Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 02 Mai 2018 12:39

Regina Maria„Dumnezeu s? ne ajute pe to?i - sunt gata pentru tot ce mi se cere - dar trebuie ca aceasta s? fie pentru binele ??rii, a scumpei mele ??ri?oare pe care o iubesc" (Regina Maria)

„Regina Idealului Na?ional", a?a o numea viitorul nostru savant Grigore T Popa, patronul spiritual de ast?zi al Universit??ii de Medicin? ?i Farmacie din Ia?i, care a f?cut în întregime r?zboiul „a scris despre r?zboi în timpul r?zboiului" (Subt impresia focului) ?i a v?zut-o în ac?iune pe cea care ?i-a pus amprenta pe marile evenimente care au precedat, s-au derulat ?i au succedat Primului R?zboi Mondial. „Mama r?ni?ilor" „Regina soldat" „Mama Regina", a avut prin implicarea sa în via?a poporului ?i mai ales în suferin?ele lui, o imagine cum rar se întâlne?te în lumea politic? sau dinastic?. Direct sau indirect, Regina Maria s-a implicat în tot ceea ce a însemnat suferin??, dezastru, umilin??, disperare, speran?? ?i împlinire pentru acest popor pân? în 1930, dar mai ales, în perioada cea mai disperat? pe care a tr?it-o poporul român în timpul Primului R?zboi Mondial. Poporul a sim?it asta chiar din momentul c?s?toriei sale cu Regele Ferdinand, în anul 1892, când viitoarea regin? prime?te în dar o cup? de cristal pe care era gravat? urarea „Bine ai venit mireas?, de Dumnezeu aleas?, spre a Patriei cinstire".

Fire energic?, de o frumuse?e ?i ging??ie rar? (cea mai frumoas? regin? a Europei), avea s? se implice în treburile statului, devenind repede sf?tuitorul cel mai apropiat al regelui Ferdinand, spre binele poporului. „Sunt gata pentru tot ce mi se cere – dar trebuie ca aceasta s? fie pentru binele ??rii mele" ?i a?a a ?i fost prin tot ceea ce a intreprins. A suferit al?turi de popor, s-a aplecat asupra necazurilor ?i disper?rii lui devenind astfel o raz? de speran?? în inima tuturor, bucurându-se la rândul ei de o dragoste nem?rginit? din partea aceluia?i popor. „To?i m? salut? cu o bucurie aproape emo?ionant?, de aceea cred c? vizitele mele nu sunt inutile. Le aduc flori, dulciuri, ?ig?ri. Cu cei grav r?ni?i stau ceva mai mult. Nu se plâng mai deloc. Un lucru m? zguduie mai mult decât a? putea spune ?i îmi aduce lacrimi în ochi: când îi întreb dac? sufer? îmi spun; da, suf?r, dar nu conteaz? - fie s? ajungi Domnia Ta împ?r?teasa tuturor românilor".

Prima atitudine public? a fost cu ocazia celui de Al Doilea R?zboi Balcanic când, viitoarea regin?, în ciuda interdic?iei impuse de regele Carol I, trece Dun?rea pentru a vedea situa?ia osta?ilor români în rândul c?rora izbucnise o epidemie de holer?. La întoarcere, pe lâng? iertarea monarhic?, ob?ine amenajarea unei tabere de ajutor pentru ace?ti bolnavi la Sinaia. „Ca prin?es? fusese popular?, ca regin? era ?i mai iubit?" tocmai datorit? implic?rii sale al?turi de popor. Descenden?a sa regal? anglorus? (veri?oara ?arului Nicolae al II-lea al Rusiei ?i regelui George al V-lea al Marii Britanii, cu care coresponda oficial ?i neoficial), era o speran?? pentru Antant?, dar ?i o resurs? diplomatic? pentru România. Aceast? descenden?? se va v?di de mare valoare în timpul r?zboiului, dar mai ales la tratativele de pace încheiate la Paris dup? r?zboi. În calitate de regin? va deveni repede un sprijin ?i un sfetnic al regelui Ferdinand, mai degrab? oscilant în decizii dat fiind originea lui german?, „un bun câine de paz?" cum avea s? se caracterizeze ea îns??i în însemn?rile sale.

