Revista Art-emis
Profetismul lui Mihail Eminescu (2) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 19 Martie 2014 15:45
Eminescu-2„E?ti, Doamne bun, eu p?mântean ?i r?u,/ ?i-n dragoste nu-?i seam?n, nici în mil?./ Dar, dup? r?ni, sunt chip din chipul T?u,/ de par dospit din cer, nu din argil?./ Nu ?i-am râvnit nici razele sub?iri,/ nici t?lpile str?punse sub piroane,/ Dar Tu m? faci p?rta? în r?stigniri,/ ?i-?i tot îngân osânda din icoane./ Sfin?it pe cruci pe care nu m-am vrut/ ?i de-nvieri pe care nu le-a?i cere,/ nu ?tiu: Tu te cobori la mine-n lut/ sau eu m? urc spre raiul T?u bând fiere?/ Cu necer?it? slav? m? încarci/ ?i-n cuie, când sfin?enia m? frânge,/ oftând m? uit la r?nile-mi prea largi/ ?i-?i cresc al?turi, sânge lâng? sânge.”(Radu Gyr - „Identitate”)
 
O prezen?? de spa?iu ?i o identitate de timp pentru Na?iunea noastr? dacoromân? este Ortodoxia, precre?tin? ?i cre?tin?, respectiv Cultura Duhului, adic? spiritualitatea Tradi?iei str?vechi belangino-zalmoxiene, care î?i are r?d?cinile adânc înfipte în vrerea divin? de a confirma ulterior spiritualitatea celei mai alese Na?iuni întru misiunea sa jertfelnic-hristic? universal?. Principiile c?l?uzitoare Destinului Neamului, vin chiar din fa?a ontologico-divin?, leg?nate în scutecele Aurorei monoteiste, prehristice care au fost promovate de marile personalit??i mesianice menite s? contureze încre?tinarea Filosofiei precre?tine ?i a Culturii duhului Neamului, celui ales întru slujirea Evangheliei - Filosofia ?i Filocalia Dragostei dumnezeie?ti a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Toate geniile ?i personalit??ile noastre savante din lumea teologic? ?i mireano-cre?tin-orotdox? au înf??i?at sinergismul dintre literatura sacr? pelasgo-protodac? ?i cea geto-dac?, precre?tin? pe care le întâlnim ca armonie ?i har, insuflate în filosofia zalmoxian? ?i-n teologic-hristic? a spiritualit??ii propriu-zise, a Neamului nostru „predestinat” între destinele sacre ale omenirii. Din frumuse?e gândirii lor a izvorât mirul cuget?rii celor h?r?zi?i s?-?i asume Destinul hristic al m?rturisirii Adev?rului, demnitatea str?mo?easc? a drept??ii ?i eroismul Crucii, al Jertfei sfinte, al biruin?ei mesianico-na?ionaliste ca apoteoz? a Învierii dacoromânilor.
 
De-a lungul tuturor genera?iilor Fiii Na?iunii - Chema?i ?i Ale?i ?i-au sanctificat fiin?a, crezul, chemarea, lupta, misiunea, m?rturisirea, d?ruirea, sacrificiul întru Dumnezeu ?i Neam prin har ?i dragoste. Toate l?muririle istorice, certe, nepotrivnice, loiale adev?rului, care au sc?pat focului uciga?, inten?ionat sau profan?rii ?i mistific?rii adev?rului, concluzioneaz? menirea vie ortodox? ?i frumuse?ea erudi?iei lor cre?tine, ca s?la? al izvorului iubirii de Dumnezeu. Toate personalit??ile dacoromâne profund spirituale, profund religioase ?i-au proclamat principiile fundamentale ale catehismului lor ortodox, într-un na?ionalism ecumenic, revelator cre?tin. Ei au folosit jertfa integral? ca metod? de lucru ?i iubirea d?ruirii ca pild?, ca o consfin?ire a logicii, a esen?ei lor cre?tine. De