Revista Art-emis
Un fiu ales al Daciei Mari - Gabriel Artur Silvestri PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 03 Decembrie 2014 15:16

Artur Silvestri„Sunt con?tient de natura mesianic? a Credin?ei ortodoxe ?i vreau s? slujesc acestei Credin?e în mod des?vâr?it pân? la moartea mea. Îi iubesc pe oameni ?i, pentru mântuirea lor, urmez drumul Crucii”. (Sf. Valeriu Gafencu)

Zorii prim?verii anului 1953 a adus familiei de munteni cre?tini din Vla?ca, Alexandru ?i Georgeta-Elisabeta, un M?r?i?or divin, un suflet cu har: pruncul Gabriel. Toat? copil?ria sa a fost o Dumbrav? minunat? a bucuriei. Educa?ia i-a fost c?l?uzit? de fiin?ele cele mai dragi: Mama ?i Bunica-D?sc?li?ele de mare voca?ie, care i-au s?dit în suflet dorul de Dumnezeu, de ?ar? ?i de carte. Ca elev ?i student a fost eminent, dar a avut ?i privilegiul unor Dasc?li minuna?i, precum ?i spiritul tat?lui-scriitor care a ars pentru el toat? via?a. Cunoscut sub pseudonimul literar Al. T. Dr?g?nescu, tat?l s?u ne m?rturise?te: „A?a cum îl ?tiu pe Gabi din primele clipe con?tiente ale vie?ii sale ?i din to?i anii în care a scris ?i a publicat, î?i dorea o Românie cunoscut? în lume, o Românie în care scriitorii s? ocupe locul ce-l merit?. O Românie liber?-a?a cum istoria str?veche o atest?”.[1] Tinere?ea petrecut? la Revista Luceaf?rul al?turi de bunii s?i colegi de litere, de condei, consacra?i, l-au umplut de lumin?, de bun?tate, de farmec, de ambi?ie, de m?rinimie, uneori de triste?e, de succes, de curaj, de rafinament, de bucurie, de responsabilitate, dar ?i de dor ?i cinstire pentru Marele s?u Neam. M?re?ia unui Om ales înflore?te din aura Chipului în care se reflect? harul Duhului Sfânt prin care odr?slesc virtu?iile morale ale Asem?n?rii întru Atotcreator, prin mireasma îndumnezeirii sale: din Adev?rul lui Dumnezeu spre slava Neamului Dacoromân, din sânul poporului spre sufletul s?u, din con?tiin?a Na?iunii spre ra?iunea sa, din credin?a Str?bunilor spre n?dejdea sa, din jertfa Str?mo?ilor spre dragostea sa, din în?elepciunea Logosului divin spre darul s?u creator, din Milosârdia Fecioarei spre frumuse?ea Patriei dragi, din R?scump?rarea Mântuitorului Hristos spre învierea vie?ii în cadrul Cetei Alese: „Via?a noastr? nu a fost f?cut? ca s? ne plângem ?i ca s? ne gândim, precum cei ce aduc prigoana, r?ul ?i destr?marea, la toate cele trec?toare, ea ni s-a dat ca s? ne str?duim s? devenim, în felul nostru, model ?i exemplu, iar numele bun ?i fapta bun?, oricât ar fi, în propor?ie, de m?runt? ?i oricât de indefinit?, sunt cele ce ne vor salva de la uitare ?i de la Moartea Definitiv?. Noi am aflat – câteodat? f?r? s? avem nevoie de cuvinte, c?ci poate doar ni s-a ?optit sau exist? în tiparul ce ne-a f?cut posibili-c? dincolo de lumile amestecate ce ne înconjoar?, exist? ?i st?ruie?te o Românie Tainic?, de unde am ie?it la o vreme ?i unde ne vom întoarce ?i noi, la o vreme, adormind pân? când suna-vor trâmbi?ele Judec??ii de Apoi. În acea lume sunt to?i cei despre care, în ?oapt? sau în gând, facem adesea pomenire, c?ci sunt P?rin?ii no?tri, oameni buni...”.[2]

Prietenul drag care l-a vegheat, l-a alinat, l-a alintat, l-a încurajat, l-a sprijinit, l-a iubit, Mariana Br?escu-Silvestri îi ?ine permanent aprins? candela sufletului lui: „Cu eforturi sisife se str?duia s? înl?ture uria?a stânc? a nep?s?rii, a del?s?rii, a ignor?rii valorilor na?ionale, a dezn?dejdii marginaliza?ilor oricât de valoro?i, a c?ror vin? nu era decât aceea c? nu f?ceau parte din corul corect politic indiferent fa?? de cine, indiferent fa?? de ce moment. Artur Silvestri s-a stins ca un martir, ca un c?lug?r laic care î?i luase de bun? voie asupra sa povara gre?elilor timpului s?u ?i sub aceast? povar? care pân? la urm? l-a strivit, încerca îndreptarea”.[3] Nu, Doamn? Mariana Silvestri, Stânca nu l-a strivit, fiindc? el, Artur, devenise muntele unde s?l??luia C?lug?rul Gabriel, cu spiritul, cu harul, cu lumina, cu ruga ?i cu d?ruirea sa, slujind Faptele Mari ale Omului Mare într-o Dacie Mare, ?i îndemnându-ne pe noi Ucenicii lui s?-l cinstim, s?-l pre?uim ?i s? le continu?m permanent cu demnitate ?i onoare în Duhul Ortodoxiei str?mo?e?ti.