Declara?ia de r?zboi împotriva Austroungariei a însemnat ie?irea României din neutralitate, fapt de mare importan?? istoric? pentru ?ara noastr?, ce va stârni un entuziasm general de nedescris, pentru c? visul împlinirii unit??ii na?ionale p?rea mai aproape ca oricând. Îns??i „Majestatea Sa Regina Maria va îmbr??i?a cauza r?zboiului precum al?ii o religie". Se implic? trup ?i suflet în organizarea ambulan?elor, a spitalelor militare ?i va coordona activitatea serviciilor de Cruce Ro?ie române ?i str?ine. Înfiin?eaz? serviciile de infirmiere atr?gând cerceta?ii (vezi cazul Ecaterinei Teodoroiu) ?i coordoneaz? activit??ile lor. Preia sub înaltul s?u patronaj asisten?a medico-sanitar? de r?zboi în perioada cea mai critic? a r?zboiului pentru Regat, a retragerii în Moldova ?i a epidemiei de tifos exantematic. Colaboreaz? foarte strâns cu misiunea francez? a generalului Henri Berthelot al?turi de care se implic? în reorganizarea asisten?ei medico-sanitare de r?zboi.

Prestan?a ?i optimismul ei stârnea încredere ?i speran??. „Înf??i?area sa c?reia i se potrive?te atât de bine termenul de înf??i?are de regin?, statura ei înalt? [...], dar mai ales expresia privirii în care str?luce?te inteligen?a, bun?tatea, încordarea, adesea bucuria, alc?tuiesc un tot de o atrac?ie irezistibil?" titra presa interna?ional? a vremii. Zilnic, în perioadele grele ale r?zboiului, avea un program extrem de înc?rcat în îngrijirea bolnavilor, vizitarea r?ni?ilor în spitale, pe front, în trenuri sanitare ?i chiar în tran?ee. Cu un calm des?vâr?it înfrunta moartea ?i pericolele de orice natur? ?i nu erau pu?ine, de la expunerea pe linia frontului, în tran?ee, în bubuit de explozii, pân? la infec?ii ?i contaminare tific?, Regina Maria se implica f?r? nici o ezitare, pansând r?ni?i, încurajându-i, îmbr??i?ându-i ?i consolându-i în disperarea ?i suferin?a lor.

Al?turi de Regele Ferdinand care, cu aceia?i d?ruire, se expunea riscurilor din tran?ee încurajând combatan?ii ?i promi?ându-le p?mânt dup? victorie (ceea ce va ?i face dup? r?zboi), familia regal? va realiza acea comuniune sufleteasc? ?i hot?râre de a lupta, aspecte ce vor deveni fapte de vitejie în gloriosul an 1917. „Am tr?it printre ei pretutindeni, în spitale, pe front, chiar ?i în tran?ee, i-am v?zut înfometa?i, scheletici, ren?scând la via??, redevenind fiin?e s?n?toase ?i puternice [...]. Juraser? s? reziste ca un zid pentru a ap?ra ultima p?rticic? de p?mânt românesc care era înc? al nostru".

Un moment emo?ionant din aceast? d?ruire total?, de care era capabil? Regina Maria, este descris de Grigore T Popa, savantul de mai târziu, medic de batalion ?i de spital în timpul r?zboiului, în jurnalul s?u, care, într-o secven?? prezint? apari?ia nea?teptat? a Reginei pe front. „Nesiguran?? pretutindeni, boal? ?i foamete, presiune german? în fa??, anarhie ruseasc? în spate ?i deodat? un zvon - a venit Regina Maria! Într-adev?r venise, la One?ti, într-o s?pt?mân? de repaos al batalionului. A intrat prin toate bar?cile exantematicilor, s-a interesat de ruf?ria osta?ilor ?i a schimbat câte o vorb? mai cu fiecare soldat întâlnit în cale. Într-o magazie de scânduri, pe mese improvizate r?mase cu lemnul gol, ofi?erii au luat masa cu Regina. BunaRegina Maria printre r?ni?i dispozi?ie revenise. Totul era s?r?c?cios ?i din lips?, dar n?dejdea sclipea din ochii tuturora. Nu s-au ?inut toasturi, nu s-a f?cut vorb?rie, dar din când în când se auzea din mun?i bombardamentul ca un tunet care veste?te ploaia cu grindin?. Mul?i din cei care au s?rutat atunci mâna Reginei au fost peste trei zile îmbr??i?a?i de p?mântul rece".

