Revista Art-emis
Cinstirea Sfintei Cruci PDF Imprimare Email
Constantin Padureanu   
Miercuri, 10 Noiembrie 2010 22:55
Padureanu ConstantinCre?tinul dreptm?ritor vede ?i cinste?te în Sfânta Cruce, deodat?: jertfa Fiului lui Dumnezeu „Care s-a f?cut om pentru noi oamenii ?i pentru a noastr? mântuire..."; lemnul crucii pe care s-a r?stignit Domnul, deci altarul S?u de jertf?; semnul crucii, semn al „Fiului Omului" ?i al cre?tinului în acela?i timp, cu care însemnându-se ca ?i cu o pecete, ar?t?m participarea noastr? la jertfa sfin?itoare a lui Hristos. P?strând cu sfiin?enie acest întreg „dreptar al cuvintelor s?n?toase", cum ne înva?? Sfântul Pavel (2 Timotei 1, 8-12) în cele ce urmeaz? vom expune pe fiecare dintre cele trei în?elesuri ale Sfintei Cruci ?i cel duhovnicesc ?i cel de altar ?i cel de semn dumnezeiesc. Ortodoxia este ?i trebuie s? fie întru totul ?i dreapta credin?? ?i plin?tatea credin?ei; unitate a întregii credin?e. C? Domnul ne-a înv??at: „Cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici, ?i va înv??a a?a pe oameni, foarte mic se va chema în împ?r??ia cerurilor" (Matei 5, 19). Iar Apostolul previne: „Cine va p?zi toat? legea, dar va gre?i într-o singur? porunc?, s-a f?cut vinovat fa?? de toate poruncile" (Iacob 2, 10). Se în?elege c? este de ajuns gre?irea sau c?lcarea uneia ca s? pierd cur??ia ?i întregimea adev?rului. Crucea este iubire; mai profund, e iubirea dumnezeiasc? fa?? de noi. E o adânc? leg?tur? între iubirea dumnezeiasc? ?i cruce.

Aici în extrema umilire ?i suferin?? a crucii s-a descoperit negr?ita iubire ?i slav? a Fiului lui Dumnezeu devenit Om. S-a descoperit acea iubire care iube?te ?i pe cruce sau pân? la cruce ?i se roag? pentru iertarea, mântuirea ?i a celor ce-L r?stignesc. Iubire care r?mâne neschimbat?, ca a Tat?lui, care „r?sare soarele peste cei r?i ?i peste cei buni ?i trimite ploaie peste cei drep?i ?i peste cei p?c?to?i" (Matei 5, 45); care r?mâne aceea?i în orice condi?ie, chiar când este r?stignit?. Iubire care nu înceteaz? nici chiar în moarte, pentru c? „Iubirea e mai tare ca moartea". Este iubire a lui Dumnezeu, a unei con?tiin?e nelimitate, libere ?i care se d?ruie?te numai, care nu cere nimic pentru sine, pentru c? nu are nevoie de nimic, a?a cum numai Dumnezeu este ?i poate fi. Dar este ?i iubire uman? descoperit? prin om ?i de aceea aici, în acest „exemplar" divin-uman Hristos Iisus Domnul a învins radical ?i definitiv egocentrismul, sursa p?catului, a r?ului. Aceasta o arat? mai ales crucea. Cuno?teau ?i cei vechi iubirea, a?a cum o cunoa?tem ?i mul?i dintre noi. Era vorba îns? de iubirea-dorin??, eros, iubire care-?i caut? împlinire dincolo de sine, în altul, ?i poart? prin aceasta, în ea ?i ceva egoism, pentru sine; se gust? atunci pe sine. P?catul nu e învins aici în r?d?cina lui. Pentru aceea Iisus le spune ucenicilor: „A?a s? v? iubi?i unii pe al?ii, cum v-am iubit Eu pe voi" (Ioan 4, 12). Fiul este trimis de Tat?l s? descopere aceast? iubire dumnezeiasc?, care este d?ruire de sine pentru împlinirea, pentru salvarea celuilalt, care este numai slujire. „Fiul omului, spune Iisus, n-a venit s? I se slujeasc?, ci ca s? slujeasc? El ?i s?-?i dea via?a r?scump?rare pentru mul?i" (Matei 20, 28). Aceasta este calitatea dumnezeiasc?, nou?, a iubirii lui ?i pe care o descoper? crucea.

