Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 26 Octombrie 2016 20:24

Sf. DimitrieDimitrie cel Mare era prin?, fiul Voievodului cet??ii Tesalonic pe timpul împ?ra?ilor Diocle?ian ?i Galeriu (284-311). Tat?l, Voievodul era cre?tin în ascuns ?i l-a botezat pe Dimitrie în tain?, educându-l în credin?a, n?dejdea, adev?rul, libertatea ?i iubirea evanghelic? a lui Iisus Hristos, în care s-a des?vâr?it prin martiriu. Dup? moartea Voievodului, împ?ratul Maximian Galeriu auzind virtu?iile alese care-l înconjurau pe tân?rul Dimitrie l-a pus Voievod în locul tat?lui s?u. Dimitrie, fiind voievod cre?tin a înv??at poporul prop?v?duind credin?a adev?rat?, f?r? s? se mai ascund?. În urma unei lupte, Galeriu se abate pe la Tesalonic s? verifice apartenen?a la cre?tinism a Voievodului Dimitrie. Tân?rul Voievod nu numai c?-i confirm? c? este cre?tin, dar condamn? în fa?a lui Galeriu, în?elarea ?i r?t?cirile p?gânismului idolatru, fapt pentru care î?i atrage sentin?a. Galeriu se preg?tea s?-l confrunte pe Voievodul Dimitrie, arestat deja, cu un gladiator uria? ?i înfrico??tor numit Lie, ce-?i omora cu u?urin?? to?i adversarii cu mare bucurie pe cre?tini. Galeriu nu are ?ansa s? savureze spectacolul grotesc, fiindc? ucenicul Voievodului, Nestor îi dejoac? pofta ?i cere binecuvântare de la Voievodul Dimitrie s? lupte cu c?l?ul Lie.

Cel ce urma s? fie Sfântul Dimitrie l-a înseamnat cu semnul crucii zicându-i: Du-te ?i vei birui pe Lie, m?rturisând astfel pe Domnul Christos!

?i gladiatorul a fost ucis prin puterea rug?ciunilor sfântului Dimitrie ?i ale Domnului. Mâhnit peste m?sur?, turbat, Galeriu îi omoar? pe cei doi cre?tini sfin?i: Dimitrie ?i Nestor. Prin purtarea de grij? a lui Dumnezeu, un om bogat, autoritar, dar suferind, Leontie, a ridicat în locul bisericu?ei unde se aflau mo?tele sfântului Dimitrie o catedral? ca semn de cinstire. Dup? ridicarea m?re?ei biserici, sfintele moa?te ale lui Dimitrie au fost puse într-o racl? ferecat? cu aur ?i argint, împodobit? cu pietre scumpe, începând s? izvorasc? mir t?m?duitor. Tradi?ia spune c? în fiecare an, în ziua Sf. Dumitru, mo?tele sale izvor?sc mireasm? pl?cut?[1].

Dimitrie Cantemir (1710-1711), fiul voievodului ales Constantin Cantemir, fost osta? r?ze?, mercenar la polonezi, viteaz, iscusit, care ajunge la cele mai mari grade militare. Urc? ?i în rangurile boiere?ti ?i devine domn, gra?ie neîn?elegerilor dintre al?i pretenden?i, între 1685-1693. Cunoscând strategia ?i tactica polon?, Constantin ?ine piept cu noble?e regelui Jan Sobieski al polonilor. Dimitrie-viitorul savant al lumii, s-a n?scut la Ia?i, de ziua Voievodului s?u sfânt-Dimitrie cel Mare în 1673. Tat?l s?u, Domn, ne?tiutor de carte a rezervat fiilor Antioh ?i Dimitrie cea mai aleas? educa?ie cu ilu?tri dasc?li ai epocii: Iacomi, Al. Mavrocordat, Hrisant Notara, Meletie de Arta, Ilie Miniat etc. Potrivit învoielilor dintre Poarta Otoman? ?i Principatele Române?ti, fiul de domn trebuia s? aib? domiciliu obligatoriu la Constantinopol. Dimitrie, care era cea mai ascu?it? minte a timpului s?u, în plan european ?i nu numai, a stat ostatic aproape 20 de ani, timp în care ?i-a însu?it întreaga cultur? bizantin?, islamic?, apusean?, teologia, filosofia, medicina, anatomia, matematica, geografia, astronomia ?.a., la Academia Patriarhiei Ortodoxe Ecumenice, al?turi de limbile: araba, turca, persana, greaca veche ?i modern?, latina, slavona, rusa, franceza, italiana ?i germana. A inventat un mod de transcriere a muzicii turce?ti, care-i poart? numele.

