cazuri, s-au înregistrat 17 decese. În evidenţa Secţiei Copii a Spitalului Clinic de Boli Infecţioase - Constanţa se aflau, în 2003, 1800 copii cu infecţie HIV.[7]

Analiza cazurilor de transmitere materno-fetalå a infecţiei HIV din evidenţa Spitalului Clinic de Boli Infecţioase Constanţa, pe o perioadă de 14 ani, studiu retrospectiv, descriptiv asupra fişelor medicale de supraveghere (foi de clinicå de zi) a 55 copii nåscuţi din mame seropozitive HIV în perioada ianuarie 1993 – noiembrie 2006 arată că, din cei 55 copii expuşi infecţiei HIV de la mamă, 18 sunt seropozitivi HIV, 14 sunt seronegativi HIV, iar 23 copii sunt în curs de evaluare (nu au împlinit încå vârsta pentru evaluarea definitivă a statusului serologic HIV în noiembrie 2006). 12 copii au avut nivel viral nedetectabil. Creşterea numărului copiilor expuşi la infecţia HIV prin transmitere materno-fetală este evidentă în ultimii ani prin optimizarea diagnosticării persoanelor de sex feminin seropozitive HIV pe de o parte, iar pe de altă parte prin ajungerea la vârsta procreerii a celor cu infecţie HIV diagnosticată în copilårie. După anul 1993 se constată o continuă îmbunătăţire a depistării infecţiei HIV la gravide, prin programe de monitorizare, incluzând testarea pentru infecţia HIV. Din acest punct de vedere se disting două etape:
- perioada 1993-1999 şi 2002-2004, când depistarea infecţiei HIV la copil s-a realizat fie cunoscând statusul de infectată HIV a mamei, fie prin testarea copiilor cu afecţiuni sugestive pentru infecţia cu HIV;
- perioada 2000-2001 şi 2005-2006, prin depistarea activă a infecţiei HIV la gravidele luate în evidenţă prin programe nonguvernamentale iniţial, iar ulterior prin testarea de rutină a femeilor gravide pentru infecţia HIV în colaborare cu autorităţile medicale locale, Constanţa fiind judeţul cu cel mai ridicat procent (99%) de testare a femeii gravide; În cazul copiilor seropozitivi naşterea a fost pe cale vaginală în 17 cazuri şi prin operaţie cezariană într-un caz; în timp ce în cazul persoanelor seronegative în 8 cazuri naşterea a fost pe cale vaginală şi în 6 cazuri prin operaţie cezariană. Marea majoritate a copiilor, indiferent de statusul lor HIV, sunt născuţi la termen, doar 4 copii fiind născuţi la 7 luni, unul seropozitiv, doi seronegativi şi unul în curs de evaluare a statusului infecţiei HIV. Din totalul copiilor seropozitivi, 3 au fost depistaţi la naştere, iar 15 ulterior naşterii, din Tabel 4totalul copiilor seronegativi se constată că 12 au fost depistaţi la naştere, iar 2 ulterior naşterii, în timp ce copiii aflaţi în curs de evaluare, toţi 23, au fost depistaţi la naştere. Acest studiu relevă importanţa depistării infecţiei HIV la femeia gravidă încă din primele luni de sarcină pentru a putea fi monitorizată clinic, serologic şi a i se administra terapie antiretrovirală la momentul oportun. Este de o importanţă deosebită consilierea gravidei asupra riscului crescut de transmitere a infecţiei. Colaborarea dintre medicul de familie, obstetrician, neonatolog şi medicul infecţionist pentru monitorizarea gravidei este esenţială. Importantă este anunţarea infecţionistului imediat după naşterea copilului, pentru recoltare de probe serologice şi începerea administrării terapiei ARV. Marea majoritate a mamelor seropozitive provin din familii dezorganizate şi sunt cu nivel de şcolarizare minim sau inexistent şi este important ca pregătirea pentru naştere să fie realizată cu ajutorul unei echipe complexe, care include pe lângă echipa medicală şi o echipă psiho-socială.[8]

