Revista Art-emis
Profetismul lui Mihail Eminescu (2) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 19 Martie 2014 15:45
Eminescu-2„Eşti, Doamne bun, eu pământean şi rău,/ şi-n dragoste nu-Ţi seamăn, nici în milă./ Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,/ de par dospit din cer, nu din argilă./ Nu Ţi-am râvnit nici razele subţiri,/ nici tălpile străpunse sub piroane,/ Dar Tu mă faci părtaş în răstigniri,/ şi-Ţi tot îngân osânda din icoane./ Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut/ şi de-nvieri pe care nu le-aşi cere,/ nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut/ sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere?/ Cu necerşită slavă mă încarci/ şi-n cuie, când sfinţenia mă frânge,/ oftând mă uit la rănile-mi prea largi/ şi-Ţi cresc alături, sânge lângă sânge.”(Radu Gyr - „Identitate”)
 
O prezenţă de spaţiu şi o identitate de timp pentru Naţiunea noastră dacoromână este Ortodoxia, precreştină şi creştină, respectiv Cultura Duhului, adică spiritualitatea Tradiţiei străvechi belangino-zalmoxiene, care îşi are rădăcinile adânc înfipte în vrerea divină de a confirma ulterior spiritualitatea celei mai alese Naţiuni întru misiunea sa jertfelnic-hristică universală. Principiile călăuzitoare Destinului Neamului, vin chiar din faşa ontologico-divină, legănate în scutecele Aurorei monoteiste, prehristice care au fost promovate de marile personalităţi mesianice menite să contureze încreştinarea Filosofiei precreştine şi a Culturii duhului Neamului, celui ales întru slujirea Evangheliei - Filosofia şi Filocalia Dragostei dumnezeieşti a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Toate geniile şi personalităţile noastre savante din lumea teologică şi mireano-creştin-orotdoxă au înfăţişat sinergismul dintre literatura sacră pelasgo-protodacă şi cea geto-dacă, precreştină pe care le întâlnim ca armonie şi har, insuflate în filosofia zalmoxiană şi-n teologic-hristică a spiritualităţii propriu-zise, a Neamului nostru „predestinat” între destinele sacre ale omenirii. Din frumuseţe gândirii lor a izvorât mirul cugetării celor hărăziţi să-şi asume Destinul hristic al mărturisirii Adevărului, demnitatea strămoşească a dreptăţii şi eroismul Crucii, al Jertfei sfinte, al biruinţei mesianico-naţionaliste ca apoteoză a Învierii dacoromânilor.
 
De-a lungul tuturor generaţiilor Fiii Naţiunii - Chemaţi şi Aleşi şi-au sanctificat fiinţa, crezul, chemarea, lupta, misiunea, mărturisirea, dăruirea, sacrificiul întru Dumnezeu şi Neam prin har şi dragoste. Toate lămuririle istorice, certe, nepotrivnice, loiale adevărului, care au scăpat focului ucigaş, intenţionat sau profanării şi mistificării adevărului, concluzionează menirea vie ortodoxă şi frumuseţea erudiţiei lor creştine, ca sălaş al izvorului iubirii de Dumnezeu. Toate personalităţile dacoromâne profund spirituale, profund religioase şi-au proclamat principiile fundamentale ale catehismului lor ortodox, într-un naţionalism ecumenic, revelator creştin. Ei au folosit jertfa integrală ca metodă de lucru şi iubirea dăruirii ca pildă, ca o consfinţire