Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Cercet?tor dr. Gabriel Ungureanu   
Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012 23:28
Drd. Gabriel Ungureanu
Evanghelia ne spune: „Ferici?i cei cura?i cu inima, c? aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Mt 5, 8)

Cre?tinismul pilduitor

Dup? cum ?tim, cuvântul „cre?tin" semnific? apartenen?a unui individ la marea religie monoteist?, cre?tinismul întemeiat? în anul 0, momentul na?terii lui Isus Hristos (gr. „Unsul" lui Dumnezeu). Mai exprim? filosofia ?i religia cre?tin? ?i deasemeni cuvântul cre?tin mai poate exprima sintetic conota?iile atributelor de blânde?e, credin??, vitejie, iubire sau loialitate. Primi cre?tini, au fost ucenicii lui Isus ?i, ca extrac?ie etnic?, erau semi?i iudei, ace?tia avându-?i originea apropiat? în toat? Galileea care pe atunci avea o popula?ie foarte diferit? etnocultural, ce cuprindea ?i mul?i neevrei (fenicieni, sirieni, arabi ?i chiar greci), aceast? situa?ie favorizând r?spândirea noii religii în teritoriile apropiate într-un timp relativ scurt. Reformele propuse de înv???turile Cristice au vizat în primul rând ?tergerea diferen?elor dintre oameni, înl?turarea sacrificiilor umane ?i a sclaviei, armonia omului în natur? ca sens al zidirii Marelui Creator al Lumilor,în?elegerea trinit??ii celeste ?i c?utarea unui loc în Împ?r??ia Cerurilor, dar nu în ultimul rând promovarea iubirii ?i milei ca sentimente profund umane ce aveau s? sublimeze ?i s? accentueze desprinderea omului de impulsurile primitive. În acele vremuri pentru a fi în?eles, Isus a folosit un limbaj familiar omului acelor vremuri ?i astfel au fost cunoscute pilda sem?n?torului, pilda neghinei, a gr?untelui de mu?tar, pilda comorii ascunse ?i a m?rg?ritarului, pilda n?vodului ?i multe alte tâlcuiri ale sufletului omenesc pentru a orienta aten?ia oamenilor în direc?ia lumin?rii lor spirituale . Ast?zi este cunoscut faptul ca Isus iubea ?i admira Galileea copilariei sale descris? minunat de mul?i autori; „..aceasta era o ?ar? plin? de verdea??, de umbr?, adev?rat? ?ar? a Cânt?rii Cânt?rilor ?i a cântecelor de iubire. Pe timpul celor dou? luni, martie ?i aprilie, câmpia este un covor de flori, de o prospe?ime a culorilor incomparabil?. Animalele sunt mici dar de o blânde?e extrem?. Turturele zvelte ?i iu?i, mierle albastre, atât de u?oare încât se a?eaz? pe un fir de iarb? f?r? al îndoi, ciocârlii mo?ate, care vin pân? aproape de a se a?eza sub picioarele c?l?torului, mici ?estoase de ap? curg?toare al c?ror ochi este viu ?i blând, berze cu aer pudic ?i grav, renun?ând la orice timiditate, îng?duie omului s? se apropie mult de ele, încât parc? l-ar chema chiar." In c?l?toriile sale, atunci când Isus se apropia de acel incon?tient colectiv al poporului, nu vorbea împotriva legii mozaice de?i era clar c? îi vedea insuficien?ele ci mai degrab? avea o „..predic? suav? ?i bând?, plin? toat? de natur? ?i de parfum câmpenesc. Iubea florile ?i împrumuta de la ele pildele cele mai fermec?toare. Rând pe rând p?s?rile cerului, marea, mun?ii, jocurile de copii treceau în înv???turile lui."

