Revista Art-emis
Omul istoriei ?i istoria omului. Academician Dinu C. Giurescu a?a cum l-am cunoscut PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 25 Aprilie 2018 16:33

Acad. Dinu C. Giurescu, doliuAcademicianul Dinu C. Giurescu, un ultim str?jer al istoriei românilor a fost chemat ieri, mar?i, 24 aprilie 2018, s? vegheze din în?l?imea astrelor la destinul ?i ve?nicia neamului nostru. Prin plecarea din lumea p?mântean? a marelui dasc?l, poporul din a c?rui istorie ?i-a f?cut crezul suprem al vie?ii sale, î?i pierde unul dintre cele mai de seam? repere morale. Într-o lume profund bulversat?, cu ordinea valorilor r?sturnat? ?i cu orizonturile înce?o?ate, mintea limpede ?i vocea ferm? a academicianului Dinu C. Giurescu r?spândea ?i înt?rea speran?a în reg?sirea, reafirmarea ?i ap?rarea demnit??ii na?ionale.

Odat? cu dispari?ia proeminentei personalit??i academice, se încheie ?i tradi?ia unei mari familii de istorici. Despre existen?a familiei istoricilor Giurescu am aflat în anii liceului (1963-1967) de la profesorul meu de istorie, un dasc?l care î?i f?cuse crez profesional din cultivarea sentimentelor patriotice. De câte ori avea prilejul, cita din monumentala oper? „Istoria Românilor", folosindu-se de tratatul profesorului Constantin C. Giurescu ca de o arm? în demontarea tezelor lui Roller, coordonatorul grupului de istorici care au publicat în 1947 manualul ?colar sovieto-român de „Istoria României".

Pentru elevii liceului era o mare curiozitate c? un profesor care se d?ruia cu atâta patos educa?iei noastre patriotice ?i dovedea o probitate exemplar? nu era membru de partid. „Are ceva la dosar" era explica?ia pe care o primeam de la profesorii mai tineri, cu care ne îng?duiam s? coment?m modelele pedagogice, de care Liceul „Samuil Vulcan" din Beiu? (Bihor) nu ducea lips? în acei ani. Dup? ce am avut privilegiul s? fiu desemnat în grupul de custozi ai Cabinetului metodic de înv??are a istoriei, realizat de profesor împreun? cu membrii Cercului de istorie, fiindu-i unul dintre elevii prefera?i, mi-am luat, cum se spune, „inima în din?i" ?i am cutezat nu s?-l întreb, ci s?-i spun: „Dumneavoastr? face?i pentru educa?ia noastr? patriotic? mai mult decât organiza?iile P.C.R. ?i ale U.T.C. la un loc". Dup? o pauz? semnificativ?, profesorul, cu o not? de severitate a vocii, mi-a r?spuns imperativ: „S? nu mai spui nim?nui asta!". Subiectul a r?mas închis, pân? la festivitatea de absolvire a liceului când, înainte de a ne lu? r?mas bun, profesorul mi-a spus c?-mi este dator cu un r?spuns: „Eu am venit la acest liceu, fiind mutat disciplinar din Moldova, pentru vina de a critica public arestarea ?i condamnarea profesorului Constantin C. Giurescu. Am fost acuzat c? am luat ap?rarea unui fost ministru în guvernul Frontului Rena?terii Na?ionale, fost rezident regal al ?inutului Dun?rii de Jos, un liberal georgist. Am refuzat s? m? dezic de mentorul meu ?i am fost trimis aici".

A doua întâlnire cu numele familiei istoricilor Giurescu am avut-o la jum?tatea anilor '70 când, asistent fiind la ?coala militar? de ofi?eri activi a Ministerului de Interne, am primit pentru studiu un document clasificat „Secret de serviciu", intitulat „Considera?ii asupra tezelor etnogenezei moldovene?ti promovate de Artiom Markovici Lazarev[1] în lucrarea „Organizarea statului sovietic moldovenesc ?i problema basarabean?". Autori, Constantin C. Giurescu ?i Dinu C. Giurescu. Documentul, dactilografiat, nu circula decât în cadrul strict al inform?rii interne, f?r? permisiunea de a-l comenta. „Ca s? nu se creeze probleme în rela?iile cu ru?ii". Rigoarea analizei, temeritatea opiniilor, evaluarea impactului ?i perspicacitatea descifr?rii inten?iilor ascunse în lucrarea de propagand? comandat? de la Moscova Academiei de ?tiin?e din Chi?in?u mi-au deschis cu totul alte orizonturi în cunoa?terea istoriei na?ionale ?i a rolului covâr?itor al acesteia în deprinderea ofi?erilor de informa?ii s? identifice amenin??rile ?i pericolele în a?a-zisele fapte ?tiin?ifice cotidiene, care refer? asupra existen?ei na?ional-statale a românilor.

