Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Pr. Vasile Marinescu   
Luni, 11 Iulie 2011 10:18
Marinescu VasileÎn 2009, la Editura ALEXIS, în Bucure?ti, a ap?rut o carte uluitoare: „Dorel Zaica ?i ucenicii s?i - Redevenirea omului". V? implor s? cump?ra?i aceast? carte, mai ales p?rin?ii, înv???torii ?i profesorii. Dac? nu ave?i încredere în mine, v? rog s? v? încrede?i în ce se scrie despre prof. Zaica ?i cartea sa: „... marele merit al artistului ?i profesorului Dorel Zaica este nu numai a fi scos la lumin? str?fulger?rile de spirit ?i de spirit artistic al copiilor, ci de a fi inventat înainte de asta, mecanismele în stare s? le declan?eze. În ultim? instan??, este vorba de o aplicare îndelungat? ?i riguroas? a maieuticii socratice în aria copil?riei ?i a artei: mai important decât cel ce r?spunde este cel care pune întreb?ri. Iar Dorel Zaica pune întreb?ri de treizeci ?i patru de ani, mii ?i mii de întreb?ri, care mai de care mai ingenioase ?i mai sugestive, întreb?ri care ele însele, puse una sub alta, ar putea fi citite ca ni?te nesfâr?ite poeme, întreb?ri atât de înc?rcate de efervescen?a propriei inventivit??i ?i în acela?i timp, de emo?ia curiozit??ii r?spunsurilor, încât acestora nu le r?mâne decât s? str?luceasc? emo?ionate la rândul lor, ?i de frumuse?ea întreb?rii, ?i de tensiunea a?tept?rii. (...) Nu pun acum în discu?ie creativitatea copiilor, ci posibilitatea influen??rii acestei creativit??i prin maieutic?. Faptul c? sâmburele poeziei (nu numai în sensul de esen?? a tuturor artelor) se ascunde în fructul perisabil, din p?cate, al copil?riei, este o axiom? c?reia Brâncu?i, de exemplu, i-a dep?nat ultimele consecin?e spunând c? „atunci când am încetat s? fim copii am murit de tot". Ei bine, nici profesorul Zaica, nici elevii lui n-au încetat s? fie copii ?i sunt mai vii decât s-ar putea închipui" - („Dorel Zaica ?i ucenicii s?i" pag. 216)

Ion Zuba?cu: „Profesorul Dorel Zaica din Bucure?ti, este, mai mult decât sigur, cel mai consecvent experimentator din înv???mântul românesc, o vedet? a tehnicilor de creativitate ?colar? a c?rui popularitate s-a consolidat de-a lungul celor treizeci ?i cinci de ani de când lucreaz?, pe m?sur? ce crea?iile copiilor lui circulau în medii, ca ni?te veritabile perle ale inocen?ei ?i imagina?iei. (...)...într-o anumit? perioad? celebrul actor ?i cânt?re? Florian Pitti?, recita din textele copiilor lui Zaica în spectacole cu mii de oameni în s?li de sport ?i pe stadioane, cu succes garantat. Dorel Zaica – primul explorator de creativitate din România – a r?mas ?i ultimul mohican al unui demers c?ruia viitorul înv???mântului românesc îi va rezerva, cu siguran??, întreaga sa muz?" (p. 94). Cel de la care am aflat despre cartea lui Zaica este Dan C. Mih?ilescu – „omul care aduce cartea". Întotdeauna este foarte important ceea ce spune el despre o carte. „Numai în?elepciunea b?trâne?ii ?i inocen?a copil?riei pot sintetiza, în câteva cuvinte, acele esen?e care, altminteri, gânditorului comun i-ar solicita capitole de carte. Numai copilul, - fiin?? pur?, transparent?, înc? aproape de origini - poate s? adune ca un c?lug?r zen, ca un sufist sau un sihastru din Pateric (exper?i, ace?tia, nu în începuturi, ci în sfâr?ituri) mun?i de experien?e practice sau morale într-o sintagm? de-o plasticitate ?i-o substan?? care taie r?suflarea ?i te încremene?te în revela?ie". (p.96). Ve?i fi fiind, desigur curio?i s? ?ti?i mai multe despre profesorul Dorel Zaica, despre felul cum lucra el cu copiii, despre „Experimentul Zaica", despre faptul c? în spatele faimoaselor lui performan?e au fost zeci de ani de munc? uria?? ?.a.m.d. . O mic? parte despre aceste date o afl?m din confesiunile pe care însu?i profesorul le face la începutul acestei c?r?i. „...am pus ani de zile întreb?ri copiilor, la început cât mai variate, apoi clasificate pe domenii care cuprind ?coala, familia, timpul liber, jocul, deci tot ceea ce e legat de universul lor imediat. Imediat dup? Revolu?ie, s-a g?sit prilejul de a-i chestiona ?i pe teme religioase. Dar nu m-am putut repezi imediat pe acest nou t?râm, deoarece primele întreb?ri pe care mi le-am alc?tuit aveau stâng?cia lor. Cel care pune întreb?ri, trebuie s? ?tie s? rosteasc? gândurile respective, termenii aceia trebuie în?ele?i. De fric? s? nu fac tot felul de