Mun?ii au avut cel mai important loc în via?a lui Isus, i-au inspirat faptele ?i tr?irile cele mai înalte acolo a avut inspira?ia divin?, acolo s-a întâlnit cu spiritul vechilor profe?i ?i tot pe munte a predicat poporului în „Cuvântarea de pe munte" descris? de evanghelistul Matei. Apa Iordanului apare ca o parte a acestui mediu paradisiac în care Isus a fost botezat de proorocul Ioan Botez?torul ?i, ne spune evanghelistul Matei: "De îndat? ce a fost botezat, Isus a ie?it din ap?. ?i în clipa aceea cerurile s-au deschis, ?i a v?zut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-se în chip de porumbel ?i venind peste el". De?ertul apare ca o alt? ?coal? a naturii pentru El, acolo unde s-a retras pentru cel mai important test al des?vâr?irii sale spirituale ?i anume acela al ispitirii. Pu?ine fiin?e umane puteau avea exerci?iul spiritual ?i ascetic ca cel pe care ni-l descriu evangheli?tii la persoana Mântuitorului dup? atâtea priva?iuni „Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie ca s? fie ispitit de diavolul";"Acolo a postit patruzeci de zile ?i patruzeci de nop?i; la urm? a fl?mânzit." Natura încânt?toare ?i mai mult decât permisiv? climatic a regiunii Galileea a contribuit din plin la formarea spiritual? acestui prim Reformator al omenirii. „..Isus împreun? cu discipoli s?i tr?ia în aer liber. Când urca într-o barc? ?i vorbea auditorilor s?i care se înghesuiau pe mal, când se instala în mun?ii car m?rginesc lacul unde aerul este atât de pur ?i orizontul atât de luminos.(Ernest Renan.Via?a lui Isus p.72)" Consecin?a vie?ii simple pe care o traiau în acele comunit??i galileene va fi dat ?i indiferen?a evreilor fa?? de comfortul complicat al vie?i înc?rcate de obiecte ?i ceremonial din lumile grece?ti ?i romane. Meditând la de?ert?ciunea investi?iilor obiectual umane Isus spunea discipolilor "Nu îngropa?i în p?mânt averi pe care le devor? viermii sau rugina, pe care le descopera ?i le fur? ho?ii, ci gr?m?di?i averi în ceruri acolo unde nu exist? nici viermi, nici rugin?, nici ho?i". Oamenilor îngrijora?i cu privire la hrana zilei de mâine ce generau atâtea comportamente de parcimonie, de team? ?i ur? în cadrul comunit??ilor greu încercate de ocupa?ia roman? Isus le predica: „Nu fi?i îngrijora?i în privin?a hranei de care ave?i nevoie pentru a v? între?ine via?a, nici în privin?a ve?mintelor cu care s? v? acoperi?i trupul. Nu este, oare, via?a mai de seam? decât hrana iar trupul mai important decât ve?mântul ? Privi?i p?s?rile cerului ele nu seam?n? ?i nu secer?, n-au nici beci nici hambar ?i Tat?l vostru ceresc le hr?ne?te" iar mai departe cu privire la haine: „Uita?i-v? cu b?gare de seam? cum cresc crinii:ei nu torc, nici nu ?es:totu? v? spun c? nici Solomon în toat? slava lui n-a fost îmbr?cat ca unul din ei." (Luca11,12:27)".

În c?l?torile sale glorioase în care predica, vindeca ?i s?vâr?ea mari minuni a?a cum s-a întâmplat cu învierea lui Laz?r, Fiul Omului, cum s-a numit mai târziu, a ajuns ?i în Ierusalim în Duminica Floriilor, unde aducând dovada umilin?ei intr? c?lare pe un m?g?ru? fiind întâmpinat de oamenii care se bucurau ?i îl aclamau cu ramuri de finic ?i maslin. „Cei mai mul?i din norod î?i a?terneau hainele pe drum; al?i t?iau ramuri din copaci ?i le pres?rau pe drum"(Matei 20,21:8). Astfel, observ?m c? pe atunci, oamenii ce se aflau în s?rb?toare î?i manifestau bucuria ?i recuno?tiin?a cu frumoasele podoabe ale naturii verzi, d?t?toare de via?? ?i speran?? (ramuri verzi de finic ?i m?slin). Bucuria era mai sincer exprimat? cu acel verde al naturii, oamenii parc? încercând s? fuzioneze cu natura, s? se transforme în copaci verzi pentru a-l bucura pe Hristos ce se întrupase spre ai izb?vi.