Cea de a treia întâlnire am avut-o cu opera istoricilor Giurescu ?i a fost memorabil?. În anii 1974 ?i 1976, la Editura ?tiin?ific? au ap?rut sub semn?tura tat?lui, Constantin C. Giurescu, ?i cea a fiului, Dinu C. Giurescu, „Istoria Românilor", volumele I ?i II, din seria de opt, a ceea ce se prefigura a fi des?vâr?irea unui mare proiect al istoriei na?ionale: „înf??i?area istoriei românilor din cele mai vechi timpuri pân? în zilele de azi (...) o sintez? atât a istoriei politice, diplomatice ?i militare, cât ?i a celei economico-sociale, institu?ionale ?i culturale"[2].

Lectura primului capitol, „P?mântul românesc", ?i conside¬ra?iile autorilor asupra însemn?t??ii mediului fizic în istorie mi-au relevat o concep?ie istoric? sistemic?, în consens cu noul val al gândirii filosofice, desprins? de dogmele ideologice marxist-leniniste. Consecven?i angajamentului de a „restabili cât mai exact cu putin?? faptele trecutului", autorii le-au prezentat în întregul lor context, extrem de complex ?i pentru a c?rui descriere ?i în?elegere au oferit cititorilor ample ?i riguroase cuno?tin?e de geografie, geopolitic?, arheologie, antropologie, etnografie, economie, politic?, diploma?ie, statistic?, lingvistic? ?i înc? multe altele. Dintr-o asemenea abordare a istoriei am putut în?elege cum se poate reduce marja de relativitate a ra?ionamentelor istorice ?i cum se poate ad?uga valoare ?tiin?ific? faptelor interpretate ?i evaluate în întregul lor context. Aceast? experien?? avea s?-mi fie deosebit de util? când mi-a fost dat s? fac munca de pionierat în elaborarea primelor no?iuni de analiz? a informa?iilor de securitate na?ional?, în ?coala româneasc? a domeniului. Cursurile pe care am început s? le predau aveau ca mottouri: „C?uta?i faptele ?i nu informa?iile!" Faptele, ca evenimente materiale, sunt indubitabile, pe când informa?iile pot fi adeseori discutabile. Din datul natural al înf??i??rii unitare a p?mântului românesc, autorii stabilesc atât consecin?a natural? sub raportul etnic: „poporul unitar", cât ?i realitatea istoric? de necontestat c? „cine locuie?te centrul p?mântului românesc, Podi?ul Transilvaniei, acela în chip firesc va locui ?i ?inuturile mai joase dimprejurul podi?ului[3]". Asta, ca s? fie bine în?eleas?, în esen?a ei, ?i „chestiunea transilvan?"!

În capitolul urm?tor, „Str?vechi a?ez?ri omene?ti", prezen?a dacilor sau ge?ilor este dat? ca probabil? la anul 3000 înainte de era noastr?, iar a oamenilor, cu sute de mii de ani înainte, înc? din paleolitic[4]. Este bine de reamintit celor care obi?nuiesc s? uite!Coloni?tii adu?i de imperiu în Dacia au fost preponderent traci, iliri, panoni ?i r?s?riteni vorbitori ai limbii latine, precum ?i greci vorbitori de limba greac?, dar în num?r mult mai redus fa?? de autohtonii daci, care au constituit baza etnic? a noului popor, românii[5]. Un îndemn la redescoperirea identit??ii ?i continuit??ii, prea mult contestate ?i ascunse în numeroasele situri arheologice scoase, parc? premeditat, în afara circuitului cercet?rilor ?i a valorific?rii pentru ca lumea s? cunoasc? cine suntem ?i cât ne datoreaz? cre?tin?tatea ?i Europa! Am ?inut s? fie scoase în eviden?? aceste concluzii, dat? fiind actualitatea lor pentru permanenta necesitate a salvgard?rii identit??ii na?ionale ?i a continuit??ii de via?? în sacra trinitate a pilonilor rezisten?ei na?ionale, Carpa?ii, Dun?rea ?i Marea Neagr?, cu m?rginimile din Pind pân? dincolo de Tisa ?i de Nistru.

