Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 22 Noiembrie 2015 13:35

Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, art-emisComunismul-ateu s-a angajat împotriva cre?tinismului într-o lupt? contra cronometru, trimi?ându-l pe om pe treptele cele mai de jos ale existen?ei biologice, subjugându-l sclaviei bol?evice, în contradic?ie cu ceea ce era destinat: creator al societ??ii spiritual-religioase ?i f?uritorul istoriei. Comuni?tii români , sprijini?i de bol?evici, s-au folosit de orice mijloace pentru atingerea scopului lor, în special mass-media ?i în mod expres ziarele aservite puterii. Astfel, ziarul Scânteia-oficiosul partidului care ?i-a îndreptat lin?ajul mediatic împotriva tuturor celor care erau de alt? orientare politic?, reproducea integral, în 7 Martie 1945, un articol publicat în Pravda privitor la problema pedepsirii criminalilor de r?zboi. Sovieticii acuzau fostul guvern, Nicolae R?descu, c? publicase o list? cu numai 65 de „criminali de r?zboi" ?i vinova?i de dezastrul ??rii, dorind astfel s?-i scape pe ceilal?i! Modelul „Scânteii" era „ ??????? ??????" (Vecernia Moskva) care reclama ?elul f??i? al bol?evicilor: „Noi nu lupt?m împotriva credincio?ilor ?i nici împotriva preo?ilor. Noi lupt?m împotriva lui Dumnezeu pentru a smulge sufletele credincio?ilor din mâna Lui"[1], A?a s-a declan?at prigoana ?i teroarea general?. Au fost constituite ?i arestate persoane ?i grupuri mai mult sau mai pu?in imaginare. În „Ziar de lag?r- Caracal 1945" Onisifor Ghibu afirma r?spicat c? „Burghezii trebuie reeduca?i". De?i, Constitu?ia în vigoare prevedea libertatea de con?tiin??, de informare ?i de publicare a ideilor ?i opiniilor,precum ?i dreptul la libera exprimare, la 11 Mai 1945, cu o febrilitate suspect?, s-a început procesul celor mai mari publica?ii ?i personalit??i din lumea presei politice române?ti. În 30 Mai, este fixat termenul de judecat?, ?i în 4 Iunie se emite Hot?rîrea nr. 2 a Tribunalului Poporului, care a dat cele mai aspre pedepse, de la deten?iunea pe via?? la pedeapsa capital?. S-au întocmit 26 de dosare, cu p?rtinire, cu ur? ?i mânie proletar?.