Capacit??ile sale intuitive, aproape supranaturale, au f?cut ca la sfâr?itul misiunii pe care a avut-o pe acest pamânt s? ?tie persoana vânz?torului ce avea s? îl dea pe mâna romanilor si a Sanhedrinului Iudaic pentru cei 30 de argin?i ?i cu toate acestea s? nu se împotriveasc? unui destin pus la cale de politicienii acelor timpuri care nu doreau deteriorarea rela?iilor cu Roma st?pânitoare. Astfel datorit? evangheli?tilor cunoa?tem îndoiala lui Pilat din Pont cu privire la vinov??ia presupus? a lui Isus, ?i în?elegem direc?ia ac?iunilor politice ale marilor preo?i Ana ?i Caiafa ajun?i celebri în limbajul popular administrativ actual" Te plimb? de la Ana la Caiafa". Cât de întâmpl?tor poate s? fie faptul c? atunci când Isus a fost r?stignit pe cruce, o eclips? de soare s-a produs: „De la ceasul al ?aselea pân? la ceasul al nou?lea s-a f?cut întuneric peste toat? ?ara" ?i mai apoi cutremurul de p?mânt îngroze?te pe cei prezen?i la aceast? nelegiuire strig?toare la cer a crucific?rii singurului spirit neprih?nit pe care l-au avut iudeii ?i omenirea în ansamblul ei." Suta?ul ?i cei ce p?zeau pe Isus împreun? cu el , când au v?zut cutremurul de p?mânt ?i cele întâmplate s-au înfrico?at foarte tare, ?i au zis: Cu adev?rat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!".(Matei 27, 28:54) Tardiv? constatare oamenii nu cred pân? nu v?d, a?a cum se întâmpl? de la Toma Necredinciosul ?i pân? în zilele noastre.
„Un glas strig?: Preg?ti?i în pustie Calea Domnului, netezi?i în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru"

Acest titlu de Fiu al Omului a exprimat ?i calitatea sa de judec?tor al lucrurilor, al oamenilor ?i al naturii. El nu a emis nici o idee de limitare a puterilor sale în fa?a naturii care trebuie s? i se supun? f?r? condi?ii, dar care se supune de asemenea ?i oric?ruia dintre oamenii obi?nui?i crede ?i se roag? Sfintei Treimi. Pentru Isus natura ?i dezvoltarea omenirii nu erau domenii limitate în afara lui Dumnezeu ci puteau fi controlate prin rug?ciune ?i chiar prin ac?iune direct?, acestea fiind elemente ale naturii create de Dumnezeu Tat?l ?i deci supuse Duhului, Fiului dar ?i oamenilor credincio?i. În ceea ce prive?te natura, Isus Hristos marele Reformator a reu?it prin lucr?rile ?i pildele sale cu referire la mediu ?i zidirea unei noi con?tiin?e capabile s? aduc? omul la primul nivel al apropierii de Marele Creator ?i anume con?tientizarea universului în ansamblul ?i în detaliile permise pentru acel nivel de în?elegere al epocii, dar ?i a anumitor legi ale sale. Atunci când fariseii din mul?ime i-au spus: „Înv???torule dojen?te-?i ucenicii" El a r?spuns: „V? zic vou?, c? dac? vor t?cea ace?tia, atunci pietrele vor striga" ( Lc. 19, 37-40). Odat? acest mesaj transmis ?i dup? câte se pare relativ primit de incon?tientul colectiv al umanit??ii, fiin?a uman? este datoare de acum s? continue instruirea ?i elevarea spiritual? în vederea evit?rii autoanihil?rii ori regresiei de evolu?ie, dat? fiind actuala nesocotire a legilor naturii ?i ale firii.

Sfin?ii P?rin?i ?i Iubirea lor de Natur?