a logicii, a esenţei lor creştine. De aceea întregul lor eroism mărturisitor este un catehism, propăvăduitor deplin al curajului, al sacrificiului şi sfinţeniei Dacoromânismului. Eroismul dăruirii chemate, al sfinţeniei asumate, nu este cel al trecerii prin timp, ci cel al veşnicei, divinei Învieri. Nu este sacrificiul unui trecut istoric scurs, în meandrele timpului, ci cel al devenirii unui prezent continuu spiritual, al unui torent înflăcărat şi etern în esenţă: Eroismul Elitelor Profetice Creştin Ortodoxe. Dezbaterea obiectivităţii tematicii lor uriaşe, ca: Dumnezeu, Omul, Logosul, Fecioara, Neamul, Natura, Lumea, Tradiţia, Datinile, Creaţia, Folclorul, Iubirea, Statul, Biserica, Clerul, Tineretul, Şcoala, Religia, Filosofia, Ţăranul, Familia, Politica, Ciocoismul, Monarhia, diferitele neamuri apropiate ori duşmane, cu toate încrengăturile ei, reclamă dimensiunea spirituală a Dascălilor, a Filosofilor, a Geniilor, a Eroilor, a Corifeilor, a Luceferilor, a Martirilor, a Sfinţilor, care au stat deasupra epocilor lor şi stau primeniţi pe pieptul Istoriei noastre cea de pe pământ şi din cer. Hărăziţi de Duhul Sfânt, Ei primesc Cununa Mărturisirii şi pe cea a Muceniciei veşnice în Obştea cerească a sfinţeniei Neamului, direct de la Atotcreatorul şi de la Logosul dumnezeiesc, Cel Suprajertfit omenirii întregi spre înviere, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Expresia conlucrării iubirii lor, a comuniunii cu lumina puterilor dumnezeieşti se revarsă prin harul, creaţia şi jertfele lor, prin opere şi capodopere, ca o binecuvântare asupra Naţiunii şi a lumii în general. Eroismul lor mistico-profetic, acceptat, înflăcărat şi asumat de responsabilitatea misiunii-vocaţionale şi de ascetismul demnităţii lor, devine deopotrivă naţional şi religios, care urcă deplin pe culmile harului dumnezeiesc al Muceniciei profetico-ortodoxe dacoromâne. 
 
Mihail Eminescu în întreaga sa creaţie spirituală, ne dezvăluie rolul suprem al dragostei ce străluceşte pe fruntea gândirii lui profetice. Este esenţial să stabilim şi să conturăm definiţia şi profilul Profetului în general, raportându-ne la Scriptura insuflată a Vechiului Testament, cel netrunchiat, şi în mod expres la marele Profet Ieremia. Alegerea oricărui Profet o face Atotcreatorul, încă din pântecele mamei sale. Chemarea Profetului din Sânul Neamului este echivalentă unei ungeri sacerdotale a Duhului Sfânt, care-i conferă comuniunea cu Logosul dumnezeiesc, ca o consfinţire a luptei pentru Dreptate, a zelului pentru Adevăr, a mărturisirii dreptei Credinţe, a jertfei pentru Iubirea de Dumnezeu, de Neam şi de oameni (ceilalţi semeni drepţi). Numai cel ales de Dumnezeu, care confirmă însuşirile sale suprafireşti în comuniune deplină cu dumnezeirea Sfintei Treimi, cu Omul creştin, cu Creaţia, cu sensul lumii hristice este Profetul divin. Instituţia Profetică este de natură divino-umană, instituită de Ziditorul, ereditar-monarhică, care se lasă moştenire din generaţie în generaţie numai Neamului cel care binevesteşte pe Dumnezeul Sfânt şi slăvit în Treime, prin Elitele special alese de El.
