Revista Art-emis
Profetismul lui Mihail Eminescu (9/VIII) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 07 Ianuarie 2018 20:01

Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, art-emis„Tr?iesc fericirea de a fi în?eles sensul înalt al Vie?ii - c?rarea luminoas? ce urc? spre cer". (Valeriu Gafencu)

„Când omul mare e ?i poet, ?i gânditor: Eminescu; rolul lui na?ional e imens! Eminescu a f?cut pentru neamul românesc aproape cât o istorie". (Doctor în Filosofie-Vasile B?ncil?)

Aura unei na?iuni este întotdeauna religia sa. Cre?tinismul ortodox a imprimat na?iunii dacoromâne sfera armonioas? care ridic? Neamul întru Dumnezeu, la îndumnezeirea sa. P?mântul Patriei, d?ruit de Atotcreatorul, pe care s-au n?scut, au crescut, s-au definit ?i s-au sprijinit dintru început: ??ranii, Dasc?lii, Conduc?torii, Eroii, Martirii, M?rturisitorii, Poe?ii, Filosofii, Profe?ii, Preo?ii, Monahii, Geniile, Arti?tii, Mamele, Sfin?ii, a devenit apoi consubstan?ial cu sângele ?i osemintele lor, astfel încât materia lui, huma s-a primenit, s-a spiritualizat constituind aluatul ?i pl?mada din care va cre?te, se va dezvolta ?i se va împlini Na?iunea ca demnitate în sinteza sa etno-geografic?. Se produce astfel, sub privirea atent? a lui Dumnezeu, sub Pronia Sa divin?, un proces spiritual de reciprocitate: p?mântul care este ini?ial b?t?tura omului, Vatra comunit??ii, sprijin? etnicul, pentru ca apoi osemintele dacilor purificate prin jertfa sângelui curat s? devin? osmoza acelui p?mânt ce se a?eaz? temelie milenar? a acelui Neam binecuvântat în care odr?slesc deopotriv? religia ?i cultura, f?când na?ia sacr? ?i nemuritoare. Prin lucrarea lui Dumnezeu, P?mântul se etnicizeaz?, iar poporul se spiritualizeaz?. Pe osemintele ?i sângele milenar al dacoromânilor s-a în?l?at marea Catedral? a Românismului în care s-a n?scut, s-a format, a slujit, s-a jertfit ?i profetul nostru Eminescu.

Mihail Eminescu prin voca?ia misiunii sale profetice, ca mare Dar, f?cut nou? de P?rintele ceresc, s-a aflat permament în miezul problemelor social-cultural-religioase ale Neamului s?u, dobândind dragostea ?i suferin?a la cot? maxim? pentru mult încercata na?ie dacoromân?. Cele dou? virtu?i sacre cu care s-a contopit, cu care s-a definit spiritual, i-au consfiin?it con?tiin?a cre?tin-ortodox?, insuflându-i nest?vilita ?i arz?toarea dorin?? de a sluji sacerdotal În?elepciunea poporului, Tradi?ia Gliei str?mo?e?ti în care s?l??luiau Credin?a str?bun?, Geniul ancestral, Dreptatea, Adev?rul, Libertatea, Iubirea, Eroismul, Jertfa, Mucenicia, Sfin?enia ?i în mod expres Elitele de orice rang social, prin nem?rginita adora?ie adus? Proniatorului Care, l-a h?r?zit s? fie Fiul iubit al acestui mare ?i brav popor românesc: „... Iubesc poporul românesc f?r? a iubi pe semidoc?ii ?i superficialit??ile sale. În suta a XV-a, avanscena teatrului Universului este ocupat? de români. Românii sunt poporul cel mai însemnat al Europei. Ioan ?i Matei Corvin în Ardeal, Banat ?i Ungaria, Mircea ?i Vlad ?epe? în ?ara Româneasc?, Alexandru cel Bun ?i ?tefan cel Mare în Moldova. Pân? în suta a ?aptesprezecea, sub Matei Basarab, românii erau relativ unul dintre popoarele cele mai culte din Europa ?i incomparabil mai cult decât germanii sau ungurii, tot astfel în suta a XV-a românii au fost unul din cele întâi popoare militare ?i r?zboinice. Dou? state puteau s?-i întreac?: Spania ?i Turcia.

