Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Cercet?tor dr. Gabriel Ungureanu   
Joi, 19 Noiembrie 2015 11:53

Drd. Gabriel ngureanu, art-emisCuvântul arab semnific? p?mântul arid, de?ertic. Deasemeni, acest cuvânt mai poate însemna „nomad" sau „r?t?citor". Arabii sunt un popor semitic care î?i are originea apropiat? în Peninsula Arab?, dar în urma cercet?rilor recente se pare c? ?i marele grup al popoarelor antice precum asiro-babiloneeni, caldeenii, amori?ii, arameenii, fenicienii, evreii, abisinienii, grup de popoare din care fac parte ?i arabii se pare c? au avut ca patrie originar? tot Peninsula Arab?, locul de unde în anul 3500 î.Hr., str?mo?ii semi?i au migrat spre estul Africii, contopindu-se cu popula?ia hamit? dând astfel na?tere vechilor egipteni. O alt? deplasare s-a produs spre nord în valea dintre Eufrat ?i Tigru popula?ia sumerian? local? mixîndu-se cu semi?ii nomazi ?i astfel se ajunge la ceea ce cunoa?tem a fi civiliza?ia babiloneean?. Pe la mijlocul mileniului III î.Hr., o alt? migra?ie îi aduce pe amori?i, canani?i ?i fenicieni în vestul Siriei ?i al Palestinei (aprox. 2500 î.Hr,.). Între 1500-1200 î.Hr., evreii ?i arameenii se contureaz? cultural spre sudul Siriei ?i în Palestina. Semi?ii antici având acel geniu religios pe care îl cunoa?tem, devin înc? de la aceea vreme primul popor care transmite cuvântul ?i poruncile unui singur Dumnezeu monoteismul lor aflându-se la originea religiei mozaice, cre?tine ?i islamice. Nabateenii, un popor cu geniu economic ?i comercial, în anul 500 î.Hr,. se a?eaz? în nord-estul Peninsulei Sinai în misterioasa capital? Petra ce p?streaz? ?i ast?zi influen?ele arhitecturii romane. Ultima migra?ie semitic? în sec. VII e.n. spre Semiluna Fertil? (teritoriul care forma un arc între capul golfului Persic ?i extremitatea sud-estului mediteraneean) dar ?i spre Egipt, Africa de Nord, Spania, Persia, ?i chiar Asia central? atest? ?i demonstreaz? f?r? t?gad? c? Arabia este ?i a fost patria semi?ilor[1]. Aceasta s-a dovedit prin studierea scrieri cuneiforme, a limbilor asiro-babilonean?, ebraic?, aramaic?, arab? ?i etiopian? descoperindu-se c? toate prezint? similarit??i ?i c? sunt prin urmare înrudite.

Continuatori str?luci?i ai vechilor civiliza?ii antice ce se dezvoltaser? odinioar?, arabii peninsulari au construit o civiliza?ie ce a asimilat ?i inovat tr?s?turile cultural-artistice, tehnico-?tiin?ifice ale lumii antice greco-romane ?i care la rândul lor au fost imprecate mai târziu Europei medievale, aspect ce „a condus la înflorirea, dezvoltarea lumii occidentale ?i orientarea acesteia pe calea rena?terii moderne"[2]. La începutul sec. VII, dinamica social? îi prezenta drept beduini nomazi în nord dar ?i sedentariza?i în organiza?ii tribale, cu o via?? urban? incipient? mai ales în sudul bogat unde se practica demult agricultura, comer?ul, existau ora?e administrate, c?i de acces terestre dar ?i maritime mai ales spre India. În acest context istoric favorabil mai degrab? dezvolt?rii schimburilor comerciale, emigra?iei în mas?, conflictelor militare ?i expansiunii teritoriale prin anul 610 e.n a ap?rut Islamul, religia supunerii catre Allah întemeiat? de profetul Mahomed în urma revela?iei primite în grota Gar Hira de lâng? Mecca de la îngerul Gibril (Gabriel). În timpul clipelor de medita?ie profund? ?i c?utare a adev?rului, Mohamed aude un glas ,,Cite?te în numele Domnului t?u ce a Creat!"[3]. Ca trimis al lui Allah (rasul) Mahomed a început s? predice ?i s? previn? oamenii ceea ce i-a fost revelat ?i în cea de a doua revela?ie în care îngerul „pogoar?" asupra lui cuvintele „O tu cel acoperit cu mantie! Scoal?-te ?i previne!"[4] (nazir). El încearc? s?-?i con?tientizeze semenii asupra practicilor idolatre ?i nedrept??ilor sociale practicate ca politic? de stat, dar cum era de a?teptat negustorii qurai?ii?i din Mecca au respins aceste idei religioase ?i reformatoare, deoarece au în?eles repede c? Mahomed le punea în pericol politeismul desf??urat în jurul Kaabei politicile comerciale ?i autoritatea. Fiind declarat proscris ?i permanent amenin?at, împreun? cu 75 din adep?ii s?i (muhajirun) ?i dou? femei din Iatrib Mahomed p?r?se?te ora?ul s?u natal, astfel c? în 622, pleac? din Mecca traverseaz? de?ertul (300 km) timp de nou? zile ?i ajunge la oaza Medina unde se stabile?te, iar localnicii (an?ar) îi vor deveni adep?i dreptcredincio?i îl vor stima ?i îi vor recunoa?te autoritatea toat? via?a. Acest? deplasare de la Mecca la Medina, (hegira), nu apare ca o fug? din fa?a du?manilor ci este dovedit ca a fost un plan de emigra?ie bine întocmit în urm? cu doi ani ?i pus în aplicare la momentul potrivit, anticipând astfel calit??ile strategice pe care avea s? le dovedeasc? Profetul în viitoarele ac?iuni.