Au fost incriminate publica?ii ?i jurnali?ti: Buna Vestire, Cuvântul, Curentul, Capitala, Calendarul, Frontul, Gândirea, Muncitorul român, Porunca vremii, ?ara noastr?, Universul. A fost condamnat lotul ziari?tilor: Pamfil ?eicaru(condamnat la moarte), Nichifor Crainic, Radu Demetrescu Gyr(condamnat la moarte), Pantelimon Vizirescu, Stelian Popescu, Gabriel B?l?nescu, Aurel Cosma, Ion Dumitrescu, Grigore Manoilescu, Alexandru Hodo?, Ilie Prundeni, Romulus Dianu, Ilie R?dulescu, Romulus Sei?anu. Împotriva tuturor, a fost invocate acela?i cap de acuzare, extras din Legea 312/1945: vinova?i de crime de r?zboi[2]. Iat? ce scria marele ziarist Pamfil ?eicaru, generalului Nicolae R?descu, din Palma de Mallorca, la 14 Octombrie 1948: „Nu cunosc în istorie ca un rege s? fie proclamat erou, pentru c? nefericitul a capitulat, ?i m? însp?imânt? consecin?ele politice ale celor întâmplate între 23 August ?i 12 Septembrie 1944, consecin?e menite s? dea un aspect dramatic crizei constitu?ionale create prin abdicarea regelui indiferent de condi?iile în care a fost dat? abdicarea. Sunt probleme de viitor pe care numai naivii î?i pot imagina c? vor fi solu?ionate cântând Tr?iasc? Regele ?i proclamând c? Regele Mihai a salvat poporul român, printr-un fals armisti?iu. Dar acestea sunt probleme pe care numai Na?ia are autoritatea s? le solu?ioneze... La picioarele lui Crist care agoniza pe Cruce, paznicii î?i împ?r?eau hainele crucificatului. Este imaginea sinistrei tocmeli dintre a?a-zi?ii reprezentan?i ai partidelor ?i a Na?iei crucificate...Eu r?mân mai departe credincios valabilit??ii r?zboiului contra Rusiei. Condamnat la moarte în 1945 ca criminal de r?zboi, pentru crima de a fi crezut în dreptatea Na?iei mele, de a fi crezut c? Basarabia ?i Bucovina erau p?mânturi române?ti, cuprinsul de ?ar? în care nu-i palm? de p?mânt s? nu fie udat? cu sânge moldovenesc. P?strez ca un titlu de glorie acea condamnare care a omagiat activitatea mea de gazetar al r?zboiului contra Rusiei Sovietice ?i ve?i recunoa?te ?i Dv., Domnule General, c? nu-i greu ast?zi s? mi se dea dreptate, s? mi se ratifice mândria pe care o simt de a fi primul condamnat la moarte de regimul ocupa?iei ruse?ti"[3].

Consecin?ele capitul?rii a însemnat, în prima faz?, ac?iunea de "solidarizare" cu armata ro?ie prin dezarmarea masiv? a armatei române ?i decapitarea ei prin îndep?rarea comandan?ilor na?ionali?ti. „Num?rul acestor prizonieri de r?zboi lua?i de armata sovietic? a fost, dup? datele statistice ale Marelui Stat Major Român, de 320 000 (17 500 ofi?eri ?i 302 500 subofi?eri ?i solda?i) la sfâr?itul anului 1944. La acest num?r trebuie ad?uga?i cei 20 000 de prizonieri de r?zboi români lua?i de armatele german? ?i ungar?, dup? 23 august 1944 ?i prelua?i apoi de armata sovietic? în zona de est a Germaniei. Mai trebuie ad?uga?i circa 80 000 prizonieri români care au luptat în rândurile armatei ungare, fiind încorpora?i din nordul Transilvaniei, ocupat? de Ungaria din 1940 pân? în 1944, în urma « arbitrajului » germano-italian de la Viena. Num?rul total al prizonierilor de r?zboi români, care ar fi trebuit s? fie repatria?i, este, deci de aproximativ de 420 000. Dintre ace?tia Uniunea Sovietic? a înapoiat României numai 190 000, r?mânând un rest de 230 000"[4]. Probabil c? cei r?ma?i au avut soarta celor din lag?rul de prizonieri de la Suzdai, dac? nu executa?i imediat, poate pe parcursul timpului: „În perioada 22.02.1943-03.08.1943, în lag?rul de prizonieri de r?zboi de la Suzdai -gubernia Vladimir, au fost executa?i prin împu?care un num?r de 108 prizonieri de r?zboi români. Ace?tia au fost înhuma?i într-o groap? comun? în cimitirul localit??ii, lâng? fosta mân?stire. Mai întâi s-a s?pat groapa, dup? care pe m?sura desf??ur?rii execu?iilor, cadavrele se aruncau în groap? ?i se turna var peste ele. Între cei 108 prizonieri executa?i se aflau ?i 7 ofi?eri: 2 sublocotenen?i, 2 locotenen?i, 1 c?pitan, 1 maior ?i 1 locotenent-colonel. Primul executat a fost soldatul Agarici Gh. pe data de 22.02.1943, iar ultimul a fost sublocotenentul Matei Traian Vasile, la data de 03.08.1943"[5]. Stelian Popescu, directorul „Universul"-ui, fiind bolnav, pleac? în Martie 1944 în Elve?ia, unde î?i prime?te condamnarea grea la deten?ie pe via??. Ginerele s?u, avocatul Ion Lugo?ianu, redactorul ?ef LA „Universul", a fost exterminat în 1954, în închisoarea de la Sighet. Fiica ziaristului, Elena Popescu Lugo?ianu, a r?mas cu patru copii, dintre care b?iatul, student la Drept, a fost arestat ?i împu?cat în anul 1958. Cele trei fete au fost persecutate ?i aruncate afar? din ?coli ?i facult??i. Întreaga avere a fost confiscate[6].

