Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 02 Mai 2018 12:20

Crucea„Teologia patristic? în integralitatea sa dezvolt? în nenum?rate pagini adev?rul c? Biserica, ce ia fiin?? istoric la Cincizecime, prin extinderea în Apostoli ?i în primii credincio?i a Trupului Mântuitorului Hristos pnevmatizat, are temelia pus? în Persoana Mântuitorului Hristos, prin Înomenirea, R?stignirea, Învierea ?i În?l?area Sa, a?a cum Sfântul Apostol Pavel înt?re?te în Epistola c?tre Efeseni: „?i toate le-a supus sub picioarele Lui ?i, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce pline?te toate întru to?i" (Efeseni I, 22-23).

Nu se poate identifica întemeierea Bisericii într-un act singular din lucrarea mântuitoare a Domnului Hristos. Sfin?ii P?rin?i prezint? în scrierile lor realitatea existen?ei Bisericii dinainte de înomenirea Fiului lui Dumnezeu. Sfântul Evanghelist Ioan vorbe?te în Apocalips? de „Mielul junghiat de la întemeierea lumii" (Apocalipsa XIII, 8), întreaga crea?ie fiind rod al iubirii jertfelnice. Sfântul Maxim M?rturisitorul aprofundeaz? aceste coordonate ale teologiei patristice, ar?tând c? Biserica este „chip ?i icoan? a întregului cosmos constituit din fiin?e v?zute ?i nev?zute, având aceea?i unitate ?i distinc?ie ca ?i el"[1]. Mai mult decât atât, spune acela?i Sfânt P?rinte, „Sfânta Biseric? este, a?adar, tip ?i icoan? a lui Dumnezeu. C?ci unirea neamestecat? pe care o între?ine Acela, prin puterea ?i în?elepciunea Lui infinite, între diferitele fiin?e ale celor ce sunt, legându-le ca un F?c?tor în chip suprem cu Sine, o realizeaz? ?i ea, legând în chip unitar pe credincio?i întreolalt? prin harul ?i chemarea unic? a credin?ei, pe cei activi ?i virtuo?i prin identitatea voirii, iar pe cei contemplativi ?i gnostici prin acordul nesfâ?iat ?i nedivizat al cugetului"[2].

În cele ce urmeaz?, vom aprofunda înv???tura patristic? a Bisericii dreptm?ritoare despre Sfânta Cruce ?i Jertfa Mântuitorului Hristos ca stâlp al unit??ii Bisericii.

Îns??i a?ezarea Sfintei Cruci pe turla bisericii, în locul cel mai de sus al ei, demonstreaz? importan?a acesteia ?i a Jerfei Domnului Hristos în eclesiologia ortodox?. Importan?a ei este ar?tat? ?i de Sinaxarul Sâmbetei celei Mari, spunând: „C?ci, dup? cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, s?vâr?ind toate lucrurile, ?i în urm?, în ziua a ?asea, a creat pe om, f?ptura cea mai de seam?, iar în ziua a ?aptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui ?i a sfin?it ziua, numind-o Sâmb?t?, care se tâlcuie?te odihn?, tot a?a ?i la facerea lumii celei spirituale, s?vâr?ind toate în chipul cel mai bun, în ziua a ?asea a creat din nou pe omul stricat ?i, înnoindu-l iar??i prin Crucea cea de via?? purt?toare, S-a odihnit înc? o dat? cu o odihn? des?vâr?it?, de toate lucrurile Lui, d?t?toare de via?? ?i mântuitoare. Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat ?i dumnezeiesc Se pogoar? ?i în iad. Sufletul a fost desp?r?it prin moarte de trup ?i l-a dat în mâinile Tat?lui. Tot Tat?lui I-a dat ?i propriul S?u sânge, f?r? s?-I fie cerut; iar sângele Lui a fost pre? de r?scump?rare pentru noi. Sufletul Domnului n-a fost ?inut în iad ca sufletele celorlal?i sfin?i. Cum putea, oare, s? fie ?inut, o dat? ce n-avea asupra Lui, ca ceilal?i drep?i, nimic din p?catul str?mo?esc? Dar nici du?manul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost r?scump?ra?i, cu toate c? noi eram în st?pânirea lui. Cum putea, oare, s? ia sângele Lui din alt? parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea s?-L ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupe?te în mormânt ?i cu Dumnezeirea, care era strâns unit? cu trupul"[3]. Crucea este astfel singura cale de intrare în comuniunea Bisericii ca pregustare a celei din Împ?r??ia lui Dumnezeu: „Bucur?-te, Cruce purt?toare de via??, raiule cel preafrumos al Bisericii, pomul nestric?ciunii"[4].

