Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 31 Decembrie 2014 22:19
Sf. Vasile cel MareFiecare Nou An î?i pune str?lucirea în prima Zi sub Zorile întreitei sl?viri:
- punerea Numelui Iisus, adic? Mântuitor, Sfântului ?i dumnezeiescului Prunc;
- cinstirea Sf. Ierarh Vasile cel Mare- unul dintre Stâlpii cei Mari ai Bisericii celei Una a lui Hristos;
- omagiul Noului An, care î?i ia în primire optimist responsabilit??ile, asumându-?i totodat? ?i neîmplinirile fratelui mai în vârst?, care a plecat...
Marele Pedagog, marele Dasc?l, marele Ierarh ?i-a pus via?a întru numele lui Iisus, s-a aprins în dragostea sa de Hristos, a?a încât în mintea, în inima ?i în sufletul Capadocianului, a ars, a luminat ?i tr?ie?te permanent Logosul cel Întrupat ?i Neamul ortodox. Ambii bunici ai luminatului Ierarh erau nobili tracodaci încre?tina?i, erau modele de suferin??, de jertf?, de d?ruire continu?. Tat?l viitorului mare Vasile se numea tot Vasile ?i era cunoscut în epoc? drept un avocat celebru ?i un retor ilustru sau altfel spus: „un profesor ob?tesc al virtu?iilor”. (Arhim. Dr. Ioasaf Popa-Personalitatea pilduitoare a Sf. Vasile cel Mare (330-379) în Glasul Bisericii, Rev. Sf. Mitropolii a Munteniei ?i Dobrogei. Anul LVI Nr. 1-4 Ianuarie-aprilie 2000). Mama sfântului, Emilia era ml?di?? de martir ?i o credincioas? cu o râvn? foarte aleas?. Familia lor au adus lui Dumnezeu nou? copii (cinci b?ie?i ?i patru fete), to?i urcând pe rând, prin harul Duhului ?i prin faptele lor deosebite în Ceata Sfin?ilor Ale?i. Tân?rul Vasile a legat o prietenie memorabil? cu un alt tân?r tot de vi?? aleas?, tot din marele Neam tracodac, Grigorie ?i împreun? s-au înfr??it spiritual cu cel mai mare Dasc?l ortodox al lumii, viitorul patriarh al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gur? de Aur, tot din stirpea de aur a Tracodacilor, din care provenea ?i dumnezeiescul Pavel-Ucenicul cel mai Mare al lui Iisus Hristos.
 
Cei trei prieteni ?i cre?tini îndumnezei?i au fost la vremea lor Suma Filosofiei, pe care au selectat-o, au însu?it-o ?i au convertit-o Evangheliei ?i M?sura Ortodoxiei, r?mânând în Cerul Teologiei, al?turi de cel mai mare În?elept întru Duhul Sfânt pe care l-a dat omenirea, Sfântul Apostol Pavel, Trinitatea cea Mic? a Cre?tinismului universal. Fiecare Neam trebuie s? aib? în lume o misiune, un sens dat de Dumnezeu, precum ?i un scop, un rost de împlinit în drumul istoric, care nu trebuie s? fie altceva decât Calea pe care se împline?te Voia Atotcreatorului. Neamurile descend din Voia lui Dumnezeu a?a încât Dumnezeu trebuie s? se împlineasc? prin Neamurile Alese. Calea pe care o apuc? neamurile trebuie s? fie luminat? de Adev?r, în a?a fel încât s? se apropie ?i nu s? se îndep?rteze de C?l?uzitorul absolut: „Nu cred s? existe minte ?i inim? omeneasc?, ?i mai ales româneasc?, spune poetul-m?rturisitor Vasile Posteuc?, cinstit? ?i smerit?, care meditând un pic asupra trecutului nostru ?i v?zând cum ne-am men?inut în istorie ?i în contra tuturor n?v?lirilor ?i tiraniilor, în contra tuturor prigoanelor ?i nedrept??ilor, s? nu vad? fa?a de lumin? a unei mari chem?ri pe care Dumnezeu a s?dit-o în inim?. Dac? ar fi numai rezisten?a în contra r?ului ?i întunericului care ne-au înconjurat ?i atacat, ?i înc? ar fi mult ?i de ajuns. Dar noi am înscris, ca neam, fapte în istoria omenirii, care sunt mult mai mult decât înd?r?tnicia de a tr?i ?i rezisten?? pasiv?. Noi am creat istorie”. (Destinul Imperial al Românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul. Ed. Criterion Publishimg, Madrid, 1977, p. 29)
 