Un alt fiu al Daciei Mari, scriitorul Ion Marin Alm?jan l-a surprins pe Artur Silvestri îmbr??i?at de Neam în aura de: „mare patriot ?i c?rturar român, scriitor, filosof al culturii, editor ?i publicist de elit?, creatorul re?elei de publica?ii electronice Intermundus Media”.[4] În comuniunea cu harul hristic, omul cre?tin î?i define?te esen?a sa ortodox? sl?vind: adorarea lui Dumnezeu, cinstirea pentru Înainta?i cei Mari, recuno?tiin?a Elitelor spiritual-religioase, flac?ra comuniunii întru iubire, mireasma misiunii întru adev?r, voca?ia alegerii în lumina crezului ?i autoritatea conducerii de a?i asuma jertfa, vrednicia ?i responsabilitatea întru zidirea Panteonului sacru al Neamului nostru: „Pentru mine, care tr?iesc numai ca s? scriu, toate aceste sim??minte se r?sfrâng în n?zuin?a de a mai face s? existe înc? o carte ?i înc? una, ?i înc? una. Iar faptul însu?i c? acestea se nasc echivaleaz? cu încredin?area unei datorii ce s-a îndeplinit în felul ei, oricât de pu?in semnificativ, c?ci important ar fi, pân? la urm?, c? ele vor exista. ?i mai mult ca sigur c? vor face bine cuiva, cândva, într-un loc oarecare de pe P?mânt”.[5] Scoborâtor din zenitul demnit??ii zamolxiene protostr?bune, Gabriel Artur Silvesti a re-aprins prin suferin?a, jertfa ?i d?ruirea sa pentru cultul ?i cultura Neamului, flac?ra în „Constela?ia Luceaf?rului”, în care s? str?luceasc? permanent ?i dumnezeie?te Icoana României Tainice.

Un fiu str?lucit al Na?iunii noastre, un tr?itor profund al Bisericii celei Una, un ctitor de suflete, profesorul ?i doctorul Pavel Chiril?, f?când radiogafia spiritual? a Neamului se raporteraz? ?i el ?i ne raporteaz? ?i pe noi ce-i responsabili ?i asuma?i hristic ca tr?ire, la o Românie Tainic?, la o Românie Mistic?: „Totu?i, România are înc? un destin imprevizibil, datorit? celui mai mare num?r de biserici ?i m?n?stiri construite ?i raportate la num?rul de locuitori, fa?? de alte ??ri europene, datorit? num?rului mare de martiri din închisori, datorit? pustnicilor care exist? în România (chiar mai mult decât cred ierarhii) ?i care tr?iesc în ascez? maxim?, dându-?i via?a Mântuitorului în post ?i rug?ciune, datorit? unor cre?tini simpli-marele anonim-care umplu bisericile Duminica, datorit? unor preo?i s?raci care liturghisesc cu bucurie ?i f?r? cârtire în parohiile lor”.[6]    Criticul literar Nicolae Georgescu, un bun prieten ?i colaborator de seam? al eruditului filosof al culturii, releva faptul c?: „Artur Silvestri este unul dintre cei care au con?tientizat, au individualizat un curent de idei, un grup alc?tuit din indivizi care uneori nici nu se cuno?teau între ei. Este ceea ce, în sociologie, se nume?te o ?coal? de gândire: intelectuali r?spândi?i pretutindeni care se reg?sesc în modul de a în?elege realitatea”.[7] Sub „Lampadarul Luceaf?rului” unde Gabriel Artur Silvestri a aprins lumina în crea?ia multor scriitori afla?i sub vremea Orizonturilor ro?ii, asupra sa s-a ab?tut taifunul autocroni?tilor, al paradoxului: c?r?ile lui trudite cu migal?, cu bun? întocmire, r?mân nepublicate mult timp.