Pedagogia Proorocului este credinţa Ortodoxă a Bisericii lui Hristos, având ca menire Mărturisirea Adevărului adevărat revelat, ca misiune Dragostea dumnezeiască transmisă, iar ca vocaţie Jertfa supremă pentru Neam şi lumea dreaptă creştină, ca îndreptar pentru ceilalţi. Tocmai de aceea Profetul divin este din sânul Naţiei, dar deasupra ei, din lume, dar superior ei, din spaţiu, dar mai sus de timp, pământean, dar cetăţean al Cerului, autojertfitor, dar nemuritor. „Şi Domnul mi-a întins mâna, spune Ieremia, mi-a atins gura şi mi-a zis: „Iată am pus cuvintele Mele în gura ta! Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la pământ, să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti! ...Că iată, Eu te-am făcut astăzi cetate întărită, stâlp de fier şi zid de aramă înaintea acestei ţări întregi: înaintea regilor, înaintea căpeteniilor ei, înaintea preoţilor ei şi înaintea poporului ţării. Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui că Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc, zice Domnul.” [1]
 
Binecuvântarea unei Naţiuni, ca şi pedeapsa ei aparţin Domnului. Atât Binele cât şi răul, atât Adevărul cât şi minciuna, atât Credinţa cât şi necredinţa ori reauacredinţă, atât Suferinţa cât şi durerea, atât cunoaşterea cât şi ignoranţa sunt urmările fireşti ale Iubirii sau urii căpeteniilor unei Naţiuni faţă de Dumnezeu şi de Neamul lor. Consecinţele sunt aduse la cunoştinţă din vreme poporului, spre îndreptare prin Profetul ales, care la rândul său reînfiiază Naţia, întru Pronia divină: „Lepădarea ta, a poporului, de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.” [2]
 
Înzestrat cu simţul măsurii şi al depăşirii timpului, a vremurilor aflate sub cei „predestinaţi”, Mihail Eminescu supune unei radiografii pertinente: firescul, naturalul, esenţa Chipului după Asemănare al Neamului nostru întru spiritualitatea sa strămoşească naţională şi universală, aşa cum este cu realitatea sa vie şi crudă: cu filosofia lui, cu clerul lui, cu ambiţiile şi îmbuibarea celor străini, cu râvna şi cotropirea duşmanilor din interior şi exterior, cu sperjurul politicienilor supracorupţi, cu neruşinarea, obrăznicia şi ipocrizia mai tuturor gazetelor aservite puterii, cu şcoala dărăpănată la propriu şi la figurat ca şi societatea în general, cu sacrificiul, suferinţa, boala, mortalitatea, mizeria şi ignoranţa aflate la tot pasul, cu lipsa drepturilor esenţiale, cu îndatoririle şi împilările tot mai multe, mai apăsătoare, cu neputinţele, sudoarea muncii şi sărăcia poporului, a ţărănimii în mod special: „O seminţie, care câştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă, e cea evreiască. La orice popor drepturile publice şi private au fost rezultatul unei munci seculare şi a unor sacrificii însemnate. Dacă există aristocraţia, cu prerogative deosebite, acestea erau compensaţia muncii războinice; dacă ţăranii, care pretutindenea au fost aserviţi, au izbutit în urmă a se vedea stăpâni pe bucăţile lor de pământ, aceasta a fost oarecum răsplata pentru că în vremi trecute ei singuri au purtat greutatea instituţiilor; dacă partea clerică s-a bucurat de prerogative, ea a şi împlinit o sarcină de cultură, pe care, în împrejurările date ale evului mediu, nu o putea îndeplini o clasă de raţionalişti. Clerul au dezbătut popoarele nouă ale Europei din mrejele unor credinţe şi obiceiuri în care puterea fizică jucă cel întâi rol... Îmblânzirea treptată a lumii nouă este un netăgăduit merit al religiei creştine; afară de aceea ea a mai fost şi păstorul culturii antice. Ce servicii au