Un glas strig?: „Preg?ti?i în pustie Calea Domnului, netezi?i în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru".
?i astfel ascultând vechile profe?ii, dup? evenimentele Reformei Spirituale descrise în evanghelii, ucenicii s?i au pornit pe drumul r?spândirii noii învâ??turi ?i din nefericire al martirajului multora dintre ei pentru credin?a cre?tin?. Astfel peste ani, în ciuda opozi?iei, înv???tura cre?tin? s-a r?spândit în Roma, Grecia, Asia mic?, Africa ?i a vorbit în final oamenilor de pe întreg p?mântul despre zidirea Marelui Creator pe p?mânt luminat? înc? de la început de Isus Cristos în pildele sale consemnate în c?r?ile evangheliei dar ?i a multor texte apocrife ce au incitat curiozitatea uman?. În veacurile ce au urmat, aprecierea cre?tin? a mediului a c?p?tat noi valen?e prin însu?irea înv???turii în loca?ii izolate din natur? unde lini?tea dar mai ales pacea din mediu ?i cea sufleteasc? a monahilor însingura?i în ar?i?a de?ertului, pe mun?i, lâng? fluviile molcoame sau aproape de nem?ginirea m?rii au fost, dup? m?rturisirea acestor oameni principala condi?ie a medita?iei la cele sfinte. Ast?zi putem spune despre cei care au mers pe aceast? cale, dar nu doar în izolare monahal? ci ?i în ?coli ?i universit??i ale acelor vremuri, c? au fost cunoscu?i de lumea laic? drept precursorii cercet?rii metodice ?i ?tiin?ifice a naturii ?i filosofiei cre?tine. Ei sunt clasifica?i de ?tiin?a patrologiei dup? mai multe criterii astfel: Cei care au cunoscut pe Apostolii lui Hristos se numesc Parin?i apostolici ?i uneori dup? limba în care au scris se numesc P?rin?i greci sau P?rin?i latini. O grupare important? a acestor schivnici ?i teologi s-a intitulat în textele vechi drept „P?rin?ii pustiei" a c?ror apoftegme(cuvinte n.a.) ne-au fost transmise de Patericul Egiptean ?i alte lucr?ri importante din vechime. Printre cei mai cunoscu?i tr?itori Avva (p?rin?i) în de?ertul egiptean ori al Palestinei enumer?m pe Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen, Ioan Colov ?i al?ii la fel de sârguincio?i în rug?ciune ?i studiul vie?ii.