Aceast? slujire prin cruce a Domnului este mântuitoare. Sfântul Apostol Petru spune: „El a purtat p?catele noastre în trupul S?u pe lemn". (1 Petru 2, 4) El, f?r? de p?cat, poart?, sufer? pentru p?cate. Arhiereul Legii vechi, când aducea jertfa pentru p?cat ?i împ?care, punea mâna pe capul victimei, punea p?catele asupra ei, pentru a dobândi (Luca 17, 39). Desigur nu este vorba aici de pierdere, de desfin?are a fiin?ei, a con?tiin?ei, a chipului din noi, c?ci „Fiul Omului n-a venit s? piard?, ci s? mântuiasc?" (Luca 19, 55) Este vorba de lep?dare ?i de pierdere a iubirii p?tima?e de sine; a r?ului, a ceea ce a devenit stric?cios în noi, „pentru c? ceea ce e muritor s? fie înghi?it de via??" (2 Corinteni 4, 4). Este vorba de r?stignirea unei lumi ?i firi vechi pentru a ob?ine în schimb, cum spune Mântuitorul, „o dovad?", un „câ?tig", mai mult? „via??", un plus de existen??. „A muri este un câ?tig" zice Sfântul Pavel (Filip 1, 21). „Gr?untele de grâu dac? moare, mult? road? aduce" (Ioan 12, 24). Învierea este deci o îmbog??ire a persoanei, a vie?ii; este o nou? stare ?i calitate; a fiin?ei, a f?pturii, a trupului, care în Hristos cel înviat devine „duhovnicesc, nestric?cios, nemuritor" (1 Corinteni 15, 3-4). Iar crucea e calea ?i u?a spre aceast? nou? via??. De aceea, Biserica o pream?re?te: „Bucur?-te cruce vistierul vie?ii; bucur?-te cruce vasul lumii; bucur?-te cruce u?a tainelor...!" În timpul r?stignirii, Domnul este supus ultimei ispitiri: „Dac? e?ti Fiul lui Dumnezeu coboar?-Te de pe cruce" (Matei 27, 42-43). Dar „tocmai pentru aceasta nu se coboar? de pe cruce, pentru c? este Fiul lui Dumnezeu" tâlcuie?te Sfântul Ioan Gur? de Aur. El pentru cruce a venit!" ?i, „a învia e cu mult mai mult decât a se coborî de pe cruce", a coborî ?i a se întoarce la un trecut dep??it. Crucea ca „pom al vie?ii poart? ?i odr?sle?te vi?a". Iar învierea veste?te o nou? diminea??, „a opta zi" a crea?iei.

Cuvântul crucii este prezent în Evanghelie, în propov?duirea Mântuitorului înc? înainte de r?stignirea Sa pe acest vechi instrument de osând?. Iisus le zicea ucenicilor S?i: „Dac? vrea cineva s? vin? dup? Mine s? se lepede de sine, s?-?i ia crucea ?i s?-mi urmeze Mie" (Matei 16, 24). Este vorba, desigur, în aceste cuvinte ale Domnului de crucea noastr? duhovniceasc?, dar în leg?tur? cu crucea Sa în care e înr?d?cinat? crucea cre?tinului. Pentru c? înainte de a adresa aceast? chemare, Mântuitorul arat? „ucenicilor Lui c? El trebuie s? mearg? la Ierusalim ?i s? p?timeasc? multe de la b?trâni ?i de la arhierei ?i de la c?rturari ?i s? fie ucis ?i a treia zi s? învieze" (Matei 16, 21). Aici Domnul veste?te direct p?timirea ?i moartea Sa pe cruce, la care prin cuvintele de mai sus îi chema pe ucenici s?-L urmeze. Iar la pu?in? vreme, adic? dup? ?ase zile, suindu-Se pe muntele Taborului s? se roage, apar împreun?, în slava Schimb?rii la fa??, Moise ?i Ilie, care vorbeau cu El despre „sfâr?itul Lui pe care avea s?-L împlineasc? în Ierusalim" (Luca 9, 31); deci iar??i despre cruce. ?i acolo pe Tabor, primind de mai înainte, de bun?voie, r?stignirea, jertfa Sa, cunoa?te str?lucirea slavei firii omene?ti ca o arvun? a învierii. Astfel, în amândou? aceste m?rturii se descoper? înc? din timpul propov?duirii Sale, locul ?i rostul proniator ?i nu întâmpl?tor al crucii, în lucrarea mântuirii noastre.

