Revista Art-emis
Na?terea Domnului - Cr?ciunul PDF Imprimare Email
Pr. Vasile Marinescu   
MarĹŁi, 28 Decembrie 2010 08:59
Marinescu VasileFecioara ast?zi, pe Cel mai presus de fiin?? na?te ?i p?mântul pe?ter? Celui neapropiat aduce. Îngerii cu p?storii slavoslovesc ?i magii cu steaua c?l?toresc. C? pentru noi S-a n?scut prunc tân?r, Dumnezeu Cel mai înainte de veci" (Condacul Na?terii Domnului).
Se spune c? pe vremea regelui Ptolemaios Philadelphus al II-lea, cel care a construit Farul din Alexandria (deci, cu vreo 270 de ani î.d.Hr.) tr?ia un b?rbat înv??at pe nume Simion (b?trânul Simion despre care se vorbe?te în Biblie). El a fost unul dintre cei 70 de b?rba?i care au fost îns?rcina?i s? traduc? Vechiul Testament din limba evreiasc? în cea greceasc?, lucrare care s-a numit Septuaginta. Lui Simion i s-a dat s? traduc? proorocul Isaia. Ajungând la cap.7, a dat peste aceste dou? cuvinte: „Iat?, Fecioara va lua în pântece ?i va na?te un fiu ?i vor chema numele lui Emanuel". (Isaia 7, 14). Versetul vorbe?te despre venirea lui Mesia, Iisus Hristos, dar, Simion socotind c? cuvântul „Fecioar?" este gre?it, la înlocuit ?i tradus „femeie tân?r?" c?ci nu în?elegea cum ar na?te o fecioar? f?r? prihan?. A doua zi, parc? o mân? nev?zut? intervenise ?i a g?sit tot cuvântul „Fecioar?". Din nou a ?ters, dar, din nou a ap?rut cuvântul proorociei. Cuprins de nedumerire ?i de fric?, Simion a avut o vedenie cereasc?; i s-a ar?tat un înger care i-a spus c? nu va muri pân? nu va vedea cu ochii lui pe Fecioara care va na?te pe Mesia. Dup? aproape trei veacuri, b?trânul Simion în?tiin?at de Duhul Sfânt, a mers la templu ca s? vad? împlinirea proorociei.

Acolo, b?trânul Simion a v?zut-o pe Maica Domnului, pe Fecioara Maria înconjurat? de o lumin? cereasc?, purtându-L în bra?e pe Pruncul Iisus. Inspirat de Duhul Sfânt, a luat pruncul în bra?e ?i a rostit: „Acum sloboze?te pe robul T?u, St?pâne, dup? cuvântul T?u, în pace; c?ci v?zur? ochii mei mântuirea Ta, pe care ai g?tit-o s? fie, înaintea fe?ei tuturor popoarelor, lumin? spre descoperirea neamurilor ?i slava poporului T?u Israel". (Luca 2, 29-32). Completându-se unii pe al?ii, evangheli?tii ne relateaz?: „Iar na?terea lui Iisus Hristos a?a a fost: Mama Lui, Maria, fiind logodit? cu Iosif, f?r? s? fi fost ei înainte împreun?, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt" - Matei, 1 (18-20). Iar evanghelistul Luca reproducând cuvintele de buna-vestire ale Arhanghelului Gavriil c?tre Fecioara Maria zice: „Bucur?-te cea plin? de har, Domnul este cu tine. Binecuvântat? e?ti tu între femei - c? iat? vei lua în pântece ?i vei na?te fiu ?i vei chema numele lui Iisus...c?ci Duhul Sfânt se va coborî peste tine ?i puterea Celui Prea Înalt te va umbri: pentru aceea ?i Sfântul care se va na?te din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". (Luca 1, 28, 31, 35).