Nepieritori în con?tiin?a noastr? pân? la sfâr?itul veacurilor, oameni ce s-au sfin?it ca Ioan Gur? de Aur, Vasile cel Mare, Grigore de Nisa, Ioan Damaschin, Abrozie ?i al?i mari teologi ne-au îndrumat la c?utarea Marelui Creator ?i a zidiri sale dup? înv???tura lui Cristos. Dealungul veacurilor activitatea lor patristic? s-a putut deslu?i în istoria cre?tin? pân? în timpul Sf. Grigore de Palama. Cu privire la aceasta scria Ioan Gur? de Aur: "Nu cred în mântuirea aceluia care nu lucreaz? spre mântuirea celorlal?i". Ar?tând c? Sfânta Scriptur? m?rturise?te c? Dumnezeu, Creatorul cerului ?i al p?mântului, al omului si al întreŹgului univers, a înv??at poporul ales s? r?spândeasc? înv???tura sa ?i neamurilor, s? lucreze ?i s? convie?uiasc? în deplin? armonie cu natura, respectându-i legile c?ci spunea Sfântul Ioan Gură de Aur „Cine nu se aproŹpie de natură cu dragoste, n-o va cunoaste niciodată cu adevărat" În concep?ia Sfin?ilor Capadocieni, omul este cea mai aleas? creatur? a lui Dumnezeu înzestrat? cu func?ii creatoare ?i capabil de un necontenit progres spiritual ?i material. Ca microcosmos ?i colaborator al lui Dumnezeu, cel ce crede, are posibiŹlitatea „s? se desavâr?easc? pân? la îndumnezeire ?i s? des?vâr?easc? ?i cosmosul prin geniul min?ii sale". Rela?ia omului cu natura condi?ioneaz? armonia fizic? ?i biologic?. Omul nu poate s? existe f?r? aer, ap?, soare, ?i alte elemente ale lumii, de aceea aceste fapte simple de iubire pentru natur? erau în?elese ca fiind absolut fire?ti ?i constituind baza în?elegerii Crea?iei.Vorbind despre Crea?ie, Sfântul Ambrozie nume?te lucrarea Zilei întâi „temelia" lumii: „Me?terul-zidar a?eaz? întâi temelia, iar dup? ce s-a pus temelia alc?tuŹie?te feluritele p?r?i ale cl?dirii una dup? alta, iar apoi le adaug? ?i podoaŹbele... De ce nu a dat Dumnezeu [...] stihiilor podoabele potrivite o dat? cu ivirea lor, ca ?i cum El, în clipa facerii, nu ar fi fost în stare s? fac? înŹ dat? ca cerul s? sclipeasc? ?intuit cu stele, iar p?mântul s? se îmbrace în flori ?i roade ? Putea prea bine s? se fi întâmplat a?a. Totu?i, Scriptura arat? c? lucrurile au fost mai întâi zidite, ?i abia pe urm? au fost rânduite; altfel ar trebui s? presupunem c? ele nu au fost de fapt create, ?i c? nu au avut început, întocmai ca ?i cum firea lucrurilor ar fi fost n?scut? de la început, neap?rând a fi ceva de ad?ugat ceva pe urm?".
Dup? înv???tura Sfântului Maxim M?rturistorul, omul, ?i prin el spiritul suprem Duhul Sfânt, domin? natura ?i Crea?ia zidit? pentru el: "Primul om a fost chemat s? uneasc? în sine totalitatea f?pturilor create ?i ajungând la o unitate desavâr?it? cu Dumnezeu, s? comunice acea stare de îndumnezeire întregii crea?ii ; lui i s-a oferit posibilitatea sa uneasc? raiul cu întreg p?mîntul adica purtând raiul în sine, în puŹterea comunic?rii sale permanente cu Dumnezeu". A?a se explic? înal?imea moral? a domina?iei omului asupra naturii, ca grija permanent? pentru bun?starea întregii crea?ii, posibil? numai prin iubire fa?? de creatur?. Vom aminti câteva nume de siha?tri care datorit? sfin?eniei ?i cur??eniei vie?ii cre?tine au dep??it vitregiile existen?ei în pustiu tr?ind în prietenie cu fiarele salbatice: Ava Macarie zis Egipteanul, supranumit „cel Mare" este una dintre cele mai importante figuri ale monahismului egiptean. Originar dintr-un sat numit Ptinapar, s-a n?scut în anul 300 sau 301 ?i tradi?ia spune c? p?rin?ii s?i se numeau, asemenea celor mai vechi dintre sfin?i, Avraam ?i Sara. Na?terea lui a fost prezis? de un înger care a profe?it c? „se va na?te un fiu chemat cu numele fericirii - Makarios se tâlcuie?te „fericit" – care va fi l?ca? al Sfântului Duh ?i îngere?te va vie?ui pe p?mânt ?i printr-însul mul?i se vor duce la Dumnezeu". Era dintr-o familie modest?, de c?milari în valea Nitriei, ?i cre?tin? iar astfel fiul dobândit la b?trâne?e ?i dup? multe rug?ciuni a fost luminat de mic cu Sfântul Botez. Dup? cum ne relateaz? un istoric hagiograf, Sfantul Macarie s-a c?it profund pentru ca a omorât un ?ân?ar ?i a tr?it apoi într-o mla?tina ?ase luni de zile pentru a fi în?epat de ace?tia. Multe fapte minunate se pot spune despre acest sfânt dar poate una dintre cele mai duioase întâmpl?ri din care tragem înv???minte despre rela?ia om- natur?, este cea cu puiul de hien? orb pe care... "hiena-mam? îl aduce în gur? în curtea avvei Macarie, îl las? la u?a chiliei ?i apoi pleac?. Avva Macarie culege puiul de jos, se roag? ?i acesta începe s? vad?. A doua zi, hiena îi aduce avvei, drept mul?umit?, o frumoas? pielicic? de oaie..."
Despre Sfantul Mamant, mort la Cesareea Capadochiei in 275, se spune ca a tr?it ca sihastru hranit de caprioarele salbatice. În momentele supreme, în circul din capitala provinciei, un leu s-a aruncat asupra mul?imii spre a-?i salva st?pânul. Acesta a murit în cele din urma prin sabia calaului. De amintirea Preacuviosului Teodosie Chinoviarhul (+529) a ramas legat? minunea cert?rii lacustelor, care au parasit ?inutul mân?stirii sale, Sfântul vorbindu-le ca unor fiin?e ra?ionale. Preacuviosul ?tefan Savaitul (+ 794),era un om de care cerbii se apropiau fara nici o stânjenire s? primeasc? mâncare din mâinile lui. Aceea?i atitudine de compasiune ?i de ocrotire a necuvântatoarelor o intâlnim ?i în via?a Sfântului Dimitrie de la Basrabi Se spune ca el a umblat ani in ?ir cu un picior descult, drept pedeaps? c? a c?lcat din întamplare cuibul cu pui al unei p?s?ri.
Sfântul Vasile, contemplând uria?a zidire a lui Dumnezeu, pov??uie?te: „S? sl?vim pe Marele Me?ter al celor f?cute cu în?elepciune ?i m?iesŹtrie. Din frumuse?ea celor v?zute s? în?elegem pe Cel care e mai presus de frumuse?e, iar din m?re?ia celor ce cad sub sim?urile noastre ?i din truŹpurile acestea m?rginite din lume s? ne ducem cu mintea la Cel nem?rŹginit, la Cel mai presus de m?re?ie, care întrece toat? mintea cu mul?imea puterii Sale. E drept, nu cunoa?tem natura existen?elor; dar este atât de minunat cât ne cade sub sim?uri, încât mintea cea mai ascu?it? se v?de?te a fi neputincioas? în fa?a celei mai mici f?pturi din lume, fie pentru a o descrie cum se cuvine, fie pentru a da laud? cuvenit? Ziditorului, c?ruia se cuvine toat? slava, cinstea ?i puterea, în vecii vecilor, Amin."
Dup? concep?ia teologic? cresŹtin?, omul prin neascultarea fa?? de porunca divin? a distrus armonia între crea?ie ?i Creator (Fac. III, 18), acesta ajungând s? culeag? spini ?i palamid? iar natura s? geam? în n?dejdea mântuirii (Rom. VIII, 19-23). Theilard de Chardin, în interpret?rile sale, arat? c? natura este activ? iar universul se straduieste s? ating? gradul cel mai înalt de perfec?iune.