Prin Legea nr. 348 din 2 Mai 1945 s-a dispus înfiin?area unui consiliu pentru întocmirea listelor cu publica?iile interzise. Lista publica?iilor scoase din circula?ie pân? la 1 August 1945, cuprindea 28 de autori români ?i 27 str?ini, la care se adaug? pân? la 1 Iunie 1946 cu înc? 2690 de titluri, completat? cu o alt? list? pân? la 1 Mai 1948 cu alte 8438 de titluri. Sunt interzise operele autorilor: Nae Ionescu, Petre ?u?ea, Mircea Vulc?nescu, Mircea Eliade, Vasile B?ncil?, Ernest Bernea, Nicolae Paulescu, A. C. Cuza, C. R?dulescu-Motru, Mihail Kog?lniceanu, I. L. Caragiale, Lucian Blaga, Anton Dumitriu, Gheorghe Br?tianu, Radu Gyr, Aron Cotru?, Mihai Eminescu, George Co?buc, Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga, Sandu Tudor, Octavian Goga, Vasile Alecsandri, Ion Creang?, Alexei Mateevici, Antioh Cantemir, Dimitrie Cantemir, Vasile Pârvan, Dan Botta, ?.a. În recenta sa lucrare, Istoria Literaturii Române Contemporane, Alex ?tef?nescu, vorbind de anii 1945-1948, îi nume?te „epoca barbariei", epoc? în care apar listele negre, liste ale c?r?ilor condamnate la dispari?ie prin ardere, topit sau trecerea lor în diverse loturi secrete, de fapt ?i acestea ni?te adev?rate temni?e. 8.438 de opere literare sunt interzise. Pân? la 1 August 1945, zeci de publica?ii sunt scoase din circula?ie. Editorii lor aresta?i. „În afar? de textele doctrinare sau propagandistice folosite anterior de partidele de extrem? dreapt? ?i de cele referitoare la nefasta vecin?tate cu URSS a c?ror interzicere avea o logic? în circumstan?ele istorice de dup? r?zboi, sunt aruncate în neant scrieri privind identitatea na?ional? a românilor, scrieri ale autorilor români care s-au expatriat dup? instaurarea comunismului, h?r?i ?i atlase cu frontierele României Mari, abecedare ?i almanahuri, c?r?i cu caracter religios, lucr?ri ?tiin?ifice derivând din alte concept?ii asupra lumii decât cea marxist-leninist?"[7]. Securitatea a confiscat ?i interzis nu numai c?r?i, ci ?i manuscrise, fotografii dactilograme, încercând cu o furie dezl?n?uit? s? lupte împotriva îndrum?torilor con?tiin?ei na?ionale (pe unii i-a condamnat chiar la moarte), care erau scriitorii ?i ziari?tii. Iat? cum definea Pamfil ?eicaru jurnalismul: „[...] E o meserie care î?i d? sentimentul c? în coloanele ziarului respir? vechea institu?ie român? a tribunalului popular. Ai impresia c? e?ti un fragment din con?tiin?a cet??eneasc?, c? prin tine se exprim? cel care se simte oprimat, c? prin tine cap?t? curaj to?i neputincio?ii, c? prin tine cap?t? în?elegerea evenimentelor nevoia?ii"[8]. În „România liber?", Grigore Preoteasa, î?i exprima încrederea înc? din prima zi a anului, c? anul 1947 va fi un an mai bun dac? se va lupta împotriva „opozi?iei reac?ionare", care „trebuie definitiv paralizat?"[9].