aceea întregul lor eroism m?rturisitor este un catehism, prop?v?duitor deplin al curajului, al sacrificiului ?i sfin?eniei Dacoromânismului. Eroismul d?ruirii chemate, al sfin?eniei asumate, nu este cel al trecerii prin timp, ci cel al ve?nicei, divinei Învieri. Nu este sacrificiul unui trecut istoric scurs, în meandrele timpului, ci cel al devenirii unui prezent continuu spiritual, al unui torent înfl?c?rat ?i etern în esen??: Eroismul Elitelor Profetice Cre?tin Ortodoxe. Dezbaterea obiectivit??ii tematicii lor uria?e, ca: Dumnezeu, Omul, Logosul, Fecioara, Neamul, Natura, Lumea, Tradi?ia, Datinile, Crea?ia, Folclorul, Iubirea, Statul, Biserica, Clerul, Tineretul, ?coala, Religia, Filosofia, ??ranul, Familia, Politica, Ciocoismul, Monarhia, diferitele neamuri apropiate ori du?mane, cu toate încreng?turile ei, reclam? dimensiunea spiritual? a Dasc?lilor, a Filosofilor, a Geniilor, a Eroilor, a Corifeilor, a Luceferilor, a Martirilor, a Sfin?ilor, care au stat deasupra epocilor lor ?i stau primeni?i pe pieptul Istoriei noastre cea de pe p?mânt ?i din cer. H?r?zi?i de Duhul Sfânt, Ei primesc Cununa M?rturisirii ?i pe cea a Muceniciei ve?nice în Ob?tea cereasc? a sfin?eniei Neamului, direct de la Atotcreatorul ?i de la Logosul dumnezeiesc, Cel Suprajertfit omenirii întregi spre înviere, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Expresia conlucr?rii iubirii lor, a comuniunii cu lumina puterilor dumnezeie?ti se revars? prin harul, crea?ia ?i jertfele lor, prin opere ?i capodopere, ca o binecuvântare asupra Na?iunii ?i a lumii în general. Eroismul lor mistico-profetic, acceptat, înfl?c?rat ?i asumat de responsabilitatea misiunii-voca?ionale ?i de ascetismul demnit??ii lor, devine deopotriv? na?ional ?i religios, care urc? deplin pe culmile harului dumnezeiesc al Muceniciei profetico-ortodoxe dacoromâne. 
 
Mihail Eminescu în întreaga sa crea?ie spiritual?, ne dezv?luie rolul suprem al dragostei ce str?luce?te pe fruntea gândirii lui profetice. Este esen?ial s? stabilim ?i s? contur?m defini?ia ?i profilul Profetului în general, raportându-ne la Scriptura insuflat? a Vechiului Testament, cel netrunchiat, ?i în mod expres la marele Profet Ieremia. Alegerea oric?rui Profet o face Atotcreatorul, înc? din pântecele mamei sale. Chemarea Profetului din Sânul Neamului este echivalent? unei ungeri sacerdotale a Duhului Sfânt, care-i confer? comuniunea cu Logosul dumnezeiesc, ca o consfin?ire a luptei pentru Dreptate, a zelului pentru Adev?r, a m?rturisirii dreptei Credin?e, a jertfei pentru Iubirea de Dumnezeu, de Neam ?i de oameni (ceilal?i semeni drep?i). Numai cel ales de Dumnezeu, care confirm? însu?irile sale suprafire?ti în comuniune deplin? cu dumnezeirea Sfintei Treimi, cu Omul cre?tin, cu Crea?ia, cu sensul lumii hristice este Profetul divin. Institu?ia Profetic? este de natur? divino-uman?, instituit? de Ziditorul, ereditar-monarhic?, care se las? mo?tenire din genera?ie în genera?ie numai Neamului cel care bineveste?te pe Dumnezeul Sfânt ?i sl?vit în Treime, prin Elitele special alese de El.