Îi urmeaz? la tron tat?lui s?u, în 1693, la 19 ani, dar nefiind confirmat de Poart? este înlocuit dup? 3 s?pt?mâni ?i ia din nou calea Stambulului. Gra?ie renumelui atins, sultanul Ahmet al III-lea s-a hot?rât s?-l pun? pe Dimitrie domn în Moldova, pentru a dejuca planurile lui Constantin Brâncoveanu, care pl?nuia alian?e antiotomane cu Rusia ?i Austria ?i ale ?arului Petru cel Mare, care urm?rea înfrângerea turcilor. Sultanul ?tiind rivalitatea dintre Cantemiri ?i Brâncoveanu i-a oferit lui Dimitrie dou? firmane, f?r? bani, fapt unic în istoria otoman?, pentru dubla domnie în Moldova ?i ?ara Româneasc? îndat? ce l-ar fi prins pe Brâncoveanu ?i l-ar fi trimis la Constantinopol. Exista a?adar, posibilitatea ca Unirea Principatelor s? aib? loc sub Dimitrie Cantemir. Dar, Domnul Cantemir încheie îns? o alian?? cu Petru I la Luck/ Lu?k (13/ 24 aprilie 1711) punând Moldova sub protectoratul ?arului ?i l-a avertizat pe Brâncoveanu prin solul Theodor Corbea de cursele puse la cale de turci. Sub deviza sa: „Lupt?-te pentru Patrie!", Domnul s-a ocupat pentru alc?tuirea O?tii celei mari a ??rii. El însu?i era un comandant destoinic. Norocul Moldovei ?i ghinionul lui Cantemir a fost c? turcii i-au învins pe cei doi alia?i cre?tini, în b?t?lia de la St?nile?ti pe Prut (20-21 iulie 1711), nu atât prin lupt?, cât prin faptul c? aprovizionarea cu alimente asigurat? de moldoveni n-a ajuns la timp, altfel am fi devenit de atunci gubernie ruseasc?. Domnul Dimitrie s-a refugiat cu familia, curtea, boieri (între ei ?i viitorul cronicar Ion Neculce, comisul Pavel Rugin? ?.a.), curteni, osta?i voluntari, în Rusia.

Dimitrie Cantemir a stat ca oaspete al lui Petru cel Mare pân? în 1723 la moartea sa. A devenit prin?, mare?al ?i un renumit diplomat al ?arului, folosind timpul în expedi?ii ?tiin?ifice în Persia, în favoarea realiz?rii operelor sale universale: Hronicul vechimii a româno-moldo-vlahilor, Divanul sau gâlceava în?eleptului cu lumea sau giude?ul sufletului cu trupul, Istoria ieroglif?, Istoria imperiului otoman, Descriptio Moldaviae, Memoriu despre Cantacuzini ?i Brâncoveni (în rus?), Vita Constantinii Cantemirii, Cartea genealogiei neamurilor boierimii moldovene?ti (în latin?), Coranul (în latin?), Catehism (în latin?), Catehism (în persan?), Logica (în latin?), Planul Constantinopolei sau ?aringradului, Tratat de muzic?, Teologie ?i filosofie moral? etc. Din întreaga sa enciclopedie, dou? tr?s?turi sunt definitorii: cultura teologic?, cu toate fine?urile ?i subtilit??ile ortodoxiei ?i metafizica prin care î?i imprim? o adev?rat? teorie a cunoa?terii, dar nu ra?ional, ci c?l?uzit? de teologie. În „Descrierea Moldovei", pe lâng? capitolele de istorie bisericeasc?, are un întreg capitol intitulat: „De religione moldavorum", în care se vede c? ?tia totul despre Ortodoxie. Respinge papismul, filioque ?i secretele lui Luther ?i Calvin. Ap?r? cultul icoanelor, împ?rt??irea sub ambele forme (pâine ?i vin), cultul sfin?ilor ?i al Maicii Domnului ?i posturile. Nu admite supersti?iile ?i le combate. În „Hronicul" adun? 140 de m?rturii ale ilu?trilor oameni de cultur?, istorici, geografi despre originea dac? a românilor, pecetluind ve?nic continuitatea dacoromânilor: „Românii niciodat? st?pânirea, nici slobozenia gios n-au l?sat... niciodat? piciorul din hotarele sale afar? nu ?-au scos, ci înfip?i ?i nezmul?i au r?mas, precum ?i ale lor (ale altora - n.n.) ?i ale noastre hronologhii aiavea m?rturisesc... Îns? de pe hotarele Dachii de tot afar? n-au ie?it, ci numai de la câmp spre mun?i, adic? spre Dun?re ?i despre Prut... spre p?r?ile Ardealului se tr?geau. Iar dup? ce trecea furtuna acelor pr?dzi varv?re?ti, iar??i la locurile sale ie?ea, ?i to?i supt o st?pânire fiind, toate locurile ?i cet??ile unde acmu Ardialul, Moldova ?i Muntenia iaste ?inea"[2]. Ajunge în 11 Iulie 1714, membru al Academiei din Berlin. Urc? la ceruri în 21 August 1723, fiind înmormântat ini?ial în biserica greceasc? Sf. Nicolski. Osemintele sale ajung la m?n?stirea Trei Ierarhi-Ia?i în veacul al XX-lea[3].

