Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Pr. Vasile Marinescu   
Duminică, 21 August 2011 13:41
Marinescu VasileEste tinere?ea un obstacol în calea succesului, în calea realiz?rilor pe care ?i le dore?te omul? Nicidecum! Numai tumultul tinere?ii este propriu sublimului. „A fi tân?r înseamn? a fi o?el. A privi totul în fa??.[...] Când e?ti tân?r numai exist? nimic între Dumnezeu ?i lume, decât fiin?a ta" (Camil Petrescu). Sub Ludovic al XIV-lea, vârsta medie ca s? fii primit între nemuritorii Academiei Franceze era cea de 25 de ani. Napoleon cu generalii s?i de 25 de ani, au fr?mântat ?i au zguduit Europa din ?â?âni. În vreme ce mul?i tineri viseaz? la o simpl? ?coal? militar?, Alexandru cel Mare purcede pe drumul cuceririi celui mai mare imperiu al p?mântului. Hanibal devine cel mai temut du?man al Romanilor la aceea?i vârst? fraged? la care Tit a asediat Ierusalimul. Roma este întemeiat? de doi tineri – care hr?ni?i de o lupoaic? – trag cu plugul peste Cartagina. Descartes, la 23 de ani a descoperit metoda aplic?rii algebrei la geometrie. Leibnitz, la 17 ani scrie o tez? despre principiul individua?iunii; la 23 de ani scrie „De arte combinatoria", iar când avea numai 18 ani n?scocea ideile elementare în filozofie, care s?-i îng?duie descoperirea adev?rurilor prin simple combina?ii logice. La 25 de ani Berkeley, a compus „teoria viziunii"; Hume la 20 de ani „Tratatul asupra naturii omene?ti". Schiller a scris în tinere?e opere filosofice ?i teatru. Pascal, la 12 ani a creat matematicile; la 16 ani a compus cel mai savant tratat asupra conicelor din vechime; la 19 ani a alc?tuit ma?ina de calculat; la 23 de ani a dovedit greutatea aerului, înl?turând una din cele mai mari erori ale fizicii antice. Racine d?ruie?te lumii capodopera Andromaca la 23 de ani. Între 17 ?i 19 ani, Bernini ciople?te în marmur? cele mai frumoase opere. Aurel Vlaicu n?scoce?te ?i cucere?te v?zduhul cu „ma?ina lui de zburat" la o vârst? foarte tân?r?. Dup? ce termin? liceul, Kog?lniceanu scria istoria ??rii. La 17 ani Odobescu scria despre art? cu pricepere omului matur, iar la 30 de ani Nicolae B?lcescu ne ofer? ca model de armonie ?i perfec?iune opera istoric?. ?i exemplele pot continua. R?mâne iar??i ca un exemplu celebru, cel din Biblie, din Vechiul Testament, Cartea III Ezdra cap.3 si cap.4.

Trei tineri din garda regelui Darius, care-l p?zeau pe rege au zis unul c?tre altul: S? spunem fiecare dintre noi câte un cuvânt, s? vedem al cui va fi mai tare, iar al c?rui cuvânt va fi mai în?elept, aceluia îi va da regele Darius daruri ?i laude mari. Fiecare scriind cuvântul s?u, l-a pecetluit ?i l-a pus sub perna lui Darius. Când s-a de?teptat împ?ratul, a deschis scrisorile ?i a citit. Unul scrisese: mai tare este vinul. Al doilea scrisese: mai tare este regele. Iar al treilea scrisese: mai tari sunt femeile, iar mai presus de toate este ADEVARUL! Desigur, în Biblie, totul este pe larg, dar eu voi nota numai ce spune al treilea tân?r, pe nume Zorobabel: „O, b?rba?ilor! Drept este c? cel mai mare este regele ?i mul?i sunt oamenii, ?i tare este vinul! Dar cine îi st?pâne?te sau cine domne?te peste ei? Au nu sunt femeile? Femeile au n?scut pe rege ?i pe tot poporul care st?pâne?te marea ?i p?mântul. ?i din ele sau n?scut ?i acestea au crescut pe cei ce s?desc viile, din care se face vinul. Ele fac îmbr?c?mintea oamenilor ?i tot ele prilejuiesc m?rirea oamenilor...[...] ?i mai mult iube?te omul pe femeia sa, decât pe tat?l s?u ?i pe mama sa. ?i mul?i ?i-au ie?it din min?i din pricina femeilor ?i au ajuns robi pentru ele. ?i mul?i au pierit, au gre?it ?i au p?c?tuit din pricina femeilor. ?i acum nu-mi crede?i mie? Cu adev?rat mare este regele în puterea lui ?i toate ?inuturile se tem a se atinge de el. Dar eu l-am v?zut pe el ( pe rege) ?i pe Apamina, fata lui Bartac, cel cu faim?, concubina regelui, ?ezând de-a dreapta regelui. Ea a luat diadema de pe capul regelui ?i punând-o pe capul s?u, da palme regelui cu stânga. ?i la acestea, regele, se uita la ea cu gura c?scat?; ?i dac? ea râdea cu el, ?i el râdea, ?i dac? ea se sup?ra pentru ceva, el o m?gulea ca s? se împace cu el. O, b?rba?ilor! Cum nu sunt tari femeile, de vreme ce fac a?a? Atunci regele ?i dreg?torii sau uitat unul la altul. ?i a început a gr?i ?i despre adev?r. O, b?rba?ilor! Tari sunt femeile. Mare este p?mântul ?i înalt este cerul ?i iute la alergat soarele...(...) Dar adev?rul este ?i mai mare ?i mai puternic decât toate. (...) Nedrept este vinul, nedrept este regele, nedrepte sunt femeile, nedrep?i sunt to?i fii oamenilor ?i nedrepte sunt toate lucrurile lor...(...) Iar adev?rul r?mâne ?i este tare în veac ?i tr?ie?te ?i domne?te în veacul veacului.(...) Binecuvântat s? fie Dumnezeul adev?rului!"