adus omenirii îndărătnicul şi egoistul neam evreiesc? Ocupându-se pretutindenea numai cu traficarea muncii străine, alegându-şi de patrie numai ţările acele, unde prin deosebite împrejurări s-a încuibat corupţia... Dar oare în ce constă corupţia socială, acest element care-l atrage pe evreu c-o putere elementară? Ea constă în dispreţul muncii, care cu toate acestea e singura creatoare a tuturor drepturilor. Când munca unei clase într-un popor nu mai echivalează drepturile, de care ea se bucură, atunci acea clasă e coruptă, atunci ea trăieşte din traficul unei munci străine, atunci ea seamănă cu evreul, care nicăiri nu face altceva decât precupeţeşte lucrul străin.”[3]
 
Dăruit de Bunul Dumnezeu cu harul mesianico-pedagogic, Proorocul nostru Mihail Eminescu se luptă aprig, se răscoleşte cu mare mâhnire, se răzvrăteşte, dar cu adâncă părere de rău şi condamnă proasta imitaţie din afară, falsitatea, gustul vulgar, pseudo-educaţia, criticând constructiv spre îndreptare, nu spre ironie, nu spre batjocură precum ilustrul satiric grecotei Ion Luca Caragiale. Bădiţa Eminescu reclamă spre pocăinţă desfrâul, stângăcia, bălmăjeala, ciocoimea şi incultura tinerimii uşoare, prooccidentale, care sunt rumâni doar graţie împrejurărilor naşterii pe diferitele meleaguri ale plaiurilor noastre minunate, şi nicidecum prin limbă, tradiţie, credinţă, cultură ori simţ istoric de a vedea scopul şi sensul menirii şi mântuirii dacoromâne: „Căci acest tineret s-a fost dus într-o ţară bolnavă în privinţa vieţii sociale. Clasele sociale putred de bogate au ajuns acolo la o rafinare de plăceri nemai pomenită în alte colţuri ale pământului, producerile sănătoase din literatură şi artă făcuse loc picanteriilor de tot soiul, în sfârşit orişice era mai căutat decât apa limpede şi răcoritoare de izvor... Acolo, în loc să înveţe lucruri folositoare, adică cum se ară şi se seamănă mai cu spor, cum faci pe copii să priceapă mai bine cartea, cum se lecuieşte o durere de stomac, cum se ţese pânza şi se toarce inul, cum se fac talpe trainice la cisme şi alte lucruri folositoare de acest soi, s-au pus aproape toţi pe politică, să afle adică şi să descopere, cum se fericesc neamurile şi cum se pun la cale ţările, adică au adunat multă învăţătură din „Figaro”, „Petite Republique Francaise”şi cu capul gol şi cu punga idem, s-au întors rânduri, rânduri în ţară, ca să ne puie la cale. Această tinerime veselă şi uşoară trăieşte în România şi se trezeşte în Franţa, trăieşte într-o ţară săracă şi a deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din Franţa, are trebuinţe de milionar şi bani mai puţin decât cinstita breaslă a ciobotarilor din acele ţări. Acest tineret ce se caracterizează prin o rară lipsă de pietate faţă cu nestrămutata vrednicie a lucrurilor strămoşeşti, vorbind o păsărească coruptă în locul frumoasei limbi a strămoşilor, măsurând oamenii şi împrejurările cu capul lor strâmt, şi dezaprobând tot ce nu încape în cele 75 dramuri de creier cu care i-a-nzestrat răutăcioasa natură, acest tineret, zic, înarmat cu această vastă ştiinţă, vine la noi cu pretenţia de a trece de-a doua zi între deputaţi, miniştri, profesori de Universitate, membri la Societatea Academică, şi cum se mai cheamă acele mii de forme goale, cu care se-mbracă bulgărimea de la marginile Dunării. Căci cei mai mulţi dintre aceşti lăudaţi sunt feciori de greci şi bulgari aşezaţi în această ţară, şi au urmat întru romanizarea lor următorul precept: ia un băiat de bulgar, trimite-l la Paris şi rezultatul chemic e un june român.” [4]
 
