Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 29 Noiembrie 2017 17:49

Artur-SilvestriÎntru început este Cuvântul ?i Cuvântul este în Dumnezeu ?i Dumnezeu este Cuvântul. Acesta este întru început în Dumnezeu. Toate prin El s-au f?cut; ?i f?r? El nimic nu s-a f?cut din ce s-a f?cut. Întru El este via?? ?i via?a este lumina oamenilor". (Sf. Apostol ?i Evanghelist Ioan)

„Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fa?? de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu în m?sura în care e apropiat sfîntul". (Petre ?u?ea)

Cuvintele, înmiresmate de har, vin ?i slujesc naturii surâsului tainic, prelins în susurul alb al clipelor care liturghisesc simfonia S?rb?torii eului ?i a sufletului na?ional. Sfâr?itul fiec?rei clipe e de fapt na?terea celeilalte clipe, a?a încât, toate clipele devin eterne, iar în aceast? eternitate gândurile se întrupeaz? în idei, ideile cu duh se convertesc în Cuvânt, iar cuvântul prin lumina sa celest? purific? inima a?ezând-o în con?tiin?a moral cre?tin? ca o serafic? metanoe, ca o sublim? întoarcere permanent? la Hristos. Fiecare gândire despre frumos, fiecare întrupare în adev?r, fiecare exercitare a binelui, fiecare tr?ire a libert??ii se circumscriu dreptei credin?e, geniului str?mo?esc, filosofiei duhului, ortodoxiei ve?nice ca tradi?ie nesfâr?it?, ca permanen?? spiritual?, ca divin? crea?ie în har, adic? jertfire m?rturisitoare întru Dumnezeul treimic ?i întru Neam.

Gândul alb, serafic, n?fram? a zidirii Dragostei dumnezeie?ti, pl?mad? a ve?nicului Cuvânt, înmiresmat de lumina angelic? a Crea?iei însufle?e?te prin geniu, prin martir ?i prin sfânt, zelul artistic la na?iei întru comuniunea cu Tat?l ceresc-P?rintele Na?iunilor. O tr?ire de atitudine a demnit??ii cre?tine într-o existen?? de har descifreaz? tainele, încifreaz? spiritul, tâlcuie?te în?elepciunea Duhului, dobândind Filosofia hristic?-gândirea cre?tin-ortodox?, însu?ind voca?ia str?bun? de a transmite gândul t?u, cuvântul t?u, fapta ta, tr?irea ta, jertfa ta, dorul t?u, d?ruirea ta, iubirea ta, libertatea ta, ca misiune pentru urma?i ?i ca m?rturisire pentru urma?ii urma?ilor daci care au mai r?mas liberi...

Sui?ul sufletului cre?tin ortodox pe culmile filocalice ale Neamului nostru nemuritor, jertfitor, starea de veghe a?ezat? ca o tab?r? ascetic? pe piscul seme? al misticii-isihaste atinge iluminarea care întronizeaz? sofianismul ca monarhie ecumenic? întru purificarea eului na?iei ?i cel personal, ce d? virtu?ii caracterul na?ionalist ?i sensul ei evanghelic ?i ecumenic. Aceast? dimensiune a cre?tinismului-ortodox dacoromân s?l??luie?te în inima marilor chema?i, în sufletul marilor ale?i, în sânul marilor creatori, marilor pedagogi, marilor formatori de spirit, marilor tr?itori ai Tradi?iei milenare, marilor m?rturisitori ai jertfirii, marilor r?ma?i ca stâlp ?i temelie ai Adev?rului întru Mântuitorul Hristos. În planul existen?ial al ve?niciei noastre, Cei Ale?i ard Rugul Aprins al eticului cre?tin în Vatra str?bun? a Ortodoxiei, ca jertf? edificatoare a Cuvântului d?t?tor de Iubire ?i Libertate, în care se deslu?e?te Cultul str?bun prin duhul de azi ?i de mâine al genera?iilor ce purced din Duh spre Duh, din Adev?r spre Adev?r, din Iubire spre Iubire, din Libertate spre Libertate.