Toate cele patru Evanghelii vorbesc de crucea Domnului. Primele trei numite ?i sinoptice, de la Sfin?ii Matei, Marcu ?i Luca o amintesc pe calea spre Golgota. „?i au silit pe un trec?tor care venea din ?arin?, pe Simon Cirineul, tat?l lui Alexandru ?i al lui Ruf, ca s? duc? crucea Lui" (Matei 27, 32; Marcu 15, 2; Luca 23, 26). Înc? ?i mai direct o evoc? Sfântul Ioan în momentul r?stignirii: „?i stau lâng? crucea lui Iisus, mama lui ?i sora mamei Lui, Maria lui Cleopa ?i Maria Magdalena" (Ioan 19, 25) Astfel, „lemnul pe care Sfântul Petru spune c? „Domnul a purtat p?catele noastre", unealta r?stignirii Sale, e numit de ucenicii Domnului „Crucea lui Iisus". Urmeaz? limpede de aici c? potrivit descoperirii Sfintei Scripturi, crucea este altarul pe care s-a jertfit Fiul lui Dumnezeu „pentru a noastr? mântuire" Cel ce este deodat? Arhiereu ?i jertf?, ?i-a preg?tit ?i altarul s?u pe care pr?znuie?te pa?tile Noului Leg?mânt. Pa?tile nostru Hristos a fost jertfit pentru noi", zice Sfântul Pavel (1 Corinteni 5, 7). Iar aceast? jertf? se s?vâr?ea tocmai în timpul când la templu se sacrificau mieii pascali ai Legii vechi. ?i în acel moment lua fiin?? Noua jertf?, cea a Noului Testament ?i pe un alt altar. Cum ne explic? ?i înva?? acela?i Apostol când spune: „Avem altar dintru care nu au dreptul s? m?nânce cei ce slujesc cortului" (Evrei 12, 13). Altar nou pentru ca Iisus s? sfiin?easc? poporul cu sîngele S?u a p?timit afar? din poart?". Pentru care ?i îndeamn? iar??i Sfântul Pavel: „S? ie?im dar la El, afar? din tab?r?, luând asupra noastr? ocara Lui" (Evrei 13, 13). Luând deci purtând „ocara lui", adic? crucea Lui, întrucât El, Iisus „Încep?torul ?i plinitorul credin?ei, care pentru bucuria pus? înainte-I, a învierii, a suferit crucea, n-a ?inut seama de ocara ei ?i a ?ezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu." (Evrei 12, 21). Împreun? cu Mântuitorul, se în?elegea c? ?i Sfin?ii Apostoli vor gândi ?i vor propov?dui despre cruce în acela?i duh. Pentru Sfântul Pavel, crucea este aproape unica cinste, unica lui laud?: „Iar mie s? nu-mi fie a m? l?uda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este r?stignit? pentru mine ?i eu pentru lume". Nu ignor? nici Sfin?ii Apostoli: ocara, umilin?a crucii. Dar pentru ei ca ?i pentru orice cre?tin, umilin?a, implicit umilin?a crucii, este virtute dumnezeiasc? ?i cale a slavei: „Cel ce se smere?te va fi în?l?at", a spus Mântuitorul. footer