Gabriel Artur Silvestri-unul dintre desc?lec?torii protocronismului culturii vechi cre?tine ?i a celei clasice valoroase a b?t?torit potecile istoriei scotocind dup? chipurile luminate ale Elitei Neamului Dacoromân acoperite de lutul nep?s?rii, de negura uit?rii ori de îngroparea de c?tre pigmeii ?i epigonii Literaturii române, recuperând sau descoperind valorile nemuritoare ale spiritualit??ii cre?tin ortodoxe, (cum m?rturise?te eminescologul Theodor Codreanu) ca: opera protoromânului Martinus de Bracara (sec. VI d. Hr.) sau opera Voievodului Dobrogei-Ioancu (sec. XIV), s-a aplecat, asupra Arhetipului C?lug?rilor sci?i, a sprijinit cercet?rile ?i traducerea Codexului Rohonczi de c?tre Viorica En?chiuc, a înfiin?at edituri ?i publica?ii etc. Toate acestea i-au adus multe prietenii, a format în jurul s?u o adev?rat? mi?care na?ional? în cultur?”.[8] Noul „Cristofor Columb” al Noii Geografii Literare, s-a reg?sit pe sine în atitudinea creatoare îndrumându-?i pa?ii c?tre Biserica neamului ctitorind în chipul Mitropolitului Ardealului Antonie Pl?m?deal?, Modelul Omului Mare: „În lumea în care tr?im (m?rturise?te P?rintele Profesor Theodor Damian), unde valorile autentice se pierd pe zi ce trece, unde meschin?ria, vulgaritatea, învârteala ?i alte atitudini asemenea acestora sunt în plin? ascensiunne, ideea de model în primul rând ?i apoi cea de om mare, îmi apar ca fiind imperative morale absolut necesare azi, când societatea în care tr?im este în deriv?. Conceptul de model al omului mare sun? a fi menit s? salveze o civiliza?ie, fie c? Artur a inten?ionat asta sau nu, fie c? a spus-o ?i deci a con?tientizat-o, fie c? doar a intuit-o”.[9]

Reputatul sociolog, critic ?i scriitor Adrian Dinu Rachieru îl contureaz? pe Micul C?linescu astfel: „Cu gust semi-profetic, Artur Silvestri palpa originismul cultural, umplea goluri, eviden?ia ?i r?spunsul autohton”. [10]    Dincolo de jertf? ?i iubire, într-un Peisaj l?untric al unor Galaxii paralele, poeta ?i prozatoarea Melania Cuc, brodeaz? chipul Maestrului: „Artur Silvestri avea caracter, avea cuvânt de onoare ?i se bucura cu adev?rat s? d?ruiasc?, nu s? primeasc?... Ve?nicirea lui este r?spândit? în monadele pe care le-a împ?r?it ca un nabab prin toat? România Tainic?-o ?ar? care îi apar?ine... Artur Silvestri a fost un semn de la Dumnezeu pentru a ne demonstra c? totul ?ine de noi, de verticalitatea cu care privim lucrurile esen?iale... S-a frânt ca o prescure, pentru noi, fiecare”.[11] Unul dintre Marii Duhovnici ?i M?rturisitori ai Ortodoxiei, p?timitor al prigoanelor ?i persecu?iilor atee din veacul al XX-lea, P?rintele Arhimandrit Arsenie Papacioc ne arat? m?sura tr?irii cre?tinului autentic, a ortodoxului mistico-ascetic prin excelen??: „Nu este vorba de cum tr?ie?ti, ci ce tr?ie?ti”, c?l?uzire care vine dup? îndemnul l?sat de unul dintre Stâlpii Bisericii lui Hristos, Sfântul Maxim M?rturisitorul (+662): „Rugându-v? s? face?i ?i s? lucra?i cele bune tuturor oamenilor cu luare aminte, ?i cu mult? cercare, ?i f?cându-v? tuturor toate, dup? cum are nevoie fiecare dintre voi”. [12]   Binecunoscutul istoric din Bremen-Germania, Viorel Roman, clarific? lucrurile în simplitatea lor profund?: „România Tainic? a lui Artur Silvestri refuz? în mod categoric formele f?r? fond, care domin? ?i ast?zi pia?a ideologic? de la Por?ile Orientului. Convins c? nu trebuie s? ne ploconim pentru a avea dreptate, el c?uta r?d?cinile culturii ?i civiliza?iei românilor ?i lupta pentru dep??irea superficialit??ii ?i a occidentaliz?rii f?r? noim? a ??rii”.[13] „Mul?i oameni de cultur?, arti?ti ?i creatori (remarca renumitul medic ?i scriitor Dimitrie Grama), sunt limita?i de un egoism feroce ?i de invidie ?i tocmai aceste manifest?ri nefaste Artur a încercat s? le combat? prin atitudinea sa altruist-superioar?...M-a impresionat mult la Artur dragostea lui fa?? de originea ?i istoria românilor ?i, ca o continuitate normal? a acesteia, angajamentul lui în toate problemele de p?strare ?i afirmare a tot ceea ce este frumos ?i bun la români”.[14]