Volumul al doilea al „Istoriei Românilor" este, a?a cum îl intituleaz? autorii, o „privire general? asupra istoriei politice a românilor în r?stimpul 1352-1606 ?i acoper? o perioad? puternic fr?mântat? de evenimente în care r?zboaiele ?i conflictele sociale majore sunt repere definitorii". Volumele urm?toare ale „Istoriei Românilor" nu au mai ap?rut. Profesorul Dinu C. Giurescu, care trebuia s? fie continuatorul acestui mare proiect na?ional, s-a lovit, paradoxal în anii '80, de o alt? fa?et? a vremurilor nefaste, care l-au marginalizat în tinere?e, ?inându-l în afara preocup?rilor fire?ti profesiei sale de istoric (munca pe ?antier, custode de muzeu, cercet?tor documentarist). Demolarea casei familiei, pentru a se face loc Bulevardului Victoria Socialismului, l-a determinat s? cear? stabilirea în Statele Unite ale Americii. Cererea nu i-a putut fi refuzat?, profesorul fiind nu numai o personalitate de larg? notorietate ?tiin?ific? interna?ional?, dar ?i un caracter dârz, care se putea manifesta cu o vehement?, pe care Ceau?escu a preferat s? nu o cunoasc? în toat? desf??urarea.

Am tr?it atunci un sentiment de mâhnire... Caselor unor familii mai pu?in istorice li s-a putut g?si loc în peisajul „Centrului Civic". Invitat frecvent la activit??ile protocolare ale Ambasadei S.U.A. la Bucure?ti, dar ?i ale altor reprezentan?e str?ine, profesorul Dinu C. Giurescu nu avea cum s? fie în afara controlului strict pe care contraspionajul român îl exercita asupra mediului diplomatic. În cercurile diplomatice de la Bucure?ti, profesorul impunea un respect special, prestigiul s?u ?tiin?ific ?i autoritatea s? moral?, dublate de un exemplar civism, l-au exclus suspiciunilor c? nu ar fi un bun român. Rela?ia profesorului cu regimul nu s-a bazat pe un acord liber consim?it, ci pe o coordonat? strict impus? reprezentan?ilor intelectualit??ii interbelice r?mase în via?a dup? trecerea prin purgatoriul luptei de clas?.

Recunoa?terea meritelor ?tiin?ifice ?i admiterea în Academia Român? a profesorului Constantin C. Giurescu, concomitent cu impetuoasa afirmare a continuatorului operei sale, profesorul Dinu C. Giurescu, merit? a face, împreun? cu toate celelalte cazuri similare, obiectul unor cercet?ri de sine st?t?toare asupra evolu?iilor doctrinare ale regimului, care au f?cut posibile salvarea ?i punerea în serviciul interesului na?ional a unor personalit??i ini?ial excluse din via?a social?, ori expuse marginaliz?rii ?i alien?rii. A? fi dorit, în acei ani, s? pot avea prilejul de a-l cunoa?te personal pe profesorul Dinu C. Giurescu, a?a cum am fost onorat s? fiu, chiar ?i pre? de câteva minute, fa?? în fa?? cu unii dintre titanii lumii academice care au rezistat vremurilor ?i, mai mult, s? le fie deasupra, r?mânând pentru viitorime în afara timpului.

