Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu ?erban Popa, Canada   
Joi, 24 Ianuarie 2013 13:06
IncinerareTrebuie s? în?elegem în cheie mistic? Crea?ia, pentru c? numai mistica ne ajut? s? ne debaras?m de logica orizontal?, specific? omului. apropiindu-ne prin verticalitatea ei de gândul ?i logica lui Dumnezeu. Deci, se spune c? Dumnezeu a luat un bo? de p?mânt ?i a suflat asupra lui. Iat? primul om - Adam. Suflarea Divin? i-a dat via?? (energie, s?n?tate..). Pentru c? Suflul venea de la Dumnezeu, era purt?tor de eternitate. Dar ce frumoas? este limba noastr? daco-român?. Suflul divin a devenit în limbajul nostru suflet: suflu-suflare-suflet.

Dac? în?elegem valoarea omului pe aceast? scar?, atunci trupul cel muritor î?i pierde valoarea. Pentru c? este legat de materie ?i cum se spune: din p?mânt e?ti ?i în p?mânt te întorci - trupe?te. Cred în frumuse?ea caracterului celui care ?tie s? mul?umeasc? pentru darul primit - la orice nivel. De aceea, cred c? nu exist? ceva mai frumos decât omul ajuns la sfâr?itul vie?ii sale, care s? spun? Celui care i-a d?ruit posibilitatea unei experien?e în aceast? lume: „Mul?umesc pentru tot ?i acum doresc s? repun la locul lui bo?ul de p?mânt ?i suflarea care mi-a d?ruit via??". Iat? o misiune îndeplinit?, iar suflarea divin? î?i va g?si locul în spa?iile unde se simte respira?ia etern?.

Urn? sau mormânt? - John M. Grondelski

Biserica Catolic? a anulat interdic?ia privind incinerarea, dar nu consider? c? incinerarea ?i îngroparea sunt metode egal valide. Newark Star-Ledger, un ziar din New-Jersey, SUA, arat? c? peste 40% din deceda?ii din S.U.A. sunt incinera?i, deci se constat? o cre?tere a accept?rii acestei forme de funeralii. În unele state apusene aceast? rat? ajunge chiar la 70%.[1] Mul?i autori noteaz? faptul c? Biserica Catolic? a ridicat interdic?ia privind incinerarea, în 1963, iar acceptarea de c?tre catolici a inciner?rii reflect? tendin?a popula?iei generale. Dat fiind o tot mai larg? acceptare în lumea catolic? a inciner?rii, este de dorit ca preo?ii s? aduc? anumite chestiuni în aten?ia credincio?ilor, în aceast? privin??. În timp ce luna noiembrie, fiind luna în care se fac rug?ciuni speciale pentru cei deceda?i, este în mod special potrivit? pentru o astfel de abordare, nevoia pastoral? de a trata acest fenomen se extinde la întregul an.

Biserica încurajeaz? îngroparea ?i descurajeaz? incinerarea

Primul lucru care merit? subliniat este acela c? Biserica nu consider? îngroparea ?i incinerarea ca metode egal valide de a trata trupul unui cre?tin decedat. Pentru Biseric?, îngroparea este regula, iar incinerarea excep?ia.[2] Timp îndelungat, cei care au ales incinerarea au f?cut-o din motive ideologice, fiind deseori materiali?ti, cu inten?ia de a respinge no?iunea cre?tin? de demnitate a trupului ?i doctrina cre?tin? a învierii mor?ilor. Aceast? respingere contravine flagrant credin?ei catolice. Când Sfântul Oficiu a ridicat interdic?ia privind incinerarea, în 1963, a f?cut-o deoarece considera c? acum alte motiva?ii (de exemplu lipsa locurilor din cimitire) îi f?ceau pe oameni s? cear? incinerarea, motiva?ii care nu au nimic de-a face cu negarea explicit? a elementelor fundamentale de antropologie ?i escatologie cre?tin?.

