Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Pr. Vasile Marinescu   
Duminică, 17 Noiembrie 2013 19:53
SisifSpiritualitatea înseamn? subordonarea întregului complex al vie?ii, spiritului care domin? totul.” (Nichifor Crainic)
 
Fiin?a omului prinde în alc?tuirea ei dou? mari realit??i: materia ?i spiritul. Din îmbr??i?area lor nedezlipit? iese ceva organizat ?i solidar a ceea ce numim via??. Via?a, oricât de masiv? pare materia, la cea dintâi privire, e în func?ie de spirit. Din spirit se pl?m?de?te personalitatea. Sfin?enia vie?ii omene?ti este idealul c?tre care trebuie s? tind? to?i cre?tinii. Istoria omenirii nu este numai o în?iruire cronologic? de fapte ?i întâmpl?ri r?zboinice, un simplu catalog în care se înregistreaz? agita?ia ?i de?ert?ciunea secolelor, în goana furioas? spre neant, ci ?i înf??i?area acelor dramatice ?i nobile fr?mânt?ri ale sufletului omenesc spre sfin?enie, spre reintegrarea lui în sfera superioar? a unei vie?uiri f?r? umbre ?i f?r? sc?deri. Multe din fr?mânt?rile vie?ii au fost pentru om neîn?elese, atât de neîn?elese încât pentru unii via?a a însemnat o permanent? opintire, asem?n?toare cu a mitologicului Sisif, care se str?duia s? urneasc? ?i s? ridice steiul de piatr? pentru ca acesta s? se pr?p?stuiasc? mereu, iar el s?-?i încle?teze a doua ?i a treia oar?, la infinit, puterile fiin?ei lui strivite de greutatea ?i z?d?rnicia lucrului. În decursul timpului, omul a fost într-o permanent? c?utare dup? un ideal. A c?utat gemând, a c?utat pân? la istovire, a c?utat pân? la dezn?dejde, f?r? s?-?i piard? totu?i n?dejdea. ?i a g?sit. Nu era departe de el. Era în el însu?i, în fiin?a lui - era con?tiin?a lui. ?i ea i-a vorbit limpede si poruncitor: Deasupra stelelor care lumineaz? c?r?rile nop?ii, deasupra soarelui care înviaz? brazdele p?mântului, deasupra p?durii pe care o mistuie tr?snetul ?i deasupra apelor care rod malurile, e cineva mai mare decât toate, mai mare decât to?i. El te-a trimis pe lume, El te duce de mân? în via?? si El î?i deschide por?ile ve?niciei: Dumnezeu. Setea ta aprins? de des?vâr?ire numai El ?i-o poate potoli ?i nevoia ta adânc? dup? via?? spiritual? numai El ?i-o poate îndestula.
Omul care se întreab? pentru ce tr?ie?te, spune Jacques Rivière, nu poate r?spunde la aceast? întrebare decât prin credin?a religioas? sau prin sinucidere. Pricina suferin?ii este absen?a lui Dumnezeu din via?a noastr?. Absen?a lui Dumnezeu din via?? înseamn? absen?a virtu?ii, iar absen?a virtu?ii provoac? o profund? suferin??. F?r? Dumnezeu, morala este un non sens. Idealul societ??ii omene?ti este în ultim? analiz? sfin?enia. Sfin?ind personalitatea individului, Biserica sfin?e?te de fapt ordinea social?. Omul pare a nu fi realizat asupra sa, victoriile într-adev?r uimitoare, pe care le-a realizat asupra naturii înconjur?toare.
 