Dumitru St?niloaie (1903-1993)-preot, profesor, doctor, teolog, academician. P?rintele Dumitru s-a n?scut în frumoasa ?ar? a Bârsei, la Vl?deni, la 16 Noiembrie. Dup? cursuri liceale eminente la Colegiul Na?ional Andrei ?aguna, trece un an prin Litere la Bucure?ti, urmeaz? Teologia, Licen?a ?i Doctoratul la Cern?u?i, continuând cu studii postdoctorale la Atena, Munchen ?i Berlin. Debuteaz? ca profesor suplinitor, titular, preot, protopop, rector ?i redactor la „Telegraful Român" din Sibiu. Împreun? cu lotul „Rugul Aprins" - mi?care mistic-ortodox? este arestat pentru 5 ani, urmând ultracursurile Supraacademiei de la Aiud, între 1958-1963. Dup? închisoare revine la slujirea de preot ?i reîncadrat în înv???mântul universitar-teologic, ?inând diverse conferin?e în str?in?tate. În 1981 a fost ales Doctor Honoris Causa al Institutului ortodox Saint Serge-Paris. Dup? mi?c?rile sângeroase ?i manipulate de omniprezenta Ocult? din Decembrie 1989, devine în 1990 membru corespondent al Academiei Române, ?i membru titular în 1991, an în care Facultatea de Teologie din Atena îi confer? titlul de Doctor Honoris Causa. Un an mai târziu, în 1992, Universitea Bucure?ti îi acord? ?i ea titlul de Doctor Honoris Causa.

Pe 5 Octombrie 1993, Mântuitorul Iisus îi confirm? titlul academic de la Aiud, încununându-l cu aura Sa Hristic?. Numindu-l într-un articol pe P?rintele profesor Dumitru St?niloae: Cel mai mare teolog al secolului al XX-lea, n-am spus teolog ortodox, fiindc? poate fi un pleonasm teologal, întrucât Iisus Hristos-Teologosul este Teologul absolut al Dumnezeirii ?i al cosmosului creat, iar Teologul prin excelen?? nu poate fi decât Ortodox. A?a, c? l-am sup?rat pe conu' R?rvan Codrescu - b?iet de Bucure?ti, cu expresia mea provincial?... Dar, nu sunt singurul care a afirmat acest lucru. Gânditorul francez Olivier Clement afirma în scris c?: „toat? lumea cunoa?te pe p?rintele St?niloae care este un uria?, un geniu teologic care marcheaz? absolut tot secolul nostru"[4]. Academicianul R?zvan Teodorescu se mândre?te ?i afirm? repetat la emisiuni tv., acest m?re? lucru. La fel, profesorul Liorean-Gheorghe Banciu, care omagiindu-l pe protopopul Liviu Boldura scrie c?: „A fost remarcat din primul an de studii de c?tre rectorul Academiei teologice Sibiene care era nimeni altul decât P?rintele Dumitru St?niloae (1903-1993), cel mai mare teolog al secolului al XX-lea"[5]. Subscriu dealtfel mul?i oameni remarcabili despre autoritatea teologic? inegalabil? a P?rintelui St?niloae: „S-a tot spus despre sfin?ia sa c? este „cel mai mare teolog ortodox al secolului al XX-lea". ?i a?a este!... El este, pentru totdeauna, „p?rintele nostru" - „P?rintele Bisericii universale"[6].

S? privim aten?i la Icoana Omeniei dacoromâne zugr?vit? de Marele Teolog-P?rintele Dumitru St?niloaie: „Despre omenia na?iei noastre, n-am auzit decât cuvinte bune, de laud?, atât la români cât ?i la str?ini. O singur? dat? mi-a fost dat s? aflu, ?i anume la un scriitor român, Mircea Eliade, într-o carte intitulat? Oceanografie mi se pare, cuvinte de osând? ?i de ridiculizare la adresa acestei no?iuni.[...] Omenia este calitatea suprem? a rela?iei de la om la om, este stilul de suprem? calitate al atitudinii fa?? de al?ii. nu cred c? este în limba vreunui popor un cuvânt care s? exprime atotcuprinz?tor atâta noble?e, în?l?ime moral?, distinc?ie sufleteasc? real?, ca omenia român?. Ea e fr?gezime sufleteasc? în opozi?ie cu duritatea ?i b?d?r?nia, e în?elegere sub?ire a st?rilor suflete?ti ale altuia ?i a situa?iilor în general, în opozi?ie cu opacitatea caraghioas? ?i ?ig?nesc-fanfaroan?, e superioar? p?trundere a lumii complicate ?i nuan?ate a sufletului ?i a metodelor prin care el poate fi îndreptat. Omenia e suprema aristocra?ie posibil?. Pe scara fiin?ei omene?ti, omenia ocup? treapta cea mai înalt?. Ea este una cu duhovnicia omului ren?scut al apostolului Pavel, opus omului trupesc. Ea e cea mai deplin? realizare a cre?tin?t??ii în firea noastr?. Omenia exprim? suprema în?elepciune ?i filosofie"[7].