Prin Jerfa Mântuitorului Hristos pe Cruce se restabile?te starea de comuniune dintre Dumnezeu ?i om. Biserica este astfel locul reîntâlnirii omului cu Dumnezeu, al unit??ii dintre cele de sus cu cele de jos: „S? laude cu un glas cerul ?i p?mântul, c? pus? este înaintea tuturor preafericita Cruce, pe care fiind pironit trupe?te, Hristos S-a sfâr?it"[5]. Cu cât e omul mai apropiatSimpozion 26-04-2018 de Dumnezeu, cu atât el este mai apropiat de semenii lui; cu cât e mai îndep?rtat de El, cu atât st? într-o sciziune tot mai profund? ?i cu aproapele. Doar Hristos Cel Înviat îi poate ?ine pe credincio?i s? r?mân? neab?tu?i în „unitatea Duhului întru leg?tura p?cii" (Efeseni IV, 3). În acest sens, P?rintele Dumitru St?niloae accentua faptul c? „Hristos Se extinde cu Trupul S?u jerfit ?i înviat în noi, ca s? ne uneasc? ?i s? ne fac? asemenea Lui, umplându-ne de aceea?i iubire a Lui fa?? de Dumnezeu Tat?l ?i de a lui Dumnezeu Tat?l fa?? de El, care este în El. Dar aceasta e Biserica. ?i Biserica fiind umplut? de acest? iubire, ea înseamn? ?i unitatea iubitoare între membrii ei"[6]. Toat? teologia patristic? a Bisericii noastre socote?te c? Trupul Cel R?stignit ?i Înviat al lui Hristos este temelia adev?rat? a unit??ii Bisericii: „Crucea în?l?ându-se, toat? f?ptura îndeamn? a l?uda preacurat? Patima Celui Ce S-a în?l?at pe dânsa; c?ci întru aceasta, ucigând pe cel ce ne-a ucis pe noi, pe cei omorâ?i i-a înviat ?i i-a înfrumuse?at, ?i în ceruri a locui i-a învrednicit, ca un milostiv, pentru mul?imea bun?t??ii Sale. Pentru aceea, bucurându-ne, s? în?l??m numele Lui ?i s? m?rim sfin?enia Lui cea preaînalt?"[7].

Prin Învierea Mântuitorului Hristos, R?stignirea nu mai este un eveniment al trecutului, ci puterea Învierii din mor?i devine putere a Crucii, dup? m?rturia Apostolului neamurilor:„?i printr-Însul toate cu Sine s? le împace, fie cele de pe p?mânt, fie cele din ceruri, f?când pace prin El, prin sângele Crucii Sale" (Coloseni I, 20). Unitatea credincio?ilor în Trupul lui Hristos este descoperit? în Rug?ciunea Arhiereasc?, dinaintea p?timirii Domnului nostru Iisus Hristos pe Cruce, f?cându-ne s? în?elegem în mod clar leg?tura dintre Sfânta Cruce ?i unitatea Bisericii: „Pentru ei Eu M? sfin?esc pe Mine Însumi, ca ?i ei s? fie sfin?i?i întru adev?r. Dar nu numai pentru ace?tia M? rog, ci ?i pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca to?i s? fie una, dup? cum Tu, P?rinte, întru Mine ?i Eu întru Tine, a?a ?i ace?tia în Noi s? fie una, ca lumea s? cread? c? Tu M-ai trimis" (Ioan XVII, 19-21). Unitatea Persoanelor treimice nu este doar model al unit??ii eclesiale ci izvorul infinit din care se adap? unitatea fiin?ial? a Bisericii. „Iubirea adev?rat? nu poate s? existe ca lucrare sau realizare omeneasc?; poate îns? exista ca rod al p?rt??iei de iubire dumnezeiasc?, iar p?rt??ia aceasta este cu putin?? în Biseric?, unde credincio?ii se aduc pe ei în?i?i lui Hristos ?i unde în to?i credincio?ii exist? Hristos cel unul"[8] ?i nedesp?r?it: „Pe to?i credincio?ii trebuie s?-i vedem, noi, credincio?ii, ca pe unul, ?i în fiecare dintre ei s? vedem pe Hristos"[9].

