Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Sâmbătă, 30 Aprilie 2016 19:53

Noaptea InvieriiHristos a înviat!

„Eu, Lumin? am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine s? nu r?mân? în întuneric". (Ioan XII, 46)

Preacuvio?i ?i preacucernici p?rin?i,
Iubi?i fii ?i fiice duhovnice?ti,

Ast?zi, Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu adev?rat ?i Om adev?rat, a luminat toate prin Învierea Sa. Învierea Domnului a umplut de lumin? nu doar cerul ?i p?mântul, ci ?i iadul ?i pe to?i cei ?inu?i în leg?turile mor?ii cu n?dejdea învierii, prin coborârea Lui în iad: „Acum toate s-au umplut de lumin?: ?i cerul ?i p?mântul ?i cele dedesubt. Deci s? pr?znuiasc? toat? f?ptura Învierea lui Hristos" (Canonul Învierii, Cântarea a treia). Prin Învierea Sa, Hristos Domnul a desp?r?it din nou lumina de întuneric, ca la crea?ie, a luminat din nou lumea, ne-a dat din nou lumina cuno?tin?ei ?i lumina vie?ii: „Ziua Învierii, popoare, s? ne lumin?m! Pa?tile Domnului, Pa?tile! C? din moarte la via?? ?i de pe p?mânt la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cânt?m cântare de biruin??" (Canonul Învierii, Cântarea întâi).

Învierea Mântuitorului Hristos este cel mai important eveniment al istoriei omenirii, ce a deschis o nou? perspectiv? vie?ii omului, îns?, dac? consider?m Învierea ca un simplu eveniment istoric, biografic al Mântuitorului Hristos, suntem departe de înv???tura Bisericii noastre. Teologia patristic? subliniaz? faptul c? Învierea, p?strându-?i caracterul istoric, realitatea sa de necontestat petrecut? în via?a Mântuitorului, este un eveniment ontologic, ce aduce nu doar o nou? perspectiv?, ci o prefacere real? firii omului. Învierea Mântuitorului a însemnat înnoirea firii omului ?i tr?irea realit??ii eshatologice. Sfântul Grigorie Palama, teologul luminii dumnezeie?ti accentueaz? acest lucru, spunând: „Învierea Domnului este înnoirea firii omene?ti ?i pl?smuirea din nou a lui Adam cel dintâi, care fusese înghi?it de moarte prin p?cat ?i reîntors prin moarte în p?mântul din care a fost pl?m?dit; este întoarcerea omului la via?a cea f?r? de moarte" . Acela?i Sfânt P?rinte eviden?az? întotdeauna leg?turile noi pe care Hristos Domnul le-a stabilit între Dumnezeu ?i oameni, prin Întruparea, Moartea ?i Învierea Sa. Aceste noi leg?turi constau, în mod esen?ial, în aceea c? omul poate participa haric la via?a dumnezeiasc?, poate s? ajung? la unirea cu Dumnezeu, într-un cuvânt, se poate îndumnezei, a?a cum înv???m ?i din textul liturgic: „Pr?znuim omorârea mor?ii, sf?râmarea iadului ?i încep?tura altei vie?i ve?nice" (Canonul Învierii, Cântarea a ?aptea).

Îndumnezeirea fiin?ei umane, început? înc? din via?a aceasta, devine complet? ?i ireversibil? în veacul viitor. Deplina descoperire ?i manifestare final? a comuniunii reale a lui Dumnezeu cu oamenii, care a început în veacul acesta, nu se va sfâr?i decât la învierea lor în slav? ?i în?l?area la cer: „[Mântuitorul Hristos] Î?i arat? ?i pe fa?? puterea Lui atotputernic? învingând moartea cu trupul ?i înviind a treia zi din mor?i, urcându-Se la cer ?i ?ezând de-a dreapta Tat?lui, împreun? cu acest trup pe care l-a purtat pentru noi ?i în care a murit, încredin?ându-ne astfel învierea din mor?i, restaurarea în ceruri ?i mo?tenirea Împ?r??iei, în cazul în care ?i noi, imitându-L, dup? putin??, vom birui cu dreptate pe încep?torul p?catului" . La fel cum Mântuitorul Hristos, înviat din mor?i, a intrat în slava Tat?lui ?i credincio?ii vor învia cu El în slav? ?i vor ajunge la vederea „fa?? c?tre fa??"a lui Dumnezeu.