Ajungând la Medina to?i localnicii s-au repezit s? ofere ospitalitate lui Mahomed dar el a hot?rât, pentru a nu jigni pe nimeni, cu o alegere în defavoarea altora, s? lase c?mila care se numea Al-Qaswa ?i pe care c?l?rise în de?ert s? aleag? o cas? sau un loc unde s? se opreasc? pentru odihn? ?i ospitalitate f?când astfel un exerci?iu de mare diploma?ie dar ?i de respectare a vie?ii regnului animal. Locul în care Al-Qaswa s-a oprit ?i s-a a?ezat a devenit viitoarea locuin?? a Profetului dar care a fost gata abia peste un an deoarece au trebuit cl?dite ?i casele so?iilor sale; casa a slujit ?i ca loc de rug?ciune pentru primii discipoli ai Profetului[5]. Descris de autori epocii Mahomed era un iubitor al naturii ?i al necuvânt?toarelor astfel c? de câteori avea prilejul ruga o?tenii ori apropia?ii s? nu supraîncarce c?milele în caravanele comerciale sau cu prilejul conflictelor militare. Deasemeni, cu prilejul b?t?liilor pe care tân?rul stat islamic a început s? le poarte Mahomed îndemna la modera?ie în utilizarea lemnului. ,,Nu pute?i t?ia copacii..." spunea el f?când astfel dovada c? în?elegea foarte corect func?iile naturii, respectând formele vie?ii chiar cu prilejul unor situa?ii conflictuale extreme în care nu se ?tia cine va mai supravie?ui. Astfel, în?elegem dimensiunea ?tiin?ific? a cuvintelor lui Allah: „Vede?i voi focul pe care-l aprinde?i ? Voi a?i f?cut s? creasc? pomul lui sau Noi l-am f?cut s? creasc?? Noi l-am f?cut ca o pomenire ?i ca un lucru folositor pentru cei care poposesc în de?ert" (Al-Waqi'a:71-73)[6]. Cu un alt prilej se spune c? Profetul ar fi rostit urm?torul îndemn „Venereaz?-?i m?tu?a, planta de palmier, care a fost creat? din acela?i lut ca ?i Adam"[7].