Pedagogia Proorocului este credin?a Ortodox? a Bisericii lui Hristos, având ca menire M?rturisirea Adev?rului adev?rat revelat, ca misiune Dragostea dumnezeiasc? transmis?, iar ca voca?ie Jertfa suprem? pentru Neam ?i lumea dreapt? cre?tin?, ca îndreptar pentru ceilal?i. Tocmai de aceea Profetul divin este din sânul Na?iei, dar deasupra ei, din lume, dar superior ei, din spa?iu, dar mai sus de timp, p?mântean, dar cet??ean al Cerului, autojertfitor, dar nemuritor. „?i Domnul mi-a întins mâna, spune Ieremia, mi-a atins gura ?i mi-a zis: „Iat? am pus cuvintele Mele în gura ta! Iat? te-am pus în ziua aceasta peste popoare ?i peste regate, ca s? smulgi ?i s? arunci la p?mânt, s? pierzi ?i s? d?râmi, s? zide?ti ?i s? s?de?ti! ...C? iat?, Eu te-am f?cut ast?zi cetate înt?rit?, stâlp de fier ?i zid de aram? înaintea acestei ??ri întregi: înaintea regilor, înaintea c?peteniilor ei, înaintea preo?ilor ei ?i înaintea poporului ??rii. Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui c? Eu sunt cu tine, ca s? te izb?vesc, zice Domnul.” [1]
 
Binecuvântarea unei Na?iuni, ca ?i pedeapsa ei apar?in Domnului. Atât Binele cât ?i r?ul, atât Adev?rul cât ?i minciuna, atât Credin?a cât ?i necredin?a ori reauacredin??, atât Suferin?a cât ?i durerea, atât cunoa?terea cât ?i ignoran?a sunt urm?rile fire?ti ale Iubirii sau urii c?peteniilor unei Na?iuni fa?? de Dumnezeu ?i de Neamul lor. Consecin?ele sunt aduse la cuno?tin?? din vreme poporului, spre îndreptare prin Profetul ales, care la rândul s?u reînfiiaz? Na?ia, întru Pronia divin?: „Lep?darea ta, a poporului, de credin?? te va pedepsi ?i r?utatea ta te va mustra. În?elege ?i vezi cât e de r?u ?i de amar de a p?r?si pe Domnul Dumnezeul t?u ?i de a nu mai avea nici o team? de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.” [2]
 
Înzestrat cu sim?ul m?surii ?i al dep??irii timpului, a vremurilor aflate sub cei „predestina?i”, Mihail Eminescu supune unei radiografii pertinente: firescul, naturalul, esen?a Chipului dup? Asem?nare al Neamului nostru întru spiritualitatea sa str?mo?easc? na?ional? ?i universal?, a?a cum este cu realitatea sa vie ?i crud?: cu filosofia lui, cu clerul lui, cu ambi?iile ?i îmbuibarea celor str?ini, cu râvna ?i cotropirea du?manilor din interior ?i exterior, cu sperjurul politicienilor supracorup?i, cu neru?inarea, obr?znicia ?i ipocrizia mai tuturor gazetelor aservite puterii, cu ?coala d?r?p?nat? la propriu ?i la figurat ca ?i societatea în general, cu sacrificiul, suferin?a, boala, mortalitatea, mizeria ?i ignoran?a aflate la tot pasul, cu lipsa drepturilor esen?iale, cu îndatoririle ?i împil?rile tot mai multe, mai ap?s?toare, cu neputin?ele, sudoarea muncii ?i s?r?cia poporului, a ??r?nimii în mod special: „O semin?ie, care câ?tig? toate drepturile f?r? sacrificii ?i munc?, e cea evreiasc?. La orice popor drepturile publice ?i private au fost rezultatul unei munci seculare ?i a unor sacrificii însemnate. Dac? exist? aristocra?ia, cu prerogative deosebite, acestea erau compensa?ia muncii r?zboinice; dac? ??ranii, care pretutindenea au fost aservi?i, au izbutit în urm? a se vedea st?pâni pe buc??ile lor de p?mânt, aceasta a fost oarecum r?splata pentru c? în vremi trecute ei singuri au purtat greutatea institu?iilor; dac? partea cleric? s-a bucurat de prerogative, ea a ?i împlinit o sarcin? de cultur?, pe care, în împrejur?rile date ale evului mediu, nu o putea îndeplini o clas? de ra?ionali?ti. Clerul au dezb?tut popoarele nou? ale Europei din mrejele unor credin?e ?i obiceiuri în care puterea fizic? juc? cel întâi rol... Îmblânzirea treptat? a lumii