Marele Pedagog român Virgiliu Radulian. colaborator ?i sus?in?tor al filosofului culturii, conchidea c?: „Artur Silvestri avea sentimentul responsabilit??ii vremurilor ce le tr?im. Cred c? a fost o f?clie a contemporaneit??ii noastre... A fost întotdeauna drept ?i demn, om luminos, credincios, optimist ?i senin suflete?te, încrez?tor în puterea binelui ?i a credin?ei, smerit ?i modest, muncitor ?i harnic, d?ruit total cauzei românismului, a na?iei noastre... L-a? compara cu Dimitrie Cantemir pentru spiritul lui enciclopedic, cu Eminescu pentru for?a sentimentului ?i cu oameni de ?tiin?? ca George Emil Palade, pentru asiduitatea studiului, a document?rii...”.[15]    Poetul, eseistul ?i jurnalistul Lucian Hetco-redactorul ?ef al revistei Agero – Stuttgart – Germania, consemna la rându-i: „Având con?tiin?a nem?rginirii, a eternit??ii, a tragismului intelectualului român, opera lui Artur Silvestri-?i nu m? refer aici doar la cartea scris?, ci în special la fapta Omului Mare ce a fost-nu mai este ast?zi nici tainic? ?i nicidecum ascuns?, ori de factur? dizident?, ci este de acum înainte un punct de reper pentru orice intelectual ce se respect?, chiar ?i pentru cei ce i-au purtat sâmbetele”.[16] Poeta ?i prozatoarea cre?tin? Mariana Gurza, îl surprinde pe Artur în nimbul s?u mistic: „Avem nevoie de o « hran? a spiritulu »i ?i Artur Silvestri a în?eles acest lucru. Într-o lume în care criza moral? se adânce?te, dânsul a vrut s? ne preg?teasc? pentru suflet... Îl vedeam în noapte ca pe un c?lug?r venit din alt? lume, aplecat spre c?r?i vechi, spre chipuri domne?ti ce au f?cut istorie. O minte luminat? ce încerca s? vad? dincolo de noi, via?a. Era ca o rug?ciune în noapte pentru noi care trudeam în sa. O voce puternic?, un suflet cald, o modestie neîn?eleas? decât la schiturile din mun?i. Parc? începusem din nou s? înv?? s? merg, s? v?d, s? citesc. Se crease o armonie a clipei care este unic?. Eram mereu elev? în fa?a dasc?lului gata s? beau din apa fântânii plin? de în?elepciune. Dragostea de neam, de ?ar? ?i de loc mi le puteam exprima. Am putut s? m? întorc în timp, pentru a vedea drumul mo?ilor mei marca?i de trecerea timpului. Mereu g?seam elemente comune. Ceva dincolo de om, dincolo de spa?iu ?i timp... Întâlnirea mea cu Artur Silvestri a fost un dar de la Dumnezeu... A « zidit » ceva în noi, a înve?mântat în straie ale biruin?ei”.[17] Cunoscutul eminescolog ?i poet Teofil R?chi?eanu referindu-se la lupta, elanul, zelul, buna credin?? ?i con?tiin?a de foc a Dacului ce ardea pentru Neam, pentru ve?nicie afirm?: „Artur Silvestri a fost un om cu idei mari, o personalitate complex?, din stirpea marilor no?tri enciclopedi?ti, de tipul lui Ha?deu, Pârvan sau Eliade”.[18] Tor?a spiritului, vehemen?a luptei pentru cinste, dreptate, cre?tinism, onoare, adev?r, demnitate ?i locul arhimeritoriu al Na?iei noastre în lumea Culturii ortodoxe universale, convingerea în puterea harului sfânt care nu i s-a luat Neamului drag, l-a angajat pe Românul Gabriel Artur Silvestri la o responsabilitate moral-religioas? prea înalt?, cât divinul Cehl?u. Nu întâmpl?tor Artur era fascinat ?i mândru de acest Kogaion dac al nemuririi noastre. „Scrierile sale, m?rturise?te scriitoarea noastr? românc? din Canada-Elena Buic?, adev?rate str?fulger?ri de idei cu în?elesuri adânci în care binele este înfr??it cu frumosul, impresioneaz? ?i prin demnitatea mesajului. A fost un om profund religios. Religia a fost axa scrierilor ?i a vie?ii sale”.[19] Eseista ?i poeta Maia Cristea-Vieru ne îndeamn? s?-l îmbr??i??m pe Artur Silvestri ca fiind: „a fost ?i va r?mâne un far, unul dintre cele mai minunate modele umane ale acestei epoci, în care tocmai modelele ?i caracterele lipsesc”.[20]    Ca o ml?diere a spiritului, Gabriel înflorea în oamenii pe care ?i-i alegea cu migal?, cu dorire, cu duh, îi s?dea apoi în sufletul s?u pentru a înmiresma Marea Gr?din? a Maicii Domnului nostru.