Arabii au avut un mediu de dezvoltare inospitalier în cea mai mare parte a teritoriului controlat de ei ?i chiar ostil vie?ii astfel încât au pre?uit natura aplecându-se asupra studiului ?i cercet?rii ei cu mult? aten?ie ?i sincer? recuno?tiin?? mai ales atunci când posibilit??ile naturii îi favorizau în vreun fel. Pe undeva era ?i normal întrucât la acea vreme o simpl? c?l?torie comercial? prin de?ertul aflat în proximitatea cet??ilor sau ora?elor se putea transforma într-o adev?rat? dram? dac? oamenii acelor locuri nu ar fi cunoscut bine mediul înconjur?tor. Cur??enia ?i elegan?a personal? a musulmanilor dar ?i a mediului ambiental în care ei se manifestau se în?elege ?i din întâmplarea petrecut? prin 637 e.n. când, dup? ce Patriarhul Ierusalimului Sofronie realiz?nd izolarea în care se aflau ?i deoarece garnizoana bizantin? a p?r?sit ora?ul, a trebuit în cele din urm? s? se predea Califului Omar (al doilea succesor al Profetului). Dup? preluarea ora?ului, patru generali arabi printre care ?i marele erou arab Khalid, s-ar fi prezentat Califului pentru al saluta ?i a celebra victoria îmbr?ca?i foarte elegant cu pelerine brodate dup? moda sirian? a acelor vremuri. Omar care era un adept al modestiei ?i pio?eniei ar fi explodat comentând asupra vanit??ii umane „Veni?i la mine îmbr?ca?i în felul acesta? V-a?i schimbat chiar atât de mult în doi ani? Merita?i s? fi?i arunca?i în dizgra?ie!" a tunat Omar facând trimitere f?r? îndoial? la anii de mai înainte în care modestia vestimentar? caracteriza pe dreptcredincio?i musulmani. Apoi a reinstaurat în Loca?ul Sfânt al Templului lui Solomon venerarea f?r? imagini a unui Dumnezeu Unic. „Când seara s-a pogorât asupra ora?ului Califul s-a rugat în partea sudic? a vechiului templu. În lunile care au urmat, el ?i cu r?zboinicii s?i aveau s? cure?e acest loc de mun?ii de gunoi ce fuseser? în mod simbolic, aruncate de cre?tini peste templul în ruine al evreilor. Acesta avea s? fie sfin?it drept Masjid-al-Aqsa Sanctuarul Îndep?rtat"[8]. Coranul trateaz? astfel aceast? problematic? de protec?ie a mediului: „?i nu face?i stric?ciune pe p?mânt, dup? buna lui întocmire!" (Al-'A'raf: 85)[9].

O alt? întâmplare care eviden?iaz? con?tiin?a musulmanilor în raport cu mediul înconjur?tor se petrece în anul 640 e.n cu ocazia campaniei din Egipt: vestitul general Amr pe când ridica tab?ra de la asediul Babilonului „..a g?sit un porumbel care î?i f?cuse cuibul chiar în cortul lui ?i avea pui ce tocmai ie?iser? din ou. Ca s? nu deranjeze aceast? pas?re ce-?i î?i g?sise ad?post acolo Amr a preferat s? lase cortul pe loc."[10] probabil meditând cu în?elepciune la ceea ce Allah spusese: „Noi nu am Creat Cerul ?i P?mântul ?i ceea ce se afl? între ele, jucându-ne" (Al-'Anbiya':16)[11]. În de?ertul arab în acele vremuri grele animalele de povar? erau baza vie?ii pentru oamenii de?ertului. Astfel calul, c?mila, m?garul erau folosite în transporturile comerciale îns? doar calul ?i c?mila se întrebuin?au în razii sau în campaniile militare datorit? faptului c? asigurau viteza în timpul raidurilor beduine. În Arabia calul era un animal de lux pe care pu?ini ?i-l puteau permite datorit? costurilor de între?inere foarte ridicate ce ridicau o problem? pentru mode?tii lupt?tori beduini. Marele poet român George Co?buc a scris un poem sugestiv pentru iubirea pe care o nutresc arabii acestui animal nobil. Poemul El Zorab descrie artistic tragedia unui beduin care se vede nevoit datorit? s?r?ciei s?-?i vând? calul pentru a-?i salva familia de la înfometare. În final reconsiderându-?i verticalitatea moral?, decât s? î?i abandoneze calul, arabul îl ucide cu pumnalul ?i se pune la dispozi?ia pa?ei asumându-?i cele mai aspre consecin?e. În acea vreme, ?i poate c? ?i ast?zi, chiar dac? într-o tab?r? arab? beduin? copiii plângeau de sete datorit? secetei ?i penuriei de ap?, conduc?torul comunit??ii neclintit, d?dea ultimele pic?turi de ap? calului. Dac? arabii considerau calul o fiin?? nobil?, frumoas? ?i inteligent? totu?i c?mila era pentru ei cea mai util?. Pentru arab c?mila este mai mult decât corabia de?ertului; ea este „darul special al lui Dumnezeu"(cf. Coran 16:5-8)[12]. Dromaderul este un animal care are o rezisten?? ie?it? din comun putând s? reziste f?r? ap? la drum 25 de zile iarna ?i aproximativ 5 zile vara, arabii având o mie de denumiri pentru c?mil? în func?ie de vârst? ?i aspect, num?rul de sinonime fiind rivalizat doar de cele pentru sabie obiect ce trimite cu gândul la îndeletnicirile r?zboinice ale acelor timpuri[13]. În acord cu tradi?ia Califul Omar ar fi spus: „Arabul prosper? doar acolo unde c?mila prosper?"[14], beduinilor pl?cându-le se se numeasc? „ahl al-ba'ir" adic? poporul c?milelor. Alte animale domestice erau câinele folosit pentru paz?, ogarul, pisica, oaia ?i capra întâlnite în taberele ?i gospod?riile arabe. Catârul este adus în Arabia din Egipt mult mai târziu.