Cei Ale?i, c?l?uzi?i de Pronia divin?, de M?icu?a noastr? Cr?ias?, de Cerul sfin?ilor daci, de Legiunea venera?ilor str?mo?i, ne îndeamn? s? învingem iner?ia l?untrului nostru pentru a cerne gând cu gând, pentru a z?misli cuvânt cu cuvânt, pentru a întrupa cuvântul în fapt?, pentru a urca trept? cu treapt? muntele devenirii cre?tine-sui?ul mistic întru mântuire. A?a lucreaz? Bunul Dumnezeu prin cei Ale?i ca s? duc? Tradi?ia milenar?, Duhul Str?bunilor mai departe, mai sus, tot mai sus ?i mai pre sus, spre ceruri, spre t?râmul Fericirii. În Vatra str?bun? mistico-filocalic? a Neamului nostru nemuritor, în Pantheonul sofianic al Ortodoxiei dace, în Patrimoniul crea?iei literare, în România Tainic? a Patristicii r?s?ritene, Mântuitorul Iisus Hristos l-a chemat ?i l-a a?ezat întru Cei Ale?i ?i pe Fiul Daciei Mari, Gabriel Artur Silvestri, în rândul Cetei slujitorilor-sacerdo?i ai Cuvântului dumnezeiesc.

Gabriel Artur Silvesti a urzit în ?es?tura spiritual? a Neamului protodac, firul prozaic, broderia eseistic?, zugr?vind memorialistica recompus? pentru a imortaliza în Icoana Frumosului str?bun-Apologetica Frumuse?ii mistice care va salva lumea cre?tin?, aura Ortodoxiei române?ti unde s?l??luie?te pururea mirajul Frumuse?ii lumii cunoscute. Gabriel Artur Silvestri este una dintre marile întruchip?ri gr?itoare ale Neamului daco- român care, a odr?slit în metafizica spa?iului mistic al Ortodoxiei noastre dace cre?tine. Instituind printr-un „sim??mânt de legitimitate", „Asocia?ia Român? pentru Patrimoniu", s-a definit urma? demn al ??rii P?rin?ilor din vatra sfânt? a ??rii Noastre, sfidând ?i sf?râmând peisajul apocaliptic înst?pânit de puternicii zilei, de baronii vremii. „Imaginea îns??i a c?r?ilor interzise (proorocind parc? mariajul apocaliptic al legii-f?r?-de-lege, 217/ 2015, n.a.), pu?ine, aproape ignorate, tulbur? nu doar pe cel care potrive?te cuvintele ?i st?ruie ca s? fac?, la rândul lui, alte c?r?i, fiindc? este un f?c?tor-de-bine. Ea ne reaminte?te ?i c?, înainte de orice ar fi fost esen?ial în via?a fiec?ruia, mai întâi a fost o carte de unde am luat Lumina Literelor ?i a fost o ?coal? unde un înv???tor ne-a ar?tat un drum". (Cuvinte pentru urma?i -„Modele" ?i „exemple" pentru Omul Român. Carpathia Press-2005, p. 5-6).

Odr?slit din mugurii spirituali, din izvorul cristalin d?t?tor de via?? al înv???turilor Oamenilor Mari, pov??uitorii misterio?i l-au c?l?uzit spre în?elepciunea tainic? pentru a deslu?i Modelele ?i pildele pentru Omul Român Cre?tin Ortodox, în lucrarea de sintez?, în tratatul haric de referin?? erudit elaborat: Cuvinte pentru urma?i - „Modele" ?i „exemple" pentru Omul Român. Gra?ie filonului genetic cre?tin, peregrin?rile prin labirintul literar al perioadei protocroniste, str?baterea lumini?urilor gneseologice ale vremii sprijinit în toiagul tradi?iei milenare l-au c?l?uzit înspre în?l??ri de azur, asumându-l ca pelerin-apologet al Tradi?iei ortodoxe române. „... De-aceea, la noi totul s-a f?cut aproape ca o misiune ?i ca o tain?, prin dar venit din mâna omului adeseori anonim ?i poate chiar din renun?area ?i din gândul bun c?, undeva, un copil ce are nevoie de lumina C?r?ii, îi va mul?umi binef?c?torului necunoscut". (Cuvinte pentru urma?i -„Modele" ?i „exemple" pentru Omul Român. Carpathia Press-2005, p. 6).