 
?tiin?a a dat ?i d? continuu tot ce poate: o superb? civiliza?ie tehnic?. Ea nu ne va putea da niciodat? o personalitate moral? superioar?, Este prin natura sa incapabil? de aceast? crea?iune spiritual?. Singura institu?ie menit? s? creeze ?i s? promoveze spiritualitatea fiin?ei omene?ti este Biserica. Problema vie?ii, dac? exist? la urma urmelor o problem? a vie?ii, este rezolvat? de mult ?i foarte simplu: S?-?i tr?ie?ti via?a! Dar cum? ?i pentru ce? Iat? întrebarea, b?trân? ca via?a ?i ve?nic ren?sc?toare ca ea, la care vom încerca s? r?spundem, pentru a putea interpreta rostul vie?ii noastre ?i pentru a ne putea apropia f?r? spaim? de finalul ei p?mântesc. Cel care rezolv? aceast? mare necunoscut? a vie?ii umane este Hristos. „F?r? Iisus Hristos, spune Pascal, noi n-am fi ?tiut nici ce este via?a, nici moartea, nici Dumnezeu, nici noi în?ine.” A?a cum a spus El însu?i (Iisus Hristos), este - Calea, Adev?rul ?i Via?a.
 
Idealul moral al cre?tinului a fost formulat de Iisus Hristos, de Sfin?ii Apostoli ?i de Sfin?ii P?rin?i, cu cuvintele: fi?i sfin?i. Biserica na?te ?i cre?te sfin?i. Credincio?ii zic de cei ce duc o via?? moral? curat? c? duc o via?? sfânt?, c? merg pe c?ile sfin?eniei. Cuvântul „Sfânt” de la grecescul (?????) este atribuit în primul rând lui Dumnezeu. Prin el se indic? distan?a incomensurabil? dintre Dumnezeu ?i creatur?. În Dumnezeu, imperfec?iunea, p?catul, r?ul, n-au nici un loc. El este lumin? pur?. Dup? aceast? lumin? tânje?te sufletul omenesc, dup? aceast? lumin? pe care a avut-o ?i omul cândva, dar a pierdut-o prin c?derea lui în p?cat, atunci când a fost scos de Dumnezeu din Paradis. Cre?tinul trebuie s? duc? efectiv o via?? plin? de sfin?enie, o via?? prin care s? poat? câ?tiga din nou în?l?imile pierdute.
 
Sfin?enia Haric? (prin Sfintele Taine), Sfin?enia primit? prin botez, prin mirungere ?i Sfânta Euharistie.
 
Înv???tura Bisericii Ortodoxe este c? omul c?zut în p?cat, cu mintea întunecat? ?i cu voin?a înclinat? mai mult spre r?u, î?i însu?e?te mântuirea înf?ptuit? obiectiv de Hristos, prin harul dumnezeiesc cu care el trebuia s? colaboreze în mod liber. „Harul este energia necreat? dumnezeiasc?, rev?rsat? de Duhul Sfânt peste noi prin umanitatea în via?? ?i în?l?at? a lui Iisus Hristos.”[1] Ca energie necreat?, el izvor??te din fiin?a divin?, dar nu se separ? de ea; harul e o lucrare a celor trei persoane divine ?i deci o dovad? a prezen?ei lor. Totu?i, ca energie sfin?itoare ?i des?vâr?itoare, harul e în mod deosebit al Duhului Sfânt, c?ci el des?vâr?e?te via?a noastr? spiritual?, el vine mai intim în noi…”[2] Prin puterile sale proprii, omul nu poate s? se ridice ?i s? comunice cu Dumnezeu cel infinit. Dar, chiar când este ridicat de Dumnezeu, el are trebuin??, mereu, de harul care hr?ne?te ?i des?vâr?e?te via?a spiritual?. Aceasta o înva?? Domnul, în multe locuri din Sfânta Scriptur? zicând c?: „nimeni nu poate s? vin? la mine dac? nu-l va trage Tat?l, care m-a trimis pe Mine.”[3], „de nu se va na?te cineva din ap? ?i din Duh, nu poate s? intre în împ?r??ia lui Dumnezeu.”[4].
 