Dimitrie Bejan (1909-1995). P?rintele s-a n?scut în Hârl?ul Neam?ului sub privirea bucuroas? a Sf. M. Mc. Dimitrie-Voievodul Tesalonicului, pe 26 Octombrie. Dup? absolvirea Seminarului teologic Veniamin Costachi-Ia?i, îl are ca profesor în cadrul Facult??ii de Teologie-Bucure?ti pe renumitul poet, teolog, scriitor, acdemician Nichifor Crainic, iar la Facultatea de Istorie pe care o urmeaz? în paralel îl are ca îndrum?tor pe Nicolae Iorga. Pentru ambele facult??i prime?te meritul Magna cum laude. Dublu licen?iat în Teologie ?i Istorie este hirotonit preot în 1938. Pleac? pe front ca preot militar ?i cade prizonier la Stalingrad, cu armatele aliate comandate de faimosul mare?al von Paulus. Scrie în lag?rul Oranki pe coaj? de mesteac?n lucrarea unic? în felul ei: „Hotarul cu cet??i" - în care reitereaz? adev?rul c? Basarabia ?i Bucovina sunt de fapt, de drept ?i de har provincii dacoromâne. Autorit??ile bol?evice au vrut s?-l condamne la moarte pentru aceast? îndr?zneal? na?ionalist-cre?tin?. N-au reu?it tot gra?ie curajului p?rintelui ?i sovieticii l-au respectat pân? la urm? ?i l-au admirat în felul lor. Tic?lo?ia condamn?rii le-a revenit îns? autorit??ilor comuniste române care l-au condamnat la deten?ie pe via??. P?rintele Dimitrie Bejan ?i-a convertit soarta într-un destin unic pentru Genera?ia de Aur ?i de Sacrificiu care, l-a avut ca model. Boier cre?tin, înnobilat prin str?bunii r?ze?i de c?tre Marele ?tefan, P?rintele are o minte sclipitoare. Orator în?scut, om cult, teolog de profunzime, istoric cu inflexiuni adânci în filosofie, erou na?ionalist ?i m?rturisitor ortodox îi dau aurei sale dimensiunea unui Sfinx valah. Tr?s?tura sa definitorie fiind totu?i cea a marilor Români, bun?tatea: „Delicat cu semenii s?i, iert?tor cu cei ce l-au chinuit, puternic sus?in?tor moral al celor ce nu mai rezistau opresiunilor, P?rintele Dimitrie a fost un model de bun?tate"[8].

P?rintele-istoric Dimitrie Bejan, eroul-martirul-m?rturisitorul este cel care a avut curajul de a scrie istoria Basarabiei, pe scoar?? de mesteac?n chiar în bârlogul ursului ro?u, cu riscul suprem, dep??it prin iubirea de Neam ?i dragostea de Dumnezeu, în timp ce ciocoi mai vechi ?i mai noi, cu sau f?r? doctorate, împro?c? istoria noastr? lep?dându-se de dacism, de românism, de ortodoxism, constituindu-se singuri în lepro?ii prip??i?i prin Omenia noastr? dacic?. P?rintele atest? în graiul s?u, dulce bucovinean, r?coritor ca o ap? de izvor, vitejia, în?elepciunea str?bunilor traci, frumuse?ea ?i vechimea cet??ii Hârl?u de pe m?gura C?t?lina ca pe ctitoria marelui rege-preot Zamolxe: „... acel ?ef care a durat cetate ?i-n mijlocul ei case de piatr? pentru locuin?a lui. L-au ?tiut oamenii timpului. Vremea lor e vreme veche. Cu ?ase, ?apte sute de ani înainte de a fi ap?rut Iisus la Ierusalim [...]" Ctitoria r?mâne miraculoas? prin „întinderea cet??ii, de sistemul de fortifica?ii, de zidirile de piatr? cu dou? intr?ri în cetate, de malurile de p?mânt ?i de casa de piatr? din centru, cu multe camere în care domnea c?petenia. De la în?l?imea C?t?linei? Iar ochii se opresc la apus pe p?durile de pe Basaraba ?i de pe Vintil?, dealuri împ?durite de la facerea lumii ?i se opresc, când e senin, pe Ceahl?u, de c?tre Transilvania. Iar spre r?s?rit ?i spre miaz?-noapte, trecând peste molcomele culmi ale podi?ului Moldovei, ochiul se opre?te pe înce?o?atele dealuri de dincolo de Prut. În dosul lor st?, nev?zut?, cealalt? parte a Moldovei, care-?i sprijin? ap?rarea de primejdie pe cet??ile masive de pe apa Nistrului. De aici, de pe zidul cet??ii, în jos se las? un coborâ? foarte iute care duce pân?-n satul Buhalni?a. Un drum prin p?dure atât de piepti? f?cea ca du?manul s? r?mân? neputincios la jum?tatea dealului. Aici du?manul constata c? f?cuse drumul degeaba, Cetatea tracilor era de necuprins. Pe celelalte laturi p?durea f?r? de sfâr?it st?tea ?eap?n? în calea n?v?lirilor du?mane" [...] Cu drept cuvânt, dac? la 1384 Hârl?ul era ora? ?i nu sat, presupun c? vechimea lui trebuie s? coboare cel pu?in cu dou?, trei sute de ani mai jos... C?ci el, neamul, aici era acas? de la facerea lumii ?i s-a luptat ca s? rîmân? singur st?pân pe ogorul lui ?i pe casa lui. ?i dac? a vrut Dumnezeu, nu s-a topit în sângele atâtor popoare musafire, c?ci pe unele le-a topit, de altele s-a ferit ?i pe celelalte le-a b?tut ?i le-a aruncat peste Nistru ?i peste mun?i. Iar ?ara zidit? pe sângele str?mo?ilor jertfi?i, a tr?it, a rodit viteji ?i când a ap?rut în istorie, a ap?rut ca ?ar? româneasc?... Târgul acesta al nostru, a v?zut multe. Adic? a v?zut ce-a v?zut Moldova, s-a bucurat odat? cu ea, s-a încrâncenat odat? cu ?ara..."[9].