Prin cele dou? axe ale sale, orizontal? ?i vertical?, Sfânta Cruce ne arat? în mod vizibil c? jertfa Mântuitorului Iisus Hristos le cuprinde ?i le une?te pe toate în ea, atât pe cele cere?ti cu cele p?mânte?ti, pe Dumnezeu cu oamenii, cât ?i pe om cu semenii s?i, adunându-i în singura realitate din lumea aceasta care transcede lumea: „C?ci to?i sunte?i fii ai lui Dumnezeu prin credin?a în Hristos Iisus. C?ci, câ?i în Hristos v-a?i botezat, în Hristos v-a?i îmbr?cat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte b?rb?teasc? ?i parte femeiasc?, pentru c? voi to?i una sunte?i în Hristos Iisus" (Galateni, III, 26-28). Sfântul Iustin Popovici accentueaz? aceast? realitate a Bisericii, scriind: „Scopul ei este suprara?ional, ecumenic, panuman: acela de a uni în Hristos pe to?i oamenii, pe to?i, f?r? excep?ii pe motiv de na?ionalitate, semin?ie sau clas? social?"[10]. În Biseric? se realizeaz? unitatea credincio?ilor întru Hristos Domnul, unitate care este icoan? a unit??ii depline dintre Persoanele Sfintei Treimi: „?i toate ale Mele sunt ale Tale, ?i ale Tale sunt ale Mele ?i M-am preasl?vit întru ei" (Ioan XVII, 10).

Misiunea Bisericii este „de a înt?ri m?dularele ei în nemurire ?i ve?nicie, f?cându-le p?rta?e firii lui Dumnezeu"[11]. Prin Jerfa Sa „ne-a h?r?zit mari ?i pre?ioase f?g?duin?e, ca prin ele s? v? face?i p?rta?i dumnezeie?tii firi, sc?pând de stric?ciunea poftei celei din lume" (II Petru 1, 4). În Biseric? întâietatea este a jertfei, a r?stignirii ?i a slujirii, dup? modelul Mântuitorului Hristos r?stignit pe Cruce: „ci care va vrea s? fie mare între voi, s? fie slujitor al vostru. ?i care va vrea s? fie întâi între voi, s? fie tuturor slug?. C? ?i Fiul Omului n-a venit ca s? I se slujeasc?, ci ca El s? slujeasc? ?i s?-?i dea sufletul r?scump?rare pentru mul?i" (Marcu X, 43-45). Lumea nu sufer? pe oamenii purt?tori de Hristos, a?a cum nu L-au suferit nici pe Hristos, iar acest fapt se întâmpl? pentru c? ace?tia nu sunt din lume. Ei sunt în lume, dar nu din lume: „Dac? a?i fi din lume, lumea ar iubi ce este al s?u; dar pentru c? nu sunte?i din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea v? ur??te" (Ioan XV, 19). Lumea este o jerf? continu? pentru Hristos, dup? cum ?i pentru cei ce vie?uiesc în Hristos, adic? se fac pe ei în?i?i Biserici vii: „Zidi?i fiind pe temelia apostolilor ?i a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însu?i Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alc?tuit? cre?te ca s? ajung? un loca? sfânt în Domnul, În Care voi împreun? sunte?i zidi?i, spre a fi loca? al lui Dumnezeu în Duh" (Efeseni II, 20-22).

Sfântul Chiril al Alexandriei, comentând textul scripturistic cuprins în Evanghelia dup? Ioan, m?rturise?te c?: „Suntem p?stra?i în existen??, alipi?i de El ?i p?zind sfânta porunc? dat? nou?, silindu-ne s? p?str?m binele noble?ei dobândite, adic? s? nu sup?r?m pe Duhul cel Sfânt s?l??luit în noi, prin Care se în?elege c? locuie?te în noi Dumnezeu"[12]. În acest sens, Crucea Domnului devine pentru cre?tin putere de a restabili comuniunea pierdut?. P?rintele Dumitru St?niloae sesizeaz? c?: „În felul acesta, crucea lui Hristos e a?ezat? în Biseric? ca într-un paradis restabilit, sau ca un început de restabilire a lui. Din ea înv???m ?i lu?m putere s? ne comport?m fa?? de natur? nu ca unii ce ne l?s?m ispiti?i de pl?cerile ce pot fi oferite sensibilit??ii noastretrupe?ti ie?ite de sub puterea spiritului, ci ca unii ce facem efortul s? ne înt?rim spiritul în contact cu ea, într-o continu? transcendere spre Dumnezeu, chiar dac? acest efort e împreunat cu nu pu?in? suferin??"[13]. Astfel, monahismul devine expresia cea mai vie, cea mai autentic?, a unit??ii Bisericii prin Crucea Domnului ?i ca urmare a îndemnului Mântuitorului Hristos: „Oricine voie?te s? vin? dup? Mine s? se lepede de sine, s?-?i ia crucea ?i s?-Mi urmeze Mie" (Marcu VIII, 34).