Ca s? aib? cineva o idee despre caracterul românilor, trebuie s? ?ie seama de urm?toarele lucruri: De la 1200 ?i pân' la 1818, românii n-au avut nici un fel de cod scris. Un obicei al p?mântului recunoscut de bun?voie de toat? lumea, dreptul consuetudinar-Jus valachale cum i ziceau ungurii ?i polonii acestui complex de datini str?bune-a regulat via?a lor public? ?i privat?, în curs de ?ase secole. De la 1200 ?i pân-azi românii n-au avut revolu?ie politic?. Mi?c?rile lor din Ardeal, din secolul trecut, se datoresc insuportabilit??ii condi?iei lor sociale, definit? prin Unio trium nationum. A fost o izbucnire de r?zbunare a unui popor prea ap?sat, nimic mai mult. La 1848 ei s-au ridicat pentru o cauz? cu totul sfânt? ?i legitim?: unitatea monarhiei ?i existen?a dinastiei de Habsburg. În ??rile române n-a fost niciodat? mi?care agrar?. Codicele lui Matei Basarab ?i Vasile Lupu sunt mai mult de drept canonic, pentru regula clerului ?i pentru exerci?iul poli?iei morale din partea sfintei noastre biserici. Viteaz în r?zboaie, muncitor ?i cinstit în timp de pace, gr?itor de adev?r, glume? ?i senin, drept ?i bun la inim? ca un copil, poporul românesc nu e capabil nici de tr?dare, nici de imfamie". (Manuscrisul 2257)

Profetismul lui Mihail Eminescu s-a concretizat ?i prin fundamentala sa sete ?i foame spiritual? de Dumnezeu, de Hristos, de Maica Luminii, de cer ?i de sufletul Neamului s?u dac, prin comunicare de limbaj, prin comuniune de Cuvânt, prin cuminecare haric? de crea?ie, prin Libertatea ?i Adev?rul revelat care suie m?sura existen?ei noastre spre întruparea des?vâr?irii. Mihail Eminescu r?mâne peste veacuri temelia spiritului ve?nic ortodox al marilor Daci. Asemeni profe?ilor deosebi?i ai Neamului, Mihail Eminescu ?tia c? Adev?rul dacoromânilor e scris în sângele lor jertfelnic, r?mas nemuritor prin libertatea spiritului de sacrificiu absolut ?i prin d?ruirea suprem? denumit? proverbial: Omenia românului.

Voin?a ?i Darul dumnezeiesc a fost chemarea ?i alegerea lui ca Profet al Dacilor liberi.

A fost foarte mult iubit de poporul smerit ?i cuvincios, salvat de tenta?iile ?tiin?ei fiindc? poporul p?strase nealterat s?n?tatea moral? milenar? ?i evlavia hristic? pentru cei trimi?i de Sus, pentru Ale?ii lui Dumnezeu, care îi concretiza demnitatea de M?ria Sa, poporul, singurul în m?sur? s? ia atitudine împotriva celor r?uvoitori prin ap?rarea dreptei credin?e, adev?rului ?i dragostei pentru profetul lor, care la rându-i le deschide paralelele în?elegerii cosmicit??ii ortodoxe a Adev?rului ?i a Iubirii nem?rginite sub cupola Frumosului ca tr?ire, adic? monarhia comuniunii hristico-dacoromâne: adev?r+iubire+frumos, care d? amplitudine, varietate, rafinament ?i complexitate lucrurilor, fenomenelor, ra?iunilor, împlinirilor, des?vâr?irilor, minunilor, suferin?elor, biruin?elor, învierilor, în?l??rilor.

Frumuse?ea r?mânând totu?i calea ultim? a Iubirii care, este stâlpul ?i temelia Adev?rului. Frumosul din Profetul nostru Mihail Eminescu emana din lumina serafic? a sufletului s?u ce împr??tia în jurui o str?lucire ce se învecina cu cea din strana îngereasc?. Chipul cu care te privea, zâmbetul în care te îmbr??i?a, ochii care te cuprindeau în fiorul lui l?untric, descopereau în tine tainele siderale ale începutului nostru în Sânul crea?iei divine. Felul în care cuvânta esen?ele existen?iale ale lumii prin con?tiin?a marelui neam Dac, elegan?a cu care le rostea, maniera boiereasc? în care se mi?ca, da ipostasului s?u de contemplare o des?vâr?ire ce se ridica deasupra cuvintelor, asemeni Apostolilor Domnului ce cucereau inimile înfl?c?rate ?i sufletele de m?rg?ritar din marile Agore ale Terrei. Într-însul se întrupau virtu?iile cre?tine aducând prinos, mireasma ortodox? a tr?irii harice.

