Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 06 Mai 2018 16:27

Mare?al Alexandru Averescu„Sunt convins c? ac?iunea care începe azi va fi pentru soldatul nostru un titlu de glorie ?i pentru ?ar?, de mândrie". (Mare?al Alexandru Averescu)

Sunt adnot?rile generalului Alexandru Averescu, comandantul Armatei a II-a Române, înaintea marilor b?t?lii de la M?r??ti ?i Oituz, ale unui om care prin determinarea sa a reu?it s? insufle tuturor, ?i mai ales combatan?ilor, încrederea în victorie. Nu a fost soldat de pe front care s? nu-l fi v?zut m?car odat? ?i s? nu fi fost electrizat de încrederea ?i hot?rârea care l-a f?cut atât de faimos, sau în clipele de dezn?dejde s? nu-l invoce ca pe un idol al?turi de Dumnezeu. „Un om n?scut s? comande, s-a ridicat din anonimatul masei comune desf??urând o capacitate neobi?nuit? ?i a ajuns la un moment de criz? na?ional? s? simbolizeze vrednicia ?i aspira?iile poporului s?u" scria Grigore T Popa într-un articol comemorativ.

Fiul slugerului Constantin Averescu din localitatea Babele din Ismail (de lâng? Odesa), dup? ce va face un an de Seminar Teologic ?i cursurile ?colii de Arte ?i Meserii din Bucure?ti, î?i va g?si voca?ia militar? la 18 ani când particip? ca jandarm voluntar în R?zboiul de Independen?? din 1877, la sfâr?itul c?ruia prime?te gradul de sergent. Î?i va des?vâr?i preg?tirea militar? la ?coala Divizionar? de la M?n?stirea Dealu ?i ?coala Superioar? de R?zboi din Torino în 1885. Ocup? numeroase func?ii de comand? ?i avanseaz? pân? la gradul de general de armat?. Al Doilea R?zboi Balcanic (1913) îl g?se?te ca ?ef al Marelui Stat Major General, calitate în care coordoneaz? activit??ile militare de pe teritoriul Bulgariei.

În anii grei ai Primului R?zboi Mondial a fost mereu al?turi de solda?i, i-a încurajat prin hot?rârea ?i determinarea sa reu?ind s? insufle acel curaj capabil de minuni pe câmpul de lupt?. „Vine Averescu", „Taica Averescu", „Tr?iasc? Tata Averescu" erau apelativele care-l înso?eau pretutindeni pe front, dar ?i dup? terminarea r?zboiului. „Mereu al?turi de trupe, se ocup? personal de tot, e calm, curajos, nu d? înapoi în fa?a unei primejdii, solda?ii îl ador?" nota cu admira?ie Regina Maria în jurnalul s?u referindu-se la acest militar neobosit. Era c?utat pentru orice situa?ie disperat? sau considerat? f?r? ie?ire. De aici ?i faptul c? generalul Averescu era trimis pe toate fronturile ?i mai ales în locurile unde dezastrul era iminent. Prin calm ?i hot?râre, nu numai c? reu?ea s? rezolve situa?iile respective, dar reu?ea s? induc? acea încredere necesar? pentru a lua totul de la început. „În fa?a dezastrului, când totul p?rea lipsit de speran?? singura solu?ie era - s? trimitem dup? Averescu ?i s?-l punem în fruntea tuturor, fiindc?, de?i Angelescu declar? c? nu-i place omul, e cel mai puternic din câ?i avem" recunoa?te cu obiectivitate Regina Maria.
?i a?a a fost.

Armata a II-a a fost pus? sub comanda generalului Averescu în anul de gra?ie 1917, ale c?rei victorii în lupt? cu un du?man neînduplecat ?i cotropitor, au f?cut ca Averescu s? devin? erou na?ional, dând peste cap frontul german cu toat? degringolada din cadrul Armatei ruse (de sprijin) cuprins? de volbura revolu?iei bol?evice. „Am îns? ferma încredere în succesul trupelor noastre pe frontul armatei mele [...]. Ne m?sur?m aproape în condi?ii egale cu cei mai buni solda?i din lume. Sunt convins c? vom învinge". Aceast? convingere a reu?it s? o transmit? trupelor care l-au urmat orbe?te. Atât de mare era popularitatea generalului Averescu, încât pân? ?i generalul Constantin Argetoianu (care a încercat s?-i diminuieze meritele) a trebuit s? recunoasc? c? "originea acestei psihologii trebuie c?utat? în faptul c? ori de câte ori se ivise o greutate pe front generalul Averescu fusese trimis ?i izbutise mai întotdeauna s? fac? fa?? pân? ?i situa?iilor disperate", iar cu privire la popularitatea sa la nivel na?ional acela?i Argetoianu spunea; „Popularitatea generalului Averescu a fost o psihoz? a fruntului pe care demobiliza?ii au dus-o în sate cum ar duce orice alt? boal?". A?a încât ?i dup? r?zboi în lumea rural? ??ranii îl întâmpinau s?rutându-i mantaua f?r? galoane ca pe front, iar femeile plângând î?i împingeau înainte copiii.

Mitul Averescu va începe s? p?leasc? atunci când va intra în politic?, subminat mereu de manevrele dubioase ale lui Ion I.C. Br?tianu. De?i în calitate de ministru de externe va preg?ti armisti?iul de la Foc?ani (noiembrie 1917), generalul va reu?i s? trag? de timp ?i nu-l va semna în mandatul s?u, aceast? sarcin? asumându-?i-o mai târziu liberalii prin Br?tianu ?i Marghiloman, ca de altfel ?i semnarea „p?cii punice" de la Buftea (aprilie 2018). A fost de trei ori prim ministru. De?i de fiecare dat? a fost sabotat de liberalii lui Br?tianu, va reu?i totu?i s? realizeze unitatea monetar?, reforma fiscal?, reforma electoral? cu vot universal (?i nu censitar), dar cea mai important? realizare a fost reforma agrar?, realizat? prin expropierea a ?ase milioane hectare de p?mânt ?i împropriet?rirea supravie?uitorilor R?zboiului de Întregire a Neamului, familiilor celor deceda?i în acest r?zboi (v?duve, copii, p?rin?i), îmbun?t??ind astfel considerabil via?a ??ranului român.