Gabriel Artur Silvestri era con?tient c? Neamul nostru care f?cea parte din prima Familie a lumii, din Zorii Crea?iei, binecuvântat? de Bunul Dumnezeu prin înse?i numele care i le-a dat: pelasg, trac, scit, bes, agatâr?, get, ilir, dac, român, nume care a odr?slit în întreaga omenire, re-nume care a cunoscut cel dintâi Scrisul, Cultura, Monoteismul, Monahismul, Mistica isihast?, În?elepciunea B?trânilor, Sibilele-profetese, Siha?trii ?i Schivnicele nemuritoare nu putea deci, s? nu aib? Tezaurul Izvoarelor sale scrise, chiar dac? nemurirea s?l??luia pururea în faptele m?re?e ale Marilor Daci. Bunul Dumnezeu-Ziditorul a toate ne-a h?r?zit ca Neam o Aur? special?, cu harismele ei divine, deosebite de alte na?ii ?i anume: Autoritatea demnit??ii spiritului ca apoteoz? Domneasc?, de a conduce, de a c?l?uzi, de a dobândi iubirea dumnezeiasc? ?i de a o împ?r?i tuturor. Nu aveam nevoie s? devenim imperiu ca s? o demonstr?m sau s? o certific?m în scris. Trebuia doar s? ne p?str?m fidelitatea fa?? de Atotcreatorul, menirea ?i d?ruirea noastr? în lume. M?re?ia noastr? spiritual? era atât de înalt? în omenire, încât ar fi fost dezonorant pentru Noi s? râvnim la orice, altceva sau la oricine, altcineva.

Ale?ii Fii ai Daciei Mari-ilu?trii traco-dacologi ?i urma?ii urma?ilor lor, începând cu: Hestia, Zamolxis, Orfeu, Burebista, Deceneu, Decebal, Socrate, Herodot, Sfin?ii Apostoli: Andrei, Pavel, Ioan, Filip, Marcu, Matei, Luca; Marii sfin?i P?rin?i ?i Împ?ra?i: Ioan Gur? de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Nicolae de Mira-Lichiei, Sf. M. Mc. Gheorghe, Sf. M. Mc. Dimitrie, Sf. M. Mc. Mina, Sf. M. Mc. Pantelimon, Maxim M?rturisitorul, Ioan Damaschin, Ioan Casian, Gherman, Timotei I, Alexandru Macedon, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Justinian cel Mare, Heraclius, Asan I, Petru ?i Ioni?? Caloian-Asan; Marii Voievozi: Mircea cel B?trân, Neagoe Basarab, Vlad ?epe?, ?tefan cel Mare, Petru Cercel, Mihai Viteazul, ?erban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Tudor Vladimirescu, Nicolae Mavrocordat, Grigore al III-lea Ghica, Regina Maria, Prin?ii: Nicolae I, Alexandru Ghica, Alexandru Cantacuzino, Gheorghe Cantacuzino-Gr?nicerul, Mihail Sturdza, Gheorghe Br?tianu, prin?esa Ileana-Maica Alexandra; Ierarhii de seam?: Niceta de Remesiana, Nicolae Olahus, Andrei ?aguna, Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanu, Melchisedec ?tef?nescu, Visarion Puiu, Gurie Grosu, Bartolomeu St?nescu, Efrem En?chescu, Irineu Mih?lcescu, Justinian Marina, Nestor Vornicescu ?i to?i ceilal?i dimpreun? cu dân?ii, tr?itori ?i jertfitori; Marii c?rturari, pedagogi, poe?i, filosofi, istorici, arti?ti ?i preo?i: Xenopol, Ha?deu, Nicolae Densu?ianu, Gheorghe Laz?r, Mihail Eminescu, Mihail Kog?lniceanu, Nicolae Paulescu, Vasile Pârvan, Al. Papiu Ilarian, Gheorghe Manu, Corneliu Z. Codreanu, Ion I. Mo?a, Vasile Marin, Nicoleta Nicolescu, Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Ioan Ianolide, Ion Banea, George Usc?tescu, Horia Sima, Vasile Cristescu, Ion Nistor, Ioan Lupa?, Ion Moga, ?tefan Pascu, Dan. R?dulescu-Weg, D.D. Ro?ca, Constantin Papanace, P.P.Panaitescu, Simion B?rnu?iu, Simion Mehedin?i, Ciprian Porumbescu, Constantin