Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u & Drd George V. Ursu, Suceava   
Miercuri, 18 Aprilie 2018 20:09

Emmanuel de Martonne 3Având în vedere faptul c? Fran?a a avut, chiar din debutul Conferin?ei de Pace din 1919-1920, o pozi?ie politic? favorabil? României[46], membrii Comisiei teritoriale franceze, prin reprezentantul ei cel mai de seam?, prof. Emmanuel de Martonne, au contribuit în mod esen?ial la argumentarea ?tiin?ific? a apartenen?ei Basarabiei la spa?iul de cultur? ?i civiliza?ie româneasc?. Astfel, cu excep?ia câtorva personalit??i notorii care au pledat constant pentru anularea consecin?elor raptului teritorial s?vâr?it de Rusia ?arist? la 16 mai 1812 în detrimentul Principatelor dun?rene (Zamfir Arbore, Constantin Stere, Pan Halippa, Ion Pelivan), majoritatea covâr?itoare a intelectualit??ii basarabene a fost luat? prin surprindere de derularea caleidoscopic? a evenimentelor din anii 1917-1918, astfel încât, în momentul deschiderii lucr?rilor Conferin?ei de Pace de la Paris din 1919-1920, factorii de decizie ai acesteia cât ?i opinia public? european? dispuneau doar de o foarte vag? documentare asupra esen?ei chestiunii Basarabiei. A?a cum pe bun? dreptate aprecia prof. Nicolae Iorga, „noi am avut, de la 1914 la 1916, doi ani în care trebuia s? preg?tim dou? lucruri: muni?ii materiale ?i muni?ii morale, ?i n-am avut nici unele, nici altele"[47].

Ilustrativ în aceast? privin?? este articolul membrului delega?iei basarabene la Conferin?a de Pace de la Paris, Gheorghe N?stase, publicat în toamna anului 1919, în care sunt indicate „izvoarele din care poate cunoa?te chestiunea Basarabiei atât Conferin?a de Pace, cât ?i lumea strein? care ar vrea s? se intereseze de aceast? chestiune mai de aproape"[48]. Între acestea figurau: memoriul delega?iei române la Conferin?a de Pace („Les révendications territoriales Roumaines"); memoriul înaintat Conferin?ei de la Paris de c?tre delega?ia basarabean? („La question de la Bessarabie"); bro?urile publicate de Ion G. Pelivan în 1919[49] ?i memoriul pretin?ilor „delega?i ai popula?iei basarabene" A.N. Krupenski ?i A. Ch. Schmidt[50], care era, de fapt, „o mistificare foarte abil? a chestiunii basarabene, menit? a da lucrurilor o cu totul alt? înf??i?are decât cea care au avut-o sau o au"[51]. Totu?i, sursa cea mai important? ?i impar?ial? de documentare asupra istoriei Basarabiei ?i situa?iei acesteia la încheierea primei conflagra?ii mondiale apar?inea, a?a cum pe bun? dreptate sublinia Gh. N?stase, profesorului francez Emmanuel de Martonne, reprezentant al Fran?ei în Comisiunea teritorial? a Conferin?ei de Pace care, în urma unei c?l?torii în Basarabia, î?i formulase opiniile ?i recomand?rile în domeniul respectiv într-un „Memoriu asupra Basarabiei" - documentul respectiv f?când parte din dosarul secret al Conferin?ei[52].