Dreptm?ritori cre?tini,

Întreaga literatur? patristic? prezint? înv???tura Bisericii noastre ca rod al ar?t?rii lui Dumnezeu în lume, ca rod al Învierii Mântuitorului, ca Lumin? a lumii: "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmeaz? Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vie?ii" (Ioan VIII, 12). Hristos Domnul este prezent în toat? via?a noastr?, de la Botez, conducându-ne pe noi pe to?i spre deplina unire cu El, spre îndumnezeire, în ve?nicie, unde ne vom bucura de ve?nica Lui lumin?: „S? ne cur??im sim?irile ?i s? vedem pe Hristos str?lucind, cu neapropiat? lumin? a Învierii. ?i, cântându-I cântare de biruin??, luminat s?-L auzim zicând: Bucura?i-v?!" (Canonul Învierii, Cântarea I). Trupul lui Hristos cel Înviat, care are înl?untrul S?u izvorul luminii, str?lucind, Îl lumineaz? duhovnice?te pe cel ce crede în El, împ?rt??indu-se de Trupul S?u. Lumina lui Hristos lumineaz? tuturor! Credinciosul care prime?te aceast? lumin? a sc?pat de întuneric. El dobânde?te astfel lumina vie?ii, a?a cum accentueaz? cântarea bisericeasc?: „Cât este de sfânt?, cu adev?rat, ?i întru totul pr?znuit? aceast? noapte de mântuire ?i str?lucit?, mai înainte vestitoare fiind a zilei celei purt?toare de lumin?, a Învierii, în care Lumina cea f?r? de ani din mormânt cu trupul, tuturor a str?lucit" (Canonul Învierii, Cântarea a ?aptea). Îns?, din p?cate, nu to?i primesc aceast? lumin?. Cel ce nu urmeaz? pe Hristos, nu are lumina, ?i implicit nici via?a, ci r?mâne ve?nic în întuneric, adic? în moarte . Recunoa?terea lui Dumnezeu ca singurul izvor al luminii lumii, ne dezv?luie scopul vie?ii, unirea noastr? cu Persoana Mântuitorului Hristos. Omul îndumnezeit devine, la rândul lui, lumin? a lumii: "Voi sunte?i lumina lumii; nu poate o cetate aflat? pe vârf de munte s? se ascund?. Nici nu aprind f?clie ?i o pun sub obroc, ci în sfe?nic, ?i lumineaz? tuturor celor din cas?. A?a s? lumineze lumina voastr? înaintea oamenilor, a?a încât s? vad? faptele voastre cele bune ?i s? sl?veasc? pe Tat?l vostru Cel din ceruri" (Matei V, 14-16). Omul unit cu Hristos prime?te lumina lui Dumnezeu ?i o d? mai departe. Nu lumineaz? de la el însu?i, ci lumina lui Hristos devine str?lucitoare în el. Nu omul devine izvor al luminii, ci el doar o face s? str?luceasc? pentru ceilal?i. "Din singurul Izvor al luminii î?i prime?te str?lucirea fiecare, dup? propria m?sur?".

