Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 29 Aprilie 2018 13:07

Slt. erou Ecaterina Teodoroiu„Acum sunt bine, sunt sublocotenent ?i plec din nou s? caut glon?ul pe care va scrie glorie, sau...moarte pentru ?ar?". (Ecaterina Teodoroiu)

În vremuri de restri?te, de care poporul nostru a avut parte cu asupra de m?sur? în istoria sa multimilenar?, apar personalit??i de o asemenea anvergur? încât reu?esc prin devotamentul lor, prin d?ruirea ?i identificarea lor cu aspira?iile cele mai intime ale poporului nostru, s? întruchipeze un ideal, o speran?? ?i cel mai adesea perspectiva unui viitor mai bun. Pentru Regatul României ?i pentru aspira?iile românilor de a se reg?si în grani?ele unui stat puternic, Primul R?zboi Mondial p?rea s? fie oportunitatea istoric? cea mai potrivit? în împlinirea acestui vis din totdeauna. Declinul Imperiului Otoman care agoniza, mi?c?rile na?ionale care c?p?tau amploare ?i zguduiau din temelii Imperiul Austroungar, mi?carea bol?evic? care zguduia la rândul ei imensitatea Imperiului ?arist, p?reau un prilej favorabil împlinirii idealului nostru na?ional, al Unirii ?i Reîntregirii Neamului. Pe de alt? parte, succesul militar din campania celui de al II-lea R?zboi Balcanic când armata român? sub comanda generalului Alexandru Averescu ajunge la Sofia, ca ?i rela?iile casei regale a României cu cele ale Greciei, Serbiei ?i Austriei (prin c?s?toria celor trei fiice ale Regelui Ferdinand), alimentau acelea?i speran?e de împlinire a idealului na?ional.

Percep?ia acestei realit??i era îns? diferit? în societatea româneasc?, profund divizat? între cele dou? op?iuni; în a fi de partea Antantei - care promitea reîntregirea României (mai pu?in Rusia), sau de partea Puterilor Centrale cu care Regatul României avea un tratat înc? din 1883. Îns??i Casa Regal? era divizat?, având în vedere originea german? a Domnitorului ?i originea anglorus? a Reginei Maria, care încerca s?-?i impun? punctul ei de vedere antantofil. Moartea regelui Carol I ?i urcarea pe tron a Regelui Ferdinand la data de 11 octombrie 1914, va adânci ?i mai mult aceast? criz?, soldat? pân? la urm? cu declara?ia de neutralitate care practic punea stavil? oric?rei împliniri istorice pe care românii o a?teptau. Idealul Unirii p?rea mai aproape ca oricând în 1916, când conflictul dintre cele dou? alian?e europene (Antanta ?i Puterile Centrale) intrase într-o faz? de r?zboi de pozi?ii ?i fiecare tab?r? era în c?utare de alia?i. De aceea declara?ia de r?zboi împotriva Austroungariei va stârni un entuziasm popular de nedescris, validat ?i de primele victorii ale Armatelor I-a, a II-a ?i a IV-a pe teritoriul Ardealului.

Replica Puterilor Centrale a fost de o duritate greu de imaginat, dizlocând pentru frontul românesc cele mai bune unit??i germane ?i aliate în ideea extermin?rii acestui popor, la care se asociau vecinii no?tri de la sud care nu puteau uita umilin?a celui de al II-lea R?zboi Balcanic. Dezastrul care a urmat, prin pierderea a 76,3% din teritoriul ??rii, retragerea armatelor din sud, vest ?i nord înso?ite de valurile de refugia?i c?tre Moldova, represaliile de nedescris în teritoriile ocupate (mai ales în Transilvania ?i Oltenia) urmat? de „toamna p?timirii noastre", restrângerea statului la dimensiunea „triunghiului mor?ii", epidemia de tifos exantematic ?i degringolada care cuprinsese trupele ruse?ti dup? revolu?ia bol?evic?, au creat o imagine cataclismic? pentru ?ar? ?i popor, în care speran?a nu-?i mai avea locul, îndoiala ?i suspiciunea planau asupra oricui, via?a ?i moartea erau la mâna hazardului ?i totul p?rea f?r? viitor.