Celebrul geograf francez Emmanuel de Martonne (n. Chabris, 1 aprilie 1873 †Sceaux, 24 iulie 1955), discipol al creatorului geografiei umane franceze, Paul Vidal de la Blache (1845-1918), s-a manifestat înc? din zorii secolului al XX-lea, creând la Rennes un Laborator de geografie (1902) ?i publicând un amplu "Tratat de geografie fizic?" (1909). Fiu al arhivistului Alfred de Martonne (1820-1896), Emmanuel de Martonne, al?turi de fratele s?u Édouard de Martonne (1879-1952), continuau linia familiei nobiliare de Martonne, ce avuse un întins domeniu la periferia ora?ul Le Havre ?i de?inuse o putere regional? extrem de important?. Elevul E. de Martonne a urmat Liceului din Laval, unde i-a avut profesori pe Carle Bahon ?i Francis Delaisi. Ulterior, începând din anul 1892, va urma L'Ecole Normale Supérieure din Paris, institu?ia academic? elitist? a Fran?ei, iar în aceea?i ani începe formarea la ?coala geografic? a lui Vidal de la Blache. Pentru des?vâr?irea academic? E. de Martonne ?i-a întregit preg?tirea al?turi de geografii austrieci A. Penck (1858-1945) ?i Eduard Suess (1831-1914) în Viena. A ob?inut doctoratul în litere în 1902, cu lucrarea monumental? „La Valachie", ce a fost premiat?, în anul 1903, de Academia Francez?, ?i care r?mâne ?i ast?zi un model de descriere complet? a unui ?inut natural. Plin? de via??, redactat? într-un stil limpede, precis dar colorat, lucrarea lui de Martonne a deschis un drum nou în monografiile geografice, „fiecare fapt nefiind studiat în sine, ci ca parte dintr-un tot, inel în lan?ul cauzelor ?i al efectelor care reglementeaz? via?a unui ?inut"[53]. Ulterior, î?i va ob?ine doctoratul în sciences, în anul 1907[54], cu tema „Les Alpes des Transylvanie".

En 1898, il avait été chargé d'un cours de Météorologie auprès du Laboratoire de Géographie physique de la Faculté des Sciences de Paris; en 1899, il prenait en mains l'enseignement de la géographie à la Faculté des Lettres de Rennes, qu'il devait quitter en 1905 pour la Faculté des Lettres de Lyon, et s'est en 1909 qu'il est nommé à la Faculté des Lettres de Paris dans la chaire de Géographie laissée vacante par la mise à la retraite de P. Vidal de la Blache. Il devait assurer cet enseignement jusqu'en 1944, c'est-à-dire pendant trente-cinqans, ajoutant à ces fonctions celles de Directeur de l'Institut de Géographie[55].

Fost coleg ?i prieten al criticului literar Pompiliu Eliade (1869-1914) la ?coala Normal? Superioar? din Paris, a?a cum aminteam anterior, tân?rul de Martonne ?i-a ales drept câmp de cercet?ri p?mântul românesc, efectuând investiga?ii asupra evolu?iei morfologice a Carpa?ilor meridionali, de a c?ror frumuse?e s?lbatic?, neatins? ?i pur? a fost profund impresionat, numindu-i „Alpii Transilvaniei". Având în vedere aceste aspecte, putem afirma faptul c? acesta ajunge în mediul românesc la invita?ia fostului s?u coleg, îns?, anul exact în care acesta ajunge pentru prima dat? în România nu este cu certitudine cunoscut opinându-se, totu?i, pentru anii 1897-1898.

A?a cum pe bun? dreptate afirma prof. I. Simionescu, în 1918, Emmanuel de Martonne cuno?tea în am?nunt întreaga Românie: „a cercetat-o din Maramure? pân?-n Dobrogea, din Banat, pân?-n Nistru. Tr?ind veri întregi pe plaiurile de munte, nu s-a legat suflete?te numai de farmecul formelor rigide, ci a p?truns ?i sufletul nostru etnic, înv??ând limba curat? ?i înflorit? a ciobanilor, înv???tori ?i ai lui Heliade R?dulescu"[56]. În acest mod, participarea sa la lucr?rile Conferin?ei de Pace din 1919 în vederea stabilirii noilor frontiere ale României ?i Poloniei postbelice a fost cea mai indicat?. A fost desemnat expert al Comitetului de studii de pe lâng? Conferin?a de Pace în cadrul tratativelor de încheiere a p?cii dup? Primul R?zboi Mondial, fiind principalul autor al recomand?rilor f?cute, cu obiectivitate, guvernului francez, privind teritoriile ce urmau s? fie recunoscute României ?i Poloniei prin tratatele de pace.

F?când parte din rândul „impun?toarelor glasuri ale con?tiin?ei mondiale ce nu pot r?mânea neascultate" (conform istoricului N. Iorga), Emmanuel de Martonne a ob?inut, pentru Polonia, ca frontiera acesteia s? se extind? suplimentar cu câ?iva kilometri spre Est, punând-o astfel în posesia unei importante linii de cale ferat?. A conceput principiul viabilit??ii, conform c?ruia stabilirea grani?elor trebuia s? depind? nu numai de grup?rile etnice, ci ?i de motive geografice (relief, ape, accesibilitate) ?i de infrastructura teritoriului. Acest element de noutate în spectrul geografic va fi aplicat ?i în cazul României, atunci când se va trasa frontiera româno-maghiar?.

