Revista Art-emis
Alexandru Moșanu - pilonul de granit al Rezistenței basarabene. In memoriam PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chişinău   
Miercuri, 13 Decembrie 2017 20:52

Alexandru Moşanu „Oamenii lipsiţi de memoria trecutului pot fi mai uşor manipulaţi şi transformaţi în slugi ascultătoare de stăpân, în duşmani ai fraţilor şi surorilor, ai părinţilor şi strămoşilor lor. Clio, muza istoriei, a fost batjocorită şi înlocuită cu o altă muză, cea a falsificării trecutului, ce urmărea un singur scop, să ne zdruncine temelia spiritualităţii româneşti. Dintr-un mijloc de luminare, de cultivare a individului, istoria românilor a fost transformată de colonizatori într-un instrument de traumatizare a românilor din stânga Prutului. Istoricilor obiectivi le revine nobila misiune de a restabili adevărul şi de a-l face accesibil pentru cei dornici de a-l afla". (Alexandru Moşanu n.19 iulie1932 - d. 7 decembrie 2017)

În ziua de 7 decembrie 2017, la vârsta de 85 de ani, a trecut la cele veșnice istoricul și omul politic Alexandru Moșanu, profesor universitar, doctor habilitat în istorie, membru de onoare al Academiei Române, primul președinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 3 septembrie 1990 - 2 februarie 1993. Născut la 19 iulie 1932, în comuna Branişte din judeţul Bălţi, viitorul istoric şi om politic şi de stat a urmat iniţial studiile secundare la Cobani şi Bălţi, iar cele superioare le-a obţinut la Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1952-1957)[1]. Aşa cum anii de studii la universitate au coincis cu moartea lui I.V. Stalin, respectiv cu perioada „dezgheţului" iniţiată de noul lider sovietic Nikita S. Hruşciov şi încercarea acestuia de destalinizare a vieţii social-politice şi culturale din fosta Uniune Sovietică, proaspătul absolvent care îşi văzuse în 1957 împlinit visul din copilărie de a face studii universitare[2], a ales să-şi aplice talentul carierei de cercetător în domeniul ştiinţei istorice, - obiectiv extrem de dificil de realizat în condiţiile politizării extreme a ştiinţei istorice în acea perioadă şi ale dictatului politico-ideologic exercitat de P.C.U.S. şi P.C.M. asupra tuturor domeniilor de manifestare a spiritului creator.

Revenind ulterior la anii de însuşire a profesiei de cercetător, Alexandru Moșanu constata că, în perioada sovietică, această muncă nu i-a adus satisfacţia intelectuală sperată, deoarece nu a putut să se ocupe de cercetarea unor teme de interes major. Şi mai grav era faptul că majorităţii colaboratorilor Institutului de Istorie al Academiei de Ştiințe a Moldovei „li se cerea de către administraţie, la indicaţia conducerii comuniste, să analizeze lucrările savanţilor din România şi să stabilească dacă aceştia se conduceau în scrierile lor după şabloanele istoriografiei sovietice, considerate de « fratele mai mare » drept modele de aplicare în cercetarea istorică a învăţăturii marxist-leniniste şi a aşa-zisului principiu al internaţionalismului proletar"[3].

Şi totuşi, chiar în acele condiţii de lipsă a libertăţii de creaţie, când istoricii care scriau pe teme „fierbinţi" ale relaţiilor româno-ruse şi româno-sovietice erau obligaţi - dacă nu făceau acest lucru din convingere - să le falsifice în sensul justificării politicii expansioniste a Rusiei ţariste şi a Uniunii Sovietice, tânărul istoric Alexandru Moşanu a reuşit să evite respectivele teme propagandistice, activitatea sa de cercetare din acei ani concretizându-se în circa 100 de lucrări şi studii, inclusiv în două monografii de o reală valoare ştiinţifică referitoare la mişcările sociale şi politice din România în epoca modernă[4]. În perioada formării sale în calitate de cercetător ştiinţific, a avut fericita ocazie de a efectua câteva importante stagii de documentare la Arhivele Naţionale din Bucureşti, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga", precum şi la Biblioteca Academiei Române, unde a efectuat studii aprofundate în domeniul istoriei moderne și contemporane a românilor şi a cunoscut o seamă de istorici de marcă, stabilind astfel strânse relaţii ştiinţifice şi interpersonale frăţeşti cu istoricii din România. Meritele istoricului Alexandru Moşanu în dezvoltarea ştiinţei istorice naţionale şi în formarea unor cercetători ştiinţifici de înaltă calitate vor fi pe deplin recunoscute de forul ştiinţific suprem al României, acordându-i-se prestigoasa calitate de Membru de Onoare al Academiei Române (1993).