Erudi?ia lui întruchipa t?râmul f?r? seam?n, încât nu-?i puteai desprinde privirea decât foarte greu de pe aura acestui miraculos Luceaf?r, în primul rând al nostru ?i-apoi al lumii. Toat? fiin?a ?i persoana lui au fost str?b?tute de lumin?, crez, românism, adev?r ?i iubire. Prin fiin?a afec?iunii sale rarisime, prin dragostea iubirii de aproapele cel merituos, Profetul Emin a adus slav? lui Dumnezeu spre folosul poporului ?i-a multora dintre marii Dacoromâni. Comunicarea Profetului Eminescu a fost întru comuniune sacr?, str?b?tut? de mesajul str?lucirii Cuvântului întrupat, ca un Apel ?i Recurs la înomenire ?i îndumnezeire pentru Omul în care se oglinde?te Chipul lui Hristos: „Via?a cre?tinului constituie, spunea sfântul Iustin Popovici, o continu? nevoin??, o lupt? de înhristizare, o lupt? divino-umanizare. În ce const? aceasta? Nu numai în faptul de a avea pe Hristos în tine cu adev?rat viu, dreptate vie ?i dragoste vie, nu numai ca adev?rurile Lui s? tr?iasc?, s? creasc? ?i s? se înmul?easc? în tine, ci faptul de a avea pe Hristos în tine cu plin?tatea Ipostasului divino-uman, de a avea chipul S?u asupra a tot ceea ce ai ?i în tot ce e?ti, în faptul de a nu mai tr?i tu, ci de a tr?i în tine Hristos". (Sf. Iustin Popovici, Omul ?i Dumnezeul-Om-Abisurile ?i culmile filosofiei. Ed. Cartea Ortodox?, Bucure?ti-2010, p. 226)

Contempla?ia Profetului nostru a fost pentru toate popoarele mari ?i puternice întru Hristos, pentru to?i oamenii de spirit circumscri?i Evangheliei cre?tin-ortodoxe, dar mesajul s?u a avut ecou doar la foarte pu?ini binevoitori, doritori, de?i lumina sufletului-Lacul lui albastru ?i inima sa iubitoare-P?dure de Argint au str?lucit hristic universal, ca armonie, cunoa?tere, în?elepciune, prietenie, f?r? hotare, ca ni?te porumbei albi spre albastrul cer al M?icu?ei- Cr?ias? ?i al Soarelui ei Hristic: „Porumbei albi zboar? peste lacul meu albastru, precum îngeri albi deasupra cerului albastru. Porumbeii nu ar fi albi ?i nici lacul n-ar fi albastru, dac? soarele cel mare nu ?i-ar deschide ochii s?i deasupra lor. O, cereasca mea M?icu??, deschide-?i ochiul T?u în sufletul meu, a?a încât s? pot vedea ceea ce este acolo, ca s? pot vedea cine s?l??luie?te în sufletul meu ?i ce fel de roade cresc într-însul". (Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida ?i Jicea, Rug?ciuni Pe Malul Lacului. Ed. Anestis-2006, p. 35

Toate n?zuin?ele-împletiri de gânduri albe, toate nelini?tile torente ale celorlal?i întrupate sinelui s?u-cascad? a vie?ii situat? deasupra legii care ucide spiritul, a vie?ii tr?itoare în har-dobânditoare de duh, ca împlinirie profetic?, configureaz? de fapt genera?ie dup? genera?ie care se consacr? redefinirii demnit??ii cre?tine, astfel ca Omul ortodox s? ating? starea de fericire duhovniceasc?, dup? cum ne c?l?uze?te Sf. Simeon Noul Teolog: „Toat? nevoin?a ?i toat? lupta lui trebuie îndreptate spre dobândirea Duhului lui Hristos ?i în acest chip s? aduc? roadele Sfântului Duh; c?ci în aceasta stau legea cea duhovniceasc? ?i starea cea fericit?". (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omul Cel Întâi-Zidit. ?apte omilii. Selectate, traduse în lb. englez? de p?rintele Serafim Rose. Traducere Laura M?rcean, Bucure?ti-2015, p. 65).