Vasile Posteuc? (1912-1972) - poet, publicist, profesor universitar.
 
Marele bucovinean s-a n?scut în St?ne?ti-R?d?u?i la 10 Septembrie. Fiu de Erou ?i Martir (?i-a pierdut tat?l pe frontul din Gali?ia) a terminat Liceul din Siret ca bursier ?i Literele la Cern?u?i ca magistru. Fugar în Germania, este închis la Rostock, Buchenwald. Lupt? împotriva sovieticilor în b?t?lia de la Oder, apoi vie?uie?te în Fran?a, Canada, S.U.A. A studiat la Sorbona în 1949, ?i-a luat Doctoratul în Filologie la Toronto în 1962, continuându-?i str?lucit cariera universitar? la Mankato, Minneapolis în Statele Unite ale Americii.
Publica?ii: „Carte de cântece române?ti”, „Poeme f?r? ?ar?”, „Icoane de dor”, „Cântece din fluier”, „Catapeteasma bucovinean?”, „Bandi?ii (manuscris) ”, „Poeme din închisor”i, etc.
Vasile Posteuc? a f?cut parte Genera?ia de Aur, care a pus început reînnoirii cre?tin-ortodoxe, pentru a reîntrupa destinul imperial al Neamului dacoromân, fiind contemporanul marilor valori ?i al marilor tragedii, care s-au cernut în jertfa mistic? na?ional?, care s-au asumat suferin?ei sfinte spre biruin?a ?i spre Învierea tururor celor drep?i. Prin Vasile Posteuc? ?i prin ceilal?i Mari Fii ai Na?iei noastre, Neamul Dacoromân s-a a?ezat la loc de cinste în Divanul planetei Albastre, în Cerdacul Empireului strivind urletele nihiliste, c?lcând pre moartea nedrept??ii: „Ca s? po?i judeca un Neam la justa lui valoare, trebuie s? te scobori în vremurile lui de m?rire ?i s? urci culmile însorite ale marilor înf?ptuiri. ?i mai ales, trebuie s? vii tu însu?i (tu, judec?torul) din marea lui de sânge ?i destin. Din afar?, judecata e condamnat? la s?r?cie ?i, foarte adesea, la nedreptate. Pentru a aprecia neamuri, a te confunda mistic cu centrul de lumin? al destinelor lor, e nevoie de gândirea cu inima. Pentru c? istoria nu-i trecut, ci îns??i via?a vie a neamurilor”. (Vasile Posteuc?-Destinul Imperial..., op. cit. p. 30)
Fiecare om, fiecare cre?tin trebuie s? r?spund? asum?rii ca esen?? a fiin??rii sale de f?ptur? a Ziditorului, prin credin?a ?i lupta sa de transfigurare personal?, dar ?i a Neamului s?u, ca Destin hristic. Toate Neamurile sunt dintru început binecuvântate, h?r?zite ca soart? a împlinirii Destinului spiritual, prin îns??i numele care-l poart? întrupat în sine: Dacoromânia, Spania, Grecia, Persia, Italia, Cipru, Muntenegru, China, Palestina, etc., dar fiecare are propriul ei destin religios, propria misiune hristic?, propria voca?ie jertfitoare ?i propria ei chemare spiritual-imperial?: „Destinul românesc, arat? poetul bucovinean, e un destin major. De credin?? ?i lupt?. De jertf? ?i crea?ie. Am dat omenirii momente care r?mân unice prin semnifica?ia ?i str?lucirea lor spiritual?. ?i din culmea acestor momente am fost totdeauna premerg?tori, deschiz?tori de drumuri. Am avut inim? vizionar?. Înghesui?i de spa?iul du?m?nos ?i de cotiturile istoriei neprielnice, ne-am în?urubat pe verticala etern? a spiritului, întorcând p?mântului fa?a renun??rii, hot?rârea celui mai nobil eroism, ?i acceptarea mioritic? a mor?ii.” (ibid. p.37)
 
Vasile P?tra?cu (1922-2006), preot.
 