L?udat ?i pream?rit de împ?rat, tân?rul Zorobabel mul?ume?te lui Dumnezeu de la care a primit în?elepciune. Aceast? apologie a Adev?rului, este opera unui tân?r. Legat de Adev?r, ar mai fi de ad?ugat un lucru foarte important: La Ioan cap.14, vers.6, Iisus spune: „Eu sunt Calea, Adev?rul ?i Via?a". Recomand tinerilor un lucru fundamental: s?-L caute pe Iisus ?i s?-L urmeze. În '77, am cump?rat din „Libr?ria Eminescu" – Bucure?ti – „poemele" lui George Lesnea, cel care a tradus pe marii poe?i ru?i: Esenin, Lermontov ?i Pu?kin. În acela?i an, am avut marea pl?cere s?-l cunosc personal ?i la întrebarea mea: care este secretul pentru a reu?i s? scrii poezie de calitate, mi-a r?spuns: „poetul este un constructor ?i la zidul pe care-l ridic? n-are voie s? bage material prost."
Deschid volumul „Poeme" ?i aleg o poezie pentru tineri, dar nu numai:
Pisanie: Când soarta vi-i crud?/ Sub norii ce gem/ Când fruntea asud?/ ?i anii-s blestem,/ Când via?a v? minte,/ Mu?când pân' la os:/ P??i?i înainte/ Cu Domnul Hristos.// Oriunde v-a?i duce,/ Pe m?ri, pe p?mânt,/ De sta?i la r?scruce,/ De plânge?i sub vânt,/ De-i jalea r?suflet/ Prin bezna de jos:/ Purta?i-L în suflet,/ Pe Domnul Hristos.// Sub val de n?paste,/ Sub zbucium, sub chin,/ Cu sulin?a-n coaste,/ Cu limba-n venin,/ Târâ?i de vâltoare,/ Izbi?i de ponos:/ G?si?i alinare/ La Domnul Hristos.// Din oarba ne?tire,/ Din crâncenul h?u,/ De vre?i izb?vire/ De tot ce e r?u/ Ca flac?ra-n sfe?nic,/ Cu gândul duios:/ Ruga?i-v? ve?nic/ Lui Domnul Hristos. [1]

Tot prin evanghelistul Ioan, cap.8 vers.12, Iisus Hristos mai spune: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-mi urmeaz? Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vie?ii." Lumin? ?i întuneric. Sunt ?i al?ii care spun c? ei sunt lumina lumii, dar ei slujesc pe prin?ul întunericului, duhului cel r?u. Iat? ce ne avertizeaz? tot Ioan evanghelistul: „Iubi?ilor, nu da?i crezare oric?rui duh, ci cerca?i duhurile dac? sunt de la Dumnezeu, fiindc? mul?i prooroci mincino?i au ie?it în lume.(...) Orice duh care nu m?rturise?te pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care a?i auzit c? vine, ?i acum este în lume [2]

De asemenea ?i Sf. Apostol Petru: „Dar au fost în popor ?i prooroci mincino?i, dup? cum ?i între voi vor fi înv???tori mincino?i, care vor strecura eresuri pierz?toare ?i t?g?duind chiar pe St?pânul care i-a r?scump?rat, î?i vor aduce lor o grabnic? pierire! ?i mul?i se vor lua dup? înv???turile lor r?t?cite, ?i din pricina lor calea adev?rului va fi hulit?". [3]

Logic, nu exist? o înv???tur? a lui Hristos f?r? Hristos. Ce se poate întâmpla cu cei care se abat ?i cei care se rup de Adev?r ?i de Lumin??