În cazul României, misiunea lui Emmanuel de Martonne a fost cu atât mai dificil?, cu cât România a fost pe punctul s? nu i se recunoasc? statutul de ?ar? înving?toare din cauza tratatului de pace de la Bucure?ti, din 24 aprilie/7 mai 1918[57]. Interven?ia lui de Martonne în cadrul Comisiilor teritoriale întrunite în 1919 la Paris a fost decisiv? ?i a însemnat, f?r? exagerare, stabilirea efectiv? a frontierelor româno-sârb?, româno-maghiar?, româno-bulgar? ?i româno-rus?, care s-au bazat pe studiile sale de geografie uman? ?i pe prestigiul acurate?ii muncii sale academice.

Începând cu 1917 ?i pân? în aprilie 1918, Emmanuel de Martonne a activat în calitate de secretar în cadrul Comitetului de Studii al Quai d'Orsay-ului, al?turi de André Demangeon (secretar adjunct) ?i Paul Vidal de la Blache, vice-pre?edinte al Comitetului. Autoritatea prof. Em. de Martonne a sporit ?i mai mult dup? decesul lui P. Vidal de la Blache, prin contribu?ia sa la consolidarea nucleului „vidalienilor" din cadrul Comitetului de Studii, care punea un accent deosebit pe abordarea regional? a problemelor teritoriale. Din noiembrie 1917, arealul chestiunilor examinate în cadrul Comitetului de Studii al Quai d'Orsay-ului s-a extins asupra Europei Centrale ?i Balcanilor. Chestiunea frontierelor României ?i a ??rilor vecine i-a fost încredin?at? lui Em. de Martonne, care a redactat 4 rapoarte: asupra Dobrogei (6 mai 1918); Transilvaniei (22 mai 1918); Banatului (3 februarie 1918) ?i Basarabiei (iulie 1919)[58].

În privin?a Basarabiei, în particular, a pledat cu imensa-i autoritate moral? ?i intelectual? pentru revenirea acesteia în spa?iul politic, cultural ?i civiliza?ional românesc, respectiv european, din care fusese r?pit? în mod cinic la 1812. Concep?ia sa asupra chestiunii Basarabiei, întemeiat? pe o solid? argumentare a dreptului istoric ?i al celui etnic, ?i-a expus-o în „Choses vues en Bessarabie" (Paris, 1919)[59] ?i, mai ales, în micro-monografia „La Bessarabie", editat? la finele aceluia? an, sub auspiciile Comisiunii Teritoriale a Conferin?ei de Pace de la Paris[60].

Lucr?rile lui Emmanuel de Martonne despre Basarabia se eviden?iaz? atât prin con?inutul, cât ?i prin structura lor original?. Astfel, micro-monografia sa „La Bessarabie" const? dintr-o Addenda cu rezolu?iile Sfatului ??rii din 27 martie/9 aprilie, 27 noiembrie/10 decembrie 1918 ?i analiza modalit??ii de constituire a organului legislativ suprem al Basarabiei, concluzii ?i trei compartimente de baz?: I. Le nom et l'histoire politique de la Bessarabie; II. Le pays et ses habitants (Le pays; La population; Donnés statistiques pour l'ensemble du pays; Répartition géographique des nationalités; Évolution du peuplement); III. La russification et les sentiments de la population (Politique agraire; Politique administrative et scolaire; L'autonomie de la Bessarabie et l'union à la Roumanie).