nou? este un net?g?duit merit al religiei cre?tine; afar? de aceea ea a mai fost ?i p?storul culturii antice. Ce servicii au adus omenirii înd?r?tnicul ?i egoistul neam evreiesc? Ocupându-se pretutindenea numai cu traficarea muncii str?ine, alegându-?i de patrie numai ??rile acele, unde prin deosebite împrejur?ri s-a încuibat corup?ia... Dar oare în ce const? corup?ia social?, acest element care-l atrage pe evreu c-o putere elementar?? Ea const? în dispre?ul muncii, care cu toate acestea e singura creatoare a tuturor drepturilor. Când munca unei clase într-un popor nu mai echivaleaz? drepturile, de care ea se bucur?, atunci acea clas? e corupt?, atunci ea tr?ie?te din traficul unei munci str?ine, atunci ea seam?n? cu evreul, care nic?iri nu face altceva decât precupe?e?te lucrul str?in.”[3]
 
D?ruit de Bunul Dumnezeu cu harul mesianico-pedagogic, Proorocul nostru Mihail Eminescu se lupt? aprig, se r?scole?te cu mare mâhnire, se r?zvr?te?te, dar cu adânc? p?rere de r?u ?i condamn? proasta imita?ie din afar?, falsitatea, gustul vulgar, pseudo-educa?ia, criticând constructiv spre îndreptare, nu spre ironie, nu spre batjocur? precum ilustrul satiric grecotei Ion Luca Caragiale. B?di?a Eminescu reclam? spre poc?in?? desfrâul, stâng?cia, b?lm?jeala, ciocoimea ?i incultura tinerimii u?oare, prooccidentale, care sunt rumâni doar gra?ie împrejur?rilor na?terii pe diferitele meleaguri ale plaiurilor noastre minunate, ?i nicidecum prin limb?, tradi?ie, credin??, cultur? ori sim? istoric de a vedea scopul ?i sensul menirii ?i mântuirii dacoromâne: „C?ci acest tineret s-a fost dus într-o ?ar? bolnav? în privin?a vie?ii sociale. Clasele sociale putred de bogate au ajuns acolo la o rafinare de pl?ceri nemai pomenit? în alte col?uri ale p?mântului, producerile s?n?toase din literatur? ?i art? f?cuse loc picanteriilor de tot soiul, în sfâr?it ori?ice era mai c?utat decât apa limpede ?i r?coritoare de izvor... Acolo, în loc s? înve?e lucruri folositoare, adic? cum se ar? ?i se seam?n? mai cu spor, cum faci pe copii s? priceap? mai bine cartea, cum se lecuie?te o durere de stomac, cum se ?ese pânza ?i se toarce inul, cum se fac talpe trainice la cisme ?i alte lucruri folositoare de acest soi, s-au pus aproape to?i pe politic?, s? afle adic? ?i s? descopere, cum se fericesc neamurile ?i cum se pun la cale ??rile, adic? au adunat mult? înv???tur? din „Figaro”, „Petite Republique Francaise”?i cu capul gol ?i cu punga idem, s-au întors rânduri, rânduri în ?ar?, ca s? ne puie la cale. Aceast? tinerime vesel? ?i u?oar? tr?ie?te în România ?i se treze?te în Fran?a, tr?ie?te într-o ?ar? s?rac? ?i a deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din Fran?a, are trebuin?e de milionar ?i bani mai pu?in decât cinstita breasl? a ciobotarilor din acele ??ri. Acest tineret ce se caracterizeaz? prin o rar? lips? de pietate fa?? cu nestr?mutata vrednicie a lucrurilor str?mo?e?ti, vorbind o p?s?reasc? corupt? în locul frumoasei limbi a str?mo?ilor, m?surând oamenii ?i împrejur?rile cu capul lor strâmt, ?i dezaprobând tot ce nu încape în cele 75 dramuri de creier cu care i-a-nzestrat r?ut?cioasa natur?, acest tineret, zic, înarmat cu aceast? vast? ?tiin??, vine la noi cu preten?ia de a trece de-a doua zi între deputa?i, mini?tri, profesori de Universitate, membri la Societatea Academic?, ?i cum se mai cheam? acele mii de forme goale, cu care se-mbrac? bulg?rimea de la marginile Dun?rii. C?ci cei mai mul?i dintre ace?ti l?uda?i sunt feciori de greci ?i bulgari a?eza?i în aceast? ?ar?, ?i au urmat întru romanizarea lor urm?torul precept: ia un b?iat de bulgar, trimite-l la Paris ?i rezultatul chemic e un june român.” [4]
 