S-a n?scut pe meleagurile Bârladului în Zorii Noului An, în bra?ele Sfântului Mare Ierarh Vasile. A crestut într-o familie înc?rcat? de tradi?ii, de credin??, de evlavie ?i de dragoste fa?? de Dumnezeu ?i Neam. A studiat Teologia ?i ?tiin?ele Economice. Este arestat în timp ce era student la Academia Comercial?, în 1948 ?i condamnat la 15 ani munc? silnic?. Cunoa?te infernul închisorilor comuniste de la Pite?ti, Periprava, Gherla, Aiud. Dup? eliberare îmbr??i?eaz? voca?ia preo?easc? fiind hirotonit pentru Parohia M?gurele-Ilfov. Ca slujitor al lui Dumnezeu s-a des?vâr?it prin harul Liturgic, prin harisma duhovniciei unind ?i transmi?ând tuturor celor binevoitori lumina Duhului Sfânt. În modesta sa ctitorie, Bisericu?a din satul Nefliu-Ilfov a adus de la Bisericile distruse sub regimul teroarei, oseminte ale preo?ilor constituind astfel un deosebit centru de pelerinaj. Trei mari însu?iri i-au înnobilat caracterul: bun?tatea, modestia ?i dârzenia m?rturisirii ortodoxe, al?turi de suferin??, prigoan? ?i dragostea întru Mântuitorul Hristos.

Vasile Vasilache (1909-2003), arhimandrit.