Cre?tinul prime?te harul prin Sfintele taine. Sfintele Taine sunt semne v?zute, instituite de Hristos ?i date Bisericii, prin care se comunic? harul divin cel nev?zut. Sfintele Taine înnoiesc for?ele morale ale credinciosului, prin rev?rsarea Harului divin. Prin har, omul intr? în comuniune cu Dumnezeu, deci, în comuniune cu Binele absolut. Astfel, for?ele morale ale cre?tinului fiind înnoite, el este o creatur? nou? ?i nu mai este ca omul adamic (robit de p?cat) ci este ridicat la un poten?ial moral superior. În limbajul Sfântului Apostol Pavel, omul adamic zice: „Nu fac binele pe care îl voiesc, ci r?ul pe care nu-l voiesc.”[5], iar cre?tinul înnoit prin Har zice: „Legea duhului vie?ii în Hristos Iisus, m-a izb?vit de legea p?catului ?i a mor?ii.”[6] Toate tainele Bisericii sunt d?t?toare de har ?i ?intesc la unirea credincio?ilor cu Hristos - respectiv cu Sfânta Treime - ?i contribuie la îndumnezeirea lor. Dar cele care îl apropie pân? la „asem?narea” cu El, sunt: botezul, mirungerea ?i Euharistia.
 
Sfin?enia moral?
 
„Sfin?enia moral? const? în împlinirea voii lui Dumnezeu, în înl?turarea p?catului ?i s?vâr?irea permanent? a binelui.”[7] Sfin?enia vie?ii nu e un simplu sfat, ci o obliga?ie, un imperativ ce izvor??te în mod firesc din na?terea la o via?? nou? pe care ne-o d? botezul. Dac? robul p?catului m?rturisea: „Nu fac binele pe care-l voiesc ci r?ul pe care nu-l voiesc.”[8], cel n?scut prin har m?rturise?te: „Pot totul în Iisus Hristos care m? înt?re?te.”[9]
 
Sfin?enia moral? pretinde angajarea tuturor for?elor noastre pentru c? ea nu poate fi cucerit? decât prin lupt?. Sfin?ii sunt numai aceea care au dus „lupta cea bun?”, care au urcat pe piscurile des?vâr?irii ?i au ajuns la statura de b?rbat des?vâr?it. Aceasta este marea, eroica lupt? de des?vâr?ire moral? care cuprinde întreg spa?iul existen?ei terestre a credincio?ilor. Sfântul Apostol Pavel o aseam?n? cu lupta alerg?torului în aren?. „S? ajungi la statura lui Hristos: aceasta este ?inta. De la pruncia în Hristos, la b?rb??ia des?vâr?it? în Hristos: aceasta este calea. Iar înaintarea, progresul pe aceast? cale, este o necontenit? cre?tere în Hristos.”[10] Dac? Mântuitorul ne pretinde s? fim des?vâr?i?i. El prin aceasta nu pretinde de la noi ceva imposibil, ci cucerirea unui pisc, care st? la îndemâna tuturor.
- Va urma -
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Prof. M. Chi?escu, Pr. Prof. Isidor Teodoran, Pr. Prof. I. Petreu?? - Teologia Dogmatic? ?i Simbolistic?; Vol. II, Edit. Inst. Biblic de Misiune Ort., Bucure?ti, 1958, p. 658;
[2] Ibidem, p. 659;
3] Ev. dup? Ioan, VI, 44;
[4] Idem, III, 5;
[5] Sf. Ap. Pavel, Rom. 7, 19;
[6] Ibidem, 8,2;
[7] Dr. Dr.h.c. Nicolae Mitropolitul Ardealului - Studii de Teologie Moral?, Editura ?i Tipografia Arhiepiscopiei, Sibiu, 1969, p. 315;
[8] Sf. Ap. Pavel, Rom, VII, 19;
[9] Sf. Ap. Pavel, Filip, IV, 13;
[10]. Nicolae Mladin, op. cit., p. 319.
footer