Apologetul cre?tin Gabriel Artur Silvestri, purt?torul de crin al buneivestiri ?i al armoniei profetismului dac este un filosof al culturii, un teolog lupt?tor al duhului evanghelic, adic? un m?rturisitor în adev?ratul sens al cuvântului care, se însum? misticii ortodoxe, asumând permanent spa?iul ?i timpul, Patrimoniul dacic în cuprinderea exigen?elor spiritual-religioase ale românilor cre?tini-ortodoc?i. „... De la cl?dirile cu vechime, exprimând tradi?ie ?i memorie ?i pân? la c?r?i uitate, risipite, pierdute, de la personalit??i ignorate ?i fapte ce ar binemerita recunoa?terea public? ?i exemplificare drept model social ?i pân? la idei ce nu se evoc? ?i se pierd ?i se uit?-iat? o imens? geografie de valori a c?ror coeziune trebuie realizat? ?i p?zit? c?ci, la drept vorbind, Patrimoniul în sine este ceva tainic, este „Pomenirea P?rin?ilor." (ibid., p.6)

A?intindu-?i sufletul spre surâsul divin, o lumin? celest? l-a înv?luit într-un nea?teptat miracol, purtându-l în sânul Tradi?iei milenare dacoromâne, când pentru salvarea ?i continuitatea dimensiunii spiritual-religioase a Neamului, cei h?r?zi?i de Dumnezeu, luau calea pustiei, medita?ia ?i focul pe?terilor, psaltirea arzând? a sinelui, vecernia schiturilor cu fruntea rezemat? de cer, liturghia frumuse?ii ortodoxe, lumina manuscriselor, hrisovul demnit??ii, doina ce ne boce?te amarul, balada faptelor legendare, folclorul-religia ontologic? a Crea?iei, toiagul umorului în?l??tor în c?dere, erudi?ia oral? ca recurs al originialit??ii ce se încununeaz? cu geniul na?ional-na?ionalist purt?tor de har filocalic ?i de mireasm? sofianic?. Unde prisose?te harul, acolo lucreaz? Dumnezeu în comuniune cu duhul eroic al Str?bunilor, cu duhul na?iei, cu duhul martirilor, m?rturisitorilor ?i al sfin?ilor, astfel c? M?rturisirea de Credin?? Literar?-Testamentul Filocalic ?i Sofianic se transmite posterit??ii.

Gabriel Artur Silvestri avea încredin?area cu siguran?? c? Patrimoniul spiritual-religios al na?iei sale cre?tine, prea alese este de fapt o lucrare mistagogic? cu binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel mai apropiat ?i mai iubit de dacoromâni, care se prelunge?te dincolo de timp, dincolo de spa?iu, în transcendentul serafic al nemuririi cere?ti. Chiar dac? mentorul, cercet?torul, scriitorul, educatorul, gânditorul, formatorul, cel care sintetizeaz? ideile, redacteaz? faptele, sistematizeaz? valoarea elocin?ei, pogoar? intui?ia, înal?? voca?ia, duce misiunea erudi?iei în planul metafizic-cre?tin, sursa, inspira?ia ?i harul vin de Sus, de la Duhul Sfânt ?i se preling în izvorul Str?bun primordial ce curge tainic ?i lin din mistica str?mo?easc?, de sub Glia legendar? a sfintelor moa?te de mame, de dasc?li, de poe?i, de duhovnici, de fecioare, de voievozi, de arti?ti, de rapsozi, de eroi, de martiri, de cuvio?i, de schimnici, de monahii, de prigoni?i, de m?rturisitori ?i de sfin?i.

Mentorul este Înv???torul care ne c?l?uze?te spre lumina crea?iei din Cuvânt, din Logosul dumnezeiesc ?i de aceea venera?ia discipolului trebuie s? fie întotdeauna cu dragoste. Mentorul din lira sufletului desprinde literele din care împlete?te ucenicilor cartea vie?ii. Cartea este zeul creatorului. Chipul s?u frumos de dac, înfiripat din nemurirea pelasgo-trac?, cu sclipirea de geniu a marelui Brâncu?i se pogoar? peste Dacoromânia Tainic?, parc? venind din Ceata discipolilor zalmoxieni, din profe?ia Sibilelor geto-dace, din patriahatul Apostolului Andrei, peste care domne?te pururea dragostea de Mam? a Cr?iesei noastre Vlaherna-Carpatina ?i ve?nica iubire a Mo?ului-P?rinte din temerarii no?tri Carpa?i.