Viitorul mare monah s-a n?scut în Idricii de Sus ai comunei Ro?ie?ti din Vaslui. Dup? absolvirea eminent? a Seminarului de la Hu?i ?i cea a Facult??ii de Teologie din Bucure?ti, proasp?tul licen?iat a urmat cursurile de Doctorat la Chi?in?u. S-a c?lug?rit la M?n?stirea Neam? la vârsta de 26 de ani, devenind diacon, apoi preot la Catedrala Mitropolitan?-Ia?i, primind func?ia de director al Cancelariei eparhiale. Fiind un predicator de excep?ie ajunge secretar patriarhal, redactor la revista „Biserica Ortodox? Român?” ?i stare?ul M?n?stirii Antim, Vatra unde va dogori Rugul Aprins, al?turi de Sandu Tudor ?i celelalte Fl?c?ri ortodoxe ale vremii. În anul 1948, Rugul Aprins este interzis iar membrii s?i sunt aresta?i. P?rintele Vasile ?i fratele s?u Haralambie, stare?ul de la Cernica sunt alunga?i din m?n?stiri ?i prigoni?i. Arhimandritul Vasile ajunge la Schitul Pocrov, metoc al M?n?stirii Neam?, apoi între 1958-1964 a p?timit prin diferitele închisori. Dup? eliberare, episcopul Clujului Teofil l-a numit paroh la Bobâlna. Fratele s?u monahul Haralambie a fost omorât în închisoarea Gherla. Icoana p?rintelui Vasile Vasilache a r?mas în lumina posterit??ii, ca o mare Flac?r? a Rugului Aprins: un mare duhovnic, un bun t?m?duitor, un zelos predicator, un erudit creator, un lupt?tor statornic în adev?r ?i sinceritate, un mare caracter. „Sinceritatea ?i statornicia, spunea un alt mare duhovnic, lupt?tor ?i m?rturisitor basarabean, P?rintele Vasile ?epordei, sunt dou? lucruri de mare însemn?tate pentru un om de caracter. Societatea este mânat? la vale sau la deal, spre perfec?iune, de caractere. Ce este mai frumos decât s? ai ocazia fericit? de a vedea în societate oameni de caracter. Ace?tia merg înainte, oricare le-ar fi piedicile. Desigur, dac? v?d c? merg pe calea cea dreapt?. Soarta popoarelor o hot?r?sc totdeauna caracterele mari.” (Vasile ?epordei-Scrieri Alese, Ed. Flux, Chi?in?u, 2005, p. 145)
Dup? înfloritoarea misiune duhovniceasc? din ?ar?, pleac? în America unde desf??oar? o activitate misionar? de excep?ie, fiind numit chiar vicar al Arhiepiscopiei române din S.U.A. ?i mitrofor. P?rintele Vasile a ctitorit biserica din Bobâlna, a ref?cut biserica Sf. Spiridon Vechi din Bucure?ti, publicând totodat? ?i câteva c?r?i rare, între care: Întreita iubire de Dumnezeu, Biseric? ?i Neam-Colec?ia teologic? Cuvântul Vie?ii, New York. În 2003 de Botezul Domnului a urcat la ceruri de la comunitatea sa ortodox? a New York-ului. Despre „Rugul Aprins”, P?rintele Vasile ne aminte?te: „Mai r?m?sese o singur? rezisten??, aceea din taina sufletului fiec?rui bun Român, a fiec?rei familii care mai nutrea speran?a în statornicia omului ?i în leg?tura lui cu Dumnezeu.” (Fabian Seiche-Martiri ?i m?rturisitori români din secolul XX. Închisorile comuniste din România. Ed. Agaton, F?g?ra?, 2010, p. 497)
Vasile Hanu (1905-2007), profesor.
Pruncul Vasile vine al treilea în m?nunchiul frumos al celor 9 copii (?apte b?ie?i ?i dou? fete) ai Palaghiei ?i Iacob din Cucova (Livezile) jude?ului Alba, la 29 August. Vasile Hanu face ?coala primar? ungureasc? la Aiud ?i Liceul Sf. Vasile din Blaj. Dovedindu-se un elev str?lucit, credincios ?i moral urmeaz? cu brio Facultatea de Litere ?i Filosofie din Cluj. Dup? licen?? ajunge profesor la Liceul Iosif Vulcan din Oradea, Cetatea dârzei stânci-George Roca. Mustul s?u na?ionalist îi pulseaz? în inim? dragostea de Dumnezeu ?i de Neam, al?turându-l ca pe un aprig lupt?tor ?i ap?r?tor, Mi?c?rii Cre?tin-Ortodoxe. Prima arestare survine în Decembrie 1933, sub Carol-Lupescu. Închisoarea îns?, îi înt?re?te caracterul modelându-l ca pe o C?l?uz? nobil? pentru al?ii, pentru Na?iunea sa binecuvântat?, cu r?d?cinile ei adânci în Vatra milenar? a Neamului, sub nimbul m?rturisitor al limbii divine, ca un dang?t de clopot în s?rb?toarea permanent? a culturii noastre spirituale. „Cultura este forma de via?? superioar? a unei na?iuni, spunea marele martir Român Vasile Marin. Prin cultur?, o na?iune î?i poten?eaz?, î?i maximalizeaz? însu?irile sale. Cultura reprezint? for?a dinamic? a ideologiei na?ionale; prin cultur? o na?iune supravie?uie?te fiin?ei sale fizice, temporale. Cultura unei na?iuni formeaz? istoria acelei na?iuni.” (Vasile Marin-Crez de Genera?ie, Ed. Majadahonda, Bucure?ti, 1997, p. 139).
 