gafe, am început s? citesc. ?i am descoperit cea mai minunat? literatur?, înc?rcat? de în?elepciune. Dac? am cunoa?te cu to?ii aceast? literatur? ?i am începe s? mergem mai des la biseric?, sunt convins c? nu ar mai exista mald?rele astea de mizerie din jurul nostru. Copilul e între diavol ?i Dumnezeu, c?ci filmele de la televizor ?i jocurile de pe calculator sunt curse diavole?ti la tot pasul copiilor. Ce frumos a r?spuns un copil când l-am întrebat: „Oare de ce boal? sufer? adul?ii care fac legile, de nu se gândesc c? ar trebui s? interzic? filmele violente, pe care copiii g?sesc prilejul potrivit s? le vad??" ?i aici nu e vorba de ?ara noastr?, ci de o problem? global?. Trude?ti o via?? întreag?, într-o institu?ie ?colar? sau ca p?rinte, s? cre?ti copilul cum trebuie ?i vine cineva care face un film de „scârbo?enii" ?i-?i distruge toat? munca. R?spunsul copilului a fost: „Ace?ti oameni care fac filmele ?i care sunt l?sa?i s? le fac? sufer? de boala de nemaitrezire".

M-am gândit imediat la Goppo, la omule?ul lui, care alearg? dintr-o parte în alta a globului strigând: „Trezi?i-v?, trezi?i-v?!" A?adar, nou?, adul?ilor, ne trânte?te un copil un asemenea r?spuns prin care s? ne scuture, s? ne trezeasc? la realitate, pentru c? suntem cu to?ii ni?te adormi?i, nu mai avem habar la ce consecin?e teribile duc aceste forme de manifestare, chipurile, de cultur?." (...) „Când am ajuns s? adun material legat de credin??, dup? cum v? spuneam, m-am apucat s? citesc o serie întreag? de c?r?i, fiindc? eu nu am beneficiat de o educa?ie religioas?, din cauza vitregiilor epocii comuniste. ?i atunci, mi-a venit ideea ca eu s? m? axez nu pe lec?ii de religie propriu-zise, deoarece eu nu sunt un astfel de dasc?l, ci pur ?i simplu pe ceea ce cred copiii despre Casa Domnului, despre Cruce, despre Iisus Hristos, despre Maica Domnului etc. ?i a?a m-am trezit gratulat cu ni?te minuni de gânduri. „Spune-mi, dac? ?i-ar ie?i Maica Domnului în cale, ce ai face? Cum ai reac?iona?" Iar copilul mi-a r?spuns: „Dac? s-ar întâmpla aceast? minune, eu a? întreba-o repede cum e s? fii Maica lui Dumnezeu? Care e tr?irea ei? S?-mi povesteasc? ea, în persoan?." Sunt foarte multe gânduri fermec?toare pe care ei le pot spune, dac? îi provoci. Îns?, noi nu prea îi provoc?m, ?i nu ?tiu de ce. Nu prea ie?im din tiparele noastre scolastice". (...) „În momentul în care te simt c? e?ti foarte cald, foarte apropiat, atunci ei se dezv?luie în toat? plin?tatea structurii lor... ?i de aceea, profesorul de religie are un rol extrem de important în a identifica tot ceea ce copilul ?ine în el, din timiditate." „...cu pu?inele informa?ii care le primesc, cu ceea ce observ? în jurul lor, începe s? se pun? în mi?care intui?ia, pentru a se putea descurca gra?ie conexiunilor pe care le fac în c?p?orul lor. Dar uzina aceasta e fantastic?. Nici nu b?nuim ce e în capul lor, în acele momente. Creierul e pus la o treab? fabuloas?. (...) To?i oamenii mari au avut imagina?ie de copii. Arti?tii, savan?ii, p?strându-?i ori redescoperindu-?i creativitatea copil?riei, ajung la o faz? în care din nou î?i „incendiaz?" propria imagina?ie. Scriitorul ajunge s? scoat? un roman de parc? cineva i-ar dicta tot felul de întreb?ri, pentru c?, prin antrenament, el reu?e?te s? se reîntoarc? la ritmul acela fantastic al copil?riei. Prin aceste discu?ii îndelungate – c?ci am avut în vizor copii începând cu vârsta de 4 ani ?i i-am îndrumat pân? la 15 ani – ei au ajuns la capacit??i neb?nuite ?i neîntâlnite la al?i copii, c?ci orice tip de gimnastic? las? urme, duce la ni?te performan?e. A?a mi-a venit ideea s? adun exerci?iile de creativitate, ca proiecte ale unor viitoare manuale de educare a creativit??ii. Dac? le-a? preda, mi-ar lua trei ani ?i ar constitui o nou? disciplin? ?colar?. Când m-am apucat s? fac exerci?ii ?i s? le pun în aplicare, am descoperit cum copiii inventeaz? cu o u?urin?? formidabil?. Cu privire la textele religioase, surpriza a fost fantastic?, deoarece am descoperit frapante similitudini între gândurile copiilor ?i cuget?rile Sfin?ilor P?rin?i. De?i, la început, mi s-a p?rut un fapt inexplicabil, apoi am aflat c? Dumnezeu gr?ie?te prin copii. ?i m? tot întreb dac? nu cumva ar trebui s? st?m de vorb? mai mult cu copiii, ca astfel s? ni-L apropiem ?i mai mult pe Dumnezeu" (pp.4-7).