Filosoful nostru creştin ortodox Mihail Eminescu scoate în evidenţă repercusiunile ucigătoare pe termen foarte lung, ale doctrinei şi conduitei profanatoare a filosofiei necreştine şi a culturilor străine din ţările superbogate de pe exploatarea popoarelor lor şi ale altor naţii. Altoind prezentul naţiei tale cu putregaiul străin, culegi viitorului tău ciuperca acelei culturi, care va lăsa istoriei posterităţii Neamului şi altora evidenţa condamnabilă a unei spiritualităţi otrăvitoare. Acele state mari ca arie geo-politică, dar mici ca spiritualitate creştină, decimate social, moral, însă atât de râvnite de odraslele ciocoilor şi arendaşilor din ţările române, flămânde de căpătuială rapidă fără osteneală, obsedate de parvenitism, setoase de trândăveală, ţări purtătoare de culturi atee, anticreştine, cărora Gânditorul înţelepciunii noastre dacoromâne, hristo-harice, le subliniază particularitatea ideilor sterile, deşarte, tendenţios-nihiliste, aflate din belşug în Universităţile Apusului, în presa şi literatura intoxicată de ingratitudine, falsitate şi grotesc, care uniformizează spre acelaşi numitor comun, ingrat, imanent, precar şi absurd, neputând universaliza în diversitate precum Ortodoxia creştină, creativă şi transcendentă, incultură ce animă spiritul gregar, care întunecă mintea, o risipeşte, o perverteşte la rău, la descompunere, la distrugere, al cărui raţionalism morbid nu se poate întrupa vreodată în esenţa unui Neam creştin sănătos moral, ales ca chemare profetică, ci doar în clica politicianistă meschină, searbădă, libidinoasă, laşă, atee, coruptă şi trădătoare: „Astfel, (tinerii), vin pătură după pătură în ţara noatră, cu ideile cele mai ciudate, scoase din cafenelele franţuzeşti sau din scrierile lui Saint-Simon şi ale altor scriitori ce nu erau în toate minţile, iar formele vieţii noastre de astăzi au ieşit din aceste capete sucite, cari cred că în lume poate exista adevăr absolut şi că ce se potriveşte în Franţa se potriveşte şi la noi. Împrăştiind baliverne cu libertatea, egalitatea, fraternitatea şi suveranitatea, încât bătrânii îşi pierd cu totul călindarul. Şi le povesteau câte prăpăstii toate. Apoi s-au pus pe iscodit porecle bătrânilor... şi că nu sunt nici români, că numai d-lor, care ştiu pe Saint-Simon pe de rost sunt români, iar bătrânii sunt altă mâncare. De aceea, bătrânii, la drept vorbind, nici nu pricepeau bine acuzarea ce li se făcea. Neam de neamul lor trăit în ţară, nepricepând altă limbă decât cea românească, închinându-se în această limbă, vorbind cum se vorbeşte cu temei şi sănătos, ei, auzind ţiunile şi ţionile, imperatorele, redaptorele, admisibilile şi propriamentele, au gândit în mintea lor: „De frate, noi om fi fost proşti. Noi socoteam că, dacă ştim ceaslovul şi psaltirea, cum se ară gospodăreşte un ogor, cum se cresc vite şi cum se strâng banii, apoi ştim multe. Da’ia auzi-i, că nu ştim nici măcar româneşte.” [5]
 
Profetul creştin al teologiei morale dă în vileag astfel, influenţa nefastă, negativă a preceptelor ateiste, a raţionamentelor macabre, susţinute nu de oameni ai cugetului sau ai raţiunii, ci de cei ce îngrădesc şi încătuşează spiritul: de fariseii Adevărului, de saducheii nedreptăţii, de caiafele antinaţionale, de iudele anticreştine, de irozii cămătăriei, de irodiadele desfrâului, de salomeele deşărtăciunilor, care promovează un politicianism împrumutat, viermănos, putred, demagogic, imoral, obscen, vulgar, violent, profanator, ignorant, oportunist, obscurantist, antisemit - termenul are o conotaţie universală: (atitudine calomniatoare, prigonitoare