Argumentele prof. Emmanuel de Martonne în favoarea revenirii Basarabiei în spa?iul de cultur? ?i civiliza?ie româneasc? s-au întemeiat nu numai pe fapte de natur? ?tiin?ific?, ci au fost culese din contactul direct ?i nemijlocit cu realit??ile basarabene. Astfel, în iunie 1919 el a efectuat o c?l?torie de anchet? în Basarabia, pentru a se documenta la fa?a locului la solicitarea Conferin?ei de Pace. Contextul în care E. de Martonne ajunge în România acestor ani este mult mai amplu. Astfel, în anul 1919, statul român, prin Ministerul Instruc?iunii Publice, solicit? Ministerului Educa?iei Franceze suport pentru crearea ?i consolidarea noilor institu?ii academice superioare na?ionale. Ca urmare a acestei cereri, în perioada 9-17 iunie 1919, o delega?ie universitar? francez? a vizitat România. Aceasta a fost constituit? din urm?torii membri ilu?tri: Lucien Poincare - rector al Universit??ii din Paris, Joseph Bedier - profesor la College de France, Mario Roques, Emmanuel de Martonne, Charles Diehl, Gustave Fougeres, profesori la Sorbona, Charles Drouhet, St. Jouan, Victor Balthazard, Daniel Berthelot, Paul Janet, Joseph Bédier ?i Eugène Meynal, profesori la diferite institu?ii franceze. Cu aceast? ocazie, în data de 11 iunie[61], urm?toarele personalit??i franceze au devenit membri de onoare ai Academiei Române: Lucien Poincaré, Charles Diehl, Gustave Fougères, Victor Balthazard, Daniel Berthelot, Paul Janet, Joseph Bédier, Emmanuel de Martonne ?i Eugène Meynal[62], pentru merite deosebite în promovarea intereselor române?ti. Dup? terminarea festivit??ilor din Bucure?ti, unde întreaga delega?ie este primit? la Palatul Regal ?i se stabilesc primii pa?i pentru ajutorul pe care România îl solicitase, E. de Martonne se va îndrepta spre Basarabia, iar ce va g?si în regiune va fi surprins în volumul "Choses vues en Bessarabie".

Traseul urmat în Basarabia începe în zona de Sud a regiunii, acolo unde, dup? ce trece Prutul prin Gala?i, va ajunge în ora?ele Bolgrad, Cahul ?i în micile a?ez?ri române?ti, bulg?re?ti, nem?e?ti, g?g?uze, ruse?ti sau armene?ti din regiune. În fiecare localitate, savantul francez încearc? s? culeag? opiniile localnicilor ?i îi descrie cu un soi de exerci?iu fotografic total inedit. Opiniile culese consemneaz? înf??i?area celor intervieva?i, opiniile lor despre na?ionalitate, iar în cazul comunit??ii nem?e?ti se întâlne?te cu un lider local care îi istorise?te opiniile pro-române?ti ale comunit??ii germane ?i justificarea acestora. Urm?torul punct important al c?l?toriei savantului francez este ora?ul Chi?in?u, acolo unde acesta are întâlniri cu liderii locali ?i unde este a?teptat ca o gazd? de seam?.

O primire extrem de c?lduroas? îi este oferit? de intelectualul basarabean Paul (Pavel) Gore, cel care îi istorise?te opiniile sale, similare cu ale marii majorit??i a intelectualilor basarabeni din genera?ia sa, cei care, culmea, fusese educa?i, în marea lor majoritate, în mediul academic rusesc. Descrierea Chi?in?ului are, de asemenea, o pronun?at? nuan?? fotografic?, f?cându-ne s? tr?im al?turi de scriitor în Basarabia secolului trecut. Dup? Chi?in?u, traseul urmat de geograful francez trece prin ora?ele B?l?i ?i Soroca, acolo unde este primit cu entuziasm, sunt organizate mici evenimente dedicate sosirii ?i unde va surprinde, a?a cum el men?ionez?, ?i unele fotografii cu popula?ia local?. Un alt element oarecum omniprezent în descrierea martonian? este cel al nesiguran?ei resim?ite, în întreaga regiune, ca urmare a atacurilor bol?evice de peste Nistru. Încercând s? î?i explice dispunerea popula?iei ?i modul în care elementul românesc din Basarabia a rezistat, E. de Martonne ajunge la concluzia c? p?durea - „codrul"-, cum el îns??i men?ionez?, a garantat un mediu impenetrabil pentru venetici, iar b??tina?ii au rezistat doar datorit? acesteia. În ultimele rânduri scrise cu privire la Basarabia, geograful francez surpinde modul lamentabil în care Imperiul ?arist s-a comportat cu aceast? regiune prin nerealizarea de drumuri ?i orice alt? infrastructur?, lipsa ?colilor pentru popula?ie româneasc? ?i a oric?ror condi?ii pentru o via?? normal?. F?când parte din România Mare, Basarabia este o regiune inestimabil? pentru România atât la nivelul resurselor naturale cât ?i umane, iar prin actul de unire s-a realizat un deziderat pe deplin necesar pentru dezvoltarea regiunii.