În asemenea perioade de dezn?dejde pe care cu ipocrizie, dac? nu de-a dreptul cu cinism, unii istorici afirm? c? "istoria este cea mai frumoas? poveste" când de fapt este o tragedie în care nimic din ceea ce ar trebui s? însemne normalitate nu mai func?ioneaz?, poporul dezn?d?jduit caut? cu înfrigurare un reaz?m, o raz? de speran?? care s?-l reprezinte în tot ceea ce el n?zuie?te. În acele vremuri tragice aceast? speran?? va fi întruchipat? de trei personalit??i care aveau s? devin? idoli na?ionali, ai armatei ?i poporului în suferin??. Este vorba de Ecaterina Teodoroiu supranumit? „Eroina Neamului" sau „Eroina de la Jiu", Regina Maria supranumit? „Mama R?ni?ilor", „Regina soldat sau „Regina Idealului Na?ional" ?i generalul Alexandru Averescu supranumit „Tat?l armatei", „Taica ??ranilor" sau „Eroul de la M?r??ti ?i Oituz". Câteva tr?s?turi comune îi vor reuni pe ace?ti oameni care, prin d?ruirea lor exemplar?, vor deveni idolii unei na?iuni ajuns? la disperare :
- un curaj ie?it din comun, pân? la uitarea de sine, în a se expune unor pericole, sau în a înfrunta situa?iile cele mai riscante, chiar în linia I-a, în tran?ee sau printre bolnavi ?i r?ni?i,
- apropierea neîngr?dit? fa?? de om, de suferin?a ?i durerea lui, de necazurile lui, îmb?rb?tându-l ?i ridicându-i moralul pân? la speran??,
- optimismul ?i încrederea pe care o iradiau în jur, alimentând conving?tor speran?a într-o Româmie Mare ?i liber? care negre?it va veni,
- ?i mai presus de toate, puterea exemplului personal.

Aceste tr?s?turi ?i multe altele de aceia?i noble?e le vom reg?si la fiecare, indiferent de greut??ile momentului, de disperarea situa?iei ?i de lipsa de perspectiv? care lesne pot cuprinde ?i doborâ un om obi?nuit.

În c?utarea glon?ului „Eroina de la Jiu", sublocotenent Ecaterina Teodoroiu va m?r??lui viteje?te în fruntea plutonului s?u, împreun? cu divizia a 11-a din care f?cea parte, comandat? de generalul Ernest Bro?teanu, spre zona Vrancei unde aveau s? aib? loc glorioasele b?t?lii de la M?r??ti ?i Oituz. Olteanc? prin na?tere, Ecaterina Teodoroiu vede lumina zilei pe 14 ianuarie 1894 într-o familie de înv???tor cu opt copii (cinci b?ie?i ?i trei fete), în comuna gorjan? V?deni, pe numele ei adev?rat C?t?lina Vasile Toderoiu. La ?coala primar? din V?deni va fi înmatriculat? cu numele consacrat în istorie, Ecaterina Teodoroiu. Dup? absolvirea ?colii româno-germane din Târgu Jiu, va continua studiile liceale la Bucure?ti, preg?tindu-se pentru a deveni înv???toare, dar va sfâr?i prin a se preg?ti ca infirmier?, perioad? în care se înroleaz? în rândul cerceta?ilor din cohorta „P?storul Bucur" din Bucure?ti, iar la mobilizarea din vara anului 1916 se va fi înrola în cohorta „Domnul Tudor" din Târgu Jiu. Dând dovad? de d?ruire, angajare ?i devotament în calitatea sa de cerceta??, va fi chemat? la Bucure?ti de Regina Maria, întâlnire care o va marca profund, mai ales prin leg?tura de suflet ce se va realiza în iarna anului 1916 ?i vara anului 1917.