Iar Sf. Ioan evanghelistul, spune: „El, care nu din sânge, nici din pofta trupeasc?, nici din pofta b?rb?teasc?, ci de la Dumnezeu S-a N?scut. ?i cuvântul S-a f?cut trup ?i S-a s?l??luit între noi ?i am v?zut slava Lui, slav? ca a Unuia N?scut din Tat?l, plin de har ?i de adev?r" (Ioan 1, 13; 12-14). Iat? deci, vedem c? z?mislirea, de?i supranatural?, nu este exclusiv lucrarea lui Dumnezeu, ci o conlucrare a divinului cu umanul. A?a cum m?rturisim în Crez (Simbolul credin?ei) „Care pentru noi oamenii, ?i pentru a noastr? mântuire, S-a pogorât din ceruri ?i S-a întrupat de la Duhul Sfânt ?i din Maria Fecioara ?i S-a f?cut om". Înainte de marea s?rb?toare, având icoana „Na?terii Domnului", preotul ?i cânt?re?ul merg pe la casele cre?tinilor cântând troparul Na?terii: „Na?terea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, r?s?rita lumii lumina cuno?tin?ei; c? întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea sau înv??at s? se închine ?ie, Soarelui drept??ii ?i s? Te cunoasc? pe Tine, R?s?ritul cel de sus; Doamne, m?rire ?ie".
„Cei ce slujeau stelelor" erau mae?trii ?tiin?ei vechi, magii. Ei c?utau adev?rul în astre, iar acum, ei cititorii în stele, au fost condu?i de o stea la ieslea din Betleem acolo unde se n?scuse Pruncul, Însu?i Adev?rul, r?s?ritul cel de sus. O, cât de în?l??toare sunt cânt?rile de la marele praznic al na?terii !! „Zidul cel desp?r?itor acum cade; sabia cea de foc se îndep?rteaz?; Heruvimul nu mai p?ze?te Pomul Vie?ii; iar eu m? împ?rt??esc de dulcea?a din Rai, de la care ne-am îndep?rtat prin neascultare. C?ci chipul cel neschimbat al Tat?lui, pecetea ve?niciei Lui, înf??i?are de rob prime?te, ie?ind din Maica ce nu ?tie de nunt?, nesuferind schimbare: c? a r?mas ce era, Dumnezeu adev?rat fiind; ?i a luat ce nu era Om f?cându-se din iubire de oameni" (Vecernia Praznicului, Stihir? la Doamne, strigat-am..., glasul 2). „Cum voi m?rturisi aceast? tain? mare ? Cel f?r? de trup se întrupeaz?; Cuvântul prinde form? v?zut? ?i grea; Cel nev?zut se face v?zut, Cel nepip?it se pip?ie, Cel f?r? de început se începe ?i Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului" (26 decembrie, Vecernia, la stihoavn?). Înainte de '89 (dar se poate întâmpla ?i acum), un coleg din Bucure?ti mergând s? vesteasc? Na?terea Domnului pe la enoria?i, a sunat la u?a unui apartament pe care scria: Colonel Ghe. Haiducu. Ie?ind însu?i colonelul, v?zându-i -pe preot ?i cânt?re?- a vrut s? le închid? u?a, dar, preotul a avut o interven?ie inspirat? ?i i-a spus:
- „La mul?i ani, domnule colonel !", am v?zut pe u?? c? ave?i gradul de colonel ?i c? v? cheam? Gheorghe.
Da, ?i ce este cu asta ? a întrebat iritat colonelul.
?ti?i domnu' colonel c? Sf .Gheorghe a fost general ?
N-am ?tiut, r?spunse colonelul ?i deschizându-le larg u?a îi invit? în?untru.

„Dumnezeu coboar? în istorie. Cre?tinismul poate fii considerat drept revela?ia în sensul propriu al termenului: Dumnezeu se arat? oamenilor nu prin intermediul unui om ales s? fie depozitarul cuvântului s?u, ci asumându-?i el însu?i natura uman?. Evenimentul întrup?rii constituie teofania prin excelen??, manifestare personal? ?i imposibil de dep??it a lui Dumnezeu. Astfel, persoana lui Iisus Hristos este în primul rând, mai important? decât înv???tura lui: t?cerea vie?ii sale aduce absolutul divin în timpul uman. Ac?iunea lui Hristos este în totalitate mântuitoare: el a venit pentru a des?vâr?i cunoa?terea pe care oamenii o pot avea despre Dumnezeu, pentru a-i vindeca de orbirea lor ?i a-i readuce aproape de Dumnezeu. [...] Cre?tinismul este astfel întemeiat pe rela?ia cu o persoan? divin? care schimb? definitiv cursul istoriei: na?terea, moartea ?i învierea lui Hristos constituie punctul culminant al istoriei umanit??ii ?i îi confer? acesteia sens deplin".[1] „În felul acesta, Hristos se afl? în centrul istoriei: întreaga crea?ie, r?nit? de p?cat, este restaurat? în el ?i nu se poate des?vâr?i decât prin el. Hristos este astfel judec?torul lumii întregi; A-l respinge pe Hristos înseamn? a respinge via?a ve?nic?".[2] Exist? ve?ti ?i ve?ti. Ve?ti care vin de la prieteni, ve?ti pe care ni le aduc du?manii, ve?ti ?i bucurii care r?mân în familie, care nu trec pragul casei. Dar, sunt ?i ve?ti care se r?spândesc uluitor de repede, ve?tile mari, importante, care trec de uli?a satului, dincolo de v?i, de ora?e, de grani?e, ve?ti care se r?spândesc în toat? lumea. A?a a fost cu „Na?terea Domnului", care, a pus în mi?care totul: Dumnezeu, omul, cerul, p?mântul, îngerii, stelele !...
„Cerul ?i p?mântul în cânt?ri r?sun?,
Îngeri ?i oameni cânt? împreun?".
O, ce veste minunat? ! De ce se cheam? minunat? ? Pentru c? ?ine de minune.
A?tept?m ?i anul acesta colind?torii s? ne aduc? aceste ve?ti minunate, trezindu-ne nostalgia dup? bucuriile copil?riei. Nu a? putea s? închei f?r? s? amintesc m?car de dou? „poezii rug?ciune" ale marilor no?tri poe?i.