În acela?i timp, Biserica nu a afirmat niciodat? c? incinerarea a devenit echivalentul func?ional al îngrop?rii r?m??i?elor p?mânte?ti ale cre?tinilor. Modul selectiv în care a fost în?eleas? ridicarea interdic?iei asupra inciner?rii este pe undeva similar cu modul în care a fost în?eleas? ridicarea interdic?iei de a mânca carne vinerea, care a avut loc cam în aceea?i perioad?. Episcopii americani, când au ridicat interdic?ia de a se mânca carne în zilele obi?nuite de vineri (deci nu cele din Postul Mare) au ar?tat necesitatea practicilor peniten?iale ?i au îndemnat credincio?ii s? se ab?in? de la a mânca carne dac? nu înlocuiau aceast? practic? cu alte mortific?ri sau cu acte de caritate. Din p?cate, îns?, majoritatea credincio?ilor au "auzit" cu totul altceva, de genul: „Se poate mânca vinerea carne!" Un element-cheie al disciplinei - asceza - a fost pierdut! În cazul abstinen?ei, Biserica a c?utat s? sublinieze natura special? a zilei de vineri, l?rgind modurile în care credincio?ii pot onora aceast? zi, pentru a o feri de banalizare.

În cazul inciner?rii putem b?nui c? credincio?ii au auzit c? „incinerarea e OK" ?i nu faptul c? Biserica prefer? în continuare îngroparea înaintea inciner?rii. Motivul? Biserica ia exemplu de la însu?i Isus Cristos, care a fost ?i El îngropat. Exist? îns? ?i alte motive. Deoarece, a?a cum înv??a Fericitul Pap? Ioan Paul al II-lea, citând din Conciliul Vatican II: „Cristos îl dezv?luie pe deplin omului pe om" [3], îngroparea nu este doar o imitare a lui Cristos, ci indic? ceva despre omul însu?i. Ce anume? Omul nu este doar un suflet închis într-un trup; persoana uman? este o unitate trup-suflet; ?i trupul uman se bucur?, a?adar, de demnitatea persoanei. De ce îngroparea nu mai este atât de c?utat?? O parte dintre motive sunt economice: incinerarea, în special cea direct?, f?r? priveghi, alte servicii funerare ?i îngropare, cost? mai pu?in. Cu toate acestea, preo?ii trebuie s? le aminteasc? credincio?ilor catolici câteva chestiuni esen?iale: 1. Funeraliile nu este necesar s? fie scumpe; nu este nevoie chiar de ultimul model de sicriu, iar în unele state nu este obligatorie îmb?ls?marea... În plus, se pot sc?dea costurile dac? comunit??ile parohiale ar ajuta la preg?tirea meselor de pomenire. 2. Incinerarea este semnificativ mai ieftin? doar dac? se omit priveghiul ?i celelalte servicii funerare. Disciplina catolic? ?i sim?ul catolic al credincio?ilor trebuie s? militeze îns? împotriva omiterii liturgiei funerare, al c?rei simbolism (de exemplu primirea trupului, t?mâierea acestuia) devine trunchiat dac? trupul decedatului nu este prezent. Disciplina catolic? presupune ca incinerarea s? aib? loc numai dup? liturgia funerar?. La nivel uman, este inuman? eliminarea liturgiei funerare sau a priveghiului care o precede. Dac? consider?m c? aceste celebr?ri sunt atât pentru mor?i cât ?i pentru cei vii, atunci persoanele îndoliate au nevoie de sprijinul comunit??ii, ?i de asemenea de „încheierea" pe care o aduc funeraliile. To?i catolicii au nevoie de liturgia funerar? ca de un "memento mori": „Ce am fost e?ti tu acum, ce sunt vei fi ?i tu". În special tinerii catolici au nevoie s? participe la liturgia funerar? pentru a se obi?nui cu faptul c? moartea este parte a vie?ii.
Funeraliile nu sunt doar „func?ionale"