S-a opus vehement armisti?iului de la Foc?ani din 26 noiembrie 1917, considerându-l o manevr? periculoas?, ceea ce avea s? se confirme prin „pacea punic?" de la Buftea negociat? de liberalii lui Ionel I C Br?tianu ?i parafat? prin semn?tura germanofilului Alexandru Marghiloman, considerat ca cel mai umilitor ?i înjositor tratat pe care România l-a semnat vreodat?. Pentru acest motiv Regina Maria va intra într-un conflict deschis cu Br?tianu ?i Barbu ?tirbei, a?a încât Regele Ferdinand nu va parafa acest tratat, prin urmare nu va avea valoare juridic?, ceea ce avea s? cânt?reasc? greu la negocierea Tratatului de Pace de la Paris. Mai mult, la repro?ul lui Alexandru Marghiloman c? a vizitat câteva sate române?ti din cele ce urmau a fi cedate Austroungariei (conform "p?cii punice") Regina Maria i-a spus de la obraz c? "scrupulele lui diplomatice nu au nici o valoare".

„Când ??ranii s-au strâns în jurul meu plângând, s?rutându-mi mâinile ?i plângându-?i soarta eu le-am spus c? nu consider asta un r?mas bun definitiv, c? mai sunt înc? speran?e ?i c? ultimul cuvânt va fi spus de tunurile noastre ?i ale alia?ilor". Optimismul reginei se va împlini în toamna anului 1918, când situa?ia pe fronturile europene se va schimba în favoarea alia?ilor, iar Regele Ferdinand va cere ca în 24 de ore trupele germane s? p?r?seasc? teritoriul României. Acest fapt va face ca sfâr?itul r?zboiului s? g?seasc? România în plin r?zboi cu Puterile Centrale, a?a încât România va participa la încheierea p?cii ca putere înving?toare.

Mofturile ?i arogan?a lui Ionel I.C. Br?tianu îns?, vinovat de semnarea „p?cii punice" de la Buftea (o capitulare înjositoare de fapt) vor irita pe cei patru Mari: Fran?a, Marea Britanie, SUA ?i Italia, ceea ce va duce la retragerea delega?iei române (mai degrab? o excludere a ei) de la tratativele de pace. ?i aici o parantez? se impune. Este interesant cum liberalii, ace?ti patrio?i de ocazie - cum îi numea Eminescu, î?i arog? Marea Unire (ca ?i Mica Unire de altfel) când ei nu au f?cut altceva decât, prin manevre de culise (la care Br?tienii erau mae?tri), s? aserveasc? ?ara str?inilor, întâi prin Monstruoasa Coali?ie prin care îl înl?tur? pe Alexandru Ioan Cuza (care pusese bazele solide ale statului român modern) ?i apoi prin semnarea „p?cii punice" care practic însemna sfâr?itul României. ?i tot în parantez? fie spus, atitudinea lor nu s-a schimbat nici ast?zi, când manifest? un dispre? profund fa?? de poporul român prin manifest?ri de tip ha?tag/rezist, prin practicarea unui antiromânism evident ?i manifest, a c?rui corolar este îns??i atitudinea pre?edintelui statului de origine german? (sus?inut de liberali) pe care posteritatea, mai mult ca sigur îl va eticheta ca un accident istoric în evolu?ia poporului român.

Impasul pentru România era unul enorm, pentru c? totul a degenerat într-un conflict deschis, îndeosebi cu Georges Clemanceau, care repro?a vehement României tratatul cu Puterile Centrale ?i pur ?i simplu îl recuza pe Br?tianu. Singura solu?ie r?mânea Regina Maria care va fi trimis? la Paris la sugestia ambasadorului Fran?ei, contele Saint Aulaire, a?a încât, dintr-o vizit? neoficial? (mai degrab? incognito), a devenit una oficial?, cu primire triumfal? din partea popula?iei ?i apreciere unanim? din partea delega?iilor Conferin?ei de Pace.