La 1 Mai 1947, „Scânteia" consemna articolul lui Gh. Gheorghiu-Dej cu titlul incitant ?i semnificativ: „La munc? ?i la lupt?, tovar??i!". La o s?pt?mân?, acela?i oficios, publica la 7 Mai 1947, articolul lui Silviu Brucan „Un aspect al democra?iei", incita la ur?: „Calea care duce la o real? ridicare a nivelului de trai al clasei muncitoare din România este izbirea reac?ionarilor du?mani ai poporului român". Tot „Scânteia"-tribuna de lupt? comunist?, anun?a la 20 august acela?i an, arestarea a 177 de speculan?i, interna?i în lag?rul de la B?neasa. Pe drum, trei dintre ei, „încercând s? fug?", au fost împu?ca?i. Ca s?-?i ating? scopurile, comuni?tii au încurajat ?i au organizat la scar? mare, dela?iunea, au interzis publica?iile „reac?iunii", au intensificat cenzura ?i au proclamat proletcultismul.Prin instruc?iunile nr. 346 din 13 Noiembrie 1960 se înfiin?eaz? fondul D documentar, la care nu aveau acces decât speciali?tii pe baza unei aprob?ri ?i fondul S, respectiv special, adic? ultrasecret, f?r? acces evident. Paralel cu aceast? ac?iune dus? împotriva Culturii, Asocia?ia Român? pentru strângerea Leg?turilor cu Uniunea Sovietic? (A.R.L.U.S.), proasp?t înfiin?at? î?i r?spândea filialele în mai toate localit??ile din ?ar?, propagând bol?evismul. Urm?rindu-se directiva KAA/C.C.M.3, indicator N.K./103/47, care prevedea la punctul 35 c?: „din ?colile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee ?i facult??i, trebuie s? fie înl?tura?i profesorii de valoare, care se bucur? de popularitate, iar locurile lor trebuie s? fie ocupate de oameni sus?inu?i de noi, având un nivel de preg?tire slab sau mediocru"[10].