Hot?rârea de a lupta pe front o va lua dup? dezastrul care s-a ab?tut asupra familiei sale, când, tat?l s?u, sublocotenent în rezerv? în regimentul 18 Gorj, cade prizonier, doi fra?i ofi?eri în regimentul 7 C?l?ra?i, respectiv regimentul 5 Vân?tori cad pe câmpul de onoare ?i ultimul frate Nicolae, sergent în compania 8-a a regimentului 18 Gorj, pe care-l înso?ea cu compania lui în calitate de cerceta?? ?i infirmier?, cade lovit de un obuz dup? o întrevedere în care Ecaterina îi adusese ceva de ale gurii. „În ciuda interdic?iei de a activa pe linia frontului - î?i aminte?te c?pitanul Liviu Teiu?anu, fost comandant al Legiunii de Cerceta?i - Ecaterina a continuat s? r?mân? în linia întâi, a îmbr?cat o manta sold??easc?, capel?, rani?? ?i o pu?c? g?sit? pe câmp, pe care o va purta cu sine chiar ?i în spital. Aceste m?rturii sunt înt?rite de sergentul Safta Pavel din compania de mitraliere a aceluia?i regiment pe timpul retragerii spre Moldova. Hot?rârea nestr?mutat? de a lupta cu arma în mân? o g?sim într-o scrisoare adresat? comandantului diviziei a 11-a în care î?i motiva gestul prin „faptul c? am fost r?nit? în lupt? de un du?man care mi-a desfiin?at familia ?i totodat? exprimându-v? cur??enia sentimentelor mele de românc? care vrea cu arma în mân? s?-?i dezrobeasc? col?ul de patrie cotropit".

Faptele o îndrept??eau într-adev?r, pentru c? botezul focului îl primise deja în b?t?lia de la Podul Jiului când popula?ia civil? a ora?ului, jandarmii ?i for?ele de ordine ale ora?ului au reu?it s? împiedice p?trunderea în ora? a trupelor germane. O g?sim aici în calitate de lupt?toare, cerceta?? ?i infirmier?. Din data de 7 octombrie 1916 (dup? pierderea fratelui s?u Nicolae), va lupta efectiv în tran?ee. Documentele consemneaz? curajul, sângele rece ?i spiritul de sacrificiu de care d?dea dovad? Ecaterina, între care consemn?m dou? momente extrem de relevante. Pe 18 octombrie 1916 la Bumbe?ti cade prizonier?, dar reu?e?te s? împu?te santinela cu un pistol ascuns în sân ?i de?i r?nit? de dou? gloan?e trase asupra ei ajunge la companie ?i dezv?luie pozi?ia inamicului.

Pe data de 6 noiembrie 1916, compania a 8-a comandat? de locotenent Gheorghe Ghiorghi?oiu în timp ce se afla în mar? spre comuna gorjan? R??ina, este încercuit? de inamic. Ecaterina r?spunde în nem?e?te soma?iei inamicului ?i împu?c? câ?iva inamici, ceea ce va crea confuzie în rândul acestuia timp în care reu?e?te s? se salveze împreun? cu 15 solda?i ?i comandantul companiei. Nou? zile mai târziu este r?nit? de un obuz la ambele picioare ?i coaps? în luptele de la B?rb?te?ti-Filia?i. Pe toat? perioada retragerii spre Moldova va fi spitalizat? la Craiova, Bucure?ti ?i Ia?i. La Spitalul „Regina Maria" din Ia?i, unde fusese trimis? de Spitalul „Dimitrie Dr?ghici" din Vaslui, pentru c? gloriosul regiment 18 Gorj a fost încartiruit aici, îl va cunoa?te pe sublocotenentul Gheorghe M?noiu comandantul companiei a 7-a din regimentul 43/59, c?ruia-i va cere protec?ie ?i ajutor pentru a continua lupta pe front. Va reu?i s? ob?in? doar dreptul de a îngriji r?ni?ii ?i bolnavii ca infirmier? în perioada de refacere a Diviziei a 11-a încartiruit? în localit??ile vasluiene D?ne?ti ?i Cod?ie?ti.