Filosoful nostru cre?tin ortodox Mihail Eminescu scoate în eviden?? repercusiunile ucig?toare pe termen foarte lung, ale doctrinei ?i conduitei profanatoare a filosofiei necre?tine ?i a culturilor str?ine din ??rile superbogate de pe exploatarea popoarelor lor ?i ale altor na?ii. Altoind prezentul na?iei tale cu putregaiul str?in, culegi viitorului t?u ciuperca acelei culturi, care va l?sa istoriei posterit??ii Neamului ?i altora eviden?a condamnabil? a unei spiritualit??i otr?vitoare. Acele state mari ca arie geo-politic?, dar mici ca spiritualitate cre?tin?, decimate social, moral, îns? atât de râvnite de odraslele ciocoilor ?i arenda?ilor din ??rile române, fl?mânde de c?p?tuial? rapid? f?r? osteneal?, obsedate de parvenitism, setoase de trând?veal?, ??ri purt?toare de culturi atee, anticre?tine, c?rora Gânditorul în?elepciunii noastre dacoromâne, hristo-harice, le subliniaz? particularitatea ideilor sterile, de?arte, tenden?ios-nihiliste, aflate din bel?ug în Universit??ile Apusului, în presa ?i literatura intoxicat? de ingratitudine, falsitate ?i grotesc, care uniformizeaz? spre acela?i numitor comun, ingrat, imanent, precar ?i absurd, neputând universaliza în diversitate precum Ortodoxia cre?tin?, creativ? ?i transcendent?, incultur? ce anim? spiritul gregar, care întunec? mintea, o risipe?te, o perverte?te la r?u, la descompunere, la distrugere, al c?rui ra?ionalism morbid nu se poate întrupa vreodat? în esen?a unui Neam cre?tin s?n?tos moral, ales ca chemare profetic?, ci doar în clica politicianist? meschin?, searb?d?, libidinoas?, la??, atee, corupt? ?i tr?d?toare: „Astfel, (tinerii), vin p?tur? dup? p?tur? în ?ara noatr?, cu ideile cele mai ciudate, scoase din cafenelele fran?uze?ti sau din scrierile lui Saint-Simon ?i ale altor scriitori ce nu erau în toate min?ile, iar formele vie?ii noastre de ast?zi au ie?it din aceste capete sucite, cari cred c? în lume poate exista adev?r absolut ?i c? ce se potrive?te în Fran?a se potrive?te ?i la noi. Împr??tiind baliverne cu libertatea, egalitatea, fraternitatea ?i suveranitatea, încât b?trânii î?i pierd cu totul c?lindarul. ?i le povesteau câte pr?p?stii toate. Apoi s-au pus pe iscodit porecle b?trânilor... ?i c? nu sunt nici români, c? numai d-lor, care ?tiu pe Saint-Simon pe de rost sunt români, iar b?trânii sunt alt? mâncare. De aceea, b?trânii, la drept vorbind, nici nu pricepeau bine acuzarea ce li se f?cea. Neam de neamul lor tr?it în ?ar?, nepricepând alt? limb? decât cea româneasc?, închinându-se în aceast? limb?, vorbind cum se vorbe?te cu temei ?i s?n?tos, ei, auzind ?iunile ?i ?ionile, imperatorele, redaptorele, admisibilile ?i propriamentele, au gândit în mintea lor: „De frate, noi om fi fost pro?ti. Noi socoteam c?, dac? ?tim ceaslovul ?i psaltirea, cum se ar? gospod?re?te un ogor, cum se cresc vite ?i cum se strâng banii, apoi ?tim multe. Da’ia auzi-i, c? nu ?tim nici m?car române?te.” [5]
 
Profetul cre?tin al teologiei morale d? în vileag astfel, influen?a nefast?, negativ? a preceptelor ateiste, a ra?ionamentelor macabre, sus?inute nu de oameni ai cugetului sau ai ra?iunii, ci de cei ce îngr?desc ?i înc?tu?eaz? spiritul: de fariseii Adev?rului, de saducheii nedrept??ii, de caiafele antina?ionale, de iudele anticre?tine, de irozii c?m?t?riei, de irodiadele desfrâului, de salomeele de??rt?ciunilor, care promoveaz? un politicianism împrumutat, vierm?nos, putred, demagogic, imoral, obscen, vulgar, violent, profanator, ignorant, oportunist, obscurantist, antisemit - termenul are o conota?ie universal?: (atitudine calomniatoare, prigonitoare ?i persecutoare aduse pe nedrept, f?r? temei religios ori etnic, oric?rei semin?ii, rase sau na?ii ale p?mântului), ce genereaz? minciuna, corup?ia, tr?darea, la?itatea, anticultura, pseudoeduca?ia, pseudo?tiin?a, pseudoarta, ura, un dezm?? dens în mass media, în teatru, în cinema, falsitatea, fariseismul, c?m?t?ria, terorismul de stat, terorismul religios, f?r?