Sfântul Atanasie cel Mare fundamenteaz? într-una dintre scrierile sale înv???tura despre unitatea Bisericii, spunând: „Deci Se pune ca temelie dup? umanitate, ca ?i noi s? putem fi cl?di?i pe El ca pietre pre?ioase ?i s? ne facem templu al Duhului ce locuie?te întru noi (II Corinteni 16, 16). ?i precum El este temelia, iar noi pietre pre?ioase cl?dite pe El, a?a El este iar??i via, iar noi ml?di?ele, unite nu dup? fiin?a dumnezeirii, c?ci aceasta este cu neputin??, ci dup? umanitate. C?ci ml?di?ele trebuie s? fie asem?n?toare viei, a?a cum noi suntem asem?n?tori Lui dup? trup [...]. C?ci a?a se pune temelie pentru noi, primind ale noastre, pentru ca noi, fiind contrupe?ti ?i articulându-ne, ?i legându-ne cu El prin asem?narea trupului « s? ajungem la starea b?rbatului des?vâr?it » (Efeseni 4, 13) ?i s? r?mânem nemuritori ?i nestric?cio?i"[14].

Unitatea Bisericii are o importan?? deosebit? în cadrul teologiei ortodoxe întrucât numai prin aceasta opera mântuitoare a Domnului Hristos î?i împline?te menirea, adic? de a ne aduna pe to?i întru iubirea Tat?lui: „Precum M-a iubit pe Mine Tat?l, a?a v-am iubit ?i Eu pe voi; r?mâne?i întru iubirea Mea. Dac? p?zi?i poruncile Mele, ve?i r?mâne întru iubirea Mea dup? cum ?i Eu am p?zit poruncile Tat?lui Meu ?i r?mân întru iubirea Lui" (Ioan XV, 9-10). Doar ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu presupune r?mânerea în unitatea Bisericii, ascultare a c?rui model ve?nic este ascultarea Fiului de Tat?l: „Nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis" (Ioan V, 30).

Not?: Textul reproduce comunicarea † I.P.S. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului prezentat? la Simpozionului Interna?ional de Misiologie „Arhid. Prof. Univ. Dr. Petre I.David" din 26 aprilie 2018.

---------------------------------------------------------
[1] Sfântul Maxim M?rturisitorul, Mistagogia, Bucure?ti, Ed. IBMBOR, 2017, p. 110.
[2] Sfântul Maxim M?rturisitorul, Mistagogia, p. 141.
[3] Triodul, edi?ia a VIII-a, Bucure?ti, Ed. IBMBOR, 1986, p. 580.
[4]Triodul, stihir? la Doamnestrigat-am, la Vecernia din Sâmb?ta S?pt?mânii a Treia a Postului Mare , p.
272.
[5] Triodul, Cântarea I din UtreniaDuminicii din S?pt?mâna a Treia a PostuluiMare , p. 273.
[6] Pr. Prof. Dr. Dumitru St?niloae, Teologia dogmatic?, vol. II, Ed. IBMBOR, Bucure?ti, 2003, pp. 263-264.
[7] Mineiul pe Septembrie, edi?ia a V-a, Bucure?ti, Ed. IBMBOR, 1986, stihir? la Doamne strigat-am, la Vecernia zilei a paisprezecea, p. 186.
[8] Georgios Mantzaridis, Morala cre?tin?, II, traducere de Diac. Cornel Coman, Bucure?ti, Editura
Bizantin?, 2006, p. 111.
[9] Sfântul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice ?i morale 3, în Filocalia, vol. VI, Bucure?ti, 1997, p. 57.
[10] Sfântul Iustin Popovici, Omul ?i Dumnezeul-Om. Abisurile ?i culmile filozofiei, Bucure?ti, Editura Sophia
- Ed. Cartea Ortodox?, 2010, p. 94.
[11] Sfântul Iustin Popovici, Omul ?i Dumnezeul-Om, p. 93.
[12] Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, X, 2, traducere, introducere ?i note de Pr. Dumitru St?niloae, în PSB, vol. 41, Bucure?ti, Ed. IBMBOR, 2000, p. 640.
[13] Pr. Prof. D. St?niloae, „Crucea în teologia ?i cultul Bisericii Ortodoxe", în Ortodoxia, 3 / 1975, p. 409.
[14] Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvântul al doilea împotriva arienilor, LXXIV, în Scrieri. Partea întâi, traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru St?niloae, în col. PSB, vol. 15, Bucure?ti, Ed. IBMBOR, 1987, pp. 314-
315.

footer