Revenit la Paris, la 7 iulie 1919 a prezentat un raport detaliat „Note sur la Bessarabie", où il explique le bien-fondé du vote du 27 mars 1918 et repousse la proposition d'un plébiscite sur l'avenir de la province: „De toutes provinces qui composent le domaine historique de la Roumanie, la Bessarabie est une des plus nettement roumaine". Em. de Martonne, l'éminent professeur, vient précisément d'y passer 15 jours, parcourant tout le pays, s'entretenant dans leur langue avec les paysans. Il a pu constater que les études qu'il avait précédement faites sur le caractère roumain de la Bessarabie, sont plus que confirmées par cette enquête. A?a cum afirma marele savant francez, „l'immense majorité du pays est habitée par les paysans moldaves qui parlent le plus pur roumain. Les hautes classes seules sont russifiées. [...] L'immense majorité des paysans moldaves sait qu'elle est moldave, mais ne comprend pas qu'elle est roumaine, parce qu'étant illetrée, elle ignore la valeur nationale de sa langue (95 % d'illetrés). [...] Les paysans moldaves de Bessarabie prendront conscience de leur nationalité, comme leurs frères des autres pays roumains, quand ils seront instruits. Leurs ignorance actuelle ne peut être un motif de les river à une puissance étrangère, qui les a volontairement plongés dans l'ignorance pour les dominer. Dans ces conditions, un plébiscite serait une manifestations sans portée"[63].

În accep?ia prof. Em. de Martonne, Basarabia putea urma în acea perioad? „doar calea fireasc? ?i natural? de reintegrare în unitatea româneasc?", orice alte încerc?ri de revenire for?at? la vechiul regim poli?ienesc al Rusiei ?ariste ?i, mai recent, bol?evice, comportând pericolul unor grave ?i profunde tulbur?ri interne[64]. Dovad? pregnant? a drept??ii opiniei marelui geograf francez este Tratatul de la Paris din 20 octombrie 1920, prin care Imperiul Britanic, Fran?a, Italia ?i Japonia, dup? o detaliat? ?i multi-aspectual? examinare a chestiunii Basarabiei, au considerat unirea acesteia cu România „pe deplin justificat? din punctele de vedere geografic, etnografic, istoric ?i economic"[65]. În acest mod, la încheierea lucr?rilor Conferin?ei de Pace de la Paris, renumitul profesor de la Sorbona putea constata, cu justificat temei, c? a contribuit esen?ial la triumful ideii na?ionale proclamate de pre?edintele american Woodrow Wilson, permi?ând întregirea teritorial? a unui stat „apropiat, pe cât a fost posibil, de idealul s?u na?ional: statul român, care reune?te aproape pe to?i românii, în frontiere oarecum ideale, în jurul acestei citadele carpatice, care a fost totdeauna inima na?iunii române. Via?a sa economic? nu este tulburat? prin ad?ugirea noilor provincii, ale c?ror bog??ii miniere nu schimb? raportul dintre via?a agricol? ?i via?a industrial?. Nu este deci vorba de adaptarea la o via?? complet nou?. Este vechea via?? care trebuie s? continue cu o mai mare bog??ie de pulsa?ie comercial?[66].

5.
Opera ?tiin?ific? a prof. Emmanuel de Martonne este considerabil? ?i divers?, însumând peste 150 de lucr?ri ?i studii de mare valoare[67]. Dintre acestea, peste 70 au subiect românesc. În anul 1912, Emmanuel de Martonne a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1919 a devenit membru de onoare al aceleia?i institu?ii[68]. A fost un om de ?tiin?? care a r?spuns unei întreite voca?ii - pasiunea pentru cercetare, talentul de a trezi interesul pentru geografie ca ?tiin?? deschis? la tot ce e nou, îndreptând tinerii c?tre studiul acestei discipline; voca?ia de ctitor de ?coal? ?tiin?ific? în Fran?a ?i România, reu?ind s? fac? din geografie o ?tiin?? uman?, atât la propriu cât ?i la figurat[69]. Devenite între timp rarit??i bibliografice, multe din lucr?rile prof. Emmanuel de Martonne, în particular studiile sale referitoare la istoria, geografia ?i etnografia Basarabiei, ofer? ?i ast?zi, la un secol de la apari?ia lor, modelul „cercet?rii ?i expunerii obiective a adev?rului, astfel cum reiese el din studiile sale, independent de orice alte considera?ii" (Grigore Antipa)".