EVALUAREA TRANSMITERII MATERNO-FETALE A INFECŢIEI HIV ÎN JUDEŢUL CONSTANŢA, ianuarie 1993 – noiembrie 2006
Tabel 2Tabel 3
Într-un studiu retrospectiv, descriptiv, asupra a 34 cazuri infecţie HIV avansată cu toxoplasmoză cerebrală cu manifestări neurologice, spitalizate între 1995 – 2006, evoluţia a fost favorabilă sub tratament antiparazitar în 18 cazuri şi s-au înregistrat 16 decese.[9]
S-au publicat studii de caz sugestive: evoluţia unei paciente de 16 ani, în evidenţa clinicii din ianuarie 2006 - stadiul C3, diagnosticată tardiv cu infecţie HIV-SIDA, decedată la domiciliu pe 17.06.2006 şi a unui pacient de 21 ani, în evidenţă din 1996, cu TARV între 1999-2002, ulterior întrerupt, ceea ce a determinat instalarea infecţiei cu Toxoplasma gondii, cu evoluţie bună.[10] Un alt studiu de caz prezintă un pacient de 17 ani cu infecţie HIV-SIDA - Stadiul C3, spitalizat în perioada februarie-aprilie 2005 cu toxoplasmoză cerebrală, complicată cu hemoragie cerebrală la 10 zile de la instituirea terapiei antiparazitare cu Daraprim, cu sechele neurologice de tip hemipareză dreaptă şi disfazie motorie.[11]
-----------------------------------------------------------------------
[1] Mark W. Kline, Profesor, Şef Secţie Retrovirologie, Baylor College of Medicine, Preşedinte - Baylor Internaţional Pediatric AIDS Initiative, Raport anual 2008, România
„EVALUAREA TRANSMITERII MATERNO-FETALE A INFECŢIEI HIV ÎN JUDEŢUL CONSTANŢA", C. S. Cambrea, S. Rugină, Margareta Ilie, C. Rugină - REVISTA ROMÂNÅ DE BOLI INFECŢIOASE, Vol. X, Nr. 1/2007, p. 33-37.
[2] „Manifestări clinice şi tratament în parazitoze oportuniste depistate la copiii infectaţi HIV" – M. Ilie, E. Gorun, R. Mătuşa, C. Costaş, V. Florea în "Revista Română de Parazitologie", Vol.X, 2000, Nr. 2, p.96.
[3]„Incidenţa parazitozelor digestive la copiii cu HIV – SIDA din colectivitatea Casă de Viaţă Nouă (House of New Life) – Medeea Constanţa", E. Gorun, C. Costaş, M. Ilie, C. Rugină, R. Mătuşa, publicat în Revista Română de Parazitologie, Vol X, 2000, Nr. 2, pag. 59-61.
[4] „Parazitoze intestinale oportuniste la copiii infectaţi HIV Constanţa 2000", E. Gorun, C. Costaş, M. Ilie, C. Rugină, R. Mătuşa, D. Tănase, I. Creţu, C. Rugină, M. Neagu, publicat în Revista Română de Parazitologie, Vol X, 2000, Nr. 2, pag. 61-64.
[5] Knowledge and Commitment for Action, XIV International AIDS Conference 2002, Barcelona, July 7 -12, vol.I, p. 236, Abstract MoPeF3874 : M. Cocu, R. Mătuşa, V. Tica, A. Moineagu, M. Ghelberg, M. Nica, Education, training and prevention of vertical transmission of HIV infection among pregnant women in Constanta county, Romania.
[6] „Toxoplasmoza la copiii infectaţi HIV", M. Ilie, E. Gorun, publicat în Revista de Parazitologie, 2003, vol.XIII, Nr.1, pag 117.
[7] M. Ilie, C.S. Cambrea, C. Marcaş, S. Ruginå, C.N. Ruginå – Analiza transmiterii materno-fetale a infecţiei HIV în judeţul Constanţa în perioada 1993 – 2006, al IV-lea Congres Naţional privind infecţia HIV/SIDA, Bucureşti, Octombrie 2006: 25.
[8] „Aspecte ale toxoplasmozei cerebrale la adolescenţii seropozitivi" – S.C. Cambrea, M. Ilie, M. Cambrea, V. Ionescu, S. Rugină, publicat în Revista de Parazitologie, 2007, vol.XVII, Nr.1, pag 89-93.
[9] „Toxoplasma cerebrală la infectaţii HIV; două prezentări de caz" – M. Codarcea, E. Blebea, E. Bâscă, E. Dumea, R. Cernat, C. Rugină, Revista de Parazitologie, 2007, vol.XVII, Nr.1, pag 95-97.
[10] „Evoluţia toxoplasmozei cerebrale la un adolescent seropozitiv HIV", C. Marcaş, C. Cambrea, M. Ilie, S. Rugină, Revista de Parazitologie, 2007, vol.XVII, Nr.1, pag 99-102.
[11] SINGLE CENTRE EXPERIENCE OF MOTHER-TO-CHILD HIV TRANSMISSION PREVENTION: YEARS 2005-2010" - S.C. Cambrea, M.M. Ilie, D.E. Tanase, I. Cretu-Stancu, S. Diaconu, D.S. Carp, prezentat la ESPID, 7-11 iunie 2011, Haga.















------------------------------------------------------------
footer