În ianuarie 1937 ajunge Prefectul jude?ului Alba, iar în 20 septembrie 1940, Prefect al jude?ului Cluj-Turda. Evenimentele tulburi din ?ar? îns?, îl împing spre exil în Germania unde cunoa?te lag?rele germane pân? la 23 august 1944, când se reîntoarce în ?ar?, pentru a-?i urma destinul: calvarul temni?elor comuniste garnisite cu continua supraveghere, desconsiderare ?i marginalizare. Vasile Hanu nu cedeaz?, nu îngenuncheaz?, nu se c?ciule?te, cum spune Marele rapsod na?ional Tudor Gheorghe: „c?ci dac? m-oi c?ciuli la ce dracu oi mai tr?i”, ci sluje?te Neamului ?i lui Hristos ca un cre?tin des?vâr?it, ca un Român drept ?i r?bd?tor, ca un Dac nemuritor ?i biruitor, precum ?i un iscusit mânuitor de condei ?i de har: „Românismul integral”, Ed. ?coala Albei, 1998; „Confesiune”, aceea?i editur?, 2000; „Tradi?ie român?”, Funda?ia Paem, 2004, C.I. (Fabian Seiche, op. cit. p. 278). Dup? ce ?i-a s?rb?torit centenarul la Media?, a mai z?bovit 2 ani, dup? care, cu credin??, cu r?bdare, cu împlinire ?i cu dragoste a urcat la Dumnezeu în Gr?dina Raiului Verde a Maicii Domnului, acolo unde suie to?i Eroii, Martirii, M?rturisitorii ?i Sfin?ii Na?iilor cre?tine.
 
Cele trei valori eterne ale Neamului nostru Dacoromân: Credin?a, N?dejdea ?i Dragostea asumate poporului ?i lui Dumnezeu prin Iubire ?i Jertf? consfiin?esc Chipul Geniilor, Eroilor, Profe?ilor, Martirilor, M?rturisitorilor ?i Sfin?ilor întru Asem?narea lor cu Dumnezeu. „...Avem atâtea locuri sfinte/ în care s-au n?scut profe?i,/ eroi ?i jertfe, ?i morminte/ cu nume de un ve?nic pre?./ Avem zidiri în care jertf?/ ce-aveam mai scump am îngropat,/ ?i v?i, ?i mun?i,/ ?i cruci-cu nume/ ce-n veci nu trebuie uitat.” (Traian Dorz, Locurile Noastre Sfinte, Ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 2010)
Geniile, Eroii, Profe?ii, Martirii, Sfin?ii ?i M?rturisitorii sunt creatori ai Istoriei na?ionale ?i universale. Umbrele lor trecute în azurul evenimentelor sunt vii, sunt aprinse în Monumentele ce se înal?? peste prezent ?i viitor, în con?tiin?a noastr? spre cinstire. Ei nu au t?cut atunci, iar crea?iile ?i jertfele lor gr?iesc sublim ?i permanent în noi: „...Pe-a ??rii noastre darnic? mo?ie/ târâm, de-un car de ani, acela?i jug./ Cum oare s? t?cem când de sub glie/ r?cne?te osul dezgropat de plug?...// Cum s? t?cem când fiecare ghind?/ c?zut? din stejarul secular/ se-ntoarce din adâncuri s? cuprind?/ tot plânsul ??rii într-un nou stejar?// Noi nu t?cem, c?ci url? de pe roat?/ în trupul nostru, oase ce s-au frânt/ ?i strig? mor?ii ce-au t?cut odat?/ cu gura cald? plin? de p?mânt”. (Andrei Ciurunga-„Poemele cumplitului Canal”, Craiova, Ed. Universalia, 1992).
 