Într-un context istoric favorabil mai degrab?, conflictelor militare ?i neomeniei în plin ev mediu, religia iubirii de oameni ?i natur? întemeiat? de Isus, în urma revela?iei divine primite în timpul vie?ii sale, a fost practicat? cu d?ruire total? de cel ce avea s? fie cunoscut drept Sfântul Francisc. Francisc s-a n?scut la Assisi, în anul 1182, într-o familie bogat?. Tat?l s?u era comerciant înst?rit, iar mama sa era n?scut? în Fran?a, lâng? Marsilia. El era o fire vesel? ?i dorea s? ajung? un mare cavaler. Pe atunci erau r?zboaie între provincii, cum am zice ast?zi între ora?e, lupte f?r? rost. Într-un astfel de r?zboi, între Assisi ?i Perugia, Francisc a c?zut prizonier ?i a stat în închisoare doi ani. Aici el a avut timp s? mediteze la problemele de credin?? ?i s? se apropie de Dumnezeu; foarte probabil, a f?cut un vot c?, dac? va ie?i din închisoare, se va d?rui lui Dumnezeu. El numea soarele luna, stelele vântul focul fra?i. El nu mai vede natura ca depozitatoare de simboluri ci ca un set de realit??i naturale vii, care au nevoie de rug?ciune pentru salvarea sufletului, mesajul s?u fundamental fiind reântoarcerea la s?r?cia evanghelic?. Sfântul Francisc iubea necondi?ionat întreaga crea?ie, corpurile cere?ti, oameni ?i gîzele, p?s?rile ?i animalele. Soarelui îi spunea "fratele soare", la lun? – „sora lun?", mor?ii – „sora moarte", dar propriului corp îi spunea cu mult umor „fratele m?gar". Marea lui umilin?? ?i puritate l-au f?cut s? în?eleag? graiul animalelor c?rora le predica ca ?i oamenilor. Odat? a fost surprins vorbind unei mul?imi de p?s?ri de toate soiurile. „P?s?relelor, le spunea el ca unor copii, voi sunte-?i îndatorate Domnului nostru Creator, ?i oriunde trebuie s?-i aduce?i laud? pentru c? v-a dat libertatea de a zbura în orice loc. ?i voi nu trebuie s? ?ti?i s? coase?i sau s? toarce?i.El v? d? totul dea gata. De aceea, surioarele mele p?zi?iv? de p?catul nerecuno?tiin?ei ?i întotdeauna str?dui?i-v? s? îl iubi?i pe Dumnezeu. P?s?relele l-au ascultat în lini?te, cu ochi?orii ?int? la el, iar acum la sfâr?it ?i-au plecat cu umilin?? capetele pân? la p?mânt ?i prin gesturi ?i triluri dovedir? c? omul sfânt le-a bucurat peste m?sur?. Formar? apoi cu trupurile lor în zbor o cruce pe cer..."