Prilejuit? de împlinirea unui secol de la istorica Declara?ie a Sfatului ??rii de unire a Basarabiei cu România din 27 martie (st.v.)/9 aprilie (st.n.) 1918, prezenta lucrare - prima de acest fel - urm?re?te obiectivul valorific?rii prin punerea la dispozi?ia publicului cititor, dar ?i a speciali?tilor în domeniu, a câtorva din lucr?rile esen?iale ale marelui geograf francez privind Basarabia ?i locuitorii ei. Cele 8 lucr?ri ale geografului Emmanuel de Martonne, incluse în prezentul volum, trateaz? nu doar geografia Basarabiei, ci ?i, în egal? m?sur?, istoria, locuitorii ei, aspectul etnic, lingvistic ?i confesional al Basarabiei la încheierea Primului R?zboi Mondial, via?a cotidian? a popula?iei, aspectul locuin?elor, datinile ?i obiceiurile popula?iei - toate acestea descrise cu un deosebit talent ?i cu o sincer? simpatie a autorului fa?? de respectiva provincie istoric? româneasc?.

În mod firesc, geografia, istoria ?i etnografia Basarabiei nu sunt tratate de autor în mod separat, ci în context general românesc, din care considerent am inclus în prezenta lucrare trei dintre cele mai ilustrative ?i reprezentative studii ale lui Emmanuel de Martonne privind Noua Românie în contextul Noii Europe de la finele primei conflagra?ii mondiale. Ast?zi, numele marelui geograf francez este înve?nicit la Cluj-Napoca, blocul central de studii al Universit??ii „Babe?-Bolyai" fiind amplasat pe strada „Emmanuel de Martonne (1873-1955)". În ora?ul Timi?oara, o strad? poart? numele lui Emmanuel de Martonne. În perioada interbelic?, în Muncipiul Roman, a existat, de asemenea, o strad? care purta numele marelui înv??at, strad? a c?rei denumire s-a pierdut în negura timpului dup? instaurarea comunismului.

În Fran?a, în localitatea Laval, un Colegiu îi poart? numele. De asemenea, Laboratorul s?u de geografie înfiin?at la 1902, func?ioneaz? ?i în prezent, sub conducerea lui Jean-Pierre Marchand. Un amfiteatru al Universit??ii Haute-Bretagne din Rennes îi poart?, de asemenea, numele. Nutrim speran?a c?, urmare a edit?rii prezentei lucr?ri în anul Centenarului Unirii Basarabiei cu România, factorii de decizie din Republica Moldova cât ?i din România vor adopta m?suri în vederea înve?nicirii amintirii profesorului Emmanuel de Martonne, conferindu-i numele unor str?zi, institu?ii de cultur? ?i de înv???mânt, dezvelind pl?ci comemorative în diferite ora?e ale Republicii Moldova ?i ale României, recunoscând, astfel, contribu?ia deosebit? a marelui geograf francez la ob?inerea recunoa?terii interna?ionale a unirii Basarabiei cu România la Conferin?a de Pace de la Paris din 1919-1920. Amintirea acestuia merit? s? d?inuiasc? în întreg mediul românesc ca una a unui prieten de n?dejde, ce ne-a iubit necondi?ionat, ne-a ascultat cu stoicism ?i a scris despre noi cu cele mai curate sentimente de pre?uire. Uitarea c?zut? peste numele acestui mare prieten al românilor, ca urmare a dictaturii comuniste, poate fi ?i trebuie s? fie înl?turat? de genera?iile de români din Republica Moldova ?i din România. Eforturile depuse de acesta pentru Marea Unire nu trebuie trecute în neantul insignifiant al istoriei.