şi persecutoare aduse pe nedrept, fără temei religios ori etnic, oricărei seminţii, rase sau naţii ale pământului), ce generează minciuna, corupţia, trădarea, laşitatea, anticultura, pseudoeducaţia, pseudoştiinţa, pseudoarta, ura, un dezmăţ dens în mass media, în teatru, în cinema, falsitatea, fariseismul, cămătăria, terorismul de stat, terorismul religios, fără-de- legea, genocidul, holocaustul anticreştin, etc. Acei exponenţi malefici ai turpitudinii mefistofelice au creat licenţele caricaturilor politice, excelenţele humanoizilor grotescului, mercenarii Ocultei, care au promulgat desfrâul, demenţa, snobismul, tirania, vrajba, fanatismul, decretând viaţa ca fiind trecătoare, sulemenind o permanentă întoarcere pe dos a virtuţiilor creştine, luându-le astfel, celorlaţi neaderenţi la viclenie, la distrugere, dreptul lor la trăire, menirea lor ca sens al credinţei şi mântuirii ortodoxe. Tot referitor la progeniturile cosmopolite ale celor neinteresaţi de binele societăţii, indiferenţi la apărarea Adevărului, reticenţi la credinţa strămoşească, repetenţi la dragostea de Neam, orbi şi surzi la încălcarea suveranităţii şi suzeranităţii naţionale, dar premianţi la grija pentru familiile lor prezente şi viitoare este şi istorisirea ilustrului enciclopedist Ion Heliade-Rădulescu în corespondenţa sa cu beizadea Mitică Ghica, după mărturia boierului cărturar Mihail Eminescu: „Sunt tată de familie, n-am unde să-mi cresc copiii decât în aceste aşezăminte (ale ţării) pentru că, şi de-aş avea mijloace a-i creşte aiurea, gândul meu nu este să-i cresc străineşte şi ei apoi să trăiască româneşte; voi să fac din ei români, şi trebuie să ştie cele româneşti, şi legi şi obiceiuri. Ticăloşi au fost părinţii şi ticăloşi fiii, cari orbeşte s-au crescut pentru «alt veac » şi pentru « altă ţară » şi au trăit în «alt veac»şi în « altă ţară ».”[6] Una din caracteristicile esenţiale ale Naţiuni noastre alături de celelalte însuşiri fundamental-înăscute: inteligenţa nativă mult superioară celorlalte naţii, credinţa dreaptă străbună, demnitatea cavalerismului, onoarea eroismului, cinstea, ospitalitatea, răbdarea, derulate sub lungul şir milenar al Voievozilor Mari şi ajunse până la aplicarea metodelor asupritoare fanariote ale secolului al XVIII-lea şi a metodicii masonice din veacul al XIX-lea, era şi munca, cea de folos fiecăruia, cea de obşte poporului, cea creativă tuturor şi Neamului, cea consfiinţită de jertfa creştinismului ortodox strămoşesc. „Nimeni nu înţelegea, observă marele nostru Poet, că temeiul unui stat e munca, şi nu legile. Nu înţelegea, asemenea, aproape nimeni că bogăţia unui popor stă, nici în bani, ci iarăşi în muncă.” [7]
 
Cu o erudiţie suverană specifică personalităţii sale suzerane, Mihail Eminescu face o incursiune profundă în clasicismul culturii antice precreştine şi creştine, combătând vehement putregaiul agnosticismului, al sofismului gnostic, dialectica marxismului, stăpâne în amfiteatrul demo(no)cratic al puterii politice. Mihail Eminescu conturează şi instituie profetic creştinismului naţional: sensul ortodox al virtuţii, circumscris Logosului Întrupat. Creştinismul dreptei credinţă al Bisericii strămoşeşti, naţionale nu este antropocentric, ci eminamente hristocentric, al desăvârşirii omului până a fi înfiiat dumnezeirii.
- Va urma -
-------------------------------------------
[1](Ieremia, 1, 9-10, 18-19) 
[2](ibid. 2, 19)
[3] (Eminescu, Scrieri politice 1870-1878, Ed. Ileana, 1993, p. 118-119)
[4]ibid. p. 165-166)
[5]ibid. p. 167)
[6]ibid. p. 166)
[7]ibid. 169)
footer