Brâncu?i, Maria T?nase, George Enescu, C. R?dulescu-Motru, Faust Br?descu, Romulus Vulc?nescu, Mircea Nicolau, Iordache Nicoar?, Traian Golea, Dimitrie G?zdaru, Ion Claudian, Constantin Gane, Silviu Dragomir, Iuliu Moldovan, Platon Chirnoag?, Aristide Zdru, Dan Botta, Gh. Buzatu, Traian Cotig?, Gheorghe Furdui, Mircea Dumitrescu, Alexandru Pop?or, Mircea Mor?r?scu, Gheorghe Grecu, Gheorghe Jijie, Zaharia Marineasa, Sf. Nicodim de la Tismana, Diac. Coresi, Pr. Dumitru B?la?a, Pr. Dimitrie Bejan, Pr. Ilie Imbrescu, Pr. Ilarion Felea, Pr. Vasile ?epordei, Pr. Sergiu Ro?ca, Ierom. Gheorghe Ghelasie, Pr. Constantin Galeriu, Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Arhim. Arsenie Boca, Arhim. Arsenie Papacioc, Pr. Vasile ?i Haralambie Vasilache, Ierom. Victor Bli?, Nicolae Gai??, Dimitrie-Ciolanu, Antonie Grigora?, Stavrofora Nectaria, Stavrof. Nicodima Vasilache, Stavrof. Veronica Gur?u, Maica Mihaela Portase, Maica Mihaela Iordache, Arhim. Nil Doroban?u, Arhim. Nicodim M?ndi??, Arhim Mina Dobzeu, Arhim. Iustin Pârvu, Pr. Vasile Boldeanu, Pr. Constantin Sârbu, Pr. Ioan Gl?jar, Arhim. Ioanichie B?lan, Ieroschimonahul Daniill Tudor, Teodor M. Popescu, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Mircea Vulc?nescu, Ovidiu G?in?, Ovidiu Papadima, Ioan Petru Culianu, Petre ?u?ea, Ernest Bernea, Vasile B?ncil?, Radu M?rculescu, Vladimir Dumitrescu, Vasile Conta, Ilariu Dobridor, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Pan. Vizirescu, Sextil Pu?cariu, Gherghe Sofronie, Aurelian ?i Traian Iona?cu, Emil ?i Iuliu Ha?ieganu, Eugeniu Speran?ia, Maica Teodosia Zorica La?cu, Anastasia Sica Popescu, Aron Cotru?, Ioan Alexandru, Vasile Posteuc?, Virgil Mateia?, Virgil Maxim, Andrei Ciurunga, Dumitru Leontie?, Octavian Goga, Mihai R?dulescu, Nicolae Stroescu-Stâni?oar?, Dan Lucinescu, Monahul Ioasaf, Pr. Gheorghe Dinc?, Demostene Andronescu, Gheorghe Iscru, Ioan Scurtu, Radu Teodoru, Ion Vl?duc?, Gh. Jipa Rotaru, Marin Naidim, Cornel Bîrsan, Drago? Vasile Pâslaru, Mircea Platon, Tudor V. Cucu, Petre C. Baciu, Ion Coja, Ilie Tudor, Dan Puric, Aspazia O?el- Petrescu, Dinu Zamfirescu, Vasile Parizescu, Vasile Danion, Pavel Chiril?, Costion Nicolescu, R?zvan Codrescu, Sorin Dumitrescu, Viorica En?chiuc, Alexandru Nemoianu, George Roca, Gheorghe ?eitan, Adrian Botez, Pr. Mihai Andrei Aldea, Gabriel Bohol?, Mugur Vasiliu, Theodor Codreanu, Ion M?ld?rescu, Radu Mihai Cri?an, Ben Todic?, Radu Boti?, Dimitrie Grama, Florentin Smarandache, Ioan Micl?u, Mariana Gurza, Aurelia Satc?u, Dumitru Ionescu, Marius Finca, Maica Onufria Codreanu, Maica Gregoria, Vasile Manea ?i atâ?ia al?ii la fel de Mari, M?rturisitori ?i Martiri, ?tiau ?i ?tiu de marele atentat al Apusului, al Ocultei, care a încercat s? frâng? spiritul nemuritor al Daciei Mari, prin distrugerea Izvoarelor scrise care, atestau identitatea, cultura ?i continuitatea spiritual? a Neamului nostru Dacoromân, sc?pând de la pieire doar p?rticele de fragmente împr??tiate în vasta oper? clasic? a omenirii. Du?manii din l?untru ?i din afar? au distrus cea mai mare parte a izvoarelor scrise, dar geniile, eroii, martirii, cuvio?ii ?i sfin?ii au m?rturia Neamului scris? în ceruri, unde cei r?i nu pot niciodat? ajunge.