Ca un act de recuno?tin?? pentru cei care au c?zut pe câmpul de onoare sub comanda sa, se va pune bazele „Societ??ii M?r??ti" (a c?rei pre?edinte a fost), care avea s? reconstruiasc? zona ?i localit??ile distruse de r?zboi împlinind astfel cele patru obiective pe care el ca militar ?i le-a propus :
- s? construiasc? un monument comemorativ;
- s? comemoreze în fiecare an evenimentele ce au avut loc aici în anul 1917;
- s? construiasc? un mausoleu care s? ad?posteasc? osemintele celor c?zu?i aici; români sau du?mani;
- s? construiasc? biserica ?i ?coala în satul M?r??ti.

Aceste obiective au fost îndeplinite cu aceia?i hot?râre cu care a adus glorie Armatei Române pe front ?i Patriei Str?bune, în istorie. „Noi ?tim c? nu a fost alt comandant care s? fi stârnit atâta entuziasm ?i înfl?c?rare - chiar pe câmpul de b?taie – cât a stîrnit generalul Averescu. Pentru un comandant de o?ti acesta este elogiul suprem" spunea marele Grigore T Popa, cel care a f?cut r?zboiul în întregime ?i a ?inut un jurnal „despre r?zboi în timpul r?zboiului" (Subt impresia focului).

În loc de concluzii

Încercând o concluzie pentru cele prezentate mai sus, nu pot s? nu fac câteva remarci asupra modului cum istoria acestui popor a tratat marile personalit??i care efectiv au marcat-o ca evolu?ie ?i demnitate :
- dup? un val de euforie patriotic? în perioada imediat urm?toare r?zboiului, treptat se va a?eza un val de penumbr?, care va preg?ti întunericul ce amenin?a s? se a?tearn? peste memoria acelor timpuri ;
- posteritatea - comunist? îndeosebi -, avea s? arunce v?lul t?cerii în mod discriminatoriu privind personalit??ile prezentate aici, personalit??i care efectiv au f?cut istorie ?i ?i-au c?p?tat un loc binemeritat în istoria acestui popor;
- Ecaterina Teodoroiu - despre care nu s-a vorbit nimic pân? în 1961 - va fi reabilitat? în cele din urm? ?i-?i va reocupa locul de Eroin? a Neamului în istoria noastr? ;
- Regina Maria, care s-a identificat trup ?i suflet cu istoria neamului în cele mai dramatice momente ale existen?ei sale ca popor, din nefericire ?i ast?zi, rareori este evocat? la adev?rata ei valoare cu privire la implicarea sa în evenimentele Primului R?zboi Mondial, atât în derularea lor tragic?, cât ?i în recunoa?terea sacrificiului de care a fost capabil? ?ara pentru a înclina balan?a în favoarea alia?ilor ;
- Mare?alul Averescu - marele comandant de o?ti pe care l-a z?mislit acest popor - strateg de notorietate, erou na?ional al evenimentelor glorioase din vara anului 1917, care, printr-un mod de comunicare unic (întâlnit doar la marii comandan?i de o?ti ai istoriei), s-a identificat cu soldatul din tran?ee în momentele grele ale r?zboiului, va fi evocat la fel de rar la adev?rata lui valoare ;
- este trist c? marii no?tri istorici - mul?i dintre ei din servilism politic sau la?itate - nu subliniaz? cum se cuvine asemenea personalit??i cu mare rezonan?? în istoria neamului nostru ;
- evocarea acestor oameni de excep?ie, f?uritori de istorie la modul concret, prin abordarea corect? a exemplului lor, ar putea contribui la formarea ?i consolidarea sentimentului de demnitate ?i mândrie na?ional?, atât de necesar ast?zi genera?iilor care se succed.

Bibliografie
1. Argentoianu C., Memorii pentru cei de mâine, Bucure?ti, Ed. Machiavelli, 1997;
2. Averescu Alexandru,Noti?e zilnice de r?zboi, 1937;
3. Botez Dan, Alexandru Averescu Mare?alul Poporului, Ed. Scrisul, Românesc, Buc.
2013;
4. Constantinescu Richard, Grigore T Popa-medic pe frontul Primului R?zboi Mondial, revista timpul.ro;
5. Gîju Dan, Istoria presei militare, Târgovi?te, Ed. Biblioteca, 2012;
6. Kiri?escu C, - Istoria R?zboiul pentru întregirea neamului 1916-1919,edi?ia,III-a, Ed.
?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Buc. 1989;
7. Maria, Regina României, Povestea vie?ii mele, Bucure?ti, Ed. Eminescu, 1991;
8. Mo?neagu Marian, Legenda Ecaterinei Teodoroiu:Ce spun Arhivele Militare,
Historia.ro, 2017;
9. Popa T Grigore, Pericolul neispr?vi?ilor, Ia?i, Ed. Gr T Popa, UMF, 2017;
10. Ravaru Dan, Centenarul Marii Uniri, vol 1,2,3,4, Ia?i, Ed. PIM, 2018;
11. Stamate Lucian, Prizonierul Traciei Occidentale, Bucure?ti, Ed. Corint, 2007;
12. Teodorescu N, România în timpul r?zboiului 1916-1918, seria I-a, nov.1919.

footer