Dumitru Bordeianu (1921-2002). Dumitru Bordeianu a primit binecuvântare Maicii Domnului în sfânta Zi de 15 August în Dr?gu?enii de Baia-Suceava, într-o familie numeroas?. Dup? absolvirea ?colii Generale în Dr?gu?eni, urmeaz? liceul la F?lticeni ?i Storojine?. Se încadreaz? în F.D.C. pentru a-?i g?si drumul în via??. Tân?rul Dumitru este înrolat în celebrele Batalioane de sacrificiu, comandate de Antonescu, pentru frontul de la Cotul Donului. Nu are ?ansa martiriului a miilor de camarazi. Din Batalionul s?u r?mân în via??: 73 de solda?i, 2 ofi?eri ?i un subofi?er. Dumitru prime?te aura Eroului: „B?rb??ie ?i Credin??". Urmeaz? Facultatea de Medicin? din Ia?i, dar evenimentele marilor arest?ri din 14/ 15 Mai 1948, îl surprind printr-o iud?-fost coleg de liceu. Urmeaz? închisoarea Suceava, audiind cursurile reeduc?rii comuniste cu lectorul Bogdanovici, pentru a-?i sus?ine Doctoratul în auspiciile Infernului sub îndrumarea satanicului-tor?ionar ?urcanu Eugen, la Pite?ti unde a avut loc masacrarea, dar ?i jertfa curat? de sânge a studen?imii române cre?tine. În acel supliciu diavolesc de 4 ani, sufletul lui Bordeianu se pr?v?le?te în str?fundurile dezn?dejdii, dar r?mâne ag??at de lic?rul-Costache Opri?an (aflat „în vârful piramidei intelectuale române?ti", la cei 30 de ani ai s?i), 11 luni, „cele mai pl?cute din închisoare", intrând împreun? în iadul demasc?rilor[10].

Pronia cereasc? nu-l p?r?se?te. Ziua învierii vine în 1954, prin grija camarazilor binecuvânta?i ?i înduhovnici?i: Valeriu Gafencu, Gheorghe Jimboiu, Traian Trifan. Nu mai poate relua cursurile la medicin?, dar absolv? Institutul Pedagogic ?i Facultatea de Biologie. Dup? eliberarea din '64, timp de un sfert de veac este supus artileriei Securit??ii. Supravie?uie?te ?i de ast? dat? ?i emigreaz? în Australia unde î?i scrie memoriile: „M?rturisiri din mla?tina disper?rii", care apar la Paris în 1992 ?i la Bucure?ti în 1996. Iat? cum surprinde eroul-m?rturisitor Ziua învierii sale prin camaradul Gheorghe Jimboiu: „Am cunoscut în via?a mea fel de fel de oameni, atât înainte, cât ?i dup? deten?ie, dar n-am întâlnit un altul, indiferent de vârst? sau preg?tire, care s? în?eleag? Ortodoxia ?i s? iubeasc? pe Hristos ca Jimboiu. Un tân?r curat trupe?te ?i suflete?te, înzestrat cu o mare blânde?e ?i bun?tate. A fost singura fiin?? pe care am întâlnit-o care n-a spus niciodat? c? sufer? de foame. Avea dragoste de oameni indiferent cine erau ei, prieteni sau du?mani, dus? pân? la sacrificiu de sine. Fa?? de du?mani ?i fa?? de cei care l-au chinuit ?i continu? s? o fac?, avea o în?elegere care ra?ional nu se poate explica. Era atât de convins de misiunea lui p?mânteasc? de a face binele, încât parc? venea din alt? lume... Jimboiu, cum numai sfin?ii au în?eles, s-a identificat cu chemarea Fiului lui Dumnezeu: „Veni?i la Mine to?i cei osteni?i ?i împov?ra?i ?i eu v? voi da odihn?"[11].