Deasemeni era prieten pân? ?i cu gâzele p?mântului. Se spune c? odat?, un greier f?cea mult zgomot când se Francisc ruga. El a chemat greierul s? stea pe degetul s?u ?i i-a spus: „Acum tu s? taci pân? eu m? rog, dup? aceea po?i s? cân?i din nou". Este cunoscut? întâmplarea cu lupul din Gubio, care f?cea mult? pagub?, c?ci ataca turmele de oi ?i chiar atacase ?i omorâse oameni. Francisc, auzind de necazul s?tenilor, l-a chemat pe lup; acesta a venit lini?tit, iar Francisc l-a certat cu blânde?e. „Vino aici frate lup, eu ?tiu c? e?ti fl?mând ?i de aceea ai devenit r?u, dar nu e drept s?-i faci atâtea necazuri omului creat dup? chipul ?i asem?narea St?pânului nostru Creatorul". Lupul st?tea smerit la picioarele omului sfânt. „Promite-mi c? nu vei mai ucide ?i ne vom îngriji de tine s? nu duci lips? de nimic.." apoi l-a chemat în ora?, unde a r?mas pân? la moarte, c?ci locuitorii îi d?deau zilnic de mâncare ?i lupul a devenit prietenul copiilor. Sfântul a plecat la Creatorul s?u în anul Domnului 1226 dup? multe fapte de bânde?e ?i iubire adresate ?i dedicate Crea?iei. În timpul acestei vie?i unite total cu Crea?ia, Sfântul Francisc a compus un imn de laud? naturii ?i Marelui Creator, de o frumuse?e f?r? egal:

Cântarea fratelui soare sau Cântarea f?pturilor

Preaînalte, atotputernice ?i bunule Doamne/ ?ie lauda, cinstirea ?i toata binecuvântarea./ Doar ?ie, Preaînalte, ?i se cuvin toate/ ?i nici un om nu-i vrednic s?-?i spun? pe nume.// L?udat fii, Doamne al meu, cu întreaga ta facere,/ Întâi de toate fratele soare/ Cel care ne d?ruie ziua ?i prin el ne luminezi pe noi./ Frumos este ?i str?luce?te în toat? m?re?ia,/ Pe Tine, Preaînalte, întruchipându-te.//L?udat fii, Doamne, al meu, pentru sora luna ?i pentru stele/ Pe ceruri Tu le-ai dat via?? limpezi, pre?ioase ?i frumoase.// L?udat fii, Doamne al meu, pentru fratele vânt/ ?i pentru cer ?i nori ?i senin ?i orice vreme/ Prin care ajutor e?ti f?pturilor Tale.// L?udat fii, Doamne al meu, pentru sora ap?/
De mult folos, umil?, pretioas? ?i în neprihan?/ L?udat fii, Doamne al meu, pentru fratele foc,/ Prin care noaptea luminezi/ El este frumos ?i vesel, puternic ?i plin de via??.//
L?udat fii, Doamne al meu, pentru sora noastr? maic? ??rân?/ Care ne poart? ?i ne hr?ne?te/ ?i d? la iveal? multe ?i felurite fructe cu flori colorate ?i iarba. L?udat fii, Doamne al meu, pentru cei care iart?, Din dragoste pentru Tine ?i care îndur? boli ?i încerc?ri; Ferici?i cei care îndur? în pace, C?ci de tine, Preaînalte, vor fi încorona?i. L?udat fii, Doamne al meu, pentru sora noastr? moarte trupeasc? De care nici un om viu nu poate sc?pa; Neferici?i cei care mor în p?catul de moarte, Ferici?i cei care sfâr?esc îndeplinind preasfânta voin?? a Ta./ C?ci moartea a doua cu nimic nu le va d?una./ L?uda?i ?i binecuvânta?i pe Domnul pentru toate aducând multumire/ ?i cu mare umilin?? sluji?i-L.