---------------------------------------------
[46] Al. Cretzianu, La politique de paix de la Roumanie à l'égard de l'Union Soviétique, Paris, 1954, p. 5.
[47] Alexandru Vianu, Zorin Zamfir, Constantin Bu?e, Gheorghe B?descu, Rela?ii interna?ionale în acte ?i documente, 1917-1939, Editura Didactic? ?i Pedagogic?, Bucure?ti, 1974, p. 20.
[48] Cf. Nicolae Dasc?lu, Propaganda extern? a României Mari (1918-1940), Editura Alternative, Ia?i, 1998, p. 13.
[49] Gheorghe N?stase, Basarabia la Conferin?a de Pace în „Arhiva pentru ?tiin?? ?i reforma social?", an. I, nr. 2-3, iulie-octombrie 1919, p. 830.
[50] I.G. Pelivan, Le mouvement et l'accroissement de la population en Bessarabie, de 1812 à 1918. Et quelques dates concernant la géographie de la Bessarabie, Imprimérie générale Lahure, Paris, 1919, 28 p.; Ion G. Pelivan, Ion ?t. Codreanu, Serge-Victor Coujba, George Nastase, Les Roumains devant le Congrès de la Paix. La question de la Bessarabie, Imprimérie Dubois et Bauer, Paris, 1919, 27 p.; Ion G. Pelivan, L'état économique de la Bessarabie, Imprimérie J. Charpentier, Paris, 1920, 35 p.
[51] A.N. Kroupenski, A. Ch. Schmidt, Bessarabie et Roumanie, Imprimérie générale Lahure, Paris, 1918, 14p.
[52] Gheorghe N?stase, Basarabia la Conferin?a de Pace, în „Arhiva pentru ?tiin?? ?i reforma social?", an. I, nr. 2-3, iulie-octombrie 1919, p. 830-831.
[53] Ibidem, p. 830.
[54] I. Simionescu, ?ara noastr?. Natur?. Oameni. Munc?, Funda?ia pentru literatur? ?i art? „Regele Carol II", Bucure?ti, 1937, p. 11.
[55] André Cholley, Emmanuel de Martonne în „Annales de Géograprie", LXVe année, nr. 347, Janvier-Février 1956, p. 3.
[56] Il était Président de la Société de Géographie de Paris, membre d'Honneure de plusieurs grandes sociétés géographiques étrangères, Docteur Honoris Causa des Universitès de Cambridge et de Cluj (André Cholley, Emmanuel de Martonne, în „Annales de Géograprie", LXVe année, nr. 347, Janvier-Février 1956, p. 4).
[57] Ibidem, p. 12.
[58] Actele tratatului de pace dela Bucure?ti. Mar?i, 24 Aprilie/7 Maiu 1918. Textul românesc, F.e., F.l., 1918, 132 p.
[59] Jacques Bariéty, Le Comité d'Etudes du Quai d'Orsay et les frontières de la Grande Roumanie dans „Revue Roumaine d'Histoire", XXXVe année, nr. 1-2, 1996, p. 43-51.
[60] Emmanuel de Martonne, Choses vues en Bessarabie, Imprimérie des Arts et des Sports, Paris, 1919, 33 p.
[61] Emmanuel de Martonne, La Bessarabie. Avec une Carte et un Appendice, Imprimérie Nationale, Paris, 1919, 19 p.
[62] Nicolae Iorga, Coresponden??, vol. III, edi?ie, note, indici de Ecaterina Vaum, Editura Minerva, Bucure?ti, 1991, p, 378 (nota 1).
[63] M. Aiftinc?, Academia Român? în anii Primului R?zboi Mondial (III) în "Curtea de Arge? - Revist? de Cultur?", Anul al VIII-lea, Nr. IX (82) - Septembrie 2017, Publica?ie editat? de Asocia?ia Cultural? "Curtea de Arge?", Tipografia Arge? Expres, Curtea de Arge?, 2017, p. 15.
[64] Cf. Gavin Bowd, Emmanuel de Martonne et la naissance de la Grande Roumanie, dans „Revue Roumaine de Géographie", vol. 55, no. 2, 2011, p. 116-117.
[65] Ibidem.
[66] Valeriu-Florin Dobrinescu, B?t?lia diplomatic? pentru Basarabia, 1918-1940, Editura Junimea, Ia?i, 1991, p. 88.
[67] Cf. George Sofronie, Principiul na?ionalit??ilor în Tratatele de Pace din 1919-1920, Editura Albatros, Bucure?ti, 1999, p. 239.
[68] André Cholley, Emmanuel de Martonne, în „Annales de Géographie", LXVeannée, nr. 347, Janvier-Février 1956, p. 8.
[69] Un cercet?tor vizionar: Emmanuel de Martonne în „Ziua", 25 iulie 2005.
[70] Ibidem.

footer