Funeraliile „spun" ceva. Ele nu doar „fac" ceva, adic? depunerea r?m??i?elor p?mânte?ti. Când cre?tinii se adun? s? se roage, s? jeleasc? ?i s? se sus?in? unii pe al?ii în urma mor?ii unei persoane dragi, ei vorbesc de fapt despre valoarea vie?ii unei fiin?e umane. Când fac aceasta în prezen?a trupului persoanei decedate, ei amintesc faptul c? trupul face parte integrant? din persoana uman?, participând la via?a p?mânteasc? ?i destinat s? participe ?i la cea etern?. Într-o lume puternic dominat? de viziunea cartezian? potrivit c?reia omul este con?tiin??, un „ego" care gânde?te, ?i are un trup ata?at, liturgia funerar? catolic? le aminte?te oamenilor adev?rata antropologie.
Dac? scopul funeraliilor s-ar reduce doar la ce facem cu trupul dup? deces, acest fapt ar reflecta, într-adev?r, o dezumanizare a persoanei. Trupul persoanei decedate este de asemenea un semn al întrup?rii; acesta a fost odat? o persoan? uman?. Atunci când celebr?m „vie?ile" ?i „persoanele" în absen?a trupului, exist? marele risc de a promova o viziune dez-întrupat? cartezian? asupra persoanei, care poate evident genera probleme ?i în alte domenii ale vie?ii cre?tine, ca de exemplu în cazul moralit??ii sexuale ?i maritale. Reificarea (obiectualizarea) persoanei devine ?i mai puternic? dac? lu?m în considerare diferitele elementele simbolistice ce ar decurge din incinerare. Trupul ne aduce aminte de o persoan?, în timp ce cenu?a este mai degrab? privit? ca un lucru. Îngrop?m Urn? funerar?comoara; inciner?m gunoiul. Indiferent ce idei avem în minte, simbolismul primordial r?mâne. Problemele legate de incinerare cresc atunci când ne gândim la anumite practici ale culturii mai largi. Cenu?a se p?streaz? adesea fie acas?, fie în alt? parte, mai degrab? decât s? fie îngropat?. Cimitirul ar trebui s? transmit? sentimentul unei finalit??i sacre; nu este acela?i lucru în cazul în care unchiul Joe de pild? este a?ezat între bibelourile de pe un raft. Cenu?a tratat? ca un lucru depersonalizeaz? persoana decedat?; este nevoie de un "loc de odihn?". Se transmite de asemenea ideea c? decedatul apar?ine mai degrab? familiei decât lui Dumnezeu, Cel care este în fapt odihna final? a acestuia. Aceast? tendin?? î?i atinge ast?zi punctul culminant în unele crematorii care ofer? servicii de genul contopirii cenu?ii deceda?ilor în pietre pre?ioase. Trupul, l?ca? al Spiritului Sfânt, nu poate fi redus la un simplu pandantiv.
Împr??tierea cenu?ii

Cultura actual? a îmbr??i?at ?i imaginea "romantic?" a împr??tierii cenu?ii decedatului – pe plaja favorit?, în Marele Canion sau în mare. Multe filme con?in astfel de scene. Înv???tura catolic? despre demnitatea persoanei respinge categoric asemenea practici, deoarece demnitatea persoanei presupune integritatea corporal?, chiar ?i dup? deces; trupul uman nu este ceva care s? fie distrus.
Con?tiin?a "ecologist?" actual? pare a alimenta fenomenul: dorim s? exprim?m unitatea noastr? cu natura. Din nou, aceast? practic? seam?n? germenii propag?rii unei antropologii str?ine de con?tiin?a catolic?. Omul este parte a naturii, dar nu este DOAR atât. Viziunea despre om prezent? în Genez? îl înf??i?eaz? pe acesta ca pe un administrator, ca pe un "regent" al lui Dumnezeu pentru crea?ie; omul nu este doar un amestec de substan?e chimice în valoare de câ?iva dolari cu câ?iva litri de ap?! O mi?care "verde" ce întunec? distinc?ia dintre om ?i restul lumii nu face în final decât s? agreseze demnitatea uman?.

La urma-urmelor: al cui este trupul?

R?spunsul cel mai frecvent la argumentele contra inciner?rii, în context american este: „La urma-urmelor: al cui este trupul? Nu este dreptul meu s? dispun de trupul meu cum vreau?" Acest sentiment exagerat al autonomiei personale st? în spatele izvorului principal al culturii mor?ii: avortul legalizat. „Dreptul de control asupra propriului trup" a fost justificarea de baz? pentru surogatul "drept la intimitate" din procesul Roe v Wade. Totu?i ideea unei autonomii personale nelimitate nu este compatibil? cu viziunea cre?tin?. R?spunsul Sf. Paul la întrebarea „La urma-urmelor: al cui este trupul?" este clar: al lui Dumnezeu. „Nu ?ti?i c? trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuie?te în voi ?i pe care l-a?i primit de la Dumnezeu ?i c? nu sunte?i ai vo?tri? C?ci a?i fost cump?ra?i cu un pre? mare. A?adar, pream?ri?i-l pe Dumnezeu în trupul vostru!" (1Corinteni 6,19-20). Ceea ce spune Sf. Paul se reg?se?te în întreg Noul Testament: cre?tinii nu î?i apar?in lor în?i?i ci lui Dumnezeu! Liturgia baptismal? spune ?i ea acela?i lucru, atunci când preotul îl încredin?eaz? pe candidat lui Cristos. De aceea leg?tura dintre Botez ?i liturgia funerar? este extrem de important?: „În ziua Botezului s?u, (numele decedatului) s-a îmbr?cat în Cristos". Distrugerea trupului prin incinerare viciaz? acest simbolism.