Voi nota mai jos câteva cuget?ri ?i gânduri ale acestor copila?i forma?i la ?coala lui Dorel Zaica:
„Cred c? pot fi de folos gândurile noastre scrise aici, pentru ca oamenii adul?i s? se uite prin geamul c?r?ii s?-?i vad? copil?ria" (Paul P?un, 12 ani)
„Curcubeul este topoganul îngerilor ?i atunci trebuie s? fie ca un arc." (Victoria Ecaterina Lup?or, cls. a V-a, 11 ani ?i 2 luni)
„Aureola st? în cerc în jurul capului la sfin?i, fiindc? ea reprezint? bun?tatea, f?r? col?uri, f?r? opriri." (Cristian Hurmunzi, cls. a VI-a, 12 ani)
„Diferen?a dintre sfin?i ?i îngeri este c? sfântul î?i d? un nume iar îngerul te ajut? s?-l p?strezi s?n?tos." (Iuliana Matei, cls. a VIII-a, 14 ani)
„Icoanele sunt portrete de familie ale lui Dumnezeu." (Ana Maria Badea, cls. a VII-a, 13 ani ?i 4 luni)
„Crucea ?i rug?ciunea sunt un fel de arme cu gloan?e de bun?tate la care diavolul nu are cum s? se apere, c? nu are vest? antiglon? pentru a?a ceva" (Deniz Ali, cls. a V-a, 11 ani ?i 6 luni)
„ Unii oameni nu putrezesc dup? ce mor, f?r? s? fie îmb?ls?ma?i, pentru c? trupurile lor au fost b?gate în p?mânt cu cerul în ei" (Sabina Dalbu, cls. a VI-a, 12 ani ?i 7 luni)
„Avocatul ap?r?rii noastre la judecata de Apoi este iubirea lui Dumnezeu fa?? de oameni" (Anca Mateescu, cls. a VIII-a, 15 ani ?i 2 luni)

Ce zice?i de aceste minunate ?i curate gânduri ale acestor copii? „Nu este de-a dreptul scandalos c?, în institu?iile de înv???mânt în care noi facem o serie întreag? de antrenamente pentru memorie, pentru logic?, aten?ie, musculatur?, neglij?m una din cele mai fascinante capacit??i a omului: creativitatea?" se întreab? pe bun? dreptate Dorel Zaica. Cu ani în urm?, într-o sta?ie de autobuz, o mam? îmi relata foarte mândr? despre „virtu?ile" fiului ei. Era iarn?, trecuser? s?rb?torile.
„- I-a f?cut-o p?rintelui când a venit cu botezul. N-a vrut, n-a vrut ?i pace. Când a dat p?rintele s?-l boteze ?i s? s?rute crucea, a zâmbit cu dispre?, a dat din cap ?i i-a zis c? el nu serve?te a?a ceva. ?ti?i, îl cite?te pe Cioran, de?i nu e decât în clasa a VIII-a", mi-a mai spus victorioas? mama. Îi cuno?team foarte bine pe p?rin?ii b?iatului, iar el, b?iatul, era exact dup? chipul ?i asem?narea lor.
Mi-au venit în minte versurile lui Vasile Militaru: „Pe copil s?-l ?ii în frâne,/ De vrei, om, la to?i s? plac?;/ Nu-l l?sa orice s?-ngâne, Nu-l l?sa orice s? fac?;/ Nu-l l?sa dup? pl?cerea-i,/ Unde vrea el s? se duc?.../ Din acela?i lemn se scoate/ ?i icoan? ?i m?ciuc?."
- va urma- footer