Credin?a Profetului Mihail Eminescu s-a rugat pentru credin?a celor mul?i. Cunoa?terea lui s-a împlinit prin cunoa?terea celorlal?i. Iubirea lui a dogorit prin dragostea de cei smeri?i, drep?i, obidi?i. Împlinirea lui s-a împlinit împlinindu-i pe ceilal?i ostenitori. Osteneala lui s-a odihnit prin osteneala de al?ii. Bucuria lui s-a d?ruit din prinosul con?tiin?ei sale cre?tine, prin jertfa întru Dumnezeu ?i Neamul nostru, ce a s?l??luit în sufletul s?u mare cât Vatra Str?mo?easc?, devenind astfel o permanent? s?rb?toare: „... dar omul trebuie s? se jertfeasc? pentru ca s? vin? bucuria. Bucuria se na?te din jertf?. Bucuria adev?rat? iese din m?rimea de suflet. Pentru cel care î?i va cultiva astfel m?rimea de suflet, este mereu s?rb?toare". (Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnice?ti I. Cu Durere ?i Dragoste pentru Omul Contemporan. Ed. Evanghelismos, Bucure?ti-2003, p. 251).

Proletculti?tii, presupu?ii telectuali, din afar? ori din l?untrul Vetrei noastre str?bune, din diverse ra?iuni ?i, din rea voin??, cantona?i în tab?ra stearp? a seculariz?rii culturii, neputând s?-l mic?oreze ca Luceaf?r al poeziei, au omis ori n-au perceput profetismul s?u Hristic, reducându-l doar la orizontul pesimismului s?u liric, pe care i l-au impus cu larg? bun?voin??. În celebrul discurs: Steagul Eminescu în istoria contemporan? a României, avocatul cre?tin nem?ean Ion Herghelegiu, trata pesimismul impus lui Eminescu, prin focul mistic cre?tin, filosofico-teologic: „Nu este deloc adev?rat? opinia c? Eminescu a fost dezam?git de via?? ?i a îndr?git moartea. Este complet fals? opinia c? Eminescu a cultivat pesimismul drept scop ?i drept final.L-am studiat pe Eminescu ?i cred în Steagul Eminescu din istoria contemporan? a României. Consider activitatea sa publicistic? ?i opera sa politic? mai esen?iale decît superba sa oper? poetic? ?i înalta sa activitate filosofic?. Poetul ?i filosoful Eminescu sînt România de ast?zi care continu? România de ieri; gînditorul politic Eminescu este România care se creaz? ast?zi ?i care reprezint? viitorul. Neg?rile exprimate de Eminescu nu sînt abandonarea realit??ii pentru refugiere în vis ?i nu sînt reflex al nedrept??ilor sociale sau al suferin?elor personale. Pentru a prinde adev?ratul sens al pesimismului din politica eminescian?, trebuie s? cunoa?tem în prealabil activitatea sa publicistic? care este lupt? ?i opera sa politic? care este optimism. A?a zisul pesimism eminescian nu este altceva decît o proprie chinuire ?i o proprie constrîngere. Proprie chinuire pentru a cre?te acuitatea puterii de sesizare ?i pentru a face con?tiin?a s? vad? dincolo de orizont. Proprie constrîngere pentru a obliga voin?a de afirmare ?i de înnaintare s? se declan?eze spontan ?i puternic întocmai ca refluxul în fa?a necesit??ii. Eminescu poet liric ?i filosof precede, preg?te?te, justific? ?i înarmeaz? pe marele Eminescu: gînditor politic ?i matc? a viitorului. Pesimismul poetic este tactica eminescian?, optimismul politic este strategia eminescian?. Eminescu subliniaz? r?ul din prezent pentru a obliga binele în viitor: cînt? durerea pentru a strînge resorturile ?i strînge resorturile pentru a c?li voin?a ?i a declan?a elanul. Noi na?ionali?tii cre?tini din jurul C?pitanului sîntem adev?ra?ii Urma?i ai lui Eminescu. Sîntem urma?ii lui Eminescu pentru c? sîntem singurii care interpret?m în felul de mai sus opera creat? ?i testamentul l?sat de Eminescu". (Ion Herghelegiu, Bucure?ti, 10 Martie 1938, sediul din str. Gutemberg 3,originar din Piatra Neam?, avocat, erou, martir, Învierea. Nr. 1 Ianuarie-Martie 1993, p. 64-65).