Prin rela?ia cu Regina Maria va reu?i s? ob?in? sare ?i ?ig?ri precum ?i alte lucruri trebuincioase solda?ilor, iar prin atitudine ?i comportament, prin abnega?ie ?i devotament, prin d?ruire ?i spirit de sacrificiu va stârni admira?ia comandan?ilor ?i solda?ilor, fiind citat? ?i prezentat? solda?ilor „ca un frumos exemplu de bravur? militar?". Dârzenia ?i cinstea acestei fecioare l-a determinat pe generalul Ernest Bro?teanu (comandantul diviziei) s? dispun? printr-un ordin de zi „ve?i binevoi a cunoa?te c? domni?oara cerceta?? Ecaterina Teodoroiu e autorizat? a-?i continua serviciul ce îndepline?te la Compania a 7-a comandat? de sublocotenentul Gheorghe M?noiu, va fi considerat? ?i tratat? cu cea mai mare îngrijire, astfel cum merit? un suflet nobil, cinstit, demn ?i plin de sentimentul de sacrificiu al domniei sale".

Recunoa?terea oficial? avea s? vin? curând prin decorarea cu medalia de aur "Virtutea cercet??easc?" motivat? prin faptul c? „Ecaterina Teodoroiu a fost o domni?oar? corect?, a dat dovad? de mult curaj, abnega?ie pân? la dezn?dejde, iubire familial?, în plus convingerea îndeplinirii legii cerceta?ilor meritând toat? admira?ia acestei Jeanne d'Arc a noastr?". Va primi de asemenea medalia de r?zboi „Virtutea Militar?" clasa a II-a „pentru vitejie ?i devotament pe câmpul de lupt?, s-a distins în luptele Regimentului 18 Infanterie din 16 octombrie pân? în 6 noiembrie 1916 dând probe de v?dit? vitejie pân? a fost r?nit? de un obuz la ambele picioare în apropiere de Filia?i". Prin decret regal va fi ridicat? la gradul de sublocotenent al Armatei Române, intrând astfel în corpul ofi?eresc la comanda unui pluton de infanterie din compania 7-a a regimentului 43/58 infanterie comandat de colonelul Constantin Pomponiu, care î?i va aminti de rela?ia Ecaterinei cu Regina Maria de care beneficia tot regimentul, dar mai ales de dârzenia ?i comportamentul ei în fruntea plutonului pe care îl comanda „p?rea neobosit?, de?i purta carabin?, 160 de gloan?e, grenade de mân? ?i rani??".

În data de 4 august pleac? pe front "acum sunt bine, sunt sublocotenent ?i plec din nou s? caut glon?ul pe care scrie glorie, sau...moarte pentru ?ar?" ?i l-a g?sit. ?i nu unul, ci dou?, care i-au str?puns pieptul ei viteaz din care slobozea cu încrâncenare îndemnul c?tre camarazi „Înainte, b?ie?i, nu v? l?sa?i, sunte?i cu mine !". Era strig?tul p?mântului str?mo?esc, era strig?tul str?mo?ilor neamului, era strig?tul unui popor care se g?sea în cea mai n?praznic? cump?n? a existen?ei sale, dincolo de care nu putea fi decât glorie sau moarte.

Pentru c? în caz de înfrângere perspectiva nu putea fi decât dispari?ia statului român, înrobirea poporului care deja era efectiv? pe 76,3% din suprafa?a regatului, rapturi teritoriale, exilul ?i dizolvarea Casei Regale, dizolvarea guvernului ?i a tuturor institu?iilor statului. Bun? parte din aceste perspective sumbre vor fi incluse în armisti?iul de la Foc?ani din noiembrie 1917 ?i mai apoi în "pacea punic?" de la Buftea din aprilie 1918. A?a încât pentru o armat?, pentru un popor ?i pentru un stat alt? alternativ? nu exista, decât glorie sau moarte. ?i gloria a venit prin eroicele lupte din vara anului 1917 când soldatul român a surprins lumea prin vitejia sa izvorât? din dezn?dejdea mor?ii. Rugat? s? r?mân? la infirmerie, Ecaterina Teodoroiu va r?spunde simplu „nu pot l?sa plutonul pe care l-am instruit, voi trece la Crucea Ro?ie dup? ce voi ob?ine o biruin?? cu plutonul meu". Pe data de 20 august 1917 ocup? pozi?ie pe Dealul Secului din Vrancea, în apropiere de localitatea Muncelu. Pe 22 august, dup? un atac prin surprindere a inamicului cu mitraliere, grenade de mân? ?i bombardament de tran?ee, generalul Ernest Bro?teanu nota „la ora 21,30 atacul a fost pe deplin respins producând pierderi inamicului prin focuri de mitraliere, grenade de mân? ?i baraj de artilerie. În aceast? lupt? am pierdut pe eroina noastr?, cerceta?a Ecaterina Teodoroiu care a c?zut viteje?te în capul plutonului înb?rb?tându-?i solda?ii".