Îmi vin în minte mai multe exemple, dar, socotesc c? cel mai potrivit este al p?rintelui Jurcan. „...fiind preot duhovnic, au venit la mine doi p?rin?i cu disperarea în priviri, spunându-mi c? au o problem? foarte grav? ?i îmi cereau s? fac rug?ciuni la sfântul altar pentru familia lor. Aveau dou? fiice, ajunse la vârsta maturit??ii, de la care a?teptau o hot?râre pentru via??, dar din p?cate cei doi p?rin?i „de mod? veche" nu le mai puteau în?elege. Ce se întâmplase? Fetele intraser? într-un grup de yoghini, sub conducerea unui „maestru", c?ruia îi pl?cea s? i se spun? „guru", care le depersonalizase, ab?tându-le de la scara lor valoric? anterioar?, pe care o primiser? prin educa?ia p?rin?ilor, oferindu-le o alt? optic? axiologic?, care contravenea bunelor rela?ii de familie. Fetele nu-?i mai ajutau p?rin?ii la nimic prin cas?, comunicau foarte pu?in cu ei, st?teau mai toat? ziua cu ochii a?inti?i pe ni?te desene inexplicabile (...) St?teau mai toat? ziua „cu picioarele strânse sub ele", în concentrare. ?coala devenise ceva superfluu pentru fete deoarece adev?ratul scop al vie?ii lor era eliberarea de înc?tu?area materiei, de legea Karmic?. Ba mai mult, spre disperarea p?rin?ilor, ca un apogeu al devia?iei comportamentale, începuser? s?-?i consume propria urin?, dându-le explica?ii p?rin?ilor despre caracterul purificator al urinei, pentru c? a?a le explicase lor „guru". (...) P?rin?ii asistau neputincio?i la distrugerea sufleteasc? a fiicelor lor, sub comanda unui guru care devenise un „dumnezeu" pentru ele". [4]

„Guru": maestru spiritual, care înl?tur? întunericul. „Gu" = întuneric, ?i „ra" = lumin?.

Prin rug?ciunile p?rin?ilor ?i ale Bisericii, cele dou? fete au fost recuperate, dar, sunt destule exemple când nu se mai poate face nimic, când este prea târziu. Acolo unde nu este Dumnezeu, este un întuneric bântuit de duhuri rele, un întuneric care te poate strivi. S?-i facem pe tineri s? simt? duhovnice?te, s? vad? ?i s? aud? duhovnice?te. P?rintele Galeriu spunea: „pân? mintea nu ia foc, nu poate gândi la Dumnezeu; pân? ochiul nu ia foc, nu poate vedea pe Dumnezeu; pân? limba nu ia foc, nu poate vorbi despre Dumnezeu; pân? urechea nu ia foc, nu poate s?-L aud? pe Dumnezeu". Pentru o ilustrare mai bun? a celor spuse, iat? o povestire cu tâlc: Un c?lug?r a fost nevoit a merge într-o bun? zi, într-un ora? mare, înso?it fiind de o rudenie a sa. În mijlocul vacarmului citadin monahul a pretins c? a auzit un greier, de?i tovar??ul s?u de drum nu l-a crezut. Trecând strada ?i c?utând atent sub un copac, c?lug?rul a g?sit greierele, spre stupefac?ia rudei sale.
Trebuie s? ai un auz supraomenesc!
- Nu. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde îns? de ce ascul?i cu ele.
- Nu se poate! Eu n-a? auzi un greier în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce e important pentru tine. S? facem o demonstra?ie. Apoi monahul a scos câteva monede pe care le-a l?sat s? cad? discret pe asfaltul trotuarului. Pe dat?, cu tot zgomotul asurzitor al ora?ului, to?i oamenii dinprejurul lor ?i-au întors capetele speria?i c? banii c?zu?i erau ai lor.
În?elege?i acum? Totul depinde de ceea ce este important pentru oameni...
Dac? privim ?i ascult?m zilnic ?tirile morbide ?i gâlcevitoare ale televiziunilor, urechile noastre se vor fixa doar pe ceea ce este urât ?i r?u. În felul acesta se induce fric? ?i astfel devenim tem?tori ?i neputincio?i! Dup? care spunem: e greu, oamenii sunt r?i, tr?im într-o lume nesigur? ?i urât?, în care nu mai po?i avea încredere în nimeni ?i nimic...Iar între timp greierii cânt?, frunzele fo?nesc, apele curg...iar noi nu le auzim.
„?i prin vuietul de valuri,/ Prin mi?carea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în tain?/ Mersul cârdului de corbi..." (M. Eminescu)
(Din lumea credin?ei, iunie 2011, p.42)

[1] George Lesnea – Poeme - Edit. Junimea – Ia?i – 1977, p.274
[2] Epistola I Ioan, cap.4, vers.1 ?i 3
[3] II Petru, cap.2, 1-2
[4] Emil Jurcan – Maestrul oriental ?i duhovnicul cre?tin – Ed. „Reîntregirea" – Alba Iulia – 2002, pp. 6-7. footer