Regnul s?lbatic al de?ertului Arabiei acelor timpuri era reprezentat de pantere, leoparzi, hiene, lupi, maimu?ele fiind prezente doar în p?durile din Yemen, dar ca ?i leul mult cântat de poe?ii arabi ast?zi sunt specii disp?rute. Pe cerul Arabiei erau observate diverse înaripate de prad?: vulturii, ulii, bufni?e, corbi ?i bineîn?eles ?oimii ce erau dresa?i ?i folosi?i în vân?torile organizate de nobilii arabi. Despre acest ecosistem, Coranul f?cea trimitere la actul Crea?iei:„M?rire Celui care le-a creat pe toate perechi, din ceea ce face p?mântul s? creasc? ?i din ei în?i?i ?i din cele pe care ei nu le cunosc!" (Ya-Sin : 36). Iar mai departe spune: „Oare se afl? printre asocia?ii vo?tri vreunul care s? creeze o f?ptur? ?i s? readuc? la via?? dup? moarte?" ?i continu?: „Allah creeaz? f?ptura ?i apoi o readuce! Cum de pute?i voi s? sta?i departe?" (Yunus: 34)[15]. În Penisul?, acolo unde sa putut, vegeta?ia folositoare a fost observat? ?i cultivat? înc? din vechime astfel c? regiunea Hijaz era bogat? în curmali, arborii de t?mâie, arborele de cafea se cultivau în sud în vreme ce vi?a de vie era obi?nuit întâlnit? în Siria. În oazele arabe, adev?rate limanuri salvatoare pentru c?l?torii obosi?i, se puteau g?si fructe exotice precum rodii, curmale, banane, portocale dar ?i pepeni verzi, mere caise sau migdale. Con?tientizarea oamenilor în rela?ia lor cu natura ?i vegeta?ia d?t?toare de via?? pe acele dune de nisip omniprezente, precum ?i speran?a în transformarea atitudinii oamenilor cu privire la mediu Coranul o exprim? astfel: „Mânca?i ?i be?i din darul lui Allah ?i nu face?i r?ut??i pe p?mânt, ?i nu fi?i stric?tori!" (Al-Baqara: 60) ori: „Allah v-a f?cut pe voi s? r?s?ri?i asemenea ierburilor, din p?mânt, Apoi, v? va aduce pe voi înapoi la El ?i v? va face s? ie?i?i cu adev?rat" (Nuh: 17-18). Formele de relief prezente cu excep?ia mun?ilor ?i câmpiilor afla?i în proximitate sunt stepa ?i de?ertul. În Arabia nu existau ape curg?toare iar ploi periodice se întâmplau doar în Yemen ?i Asir, astfel c? doar acolo se putea cultiva sistematic p?mântul. Se pare c? în memoria arabilor a r?mas ?i ast?zi consecin?a pr?bu?irii marelui baraj de la Ma'rib între 542 ?i probabil 570 d.Hr., la care Coranul face referire (34:16). Imaginarul colectiv al arabilor a exploatat acest eveniment al inunda?iei devastatoare pentru a explica declinul agriculturii, comer?ului ?i vie?ii sociale, ca o explica?ie ?i un avertisment la adresa imperfec?iunii construc?iilor de mediu artificiale. Deasupra tuturor fiin?elor din de?ert, „beduinul, dromaderul ?i palmierul sunt cele trei elemente supreme; iar al?turi de nisip constituie cei patru mari actan?i în drama existen?ei de?ertului" iar mai sus nu poate fi decât Allah. „?i în propria voastr? f?ptur? ?i în viet??ile pe care El le-a risipit se afl? semne pentru un neam de oameni care crede cu t?rie". (Al-Jathiya:4).