Marele General, om de ?tiin??, scriitor, pictor Vasile Parizescu i-a conturat cu mult sârg ?i c?ldur? sufleteasc? portretul-icoan?: „A strâns bucurie cu bucurie, fericire cu fericire, lacrim? cu lacrim? ?i le-a prins în sufletul s?u dogoritor, însetat ?i luminat ca izvoarele unui fluviu ?i ca str?lucirea unui r?s?rit, într-un ocean de ceruri, într-un imposibil finit al infinitului ?i, toate, nu m?rg?ritare, nu diamante, nu stele, ci p?mânte?ti împliniri, de la începuturi ?i pân? departe, încoace, spre zilele ?i timpurile noastre de oameni mode?ti în aparen??, dar cu suflete ?i min?i luminate, oameni care au reu?it s? strâng? ?irurile gândurilor sc?pate, ca prin minune, din subcon?tientul lor, în istorii ?i crea?ii ale semenilor din mo?i-str?mo?i afla?i pe meleagurile Gr?dinii Maicii Domnului. A strâns cu migal?, ardoare ?i r?bdare toate gândurile bune legate de crea?ia poporului nostru, de patrimoniul lui, de esen?a r?d?cinilor lui ?i de inima istoriei lui zbuciumate, pline de biruin?e nemaiîntâlnite în alte istorii, dar, din p?cate, nescrise ?i ne?tiute decât din rarele impresii cuprinse în marile cronici ?i documente a?ternute de pu?inele personalit??i str?ine, care, cu mult? dreptate în suflet, nu se temeau s? scrie despre acel neam ce ocupa teritoriul de la Nistru pân? la Tisa ?i spre nord ceva, ?i spre sud mai mult, ?i care întindea simbolica hor? a sacrificiului propriu, pentru a st?vili n?vala hoardelor sângeroase cu suflete crude de diavol. A strâns cu pasiune, cu grij? de p?rinte, cu grij? de apostol, toate rândurile scrise de al?ii-mari oameni dota?i ?i patrio?i-publicându-le unde reu?ea, cu sacrificiul s?u material, numai ?i numai s? nu se piard? acele pietre pre?ioase ale românismului, ale noastre, ale tuturora ?i care compuneau patrimoniul sfânt al oamenilor n?scu?i pe aceste meleaguri de peste dou?zeci de secole-cunoscând matematic ce va fi în viitor, c? na?iunea noastr? nu va disp?rea ?i c? acesteia trebuie s?-i r?mân? simbolica avere, cl?dit? împreun? cu ceilal?i, ?i de el-de acel om care, cu eforturile min?ii sale ?i-a transcris pe foaia alb?, ne?tiutoare, valoarea scriiturii ce se va a?terne, înnegrid-o cu semnele venite de undeva, de un « undeva » ne?tiut, transmis de Unica voin?? Dumnezeiasc? celui ales pentru a întregi patrimoniul cu peste 200 de cercet?ri ?i studii de istorie literar? român?, cu peste 50 de c?r?i ?i mai mult de 2 500 articole de promovare a culturii”.[21]

Dimensiunea spiritului s?u multidimensional prin binecuvântarea ?i harul Logosului l-a concretizat în ctitor al Culturii dacoromâne, conferindu-i autoritatea misionar? de Apostol al spiritualit??ii. Omul de crea?ie: Dasc?lul, Geniul, Duhovnicul, Sfântul, potrive?te, f?ptuie?te ?i înnoie?te sensul spiritual al Culturii Na?iei sale, dându-i m?re?ia, func?iunea ?i dimensiunea unei ordini superioare universale: „În acest fel, sublinia Marele filosof cre?tin Ernest Bernea, a f?ptui înseamn? a fi activ interior, a rodi pe calea credin?ei ?i dragostei, înseamn? crea?ie. Fapta în în?eles de colaborare a omului la opera lui Dumnezeu este legat? de sensul adânc ?i permanent al trecerii omului prin lumea aceasta. Omului nu-i este îndeajuns s? cunoasc? cuvântul lui Dumnezeu, nu-i este îndeajuns s? aib? credin?? ?i s? de-a ascultare înnoirii, ci trebuie s? lucreze neobosit, s? fie « un împlinitor cu fapta »”. [22]Urmând Calea care str?lumina Modelul omului mare, Gabriel Artur Silvestri a mers pân? la cap?t, redându-ne ?i înfiindu-ne Frumuse?ii României cre?tine cunoscute ?i necunoscute în toat? splendoarea ei: „A?adar, precum o ?ar? are bog??ii naturale, spune marele Fiu cre?tin ortodox al României Tainice Dan Puric, tot a?a are ?i bog??ii suflete?ti. Iar aceste bog??ii suflete?ti care ?â?nesc la suprafa?? în credin?a, tradi?ia ?i cultura ?i în final, în spiritualitatea unui neam, dau sens acestui popor în lume. Lovind în ele înseamn? c? vrei s?-l sco?i din istorie. Haide?i s? ne lu?m libertatea s? le ap?r?m! C?ci ce sunt, în ultim? instan??, credin?a, tradi?ia ?i cultura noastr?, dac? nu acele neclintiri suflete?ti de care ne-am ag??at dispera?i la vreme de furtun?!? Ele sunt acele rosturi adânc izb?vitoare care ne-au refuzat virtutea de a rezista politic la suprafa??, în v?zul lumii, pentru a ne d?rui voca?ia str?mo?easc? de a d?inui ca neam, pe dedesubt, în v?zul lui Dumnezeu”.[23] În ceea ce m? prive?te m?rturisesc c? personal nu l-am cunoscut pe Gabriel Artur Silvestri-P?rintele meu spiritual în Taina voca?iei scrisului.