A?a cum pe câmpul de lupt? pentru ap?rarea Drapelului ?i a Crucii, Biruin?a este suma jertfei colective a poporului ?i a Conduc?torilor strategi, la fel în Vatra religios-spiritual? a Neamului ap?rarea, slujirea, tr?irea, misticul, jertfa, iubirea apar?in Profe?ilor ?i poporului evlavios care iau atitudine împotriva intelectualilor autonomi, telectualilor slugarnici, obedien?ilor oligarhiei statului, ap?rând cu sacrificiu suprem, f?r? toleran??, dar cu autoritate na?ionalist-cre?tin?: Tradi?ia, Mo?ia, Biserica, Cultura, P?mântul serafic ?i Cerul nostru Dac. Avea mare dreptate avocatul nostru na?ionalist cre?tin-ortodox Ion Herghelegiu, când sublinia voca?ia filosofic-cre?tin? a lui Mihail Eminescu care transpunea prin mistica viziunii sale misionare, pesimismul liric în optimismul politic de conota?ie profetic?.

Mihail Eminescu a vegheat integral la Vatra neamului s?u, a luptat pentru întregirea Trupului sfânt al ??rii, condamnând vehement cu autoritatea sa profetic? sincretismele culturii, sincretismele religioase, lichelismele, liiceanismele de orice fel, a?a zisele religii politice, precum marxismul ateu, liberalismul iluminist, democra?ia liberal?, care se r?sfrâng dramatic asupra integrit??ii, suveranit??ii ?i suzeranit??ii Statului na?ional al unei Na?iuni cre?tin-ortodoxe ?i vor degenera mai târziu în nazism, bol?evism, socialism, comunism ?i ecumenism.

„Eminescu, ne spune jurnalistul de autoritate Miron Manega, nu a fost doar « omul deplin al culturii române », a?a cum l-a definit Noica, ci mult mai mult. El s-a dedicat total, pân? la identificare existen?ial?, destinului sfâ?iat al României, c?reia nu i-a fost doar teoretician, ci ?i soldat (a-?i fi spus O?tean n.a) credincios. I s-a dedicat definitiv ?i necondi?ionat, în toate faptele sale, pân? în ultima clip? de via?? con?tient?. A fost, f?r? nici o umbr? de exagerare, ceea ce, atât de inspirat, l-a numit Petre ?u?ea, «Românul absolut». El ?i-a riscat libertatea ?i via?a nu numai prin scrisul s?u, ci ?i prin faptele ?i ac?iunile sale nemijlocite." (Miron Manega, Eminescu Agent Secret, Traficant de C?r?i Interzise ?i alte necunoscute din via?a marelui poet. Ed. GetoDacii, Bucure?ti-2017, p. 33)

În chestiunea Basarabiei, care a fost vândut? ieftin, cedat? prin tr?dare de Ion C. Br?tianu, ru?ilor, la Livadia, Profetul sanc?ioneaz? prin cuvântul scris-organul s?u justi?iar de judecat? a istoriei, lipsa de prevedere a guvernului liberal privind raporturile ??rii cu imperiul ?arist, cum a fost participarea României al?turi de ru?i în r?zboiul din 1877, f?r? s? se ?in? cont de o Conven?ie interna?ional?, care s? garanteze integritatea teritorial? a României.

Mihail Eminescu deschidea Timpul s?u la 25 Ianuarie 1878, cu o campanie de pres? intitulat?: În sfâr?it vedem limpede, înfierând cererea abuziv?, samavolnic? a generalului rus N. P. Ignatiev, privind retrocedarea celor trei jude?e din sudul Basarabiei. Cuvântul Profetului Eminescu nu este doar un strig?t de disperare al unui politician versat, nu este doar îndârjirea unui bun patriot, nu este doar luarea de pozi?ie a unui gazetar remarcabil, nu este doar atitudinea unui autentic cre?tin ortodox este, mai presus de toate, un r?spuns la Adev?rul divin dat prin adev?rul istoric cu ecou profetic, p?rintesc, de boier, de st?pân: „Cuvântul nostru este: -De bun?voie niciodat?, cu sila ?i mai pu?in!"