Iat? ?i cuvântul marelui gazetar, enciclopedist, profesor universitar teolog Nichifor Crainic - „P?rintele Gândirii" (prezent în 16 enciclopedii europene pân?-n '44), dup? ce este scos de la catedra universitar?: „Oricine a însemnat ceva în România ori a jucat vreun rol spre binele ei era infierat la fel : criminal de r?zboi. Noile ziare aveau rubrici speciale pentru tr?d?tori: o victim? pe zi. Erau numi?i vag, cât mai vag: tr?d?torii poporului, f?r? s? se specifice despre care popor era vorba. În veacul veacului nu m? voi ru?ina de ceea ce am trudit pentru ?ara mea"[11]. În cartea sa de memorii, „Zile albe, zile negre", î?i aminte?te: „A fost de ajuns o isc?litur? a tovar??ului ?tefan Voitec, comisarul poporului la cultura na?ional?, ?i totul s-a ispr?vit ca prin farmec. ?tefan Voitec, cine o fi acest ins? În decurs de peste 30 de ani de via?? intelectual? r?spândit? pân? în ultimul col? al p?mântului românesc, am cunoscut mii ?i zeci de mii de c?rturari, dar niciodat? n-am auzit de vreun ?tefan Voitec, care s? fi adus o iot? din alfabetul creierului s?u, culturii române?ti"[12]. A fost desfiin?at? Academia Român? prin decretul nr.76 al prezidiului Marii Adun?ri Na?ionale ?i înlocuit? cu o structur? de tip sovietic, Academia R.P.R. Prin dislocarea ?i reorganizarea forumului nemuritorilor, în 1948 un num?r de 97 de academicieni au fost exclu?i, o parte dintre ei întemni?a?i ?i extermina?i (Gheorghe Br?tianu la Sighet), al?ii s-au stins în cumplit? s?r?cie (Emil Racovi??, C. R?dulescu-Motru, ?.a.). Aproape o sut? de academicieni, „Nemuritorii României" au fost epura?i. Mul?i dintre aceste personalit??i emblematice, vor îmbr?ca zeghea penitenciarului din Sighet. Într-o comunicare prezentat? la Simpozionul de la Sighet ?i intitulat? "Noaptea demnitarilor", istoricul Claudiu Seca?iu vorbe?te despre tragedia elitei politice ?i a celei academice. În cele trei loturi desc?rcate pe ascuns la Sighet, în Iulie 1950, se reg?sesc 25 de academicieni. Rând pe rând vor muri, nesuportând la vârsta lor, regimul penitenciar. Cei întor?i de acolo î?i continu? calvarul în spitalele de la V?c?re?ti ?i Col?ea. Iat? lotul martir al academicienilor: Dimitrie Caracostea, Ioan Lupa?, Silviu Dragomir, Gheorghe Br?tianu, Ion Nistor, Constantin R?dulescu-Motru, Constantin Giur?scu, George Fotino, Constantin Br?tianu, Iuliu Hossu, Alexandru Lep?datu, Pantelimon Halippa, Zenovie P?gli?eanu, ?tefan Mete?, Iuliu Moldovan, Emil Ha?ieganu, Gheorghe Ta?c?, Victor Sl?vescu, Victor R?dulescu, Ion R?ducanu, Florian ?tef?nescu-Goang?, Alexandru Todea, Teofil Sauciuc-S?veanu, Emil Racovi??...
- Va urma -

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de Comunic?ri ?i Dezbateri ?tiin?ifice ?TIIN?A, ISTORIA, ARMATA ?i SERVICIILE SPECIALE ÎN AP?RAREA ROMÂNIEI, 12-14 iunie 2015.

-----------------------------------------
[1] R. Wurmbrand-Marx ?i Satan, Ed. Stephanus, Bucure?ti, 1994..
[2] Lucia Hossu Longin- Memorialul Durerii. O istorie care nu se înva?? la ?coal?. Editura Humanitas, Bucure?ti, 2007, p. 81.
[3] Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, Pamfil ?eicaru ?i lumea prin care a trecut, în Omagiu Istoricului Stelian Neagoe, Bucure?ti, Ed. Institutului de ?tiin?e Politice ?i rela?ii Interna?ionale. 2003, p.24.
[4] Ion Calafeteanu-Politic? ?i exil. Din istoria exilului românesc, 1946-1950, Bucure?ti, Ed. Enciclopedic?. 2000, p.314.
[5] Arhiva Special? Central? a Statului Federa?iei Ruse, fond 1-P, 05-E, dosar 768-3-17.
[6] Lucia Hossu Longin op. cit. p.82.
[7] Lucia Hossu Longin, Memorialul Durerii. O Istorie care nu se înva?? la ?coal?. Editura Humanitas, Bucure?ti, 2007, p. 80.
[8] Ibid. p. 82.
[9] Serban R?dulescu-Zoner, Beatrice Marinescu, Daniela Bu?e-Instaurarea totalitarismului comunist în România. Editura Cavallioti, Bucure?ti 1995, p.184).
[10] Titic? Predescu Experimentul Pite?ti, Atacul împotriva Culturii ?i asupra Spiritualit??ii Poporului Român, op. cit. p. 270.
[11] Lucia Hossu Longin, op. cit. p. 83.
[12] Nichifor Crainic, Zile albe/Zile negre. Memorii, Bucure?ti, Casa Editorial? "Gândirea", 1991, p.16.

footer