Demetrescu Radu Gyr (1905-1975) - Constela?ia liric? a suferin?ei ortodoxe române?ti - Gur? de Aur al liricii Cre?tin-ortodoxe. Demetrescu Radu Gyr-Pruncul Dac al Constela?iei lirice cere?ti s-a n?scut în ilustra familie a actorului Coco-?tefan, a profesoarei Eugenia ?i a na?ilor cere?ti Sf. Mc. Teodot, episcopul Chirinei; Sf. Mc. Isihie ?i Nestor, în z?rile muscelene. De mic a avut aspira?ii înalte urcând „În mun?i" cu poemul dramatic la 14 ani în revista liceului craiovean Carol I. Din vârful Mun?ilor trece apoi ca student al Facult??ii de Litere ?i Filosofie în Sfera celest? prelins? ca „Lini?ti de schituri". Doctorul Conferen?iar al Facult??ii de Litere ?i Filosofie-Bucure?ti, Demetrescu Radu Gyr a fost Laureat în patru rânduri: 1926-1927-1928-1939 de Societatea Scriitorilor Români ?i de Institutul pentru Literatur? al Academiei Române, colaborând la diverse publica?ii române?ti celebre. Dar, culmile erudi?iei sale absolute pe care s-a aprins infinit Aura sa, sunt Misticismul tr?irii ortodoxe ?i Pleroma liric? a suferin?ei. Gheorghe ?i Ioan s-au ridicat împotriva barbariei comuniste care-l condamnaser? pe poet la sentin?a capital?, punându-l lâng? Eminescu cu „Doina" lui nemuritoare.

Profesorul-m?rturisitor Atanasie Berzescu, care p??ea spre groapa pr?bu?irii fizico-psihico-spirituale, relateaz? întâlnirea din Aula Mare (curtea penitenciarului) a Academiei Aiudului cu nemuritorul Radu Gyr: „A venit la mine, m-a luat p?rinte?te de dup? umeri ?i mi-a zis: « S? nu ui?i c? noi trebuie s? credem cu t?rie c? vom ie?i afar?. S?-L avem pe Dumnezeu în noi tot timpul ». Am avut norocul s? stau cu el mult timp. Simt ?i azi cum, strângându-m? la pieptul lui, cu c?ldura sufleteasc? de p?rinte, m? cople?ea, m? fascina. El era patriarhul nostru ?i comandantul nostru, al Aiudului întreg. Din gura lui am cules laude ?i îndemn la rezisten??. Îl p?strez în minte ?i-n suflet pân? la moarte. [...] În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celul?. L-a coborât de pe Cruce ?i L-a adus al?turi de noi pe rogojina cu lib?rci, spre îndumnezeirea omului"[12].

Poezia lui Demetrescu Radu Gyr este o capodoper? a liricii cre?tine. Asemeni marilor crea?ii divine precum Liturghia psaltic? înnobileaz? spiritul cre?tinului conferindu-i prin flac?ra mistic? a suferin?ei frumuse?ea ortodoxiei române?ti absolute. Tr?irea sa profun mistic?, educa?ia cre?tin? de sacrificiu, morala c?l?uzitoare a demnit??ii, sensibilitatea aristocra?iei geniului, flac?ra teologului ortodox, întruparea suferin?ei spiritului în dragostea dumnezeiasc? jertfelnic? îl înal?? pe Radu Gyr în Constela?ia cerului ca pe un Demetru Gur? de Aur al liricii Cre?tin-Ortodoxe. Opera sa monumental? îmbr??i?eaz? cu sim?irea ?i omenia româneasc? întreaga omenire: „Nu vis de piatr?-n nemi?care pur?,/ nici rece sfinx în cremenea nevinii,/ ci, vie, din azurul t?u, ?i crinii/ ?i leb?da-n z?pada lor te fur?.// Prin tine, o cutremur cald de linii,/ materia palpit? ?i se-ndur?,/ ?i lutul prinde zîmbete pe gur?/ ?i lacrima ia aurul luminii.// Tu vii din marea Omului iubire,/ ce toate le-ml?die ?i'nfierbînt?./ Dezmierzi, ?i piatra unduie sub?ire,/ tresari, ?i bronzul fream?t? ?i cânt?,/ voie?i, ?i sfere noi pe cer se'ncheag?,/ surîzi, ?i ochii m?rilor se roag?. (Frumuse?ea)