Con?tiin?a hristic? a Eminului nostru dac, filosofia duhului s?u poate gr?i oric?rei vremi, chiar ?i pentru vremea noastr?, accentuând reprospe?imea tr?irii con?tiente a dreptei credin?e. Profetul Mihail Eminescu consimte cu mare bucurie rolul formativ ?i supravaloarea de cult a Cre?tinismului hristic, în spe?? cel ortodox, privind inestimabilul patrimoniu al culturii spiritualo-filosofico-teologice na?ional-universal? a românilor, care d? ?i red? identitate ?i demnitate Neamului nostru în mersul s?u triumfal de pe p?mântul drag spre cerul mult dorit. Doina lui de construc?ie religioas?, moral?, spiritual?, supra patriotist?, pur na?ionalist? a venit în contact cu afacerea grup?rii evreului Strousberg cu regele Carol I ?i cu Titu Maiorescu. Afacerea respectiv? a ?inut premiera a 12 ani de scandal liberal între 10 Septembrie 1868-11 Aprilie 1880.

„Prin aceast? neinspirat? tranzac?ie, statul român concesionase construc?ia c?ilor ferate unuia dintre cei mai mari escroci interna?ionali de la vremea aceea, Bethel Heinrich Strousberg, mai exact concernului german condus de acesta.Afacerea, ini?iat? cu acordul ?i sprijinul regelui, a fost o ho?ie f?r? precedent în istoria României iar scandalul a fost atât de mare, încât l-a adus pe Carol în pragul abdic?rii...

În „Curierul de Ia?i" din 1876, jurnalistul Mihail Eminescu ne dezv?luie urm?toarele: „Drumurile noastre de fier, în fine, au fost construite cu totul în interesul str?inilor. Ele nu raporteaz? decât 2.000.000 pe an ?i se cheltuie?te cu ele peste 40.000.000; diferen?a toat? ies? din ?ar? din punga a 700.000 contribuabili pentru preumblarea mai comod? a 30.000. Dac? s-ar fi f?cut un drum de fier de la Gala?i la Marea Neagr? ?i acolo un port pentru esportul grânelor noastre, s-ar fi servit într-un alt mod interesele ??rii". (Miron Manega, Eminescu Agent Secret, Traficant de C?r?i Interzise ?i alte necunoscute din via?a marelui poet. Ed. GetoDacii, Bucure?ti-2017, p. 56 )

La acel drum de fier ajut? ?i Maiorescu care, ia o parte din ?ine..., ca în bancul cu cei doi in?i cu eclips? total? pe fa??, tat? ?i fiu, diminea?a într-o gar? unde ploua de sus cu g?leata. ?la micu, zgribulit cu ca? la gur? ?i cu urdori grele zice tremurând ca un pisoi: Tat? lu?m trinuuu breee? Nu, b?, las?-l s? plece, c? lu?m ?inele...

Maiorescu, scrupulosul conservator omite inten?ionat versul celebrei Doine: ?i cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier, din volumul Poesii, editat de el în anul1883.Maiorescu care, era un „politically correct", înfiera în parlament afacerea Strousberg, dar ca avocat al firmei Strousberg, încasa substan?ial pledând dur împotriva Statului Român. Mihail Eminescu a fost con?tient c? Vatra Str?bun? a Neamului s?u str?mo?e?c, neam primordial, a fost h?r?zit? de Dumnezeu pentru împlinirea unei spiritualit??i-religioase unice, care s? întrupeze o Cultur?-Cult?, model în Ortodoxie pe m?sura noble?ei etnice ?i a jertfei mistice întru comuniunea cu Hristos-Împ?ratul Cerului ?i al P?mântului. Tocmai de aceea profetul nostru vine cu ideea ?i proiectul contruirii ortodoxe a Catedralei Mântuirii Neamului, demascând ?i dejucând planul cercurilor austro-ungare ?i maghiare de a-l bucura pe regele Carol I, prin ridicarea unei mitropolii catolice în Capital? în anul 1881.