Înzestrat cu o inteligenţă sclipitoare şi cu o capacitate de muncă şi tenacitate ieşite din comun, tânărul cercetător s-a afirmat într-un timp scurt prin rezultate ştiinţifice remarcabile, devenind unul din liderii proeminenţi ai elitei ştiinţifice şi culturale din fosta RSS Moldovenească. Astfel, în perioada anilor 1957-1976 devine consecutiv doctor în istorie (1966) şi doctor habilitat în istorie (1979), parcurgând în aceiaşi ani calea de la cercetător ştiinţific inferior la aceea de cercetător ştiinţific superior şi secretar ştiinţific la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a R.S.S.M. (1957-1976)[5].

Concomitent cu activitatea de cercetare, istoricul Alexandru Moşanu a parcurs şi o impresionantă carieră didactică, evoluând consecutiv de la postura de lector universitar la cea de conferenţiar, iar din 1986 devenind profesor la Catedra de istorie modernă şi contemporană a Universităţii de Stat din Chişinău, culminând cu alegerea sa în funcţia de decan al Facultăţii de Istorie a aceleiaşi instituţii superioare de învăţământ (1989-1990). În postura de profesor universitar, a sfidat direct şi în repetate rânduri temutul Comitet al Securităţii de Stat din R.S.S. Moldovenească, promovând încă din anii '80 ai secolului al XX-lea, într-o formă slab deghizată, cursul de Istorie a Românilor, fapt prin care şi-a câştigat o faimă şi un respect deosebit în rândurile studenţilor, astfel încât cursurile sale şi discuţiile asupra conţinutului acestora începeau cu mult înainte de cunoştinţa propriu-zisă cu Profesorul Moşanu. Prin întreaga sa activitate didactico-profesorală, Alexandru Moşanu a contribuit la formarea unei noi generaţii de istorici care, în condiţiile declanşării amplei Mişcări de Renaştere şi de Eliberare Naţională din a doua jumătate a anilor '80, au afirmat o nouă viziune asupra istoriei naţionale, eliberată de dogmele ideologiei comuniste şi întemeiată exclusiv pe normele şi valorile ştiinţei istorice din lumea contemporană.

Aşa cum restructurarea iniţiată de liderul sovietic, Mihail Gorbaciov, în primăvara anului 1985 a avut ca efect declanşarea unei ample Mişcări de Renaştere şi de Eliberare Naţională în fosta R.S.S. Moldovenească, istoricul Alexandru Moşanu s-a implicat plenar inclusiv în viaţa politică, devenind unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova, iar, după alegerile parlamentare din 1990 fiind ales în înalta şi responsabila funcţie de preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Moldovei (Parlamentului Republicii Moldova), calitate în care va proclama, la 27 august 1991, după un puci comunist eşuat, independenţa Republicii Moldova. Momentul culminant al şedinţei extraordinare a Parlamentului Republicii Moldova din acea istorică zi a fost citirea de către preşedintele Parlamentului, prof. Alexandru Moşanu, a textului Declaraţiei de Independenţă şi votarea nominală a documentului de către cei 277 de deputaţi prezenţi în sală[6].

Chiar dacă din cei 11 ani de activitate parlamentară, Alexandru Moşanu s-a aflat efectiv la putere doar circa 4 ani, împreună cu tovarăşii săi de idei, restul timpului activând în opoziţie, contribuţia sa a fost decisivă la elaborarea şi adoptarea unor acte legislative extrem de importante, privind redenumirea Sovietului Suprem al R.S.S.M. în Parlament, adoptarea Legii cu privire la Drapelul de Stat - Tricolorul, redenumirea R.S.S.M. în Republica Moldova, adoptarea unei noi Steme de Stat etc. Activitatea parlamentară a prof. Alexandru Moşanu s-a remarcat inclusiv prin faptul că a prezentat în forul legislativ de la Chişinău rapoarte în chestiunile privind Drapelul de Stat (27 aprilie 1990) şi Avizul Comisiei parlamentare pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord (23 iunie 1990)[7]. A fost, de asemenea, preşedinte al Comitetului organizatoric al primei Conferinţe internaţionale pe tema „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia", din 26-28 iunie 1991, prezentând în cadrul acesteia raportul principal[8].