Va fi înmormântat? cu parad? militar? în Valea Z?br?uciorului, cu o cruce mare de stejar la c?p?tâi din partea comandamentului diviziei a 11-a. „Lipsit? de orice trufie, de orice de?art? ambi?ie, numai din dragostea de a ap?ra p?mântul ??rii acesteia cotropit? de du?man, Ecaterina Teodoroiu a fost la în?l?imea celor mai viteji ap?r?tori ai ??rii sale ?i i-a întrecut prin puterea cu care înfrângând sl?biciunea femeiasc? a ?tiut s? dovedeasc? vigoarea b?rb?teasc? de trup ?i suflet ?i calit??ile întregi ale unui osta? îndr?zne?. Aceea care prin vitejia ei comunicativ? a murit în clipa în care se descoperea spre a?i îndemna osta?ii cu vorbele - înainte, b?ie?i, nu v? l?sa?i, sunte?i cu mine - are drept din clipa aceea la cinstirea ve?nic? a unui neam neuitat de camarazi" suna ordinul de zi nr 1/23 august 1917 al Regimentului 43/58 comandat de colonelul Constantin Pomponiu.

Va fi reînhumat?, patru ani mai târziu, într-un cavou special din fa?a Prim?riei Târgu Jiu, deasupra c?ruia str?juie?te statuia eroinei. Cortegiul funerar va însemna un vagon special, împodobit cu flori ?i verdea??, întâmpinat cu onoruri militare ?i ceremonii în principalele ora?e; Foc?ani, Râmnicu S?rat, Bucure?ti, Craiova, Târgu jiu. Na?iunea î?i cinstea eroina, poporul î?i venera idolul - simbolul curajului ?i vitejiei. Pentru c? într-adev?r, Ecaterina Teodoroiu a fost ?i r?mâne un exemplu de curaj, demnitate, d?ruire, mândrie na?ional? ?i dragoste de Neam ?i ?ar?.

Bibliografie

1. Argentoianu C., Memorii pentru cei de mâine, Bucure?ti, Ed. Machiavelli, 1997;
2. Averescu Alexandru,Noti?e zilnice de r?zboi, 1937;
3. Botez Dan, Alexandru Averescu Mare?alul Poporului, Ed. Scrisul, Românesc, Buc.
2013;
4. Constantinescu Richard, Grigore T Popa-medic pe frontul Primului R?zboi Mondial, revista timpul.ro;
5. Gîju Dan, Istoria presei militare, Târgovi?te, Ed. Biblioteca, 2012;
6. Kiri?escu C, - Istoria R?zboiul pentru întregirea neamului 1916-1919,edi?ia,III-a, Ed.
?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Buc. 1989;
7. Maria, Regina României, Povestea vie?ii mele, Bucure?ti, Ed. Eminescu, 1991;
8. Mo?neagu Marian, Legenda Ecaterinei Teodoroiu:Ce spun Arhivele Militare,
Historia.ro, 2017;
9. Popa T Grigore, Pericolul neispr?vi?ilor, Ia?i, Ed. Gr T Popa, UMF, 2017;
10. Ravaru Dan, Centenarul Marii Uniri, vol 1,2,3,4, Ia?i, Ed. PIM, 2018;
11. Stamate Lucian, Prizonierul Traciei Occidentale, Bucure?ti, Ed. Corint, 2007;
12. Teodorescu N, România în timpul r?zboiului 1916-1918, seria I-a, nov.1919.

footer