Cazat? la Hotelul „Ritz" din Place de Vendome, Regina Maria devine repede figura central? a Parisului. Peste tot „Vive la Reine", „Vive la Roumanie". Întâlniri cu premierul Fran?ei Georges Clemanceau, pre?edintele francez Raymond Poincare, pre?edintele american Woodrow Wilson, primul ministru al Marii Britanii Lloyd George, delega?iile britanice ?i americane, conferin?e de pres?, toate s-au succedat într-un ritm alert. „Mi-am dat toat? silin?a - se va confesa Regina jurnalului s?u - i-am privit pe to?i drept în ochi, m-am folosit de toate limbile pe care le ?tiam ?i am vorbit pentru ?ara mea. Mai întâi i-am primit pe francezi, apoi italieni, apoi pe englezi ?i americani. Mai târziu jos în hol pe to?i ceilal?i când am socotit c? am terminat. ?i slav? Domnului sper c? am f?cut mult bine ??rii mele" Urmarea? Delega?ia român? a fost reprimit? la negocierile de pace, bineîn?eles în alt? formul? în care rolul principal îl vor avea mai mul?i prim mini?tri, între care ?i Vaida Voievod ?i oameni de ?tiin?? ?i cultur?, printre care ?i Ioan Cantacuzino.

Prestigiul Casei Regale era la cotele cele mai mai înalte. O dovede?te primirea triumfal? care i-a fost f?cut? de popula?ia capitalei atunci când s-a întors din retragerea din Moldova, când în fa?a trupelor se afla regale Ferdinand avându-l în dreapta pe generalul Henri Berthelot (?eful misiunii franceze c?reia România îi datora reorganizarea armatei, dotarea ?i instruirea ei), iar în stânga pe Regina Maria, avându-l la rândul ei în stânga sa pe prin?ul mo?tenitor Carol al II-lea. Toate realiz?rile acestei binecuvântate suverane, într-adev?r „de Dumnezeu aleas? pentru a Patriei cinstire", au însemnat infuzii de încredere ?i au întruchipat speran?a c? totu?i România Mare este posibil?. Î?i va da ob?tescul sfâr?it în anul 1938, în drum spre cas? cu trenul, venind de la un tratament dintr-o sta?iune german?, pentru c? fiul ei (devenit rege în urma Restaura?iei din iunie 1930) a refuzat s?-i pun? la dispozi?ie un avion, ceea ce ar fi dorit s? fac? însu?i Hitler, dar pe care Regina l-a refuzat categoric.

?ara, în schimb, o va venera ?i onora cum se cuvine. Funeraliile Reginei Maria au fost grandioase. Conform propriei dorin?e a fost îmbr?cat? într-o rochie simpl?, de culoare alba a?a cum se îmbr?ca ca infirmier? pe front. Bucure?tiul în schimb s-a îmbr?cat în culoarea ei preferat? - violet, peste tot aducându-i-se în dar flori ro?ii. În urma catafalcului, calul Reginei, cu cizmele regale ag??ate de sc?ri?e cu care Regina a b?tut fronturile r?zboiului, urmat de floarea regalit??ii europene, apoi familiile nobiliare, diploma?i, politicieni de rang înalt ai Europei pentru c? ea îns??i a fost o personalitate de dimensiuni europene. „A fost înmormântat un soldat [...], Regina Maria a fost doar un osta? care a luptat pentru Unitatea ?i Libertatea Românilor", titrau ziarele vremii.

Bibliografie

1. Argentoianu C., Memorii pentru cei de mâine, Bucure?ti, Ed. Machiavelli, 1997;
2. Averescu Alexandru,Noti?e zilnice de r?zboi, 1937;
3. Botez Dan, Alexandru Averescu Mare?alul Poporului, Ed. Scrisul, Românesc, Buc.
2013;
4. Constantinescu Richard, Grigore T Popa-medic pe frontul Primului R?zboi Mondial, revista timpul.ro;
5. Gîju Dan, Istoria presei militare, Târgovi?te, Ed. Biblioteca, 2012;
6. Kiri?escu C, - Istoria R?zboiul pentru întregirea neamului 1916-1919,edi?ia,III-a, Ed.
?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Buc. 1989;
7. Maria, Regina României, Povestea vie?ii mele, Bucure?ti, Ed. Eminescu, 1991;
8. Mo?neagu Marian, Legenda Ecaterinei Teodoroiu:Ce spun Arhivele Militare,
Historia.ro, 2017;
9. Popa T Grigore, Pericolul neispr?vi?ilor, Ia?i, Ed. Gr T Popa, UMF, 2017;
10. Ravaru Dan, Centenarul Marii Uniri, vol 1,2,3,4, Ia?i, Ed. PIM, 2018;
11. Stamate Lucian, Prizonierul Traciei Occidentale, Bucure?ti, Ed. Corint, 2007;
12. Teodorescu N, România în timpul r?zboiului 1916-1918, seria I-a, nov.1919.

footer