Profetul nostru a lucrat cu „Timpul" s?u în favoarea Românilor, deconspirând alesul papei, pe contele Peoli, care era spion. „Eminescu l-a somat public pe regele Carol I s? aleag? între a fi de partea religiei supu?ilor s?i sau de partea religiei familiei sale... În aceast? situa?ie, Eminescu a venit cu ideea înfiin??rii unei catedrale a mântuirii neamului, propunând ?i sursa de finan?are: Loteria Na?ional?." (Miron Manega, Eminescu..., op. cit., p. 38). ?i când te gânde?ti c? unii, oarecare, între care absolven?i de teologie, popi ori dintre cei îmbr?ca?i în straie monahale se mai întreab? înc?, dac? Eminescu este cre?tin ortodox? Na?ionalismul cre?tin-ortodox este o misie sacerdotal?, care sluje?te profetic în primul rând ?i întotdeauna Neamul lui sfânt ?i pe Dumnezeu cu întreg cerul S?u de Iubitori Ale?i. Dac? fiecare na?ie ar respecta aceast? voca?ie, între grani?ele lor n-ar exista ur?. Pentru aceasta este îns? vital? rena?terea spiritual cre?tin? sau unde nu e, devenirea cre?tin?. Prin urmare se impun dou? imperioase postulate absolute ce însum? grija de c?p?tâi a Dacoromânului: slujirea de Dumnezeu ?i slujirea de Neam. A?adar, Apostolatul slujirii cre?tin-ortodoxe este în mod expres, suprem ?i absolut numai întru Dumnezeu ?i Neam. Ideea de a face na?iile egale ?i de a fi tolerant cu toate, chiar ?i cu cele vr?jma?e Neamului t?u e de fabrica?ie necre?tin?, d?un?toare virtu?ii divine, Dragostea.

Morala fiec?rui na?ionalist-cre?tin dacoromân este s?-?i iubeasc? na?ia sa suprem ?i pe Dumnezeu-Ocrotitorul ei, la modul absolut, acceptând jertfa dinamic? pentru isp??ire întru Dumnezeu, dar pentru Neam: „Pentru Dumnezeu ?i pentru neam. Morala pe care eu o slujesc spune despre datoria de a-l servi pe Dumnezeu, nelimitat. În vremuri de trufa?? nega?ie, eu stau al?turi de tata ?i de fra?ii mei ?i le ap?r sufletele de întinare. Iar pentru Neam, porunca dragostei, pus? de Iisus imediat lâng? iubirea fa?? de divinitate, sun?: « În lume nimeni nu dovede?te o mai mare dragoste, decât acel care jertfe?te chiar propria-i via?? pentru semenii s?i ». Iubirea fa?? de oameni, fa?? de aproapele, începe de la p?rin?i ?i fra?i, de la cons?teni, pân? la to?i ce-i de-un neam cu tine. ?i dup? aceea, l?rgindu-se cercul, tot mai mult, trece hotarele.

E absurd s?-l hr?nesc pe coreean, furând pâinea de la gura românului. În?eleg s?-i acord fl?mândului ?i dezbr?catului cre?tinescul meu ajutor, din prinosul mesei românului. Când îns? stau ?i v?d c? tata, care produce grâul, nu m?nânc? pâine, ci pâinea alb? o m?nânc? str?inul, când v?d c? untul de la vaca noastr? îl întinde pe pâine str?inul, când v?d c? str?inul oplo?it a pus mâna pe pâine ?i cu?it, c?l?re?te mun?ii cu comorile de aur ?i câmpurile cu grânele de aur, iar mie-român-îmi las? ce cade printre degete, firimituri de m?m?lig? cu ceap?, sau castrave?i mura?i, când acest str?in-ho? ?i supraîmbuibat-vântur? idei umanitariste ?i-n numele acestor idei generoase, pe care el nu le tr?ie?te-îl fur? pe tata, aducându-l pe st?pânul ??rii la sap? de lemn ?i punându-l la jug ca pe animale, ei bine, eu atunci sunt dator s? m? ridic, în numele iubirii cre?tine active, ?i s?-mi dovedesc dragostea cre?tin?, ajutându-l pe românul descul?, împotriva str?inului gr?sun ?i spoliator, a?a cum a vorbit Iisus despre samarineanul c?zut între tâlhari.