Sfântul Maxim M?rturisitorul consider? c? urmarea lui Hristos este o manifestare de la sine în?eleas? a iubirii credinciosului fa?? de El: "Cel ce iube?te pe Hristos, desigur c? Îl ?i imit? dup? putere" . În acest sens trebuie în?eles ?i faptul c? Hristos Însu?i ?i-a chemat ucenicii s? se înve?e din pilda Lui ?i s? î?i rânduiasc? via?a dup? aceasta: "C? v-am dat vou? pild?, ca, precum v-am f?cut Eu vou?, s? face?i ?i voi" (Ioan XIII, 15). Dup? chipul luminii lui Hristos ?i omul trebuie s? se fac? lumin? lumii. Persoana uman? devine astfel r?spânditoare de lumin? în lume, vestindu-L pe Hristos prin via?a sa. Despre aceast? lumin? pe care cei credincio?i o primesc în ei, Patriarhul Calist al Constantinopolului afirma: "D?-mi darul T?u, Preaîndurate, ca hran? duhovniceasc?, ?i Duhul T?u ca b?utur?. C?ci acesta este, f?r? îndoial?, Duh ?i lumin?. Astfel, când lumina se va ar?ta mai presus de fire în chip negr?it în mine, voi ?ti cu adev?rat c? Tu e?ti cu mine, ca ve?tmânt al meu, spre via?a cea sfânt? ?i fericit?" . Credinciosul care dobânde?te în el lumina, nu o poate ?ine sub obroc, ci o face cunoscut? tuturor, luminând via??.

Iubi?i credincio?i,

Datoria noastr? de a-L vesti pe Hristos Cel Înviat este mai acut? ast?zi ca niciodat?. Lumina pe care am primit-o de la Hristos Domnul s? nu o ?inem ascuns?, s? nu încerc?m s? o închidem în noi, pentru c?, dac? nu o l?s?m s? lumineze prin noi ?i via?a aproapelui, dac? nu lumin?m cu aceast? lumin? ?i via?a semenilor no?tri, atunci, cu siguran??, ea se va stinge ?i în noi. Lumân?rile pe care le ?inem aprinse în mâini, acum la Înviere, simbolizeaz? lumina lui Hristos Cel înviat împ?rt??it? oamenilor. Îns? ca orice dar pe care îl primim de la Dumnezeu, trebuie s? îl împ?rt??im ?i aproapelui nostru, s? ne bucur?m de darurile lui Dumnezeu, d?ruind din ele ?i noi, la rândul nostru, celor ce au nevoie. S? lumin?m în lume cu lumin? din lumina Învierii lui Hristos; s? încerc?m s?-l vedem pe aproapele nostru mereu în lumina Învierii lui Hristos. Întotdeauna s? ne str?duim s?-L vedem pe Hristos cel înviat în aproapele nostru ?i s? ne purt?m cu fiecare ca ?i cum ne-am întâlni cu Hristos Domnul. S? fim mai milostivi ca ?i Dumnezeu s? se milostiveasc? asupra noastr?! S? fim mai buni ca ?i Dumnezeu s?-?i reverse tot mai mult bun?tatea Sa peste noi! S? încerc?m tot mai mult s? tindem c?tre sfin?enie, ca Însu?i Dumnezeu, izvorul sfin?eniei, s? se pogoare asupra noastr?!