O minune a Sfântului Jacob Hozevitul: În faptul înser?rii din peisajul Tarii Sfinte, o hait? furioas? de hiene a fost oprit? ca în fa?a unui zid ?i obligat? s? se întoarc? din cale numai cu puterea rug?ciunii ?i a Sfintei Cruci. Cazul Cuviosului Iacob Hozevitul (+1960) este celebru: Plecat din România ?i-a petrecut ucenicia spiritual? la mân?stiera Hozeva în Tara Sfânt?. Sim?ind c? va merge la Tat?l Ceresc, Sfântul Jacob s-a retras într-o grot? în pustiu. Iubea fiin?ele necuvânt?toare ?i le hranea cu buc??ele de pâine de la modesta s-a mas?. La slujba înmormânt?rii sale, p?s?relele pustiei l-au cinstit cu o jelire în graiul lor: „P?s?rile ne incomodau în timpul slujbei, zburau pe capetele noastre, ne-au stins lumânarile, ne-au închis c?rtile, b?teau din aripi deasupra trupului Cuviosului, se a?ezau ?i pe el, pe cap, pe piept, pe picioare ?i fiecare gl?suia dup? felul ei. Ele nu voiau mancare, ci pe parintele lor, pe binefac?torul lor pe care îl pierduser?". Pu?ini sfin?i ca el au închinat versuri de lirism îngeresc: pustiei, Iordanului, porumbelului, cucuvaiei. Dragostea înalt?, a celui ce a fost Jacob Hozevitul pentru cele sfinte, greu mai poate fi ajuns? de cineva.
- continuare în num?rul viitor -

Bibliografie selectiv?:
- Biblia sau Sfânta Scriptur? a Vechiului ?i Noului Testament Printed in Great Britain By Richard Clay ltd.Bungay, Suffolk, p.926, 937,925,1005,1006, 959,1015,1198
- Grigore N., Bogdan D., Tratat de Psihoecologie Editura Academiei Române p.218
- Protos. Nicodim M. Poarta Raiului Edidura Agapis-1998 Bucure?ti p.426,436
- Protos. Nicodim M., Cele patru feluri de vie?uire cre?tineasc?. Bac?u, Editura Bunavestire 1994 p.116
- Eliade M., Istoria Credin?elor ?i ideilor religioase. Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? 1999, Ernest Renan, Via?a lui Isus Ed. Crater, Bucure?ti 1990 p.9,27,72
- Patericul sau apoftegmele p?rin?ilor no?tri din pustia Egiptului. Timi?oara, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timi?oarei, 2002, p. 158
- Cuv.Seraphim Rose, Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii ?i Omul Începuturilor". Bucure?ti, Editura Sophia, 2006 p.2
- ?u?ea Petre., 321 De Vorbe Memorabile ale lui Petre ?u?ea Editura Humanitas 1993 p.35
- Gheorghe Dragulin Idealul Ortodox în Înv???tura Ecologic? Internet p.10-13

Surse Internet:
http://ro.orthodoxwiki.org
http://www.artadeatrai.ro/arhiva/1/francisc.1.php Sf. Francisc de Assisi - Lumini?a Manole
http://md.altermedia.info/apocalipsa-azi/norii-apostaziei_768.html
http://dreaptaecologica.wordpress.com/2007/04/28/problema-ecologica-in-lumina-invataturii-crestine autor: Ion N?stase
http://poezie-crestina.trei.ro/?page_id=646
www.greco-catolic.ro/predici.asp?autor=ploscaru&id=72ie 1992
http://cuvseraphimrose.wordpress.com/category/sf-efrem-sirul/ footer