Ei nu au plecat. Ei sunt în noi sau se vor întoarce într-o Zi tot printre noi, cum inspirat gr?ia marele poet mistic Radu Gyr: „Ne vom întoarce într-o zi,/ ne vom întoarce neap?rat./ Vor fi apusuri aurii,/ cum au mai fost când am plecat../ Ne vom întoarce neap?rat,/ cum apele se-ntorc din nori/ sau cum se-ntoarce, tremurat,/ pierdutul cântec, pe viori.// Ne vom întoarce într-o zi.../ ?i cei de azi cu pa?ii grei/ nu ne-or vedea, nu ne-or sim?i/ cum vom p?trunde-ncet în ei.// Ne vom întoarce ca un fum,/ u?ori, ?inându-ne de mâini,/ to?i cei de ieri în cei de-acum,/ cum trec fântânile-n fântâni.// Cei vechi ne-om strecura, tiptil,/ în toate dragostele noi/ ?i-n cântecul pe care ?i-l/ vor spune al?ii, dup? noi.// În zâmbetul ce va miji/ ?i-n orice geam?t viitor,/ tot noi vom sta, tot noi vom fi,/ ca o s?mân??-n taina lor.// Noi, cei pierdu?i, re’ntor?i din z?ri,/ cu vechiul nostru duh fecund,/ ne-napoiem ?i-n disper?ri,/ ?i-n r?ni ce-n piepturi se ascund.// ?i-n lacrimi ori în mângâieri,/ tot noi vom curge, zi de zi,/ în tot ce mâine, ca ?i ieri,/ va sângera sau va iubi.” (Radu Gyr-Ne vom întoarce într-o zi, din vol. Stigmate. Ed. Marineasa, Timi?oara, 1993).
 
Destinul Ale?ilor (al str?mo?ilor no?tri) se împlete?te întotdeauna cu sensul mistic al m?rturisirii, cu sensul unic al existen?ei în care se întrupeaz? eroismul dac ?i dreapta credin?? jertfelnic?: „Îngem?na?i cu eternitatea, strig? înfiorat, dar cu pio?enie nemuritorul Vasile Marin, mor?ii no?tri, din lumea lor de dincolo, ne ocrotesc ?i ne îndreapt? pa?ii... Mormintele lor sunt pretutindeni; ele alc?tuiesc punctele cardinale pentru geografia spiritualit??ii române?ti... Ei sunt izvorul de via?? etern? pentru sufletele noastre... Purt?m cu to?ii c?ma?a ?esut? din firele nev?zute ale jertfei lor”. (Vasile Marin în Cuvântul Arge?ului, 20 Martie, 1936). Gena Eroului, a Martirului, a Sfântului, a M?rturisitorului este Jertfa divin? ce s?l??luie?te în Obâr?ia dumnezeirii, de unde a purces prin Voia Atotcreatorului în Chipul d?ruit primului Om creat ?i prin el tuturor celorlal?i oameni. În fiecare om exist? deci sâmburele jetfei, dar în cei care-?i atrofiaz? Chipul prin ruperea definitiv? de Dumnezeu, sâmburele seac?, astfel încât jertfa nu rode?te ?i nu înmugure?te niciodat?. Acest privilegiu divin revine numai celor Chema?i ?i Ale?i dintre fiii omenirii, care se des?vâr?esc prin fapte deosebite, supreme.
Mântuitorul Cosmosului-Iisus Hristos, ca Dumnezeu adev?rat ?i Om adev?rat a îndumnezeit Jerta, f?când-o Hristic?, Mistic?, Spiritual? ca un Dar Ceresc celor mai Ale?i Fii ai S?i dup? har, dar ?i ca o condi?ie absolut? a mântuirii omului-cre?tin. Caracteristica divin? a Jertfei mistice este deci, acceptarea ?i împlinirea ei spiritual? prin credin?? ?i iubire ca f?când ?i fiind totodat? Voia lui Dumnezeu. Demnitatea noastr? spiritual? a dacoromânilor prezen?i în con?tiin?? const? în a-I mul?umi lui Dumnezeu pentru Ale?ii Neamului nostru pentru Slava pe care le-a acordat-o în ve?nicie, prin a-i cinsti permanent, prin a-i m?rturisi continuu, prin a-i iubi neîncetat.
 
Slav? lui Dumnezeu, Fecioarei, Sf. Vasile cel Mare ?i Ale?ilor no?tri!
(din ciclul „Filocalia suferin?ei ?i a jertfeiI”)
Dacoromânia, Brusturi-Neam?, 31 decembrie 2014
 
footer