Dorin?a mi s-a împlinit peste dou? decenii ?i mai bine. În luna noiembrie 2009, la Târgul Interna?ional de carte Gaudeamus eram în programul de evenimente cu lansarea volumelor „1989. Dintr-o iarn? în alt? iarn?. România în resorturile secrete ale istoriei" ?i „Istorie, geopolitic? ?i spionaj în Balcanii de Vest. Iugoslavia versus România în r?zboiul din umbr?", acesta din urm? în coautorat cu Traian Valentin Poncea. Am urmat sfatul bun al unei distinse doamne, un excelent „Public Relation Officer", care-l cuno?tea pe domnul profesor, ?i i-am trimis, prin dânsa, invita?ia de a participa la evenimentul editorial. Domnul profesor mi-a telefonat s?-mi mul?umeasc? ?i s? m? întrebe, dac? este cazul s? spun? câteva cuvinte despre c?r?i. I-am mul?umit, la rândul meu, asigurându-l c? îmi face o deosebit? onoare, pentru care îi sunt recunosc?tor.

Notele de lectur? ale domnului profesor, de?i timpul i-a fost drastic dr?muit, nu atât de rigoarea moderatorului, cât de antevorbitori cronofagi, au l?sat auditoriului o impresie cu totul aparte. Domnia sa fi?ase cartea ?i expunea pe baza unor însemn?ri de rigoare impecabil?. Fiindc? nu ?i-a putut încheia recenzia, a precizat c? o va încredin?a tiparului. ?i, într-adev?r, am avut aceast? bucurie ?i satisfac?ie[6]. Întâlnirea „fa?? în fa??" mi-a relevat un om o?elit de încerc?rile vie?ii, al c?rui discurs este centrat pe marile idealuri na?ionale, hot?rât s? le apere cu exemplul propriului sacrificiu. Privirea sa, curat? ca cerul senin, te p?trunde interogativ ?i te m?soar?. Vorbe?te cu rost, direct ?i clar. Pe m?sur? ce-l ascul?i devii mai curios, mai captivat ?i din tot ce spune, înve?i. Ce dasc?l eminent!Nu pot s? nu amintesc ?i primul act de cenzur? politic? exercitat asupra academicianului. Nu în trecut, ci relativ recent. Un redactor de editur? i-a înlocuit, în anii din urm?, textul explicativ la fotografia unei importante personalit??i a evenimentelor din decembrie 1989. Este în cauz? generalul Iulian N. Vlad. Niciodat?, nici în regimul antedecembrist, nimeni nu ?i-a permis s? intervin? în textele profesorului ?i, mai ales, s? nu-i spun? ?i s? tip?reasc?, sub numele s?u, ceea ce nu a afirmat. Faptul în sine l-a mâhnit. Ca s? îndrepte lucrurile, a cerut publicarea ?i ata?area imediat? a unei erate, iar personalit??ii vizate i-a oferit un exemplar cu o scrisoare olograf?, în care a descris întâmplarea ?i a f?cut revenire înt?rind textul ce-i fusese înlocuit, în totalitate.

Ulterior, nu am sc?pat prilejul de a fi prezent în auditoriul evenimentelor onorate de prezen?a academicianului Dinu C. Giurescu, aceasta cu atât mai mult cu cât domnul profesor a început s? simt? nevoia tot mai presant? de a se adresa cet??ii, nu numai în leg?tur? cu subiecte de interes ?tiin?ific din istoria na?ional?, ci mai cu seam? s? caute r?spunsuri ?i solu?ii la probleme cotidiene grave ale concet??enilor, ajun?i s? tr?iasc? într-o lume la început cu frânele trase, apoi cu direc?ia blocat? ?i amenin?at? cu traiectoria periculoas? a c?derii libere.

In anii din urm?, ca deputat (pre?edinte decan de vârst? a primei sesiuni a Camerei Deputa?ilor din legislatura 2012-2014) ?i-a pus mari speran?e c? v-a reu?i s? determine reconsiderarea ?i reafirmarea marilor tradi?ii ale ?colii române?ti, c? limba român? ?i istoria na?ional? vor devenii fundamentele formative ale viitoarelor genera?ii. A fost crunt dezam?git ?i cu o profund? triste?e mi-a relatat cu cât? indiferen?? ?i lips? de respect i-a fost tratat? preocuparea. De aceea?i opacitate politic? s-a izbit ?i ideea unei legi a pâinii, idee pornit? din nevoia ca m?car pâinea, hrana cea de toate zilele a celor mul?i ?i cu resurse limtate, s? aib? un control de calitate garantat legislativ. La un moment dat, deziluzionat, atât de permanentele blocaje în func?ionarea democratic? a parlamentului, cât ?i de politizarea intereselor na?ioanle, ceea ce însemna lipsa de consens asupra acestora, ne-a relatat c? nu-?i mai g?se?te locul ?i nu-?i vede rostul în politic?. Liderii falangelor neorevizioniste deranjate de pozi?iile tran?ante ale istoricului în ap?rarea fiin?ei ?i demnit??ii neamului s?u, au f?cut tentative de reducere la t?cere a vocii marelui patriot. Nu le-a fost dat s? le fie cu putin??.