Islam înseamn? supunere fa?? de Dumnezeu, iar dreptcredincio?ii arabi se numesc musulmani, de la un derivat al cuvântului islam[16]. Înv???turile Coranice ca ?i Hadith-ul (cuvintele Profetului) au reprezentat înc? din sec.VII, printre alte filosofii de via??, un ghid ?i un îndemn la cump?tare adresat omului în rela?ia sa cu natura apropiat? dar ?i cu universul înconjur?tor, în?elegând c? via?a creat? de Allah este prezent? chiar ?i în ostilul mediu al de?ertului. Dup? tumultul ?arjelor de cavalerie arabii s-au oprit de multe ori din goana cailor pentru a contempla constela?iile, au compus poezii iubitelor visând la cristalul izvoarelor ?i verdele p?durilor pline de via??, îns? nem?ginirea de?ertului i-a sedus mereu iar vântul le-a ?optit mereu la ureche despre minunea libert??ii eterne. ?tiin?a despre echilibrul mediului este o ?tiin?? de dat? relativ recent?, care a ap?rut cu aproximativ 30 de ani în urm?, ca rezultat al polu?rii, catastrofelor naturale ?i înc?lzirii globale ale c?rei consecin?e distrug?toare asupra animalelor, plantelor, omului, p?mântului ?i a înveli?ului s?u atmosferic au început o dat? cu epoca industrial? din secolul al XIX-lea ?i au ajuns la un vârf de manifestare la mijlocul secolului al XX-lea, când a devenit clar pentru toat? lumea care este direc?ia gre?it? c?tre care ne îndrept?m. Trebuie s? ?tim îns? c? din cele mai vechi timpuri oamenii s-au preocupat activ de rela?ia lor cu natura ?i protejarea mediului în care tr?iau. Asocia?iile ?tiin?ifice, Academiile, guvernele lumii care se ocup? printre altele, de problemele vie?uitoarelor ?i ale naturii au tras nenum?rate semnale de alarm? ?i au fost emise legi referitoare la protec?ia mediului împotriva polu?rii ?i înc?lzirii globale. Aceast? modest? trecere în revist? a tendin?elor a arabilor din vechime de a aprecia Crea?ia, mediul înconjur?tor ?i consecin?ele ac?iunii lor înc? din evul mediu, arat? c? cei s?r?ci?i de natur? se arat? întotdeauna cei mai aten?i ?i genero?i cu mediul în care î?i desf??oar? activitatea ?i via?a.

Bibliografie:

- Philip. K. Hitti, Istoria Arabilor Editura ALL pag 3, 7, 8, 9, 15.
- Barnaby Rogerson Mo?tenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre ?ii?i ?i suni?i Editura Polirom Ia?i 2007p.172, 195.
- http://www.islamulazi.ro/colectia/pdf/Geologia_partea_2.pdf
- George Grigore traducere, prezentare,note ?i index Coran Ed. Kriterion Bucure?ti 2000.
- Ghiulam Sarwar, Islam Credin?? ?i Înv???turi, Editura Asocia?iei Studen?ilor Musulmani din România, p.10,120.
- Eliade Mircea, Istoria Ideilor ?i Credin?elor Religioase, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? Univers Enciclopedic, 1999, p.518.
http://www.hraicjk.org/romanian/viata_lui_muhammad.html

--------------------------------------
[1] Philip. K. Hitti, Istoria Arabilor, Editura ALL, p. 7-9
[2] Ibidem, p.3
[3] Ibidem, p. 74
[4] Ibidem
[5] Eliade Mircea, Istoria Ideilor ?i Credin?elor Religioase, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? Univers Enciclopedic, 1999, p.518.
[6] www.islamulazi.ro p.10 apud. Coran. Sura Al-Waqi'a 71-73
[7] Philip. K. Hitti Istoria Arabilor p.14 apud. Al-Suyuti, Husn al-Muhadara (Cairo, 1321),vol. II, p.255.
[8] Barnaby Rogerson Mo?tenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre ?ii?i ?i suni?i p.172.
[9] www.islamulazi.ro p.1 apud. Coranul. Sura Al-'A'raf: 85.
[10] Barnaby Rogerson Mo?tenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre ?ii?i ?i suni?i p.195
[11] www.islamulazi.ro p.1 apud. Coranul. Sura Al-Anbiya:16.
[12] Philip. K. Hitti, Istoria Arabilor, Editura ALL, p. 15.
[13] Ibidem.
[14] Ibidem.
[15] www.islamulazi.ro apud. Coranul.
[16] Ghiulam Sarwar Islam Credin?? ?i Înv???turi Editura Asocia?iei Studen?ilor Musulmani din România p.10.

footer