Dumitru Neagu (1926-2010) Pui?orul de mo? Dumitru vede lumina soarelui valah sub binecuvântarea Sf. Ier. Teotim-episcopul Tomisului, în 20 Aprilie, cu bucuria p?rin?ilor Petru ?i Rafila din Arada-Poiana Horea-Beli? de Cluj. Înregimentat în F.D.C. a fost arestat de Antonescu în 1943. În perioada 1 Sept. 1944-3 Dec. 1948 r?mâne înv???tor la Trife?tii de Alba. Comuni?ti din România fac o pasiune pentru el ?i-l aresteaz? pentru 15 ani, între 1948-1963. A fost întemni?at la Pite?ti, Aiud, Gherla, Baia Sprie, Periprava. Sus?inea ca de altfel to?i camarazii s?i c? sensul suferin?ei cre?tine este cinstea, credin?a, care duc apoi la jertf?, la adev?r, la libertate, la biruin??, la înviere: „A fi om de omenie întâi. ?i de asta se leag? cre?tinismul nostru, românismul nostru. S? cre?te?i în duhul Sfintei Treimi ?i ve?i g?si cre?tinismul adev?rat ?i românismul adev?rat ?i via?? o s? ave?i ?i o s? da?i ?i altora via??[13].

Dumitru Iliescu Palanca-P?rintele (1903-1963). Viitoru p?rinte-vâlcean de aur s-a n?scut sub ocrotirea Sf. Dimitrie cel Nou ?i a Mucenicului Nestor, în 27 Octombrie pe meleagurile vîlcene ale satului Palanca din comuna Nemoiu. Dup? clasele primare ?i secundare urmeaz? Seminarul teologic „Sfântul Nicolae" din Râmnicu-Vâlcea. Este hirotonit preot pentru o parohie din Olteni?a, apoi continu? studiile la Seminarul Pedagogic-Ia?i ?i Teologia la Chi?in?u, lundu-?i licen?a cu Magna Cum Laude. Urc? ierarhic ajungând directorul Seminarului Curtea de Arge?. Face cuno?tiin?? cu prigoana carlist?, fiind arestat în 1939. Pleac? de la Curtea de Arge? la Seminarul teologic Cernica, slujind ?i la parohia Stavropoleos. Abia z?re?te Biserica de mân?stire prin d?râm?turi ?i gra?ie d?ruirii sale neîntrerupte o reface în chipul unuia dintre cele mai frumoase monumente ale Bucure?tiului, fiind târnosit? de mitropolitul Gurie Grosu al Basarabiei. P?rintele este arestat ?i de Antonescu în 1942, apoi în 1944, 1945. P?rintele nu se sperie de persecu?ii ?i se implic? activ în Mi?carea de Rezisten?? Anticomunist? sub organiza?ia Vlad ?epe? II, condus? de Gheorghe Popescu-Vâlcea. Rearestat în 1948, p?rintele prime?te 20 de ani m.s. ?i 10 ani degradare civic?. Sufer? în închisorile V?c?re?ti, Jilava, Baia Sprie, Valea Nistrului, Aiud, Lugoj, Gherla, Salcia, Balta Br?ilei: „P?rintele Palanca f?cea parte din divizia 6, « divizia preo?ilor ». Munca în colonie era dificil?: se lucra la câmp, la porumb, în balt? la trestie sau la construirea digului. Normele erau uria?e, iar puterile condamna?ilor minime. Într-un astfel de ritm nimicitor, boala p?rintelui s-a agravat, iar la 17 martie 1963 sufletul s?u a plecat la cer din baraca de lemn de la Salcia. Trupul i-a fost aruncat în gropile de la Agaua, o comun? din apropiere, în marginea c?reia erau înmormânta?i de?inu?ii, f?r? cruce ?i f?r? slujb?.[...] Dup? revolu?ie, în satul Agaua a sosit un preot care a în?eles c? are în grij? ?i imensa groap? comun?, în care au fost arunca?i peste 3 000 de de?inu?i politici. Din modeste resurse personale ?i f?r? a beneficia de un ajutor consistent, p?rintele Viorel Ro?u a ridicat un monument în memoria celor mor?i la Salcia[14].