În sih?stria mea din Cetatea lui Bucur, comunicam în tain? cu Dumnezeu, cu Neamul meu ?i cu poporul drept m?ritor cre?tin prin adorarea Mântuitorului, prin supravenerarea Maicii Domnului, prin aleasa venerarea a Sfin?ilor ?i Martirilor, prin c?utarea ?i cunoa?terea M?rturisitorilor afla?i în via?? ?i prin ei, a celor urca?i la ceruri, prin cinstirea Marilor înainta?i de pe fiecare treapt? de misiune, voca?ie, jertfire ?i slujire a Neamului ?i a lui Dumnezeu. Referirile mele în scris, în manuscris, despre diversitatea lucrurilor ?i a esen?elor lor, însumau cca. 3000 de pagini, dup? 30 de ani de informare, de c?utare, de selectare a valorii, de g?sire, de aflare a tuturor lucrurilor care sunt circumscrise Lui, în ?i prin Hristos, manuscrise în stare latent?, spontan?, puse la dospit poate, dar sub sigiliul smereniei. Numai c?, Dumnezeu a vrut altfel: l-a h?r?zit pe ArturSilvestri s? m? caute... De fapt înainte ca Artur s? purcead? la drum în aflarea mea, eu deja plecasem mai de mult în calea sa, prin interferen?a ?i comuniunea cu multe locuri ?i personalit??i pe care Dacul Gabriel Silvestri le-a îmbr??i?at cu c?ldur? ?i suflet. Ceea ce pot spune în încheierea acestei prime p?r?i a studiului, responsabilit??ii ?i m?rturisirii mele de credin?? ortodox?-literar? este urm?torul lucru:

Gabriel Artur Silvestri este permanent cu noi, al?turi de Marii Lumin?tori ai Neamului nostru ortodox dacoromân, veghindu-ne, c?l?uzindu-ne, îndrumându-ne ?i bucurându-se de bucuria noastr? care se r?spânde?te în tot mai mul?i Ucenici ai spiritului filocalic biruitor. Bunul Dumnezeu s?-i mântuiasc? sufletul. Amin! (Ciclul: Filocalia Suferin?ei ?i a Jertfei)
----------------------------------------------------
[1] Artur Silvestri. A?a cum l-am cunoscut. Vol. 1, Ed. Carpathia, 2010, p. 234.
[2] Artur Silvestri. A?a cum l-am cunoscut. Vol. 1, Ed. Carpatia, 2010, p. 17.
[3] Artur Silvestri-Fapta Cultural?. Ed. Carpathia, 2009, p. 8.
[4] Ibid. p. 24.
[5] Ibid. p. 27.
[6]Prof. Univ. Dr. Pavel Chiril?-Întâmpl?ri din Biseric? ?i Spital. Dialog consemnat de R?zvan Codrescu. Ed. Christiana, Bucure?ti, 2014, p. 93.
[7] Ibid. p. 34.
[8] Ibid. p. 69. 
[9] Ibid. p. 76.
[10] Ibid. p. 96.
[11] Ibid. p.112-113, 125, 157.
[12] Arhimandrit Arsenie Papacioc-Singur Ortodoxia, Constan?a, 205, p. 82, 96)
[13] Ibid. p.130.
[14] Ibid. p. 151.
[15] Ibid. p. 158, 167.
[16]Ibid. p. 175.
[17] Artur Silvestri-A?a cum l-am cunoscut, op. cit. p. 201; M?rturii tulbur?toare, Carpathia, 2009, p. 155-156)
[18] Op. cit. p. 206.
[19] Ibid. p. 208.
[20] Ibid. p. 216.
[21] A?a cum l-am cunoscut. Op. cit. p. 98-99.
[22] Ernest Bernea, Îndemn la simplitate. Ed. Vremea, Bucure?ti, 2006, p. 56.
[23] Dan Puric-Suflet românesc. Bucure?ti, 2013, p. 130.
footer