-de- legea, genocidul, holocaustul anticre?tin, etc. Acei exponen?i malefici ai turpitudinii mefistofelice au creat licen?ele caricaturilor politice, excelen?ele humanoizilor grotescului, mercenarii Ocultei, care au promulgat desfrâul, demen?a, snobismul, tirania, vrajba, fanatismul, decretând via?a ca fiind trec?toare, sulemenind o permanent? întoarcere pe dos a virtu?iilor cre?tine, luându-le astfel, celorla?i neaderen?i la viclenie, la distrugere, dreptul lor la tr?ire, menirea lor ca sens al credin?ei ?i mântuirii ortodoxe. Tot referitor la progeniturile cosmopolite ale celor neinteresa?i de binele societ??ii, indiferen?i la ap?rarea Adev?rului, reticen?i la credin?a str?mo?easc?, repeten?i la dragostea de Neam, orbi ?i surzi la înc?lcarea suveranit??ii ?i suzeranit??ii na?ionale, dar premian?i la grija pentru familiile lor prezente ?i viitoare este ?i istorisirea ilustrului enciclopedist Ion Heliade-R?dulescu în coresponden?a sa cu beizadea Mitic? Ghica, dup? m?rturia boierului c?rturar Mihail Eminescu: „Sunt tat? de familie, n-am unde s?-mi cresc copiii decât în aceste a?ez?minte (ale ??rii) pentru c?, ?i de-a? avea mijloace a-i cre?te aiurea, gândul meu nu este s?-i cresc str?ine?te ?i ei apoi s? tr?iasc? române?te; voi s? fac din ei români, ?i trebuie s? ?tie cele române?ti, ?i legi ?i obiceiuri. Tic?lo?i au fost p?rin?ii ?i tic?lo?i fiii, cari orbe?te s-au crescut pentru «alt veac » ?i pentru « alt? ?ar? » ?i au tr?it în «alt veac»?i în « alt? ?ar? ».”[6] Una din caracteristicile esen?iale ale Na?iuni noastre al?turi de celelalte însu?iri fundamental-în?scute: inteligen?a nativ? mult superioar? celorlalte na?ii, credin?a dreapt? str?bun?, demnitatea cavalerismului, onoarea eroismului, cinstea, ospitalitatea, r?bdarea, derulate sub lungul ?ir milenar al Voievozilor Mari ?i ajunse pân? la aplicarea metodelor asupritoare fanariote ale secolului al XVIII-lea ?i a metodicii masonice din veacul al XIX-lea, era ?i munca, cea de folos fiec?ruia, cea de ob?te poporului, cea creativ? tuturor ?i Neamului, cea consfiin?it? de jertfa cre?tinismului ortodox str?mo?esc. „Nimeni nu în?elegea, observ? marele nostru Poet, c? temeiul unui stat e munca, ?i nu legile. Nu în?elegea, asemenea, aproape nimeni c? bog??ia unui popor st?, nici în bani, ci iar??i în munc?.” [7]
 
Cu o erudi?ie suveran? specific? personalit??ii sale suzerane, Mihail Eminescu face o incursiune profund? în clasicismul culturii antice precre?tine ?i cre?tine, comb?tând vehement putregaiul agnosticismului, al sofismului gnostic, dialectica marxismului, st?pâne în amfiteatrul demo(no)cratic al puterii politice. Mihail Eminescu contureaz? ?i instituie profetic cre?tinismului na?ional: sensul ortodox al virtu?ii, circumscris Logosului Întrupat. Cre?tinismul dreptei credin?? al Bisericii str?mo?e?ti, na?ionale nu este antropocentric, ci eminamente hristocentric, al des?vâr?irii omului pân? a fi înfiiat dumnezeirii.
- Va urma -
-------------------------------------------
[1](Ieremia, 1, 9-10, 18-19) 
[2](ibid. 2, 19)
[3] (Eminescu, Scrieri politice 1870-1878, Ed. Ileana, 1993, p. 118-119)
[4]ibid. p. 165-166)
[5]ibid. p. 167)
[6]ibid. p. 166)
[7]ibid. 169)
footer