- Pomul Cr?ciunului - [3]

Tu n-ai v?zut p?durea, copile drag al meu,
P?durea iarna doarme, c-a?a vrea Dumnezeu.
?i numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprins? de fiori.
?i tace-apoi ?i-adoarme, când viscolele pier.
În noaptea asta îns?, vin îngerii din cer.
?i zboar?-ncet de-a lungul p?durilor de brad,
?i cânt?-ncet ?i mere ?i flori din sân le cad.
Iar florile s-anin? de ramuri pân? jos
?i-i cântec ?i lumin? ?i-a?a e de frumos !
Iar brazii se de?teapt?, se mir? asta ce-i,
Se bucur? ?i cânt? ca îngerii ?i ei.
Tu n-ai v?zut p?durea, copile drag al meu,
Dar uite ce-?i trimite dintr-însa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creang? din brazii cu f?clii,
A?a cum au g?sit-o, cu flori ?i juc?rii.
Departe într-un staul e-n fa??-acum Iisus,
?i îngerii, o, câte ?i câte i-au adus.
Dar el e bun ?i-mparte la to?i câ?i îl iubesc,
Tu vino, ?i te-nchin?, zi: „Doamne-?i mul?umesc".

„Oaspe?i cu azur în gene" - [4]
Oaspe?i cu azur în gene
?i z?pad? sub opinci
Se ivir? la fereastr?
Cu colinde ?i tilinci.

Fraged cântec ?i sub?ire,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari ?ineau isonul
T?inuite dup? ei.

Îmi p?rea c?-n zvon de aripi
?i miros de t?mâier
În colind? mi se-ngân?
Pui de om cu pui de cer.

?i cântar?, ?i urar?
?i plecar? ca un dor,
Str?lucea un puf de înger
Risipit pe urma lor.

?i era o pace alb?, -
Ca z?pada ?i era
O sfial?, ce din stele
Pân?-n inimi tremura.

Bacii lep?dar? grija :
Ast?zi lupii ?in ajun,
Porumbeii nu viseaz?
Vânt de uliu c?pc?un.

?i z?vozii din ograd?
S? mai l?rmuie se tem,
Boii rumeg? cu botu-n
Ieslea de la Betleem.

A?inte?te-?i lung urechea
Ca s-auzi, b?trân p?mânt:
Sus, în leag?n prins de stele,
Gângure?te Pruncul Sfânt.

Pr. Vasile Marinescu, Biserica Olari

Note:
1 Frederic Laupies (coordonator) – „Dic?ionar de cultur? general?" – traducere de Giuliano Sfichi, Andrei Paul Corescu, Nadia Farca?, Elena Gîrlea,... Ia?i, Ed. „Polirom" 2008 – pp. 186-187.
2 Ibidem p.188
3 Pomul Cr?ciunului (G. Co?buc) – Irina Nicolaescu ?i Sergiu I. Nicolaescu – Rug?ciunile Poe?ilor – „Antologie de poezie religioas? româneasc?" – Ed. „Paralela 45", 2002, p.70
4 Oaspe?i cu azur în gene (Nichifor Crainic) (semnat? Victor M?rgina? – pseudonimul de pribegie al lui N. Crainic) din volumul „Poezie Cre?tin? Româneasc?" – edi?ie îngrijit? de Magda ?i Petru Ursache, Ed. „Institutul European" – 1996, p.294 footer