Rondelul sufletului s?u primenit din oameni ?i flori, din ape ?i azururi, d?t?tor de speran?? a lucirii de iconar str?bate biografia încrustat? în ctitoria sfânt?-Mihail Eminescu, ce las? peste portretul demnit??ii noastre o ramur? de cer, un tremur de plop, o petal? de trandafir, iar peste Icoan? un fior al iubirii, o cuprindere a celuilalt ca într-o simfonie a lui George Enescu, ori o mireasm? de grai ca roman?a cea dedemult a unui taraf str?vechi în jocul marilor deveniri, ori d?ltuirea lui Brâncu?i în Masa T?cerii-Cina de Tain? dacoromân?, sau stânca ve?niciei în care se r?sfrânge chipul marelui Burebista, ori conul de brad picurând sunetul liturgic al Mân?stirii Putna ce irumpe în t?cerea-gr?itoare a savantei biblioteci, sau duhul mitropolitului sfânt Andrei ?aguna, model de cultur? ?i stâlp al edificiului ?colar, cu voca?iile serafice-cere?ti ale savan?ilor George Manu ?i Nicolae Paulescu, cu erudi?ia istoric? a lui Vasile Pârvan, cu enciclopedia lirismului biblic-Traian Dorz, cu vizionarismul ortodox al cunoa?terii teologice a P?rintelui Constantin Galeriu, cu profetismul românesc-universal al lui Mircea Eliade, cu fenomenele transcende?ei martirice ale lui Ion Mo?a, Vasile Marin, Mircea Vulc?nescu, Nicoleta Nicolescu, peste care se întinde chipul Profetului frumos ?i genera?ia sa, unde se înal?? ca o mare catedral? erudi?ia enciclopedic? a lui Petre ?u?ea cu filosofia cunoa?terii divine a lui Vasile B?ncil?, cu elocin?a heruvimic? a lui Ernest Bernea, cu miracolul metafizicii-ortodoxe a lui Nae Ionescu cu dimensiunea serafic? a duhovniciei sfântului Arsenie Boca, cu m?rturisirea-jertfelnic? a marelui duhovnic Arsenie Papacioc, cu universul magnificului scriitor al spiritualit??ii române?ti Mihail Diaconescu, cu divinul teolog m?rturisitor Ioan Ianolide, ori prin?ii culturii universale Dimitrie Cantemir ?i Bogdan Petriceicu Ha?deu, sau supra isihasmul monahului Gheorghe Ghelasie, sau tr?irea pl?smuitoare a eseului mistic cre?tin al Aspaziei O?el-Petrescu, ori empireul mistic al ieroschimonhului Nil Doroban?u ce ne s?geteaz? ca zborul unui pesc?ru? coborât din azur peste m?rg?ritarele tr?irii ?i jertfirii duhului monahic al Mân?stiri Vladimire?ti, împletit în jertfa prigonirii celor patru suflete angelice: maica Veronica Gur?u, maica Mihaela Iordache, Maica Teodosia Zorica La?cu ?i maica Mihaela Portase, r?sfrânte peste sinele sideral ca zelul-zenitului suferin?ei nemuritorului poet mistic cre?tin Radu Gyr peste care se revars? frumuse?ea cosmic? a Filocaliei p?rintelui Dumitru St?niloae, înm?nuncheat? în Bucuria suferin?ei p?rintelui-m?rturisitor Dimitrie Bejan, cu iubirea cereasc? a lui Valeriu Gafencu-Sfântul închisorilor, ori dragostea nem?rginit? a p?rintelui Iustin Pârvu d?ruit? tuturor, sau splendoarea curcubeului ce-a adunat în sufletul cosmic al lui Nicolae Grigorescu atâtea ceruri de ctitorii, de care se prind mîinile în rug? de copil, dorul ?i lacrimile mamei ca seva unui testament al ve?niciei sub care troneaz? jertfa sfânt? a Întregitorului Mihai Viteazul, ori jertfa curat? a lui Tudor Vladimirescu, sau Stejarul din Borze?ti cu Icoana biruin?elor lui ?tefan cel Mare ?i Sfânt în fiin?a anotimpului s?u ve?nic, unde pas?rea ca la o suav? porunc? încânt? simplitatea existen?ei dacice venit? din adânc de lumin?, ?esut? în firul milenar al borangicului folclorului imortalizat sacrosant de pas?rea m?iastr?-M?ria T?nase, ca unda sublim? de tulnic a dragostei Fecioarei Maria ce îmbr??i?eaz? ca o Vi?? de Vie, Cerul ?i P?mântul, ca jertfa sfântului Apostol Andrei-Osia ortodoxiei noastre, ca lumân?rile apei prinse-n sclipirile de nuferi, ca o simbioz? de stele adunate în dalbul p?p?diei catifelând metamorfozele inimii lirice ale marelui Andrei Ciurunga, vâslind peste Canalul Dun?rea-Marea Neagr? cu corabia alb? a sufletului s?u în c?utarea cuvintelor sublime din Cartea nemuriri.