Canalele de comunicare public? r?mase deschise distinsului academician s-au redus pe m?sur? ce vocea sa autoritar?, dar dintre cele mai avizate, a început s? avertizeze clasa politic? asupra marilor erori s?vâr?ite ?i a pericolelor la care au expus statalitatea na?ional unitar? a poporului român. Mesajul de alert? ?i mobilizare la rezisten?? na?ional? lansat de academicianul Giurescu este cutremur?tor: „Am sentimentul c? sunt în 1940, în preajma pr?bu?irii hotarelor noastre. E de spus numai c? fiecare om trebuie s?-?i dea seam? c? soarta lui personal?, afar? de beneficiarii regimului, depinde de ce se joac? acuma. Se joac? integritatea teritorial? a României, se joac? stabilitatea ei, se joac? identitatea, sentimentul c? e?ti român, se joac? ap?rarea ??rii. Statul de ast?zi nu mai apar? România. Statul de ast?zi apar? pe altcineva, dar nu ob?tea româneasc?. De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie s? spun? NU. « Nu! » - la ceea ce se preg?te?te în momentul de fa??, ?i s? revenim la tradi?iile noastre, s? revenim la puterea noastr? dintotdeauna"[7].

Un astfel de mesaj a speriat puterea nevolnic?, incapabil? s? r?spund? demn în fa?a judec??ii unui om - caz unic, al treilea academician consecutiv într-o familie -, dar în stare s?-?i pun? agen?ii s? scormoneasc? în gunoaiele istoriei ?i s? încerce rescrierea trecutului acestui mare român, pentru a-i controla prezentul. Încerc?ri în van. Cine a gândit, ori cuteazat a-l lovi nu ?tia izvorul temerit??ii ?i nu cuno?tea for?a spiritului civic al omului Dinu C. Giurescu, al c?rui loc în Panteonul Na?iunii este special rezervat.
Domnia Sa ?i când nu va mai fi printre noi î?i va c?l?uzi poporul, cu în?elepciunea c?r?ilor ce vor lumina min?ile vl?starelor neamului.

Dumnezeu s?-l odihneasc? !

--------------------------------------------------
[1] Artiom Markovici Lazarev (n. 30 octombrie 1914, Camenca, gubernia Podolsk, Imperiul Rus, ast?zi în Transnistria, Republic? Moldova - d. 16 septembrie 1999, Chi?in?u, Republica Moldova) a fost un istoric ?i om politic moldovean, organizator al înv???mântului ?i culturii din RSS Moldoveneasc?, membru titular al Academiei de ?tiin?e a Moldovei. A fost unul dintre principalii promotori ai teoriei sovietice despre existen?a unei na?iuni moldovene?ti diferit? de cea româneasc?.
[2]Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor. Editur? ?tiin?ific?, Bucurescti, 1974, p. 7.
[3] Ibidem, pp. 16.
[4] Ibidem p. 20.
[5] Ibidem p. 119.
[6] Acad. Dinu C. Giurescu, Note de lectur?, Aurel I. Rogojan: 1989. Dintr-o iarn? în alt? iarn?, Revista Clipa - Magazinul actualit??ii culturale române?ti, Repere Academice, 2010.
[7] Lec?ia de istorie a prof. acad. Dinu C. Giurescu, de la emisiunea postului de televiziune Antena 3 „Punctul de întâlnire", realizator Radu Tudor, transcris? integral: „În aceste zile se joac? integritatea teritorial? a României, se joac? stabilitatea ei! Fiecare dintre noi ar trebui s? spun? NU!"-

footer