De treizeci de ani cunosc adev?rul ?i m? lupt - al?turi de alte zeci de mii - s?-l ridic pe român dintre tâlhari ?i s?-l deprind pe tata s? priveasc? lumea ?i p?mântul str?mo?esc cu ochi de st?pân. Iar pentru tâlhari, Iisus a preg?tit bici împletit în ?apte vi?e, f?când revolu?ie la templul din Ierusalim. Pentru românul c?l?rit ?i furat de venetici, noi am încins palo?ele, ca s?-L ap?r?m pe Dumnezeul sufletelor noastre-ca s? ap?r?m drepturile românului, acas? la el, ?i fiin?a neamului amenin?at? de cântece str?ine ?i miasme otr?vite. Iat?, domnilor, Ortodoxie activ? în cele dou? ipostaze. S? credem în lupta noastr? ?i ne vom mântui!" (Preot Dimitrie Bejan, Viforni?a cea Mare. Vol. 3. Ed. „Credin?a str?mo?easc?", p. 26-27).

Bunul Dumnezeu ni l-a h?r?zit pe Poetul ?i profetul Mihail Eminescu în care s-a întrupat Sufletul frumos al Neamului protodac, ca to?i ceilal?i mari Ale?i de-a lungul multi milenarului timp, cu toate reflexele sale de r?bdare, curaj, lupt?, rug?, suferin??, crea?ie, omenie, demnitate, n?dejde, d?ruire, jertf?, r?stignire, iubire, înviere ?i în?l?are. Profetismul este o jertf? sublim? ?i o dragoste dumnezeiasc? ce z?misle?te continuu profe?i. Mihail Eminescu prin erudita ?i variata sa oper? poetico-filosofico-profetic? nu a încetat s? fie contemporanul nostru nici m?car o clip? ! Viforni?a cea Mare s-a ab?tut asupra acestui Neam atunci ?i este din ce în ce mai prezent? în via?a fiec?rui dintre noi, adesea f?r? s? în?elegem de ce ne este destinul înghe?at în s?r?cie, dezr?d?cinare ?i mai ales, acut? lips? de recunoa?tere a valorilor fiec?ruia dintre noi, acolo, în rândul cetei lui.Tr?im, dup? mai bine de o sut? de ani, aceea?i realitate chiar dac? am?nuntele decorului sunt schimbate, în loc de afacerea Strousberg c?ile ferate sunt falimentate ?i vânate de al?i „patrio?i" , drumurile a?teapt? înc? s? ajung? autostr?zi f?r? s? se poat? opri scurgerea fondurilor alocate c?tre destina?iile paradisurilor fiscale, înzestrarea armatei na?ionale, cea mai r?mas din ea, este la fel de bine administrat? de urma?ii acelora?i interese... Dar mai important decât orice, tipul guvernantului str?in de interesul na?ional, atât de genial surprins de Eminescu, a r?mas fatidic prezent în actualitate !

Ascuzându-se cu grij? radiografia societ??ii contemporane Profetului sub aparenta neglijare a operei publicistice a acestuia, s-a reu?it anihilarea efectului de con?tientizare a genera?iilor viitoare asupra consecin?elor devastatoare a corup?iei ridicat? la rang de guvernare statal?, s-a îngropat adev?ratul testament al celui ce avea s? pun? piatra de temelie a unei genera?ii de na?ionali?ti geniali ?i tocmai de aceea to?i aveau s? sfâr?easc? martiric... Cred c?-i dator?m m?car curiozitatea de a-l redescoperii contemporanul nostru citindu-i opera publicistic?, pe care ?tiu c? nu o s? o g?si?i u?or nefiind pe placul celor ce investesc în ,, educa?ia,, maselor de cet??eni one?ti... ?i mai ales s? nu mai admitem s? fie prezentat de lichelele zilelor noastre altfel decât str?lucita personalitate sacrificat? pe altarul Adev?rului !
Tuturor iubitorilor de Emin, dragostea ?i pre?uirea mea!

- Va urma -

7 ianuarie 2018, † Sfântul Prooroc Ioan Botez?torul, Înaintemerg?torul Domnului

footer