La o carte

„Nu te-am dospit în slava vie?ii crunte,/ nu te-am vrut stem? pentru nici o frunte,/ nici cup?-ntins? darnic spre iubire,/ nici c?tre ceruri treapt? de safire.// Nici dor suav, nici patim? fierbinte/ nu te-a-ncheiat în m?dulare sfinte.../ Din groaza mor?ii te-am crescut, o, carte,/ mistrie-mi e?ti ?i târn?cop în moarte.// De m? târ?sc cu jnepii ?i scaie?ii,/ te vreau cu?it înfipt în pieptul vie?ii,/ De-ngenunchez sub joag?r de furtuni,/ vreau, cartea mea de fier s? m? r?zbuni.// Ce nalt? e?ti, odrasla mea voinic?,/ cu gresii-n t?lpi, cu fulgere în chic?.../ Din fiecare pagin? cre?ti tare,/ precum un zeu din funduri de vâltoare.// Biet sl?b?nog cu mla?tinile-n piele,/ julit de pietre, terciuit de stele,/ cum am putut s? dau f?pturii tale/ adâncul ve?niciei triumfale?// Te las în urma mea s? treci prin via??,/ cu piept de foc, ne-nvins? ?i semea??,/ v?zând sub talpa ta cum se descheie/ v?zduhul din ?â?âni de curcubeie.// Tot ce n-am fost, fii tu, f?r? s? sângeri./ Tu fii triumf, când eu am fost înfrângeri,/ tu fii hanger, sunt frunz? ce se zbate,/ sunt brum? eu, tu fii eternitate.// Smulge-m?, carte, mor?ii ?i durerii,/ spore?te-m? cu trainice imperii,/ ?i clipa mea, oloag? ?i sub?ire,/ r?zbun?-mi-o, f?când-o nemurire! (Radu Demetrscu Gyr-Ultimele poeme).

Gra?ie fond?rii statutelor ?i institu?iilor sale de suflet: „Asocia?ia Român? pentru Patrimoniu" ?i „Asocia?ia Scriitorilor Cre?tini din România", la temelia c?rora ?i-a pus ofranda jertfei sale curate de sânge, dac? nu contemporaneitatea aceasta cultural? care a c?p?tat o alt? direc?ie, decât dimensiunea metafizic? a spiritualit??ii cre?tin-ortodoxe, noi cei câ?iva discipoli care purt?m stindardul Voca?iei lui, Duhul lui, avem responsabilitatea cre?tin? ?i misiunea sacr? a continuit??ii mesajului filocalic al M?rturisirii de Credin?? Literar?, prin a institui, In memoriam: Academia Cre?tin-Ortodox? Artur Gabriel Silvestri! Deocamdat?, on-line.
?i apoi cu ajutorul lui Dumnezeu... Amin!
Bunul Dumnezeu s?-l aib?-n Cartea Vie?ii Sale!

† 28 Noiembrie-2017, † Sf. Cuv. ?tefan cel Nou; † Sf. Mc. Irinarh
Brusturi-Neam?, Vlahia Moldav?

footer