Întrebare antropologic?

Una dintre marile contribu?ii pe care Fericitul Ioan Paul al II-lea le-a adus Bisericii contemporane a fost „teologia trupului". Concep?ia sa privind demnitatea persoanei trupe?ti, începând de la Adam ?i Eva în Genez?, a zdruncinat o serie de concepte gre?ite din filosofia, teologia revizionist? ?i bioetica din zilele noastre. De asemenea, defunctul Pap? a oferit o solid? baz? intelectual? pentru ap?rarea înv???turii catolice în multe domenii, inclusiv în cel al moralit??ii sexuale.
Aceast? înv???tur? r?mâne îns? sub asaltul unor concep?ii ca de pild? aceea care prive?te trupul ca fiind doar o „coaj?", o r?m??i?? vegetal? dup? ce dispare con?tiin?a. O astfel de gândire alimenteaz? la rândul ei „cultura mor?ii" atât de incriminat? de Fericitul Ioan Paul al II-lea. Prin încurajarea îndep?rt?rii trupului fizic prin incinerare se alimenteaz?, în mod paradoxal, falsa antropologie comb?tut? de Papa Ioan Paul al II-lea: ideea c? „trupul este un lucru care îmi apar?ine". Pericolele care deriv? din acest concept ar trebui s? fie un motiv în plus pentru descurajarea puternic? a tendin?ei în favoarea inciner?rii.
Sursa: Homiletic & Pastoral Review[4] Traducere: Ovidiu Nicoar? Sursa:

Not?:
Cazul Sergiu Nicolaescu aprinde un conflict între Biserica Ortodox? Român? ?i Biserica Romano Catolic?

Biroul de Pres? al Patriarhiei Române anun?? într-un comunicat c? „r?mâne fidel? tradi?iei de neacceptare a practicii inciner?rii", acesta fiind un r?spuns la anun?ul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de la Bucure?ti despre organizarea unei slujbe religioase pentru pomenirea regizorului Sergiu Nicolaescu.
„Patriarhia Român? nu dore?te s? se angajeze într-o polemic? inutil? cu Biserica Romano-Catolic? pe aceast? tem?", arat? Patriarhia, într-un comunicat.
Potrivit Patriarhiei Române, în tradi?ia romano-catolic? incinerarea a fost interzis? ?i sanc?ionat? cu excomunicarea vreme de secole pân? în anul 1963, când papa Paul al VI-lea, sub presiunea secularismului contemporan, a cedat ?i a acceptat slujb? funebr? pentru credincio?ii catolici care urmau s? fie incinera?i.
„Prin urmare, este explicabil faptul c? unii credincio?i romano-catolici au cerut Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucure?ti s? fac? o slujb? de pomenire pentru sufletul regizorului Sergiu Nicolaescu. În schimb, Biserica Ortodox? Român? r?mâne fidel? tradi?iei sale bimilenare de neacceptare a practicii necre?tine a inciner?rii", precizeaz? Patriarhia.
În comunicat se men?ioneaz? c? „în hot?rârile Sfântului Sinod referitoare la incinerare se face distinc?ie între slujba ortodox? de înmormântare, care nu se oficiaz? celor care au optat pentru incinerare, ?i pomenirea, în anumite condi?ii, a sufletului omului care a decedat ?i a fost incinerat din motive independente de voin?a sa, distinc?ie care nu se face în Biserica Romano-Catolic?".
Sursa: www.gandul.info - 23.01.2013

--------------------------------------------------
[1] Stacy Jones, "Cremation is Gaining Favor with Jerseyans", Newark Sunday Star-Ledger, 14 august 2011, sec?iunea 3, pp. 1, 3.
[2] Vezi Codex Juris Canonici, canonul 1176.3.
[3] Papa Ioan Paul al II-lea, Enciclica Redemptor hominis, nr. 8, citând Conciliul Vatican II, Constitu?ia Pastoral? Gaudium et spes, nr. 22.
[4] Despre incinerare ?i îngropare: câteva adev?ruri catolice de baz? footer