Lipsa luminii Învierii Domnului din via?a noastr? face ca pe zi ce trece s? ne îndep?rt?m tot mai mult de semenii no?tri, s? r?mânem tot mai mult închi?i în întunericul egoismului nostru. Nu mai este timp de pierdut, nu mai avem timp de trând?vie, ci cu toat? puterea noastr? trebuie s? ne împ?rt??im acum de lumina Învierii. P?rintele Cleopa poveste?te c? fratele s?u, „P?rintele Galaction Ilie din M?n?stirea Sih?stria, fiind mul?i ani p?stor de oi, umbla cu oile m?n?stirii prin toate poienile de munte dintre Sih?stria ?i Sihla. De aceea era cunoscut de mul?i c?lug?ri siha?tri din partea locului. Mergând cu oile pe munte, a întâlnit un sihastru sfânt pe care îl cuno?tea ?i l-a întrebat: - Spune-mi p?rinte, când va fi sfâr?itul lumii? Iar cuviosul sihastru, oftând din inim?, a r?spuns: - P?rinte Galaction, ?tii când va fi sfâr?itul lumii? Când nu va mai fi c?rare de la vecin la vecin! Adic?, atunci când nu va mai fi dragoste ?i în?elegere cre?tineasc? între fra?i, între rude, între cre?tini ?i între popoare! Atunci când nu se vor mai iubi oamenii deloc, cu adev?rat, va fi sfâr?itul lumii. C?ci f?r? iubire ?i f?r? Dumnezeu nu pot s? mai tr?iasc? oamenii pe p?mânt!" . S? facem tot ce putem ca lumina învierii lui Hristos s? d?inuiasc? tot mai mult în sufletele noastre ?i astfel s? fie tot mai prezent? ?i în lumea noastr?. Amma Sinclitichia atr?gea aten?ia cu putere, în vremea ei, despre nep?sarea noastr? de mântuire, iar avertismentul ei este ast?zi cu mult mai actual: „Copii, to?i vrem s? ne mântuim, dar din pricina nep?s?rii noastre ne îndep?rt?m de mântuire" . Din pricina nep?s?rii noastre pierdem lumina lui Hristos. Din pricina nep?s?rii noastre Îl pierdem pe Hristos Însu?i din inima ?i sufletul nostru ?i ne îndep?rt?m tot mai mult ?i de aproapele. Mai mult decât atât, din pricina nep?s?rii noastre, ne pierdem pe noi în?ine.

Iubi?i fii ?i fiice duhovnice?ti,

Fiecare avem datoria s? lucr?m tot mai mult la s?direa luminii lui Hristos în sufletele celor de lâng? noi. Suntem datori cu mai mult? rug?ciune. Acum, în zilele acestea tulburi, în care se afl? omenirea, trebuie se ne rug?m cu mult mai mult, s? ne rug?m necontenit unii pentru al?ii, iar lucrarea noastr? de rug?ciune se va vedea ?i în sufletul nostru, dar ?i în al acelora pentru care ne rug?m. Orice credincios are datoria de a-L vesti pe Hristos prin faptele sale, mai întâi în familia sa ?i apoi tuturor celor de lâng? el. Din orice fapt?, din orice gest al nostru, din orice gând al fiec?ruia s? se vad? Hristos ?i lumina Lui d?inuind în noi. S? ne asum?m responsabilitatea fiecare acolo unde suntem. S? înmul?im faptele noastre de milostenie pentru c? lumea de ast?zi are tot mai mult? nevoie de iubire, de rev?rsarea dragostei dumnezeie?ti ?i prin noi, prin fiecare. S? Îl vedem mereu pe Hristos prezent în aproapele nostru ?i s? ne purt?m cu semenii no?tri ca ?i cu Hristos Însu?i, a?a cum zice cuvântul scripturistic: „Adev?rat zic vou?, întrucât a?i f?cut unuia dintr-ace?ti fra?i ai Mei, prea mici, Mie Mi-a?i f?cut" (Matei XXV, 40).

Iubi?i p?rin?i, dreptsl?vitori cre?tini, v? reamintim c? în ziua de 15 mai, în Duminica a treia dup? Pa?ti, a Mironosi?elor, pr?znuim Aducerea Sfintelor Moa?te ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Arhiepiscopul Râmnicului, în Mitropolia Olteniei, s?rb?toare ce are o însemn?tate deosebit? pentru Arhiepiscopia noastr?, ?i v? a?tept?m s? veni?i pentru a ne ruga împreun? Sfântului Ierarh Calinic, ocrotitorul Arhiepiscopiei Râmnicului, ca acesta s? mijloceasc? pentru noi înaintea tronului Preasfintei Treimi. Ne rug?m ca Sfânta S?b?toare a Învierii Domnului Hristos s? aduc? în casele ?i sufletele fr??iilor voastre tot mai mult? lumin?, pace ?i bucurie, ?i s? reverse harul S?u cel bogat asupra noastr? a tuturor!

Hristos a înviat!

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor ?i c?tre Hristos Domnul, Cel Înviat din mor?i, rug?tor,
† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului

footer