Dumitru V. Ionescu s-a n?scut în bra?ele aurei Sf. Cuv. Paraskeva-Ocrotitoarea îndeosebi a Moldovei, pe 15 Octombrie 1953, în Bucure?ti în familia binecuvânta?ilor p?rin?i Vasile ?i Ana. Dup? ce absolv? ?coala General? în Vatra Luminoas?, urmeaz? unul dintre cele mai renumite Colegii Na?ionale-Iulia Ha?deu, apoi Academia de ?tiin?e Economice-Bucure?ti. Proasp?tul licen?iat-b?iet de capital? s-a angajat la Po?ta Român?. Acela?i drum l-a urmat ?i tân?ra domni?oar? Monica Leoveanu: Colegiul Na?ional Iulia Ha?deu, A.S.E., Po?ta Român?. Aici, c?ile celor doi tineri s-au întâlnit. S-au cunoscut, s-au pl?cut ?i s-au împlinit, împletindu-?i soarta ?i destinul în via?a aceasta d?ruit? de Dumnezeu. Alt dar cu care i-a binecuvântat Maica Domnuului este Adrian-Octavian, ast?zi tân?r, optimist ?i dublu licen?iat în Istorie ?i ?tiin?e Economice. Dumitru Ionescu, nepotul Emiliei ?i al eroului Marin Marinescu din Motoci de Craiova, care a fost luat prizonier de germani în primul r?zboi mondial, devine mai întâi un iubitor de geografie, de c?l?torii: Extremul Orient-Japonia, Tailanda, Samarkand, Buhara, Baikal, Urali, Caucaz, Leningrad, Erevan, Polonia, Portugalia, Spania, etc. Dumitru V. Ionescu, ast?zi expert în cadrul prestigioasei institu?ii Po?ta Român? este un om de cultur? ortodox?, pasionat de istorie nefurat?, mare bibliofil de carte rar? ?i aleas?. Bibliofilul cre?tin nu este un colec?ionar de carte, ci Prietenul C?r?ii. De aceea din vistieria boieriei sale î?i permite s? d?ruiasc? continuu. Îns?, calitatea suprem? a lui Mitic? cel drag r?mâne tot acea Omenie a Românului. De?i, se pare c? toate relele s-au pr?v?lit asupra-i, Dumitru Ionescu s-a întrupat în spiritul na?ionalist-cre?tin al dârzeniei Neamului Dacoromân, care-l ajut? s? treac? peste vitregiile vremii ?i s? p??easc? mai departe Sui?ul spre Cerul Daciei Mari, cum ne îndrum? axiologic, triada mistic? a cre?tinului pentru a birui crucea vie?ii p?mântene, prin P?rintele Bejan: „Întâi, s? fie cre?tin ortodox; al doilea, s? ?tie c? suferin?a este indisolubil legat? de via?a omului pe p?mânt; al treilea, s? ?tie c? la cap?tul suferin?ei, prin care trece biruitor totdeauna cu ajutorul lui Hristos, i se deschide mântuitor, Raiul"[15].

Întru mul?i ani binecuvânta?i lui Mitic?, dragul meu prieten, ?i tuturor purt?torilor acestui sfânt nume valah!
------------------------------------
[1] Proloagele-Vie?ile Sfin?ilor ?i Cuvinte de Înv???tur? pe luna Octombrie. Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova; Vie?ile Sfin?ilor 6. Ed. Artemis, Bucure?ti.
[2]Constantin M?ciuc?, Dimitrie Cantemir, Bucure?ti-1962, p. 273.
[3] Neagu Djuvara, O Scurt? Istorie a Românilor Povestit? celor tineri. Ed. Humanitas, Bucure?ti-2007, p. 153; (Cristache Gheorghe/ Florian Tuc?/ Cezar Dobre, Voievozi, Domnitori, Principi, Regi, Pre?edin?i ?i al?i ?efi de stat din spa?iul românesc. Dic?ionar. Ed. DC Promotion, Bucure?ti-2004; Antonie Pl?m?deal?, De la Filotei al Buz?ului, la Andrei ?aguna. Sibiu 1997, p. 147 ?.u.
[4] Olivier Clement, în rev. Rena?terea, Episcopia Rîmnicului, an I, nr. 3-4 1992, p. 8.
[5] P?timitori ?i p?timire în închisorile comuniste. Ed. Reîntreirea a Arhiepiscopiei Alba Iulia/ Ed. Episcopiei Devei ?i Hunedoarei-2015, p. 279.
[6] Dr. Stelian Gombo?, Prof. Cristian ?erban, Omul Subiect actual al Dragostei lui Dumnezeu. P?rintele Profesor Dumitru St?niloae (1903-1993) Omagiat prin ?ase studii teologice. Ed. Cristimpuri-2013, p. 13.
[7] Dumitru St?niloae, Ortodoxie ?i Na?ionalism-2011, p. 113, 116-117.
[8] Florin Pâslaru, în P?rintele Dimitrie Bejan, Simple povestiri. Cuget?ri morale despre via?a de toate zilele.Ed. Trinitas, Ia?i-2008, p. 15.
[9] P?rintele Dimitrie Bejan, Simple povestiri. Cuget?ri morale despre via?a de toate zilele.Ed. Trinitas, Ia?i-2008, p. 188, 190, 193-194.
[10] Cezarina Condurache, Sfin?ii Închisorilor 28 de biografii exemplare. Ed. Evdokimos Funda?ia Profesor Gheorghe Manu-2015, p. 82.
[11] Dumitru Bordeianu, M?rturisiri din mla?tina disper?rii. Edi?ia a II-a, Scara, Bucure?ti-2001, p. 370; Fabian Seiche, op. cit., p. 138 ?.u.
[12] Cezarina Condurache, Sfin?ii Închisorilor 28 de biografii exemplare. Ed. Evdokimos Funda?ia Profesor Gheorghe Manu-2015, p. 204.
[13] Fabian Seiche, op. cit., p. 366.
[14] http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1009656-serial-sfintii-închisorilor-preotul-dumitru-iliescu-palanca-organiza?ia-vlad-tepes.htm
[15] Fabian Seiche, op. cit., p. 120.

footer