Activitatea politică a prof. Alexandru Moşanu a continuat cu aceeaşi eficienţă şi intensitate inclusiv după ce a fost constrâns să-şi prezinte demisia din funcţia de preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova. Aflându-se în opoziţie faţă de guvernarea agrariană iar, ulterior, şi faţă de cea comunistă, a oferit opiniei publice veritabile lecţii de civism şi de verticalitate morală. Căci, aşa cum pe bună dreptate menționa Alexandru Moșanu, „la noi (în Republica Moldova.- n.n.), a fi în opoziţie, înseamnă să fii tratat de majoritari (agrarieni şi comunişti) drept duşman al ţării, al poporului. Cei din opoziţie sunt hăituiţi, discriminaţi şi ameninţaţi"[9]. În pofida tuturor dificultăţilor şi impedimentelor, în noua sa calitate de preşedinte al Congresului Intelectualităţii, prof. Alexandru Moşanu a fost ales în 1994 deputat în Parlamentul Republicii Moldova. A fost, de asemenea, vicepreşedinte al Partidului Forţelor Democratice (P.F.D.), iar după fuziunea acestei formaţiuni politice cu Partidul Social Liberal din 1 decembrie 2002, a exercitat funcţia de preşedinte de onoare al P.S.L., funcţie din care se va retrage în 2005. Chiar dacă a avut o carieră politică de succes, profesia de istoric a rămas o activitate constantă a prof. Alexandru Moșanu, ajutându-l, în momentele de vârf ale activităţii sale politice, să fie mai eficient, să se orienteze mai bine în conjunctura timpului respectiv şi să promoveze o linie politică fermă, care, aşa cum susţinea prof. Alexandru Moşanu, „dacă nu ar fi fost respinsă de adversarii majoritari, ne-ar fi ajutat să evităm criza acută în care ne aflăm şi în prezent"[10].

Aşadar, chiar dacă implicat plenar în viaţa politică din Republica Moldova, prof. Alexandru Moşanu a rămas fidel idealului său de istoric cultivat încă din tinereţe, menţinându-şi forma profesională prin cursurile speciale promovate în faţa studenţilor de la Universitatea de Stat din Moldova, ca şi prin analizele procesului istoriografic şi politic de după 1990, contribuţia sa în acest domeniu fiind una remarcabilă. Astfel, urmărind obiectivul orientării corecte a opiniei publice din Moldova Sovietică, care nu ajunsese, încă, la conştientizarea în masă a necesităţii studierii, inclusiv în ţinutul dintre Prut şi Nistru, a istoriei tuturor românilor, în anul 1989, graţie eforturilor unui grup de istorici decişi „să scoată la iveală neadevărurile legate de cercetarea tendenţioasă a trecutului"[11], au fost puse bazele Asociaţiei Istoricilor, primul ei preşedinte fiind ales dr. habilitat, prof. univ. Alexandru Moşanu, care şi-a propus ca direcţii prioritare de activitate cultivarea conştiinţei naţionale a populaţiei, asigurarea tranziţiei de la totalitarism la democraţie, de la sistemul imperial la libertatea naţională, de la minciuna ridicată la rangul de dogmă la adevărul ştiinţific şi istoric[12]. Manifestându-se drept una din cele mai active organizaţii în planul emancipării naţionale, alături de Cenaclul „Alexei Mateevici" şi de Mişcarea Democratică pentru Susţinerea Restructurării[13], Asociaţia Istoricilor a avut marele merit de a fi pronunţat public şi răspicat, pentru prima dată de la 1944 încoace, că timp de zeci de ani, ştiinţa istorică din Moldova Sovietică „a fost o unealtă a puterii politice, a celor indiferenţi faţă de imperativele actuale ale progresului social şi care se fac a uita că sarcina istoriei constă în a servi numai adevărul", că „fiind văduvită de temeinice suporturi morale şi ştiinţifice, conştiinţa istorică a poporului a avut de suferit deformări catastrofale"[14].

Graţie constituirii şi activităţii desfăşurate de Asociaţia Istoricilor în acea perioadă, s-a putut constata că manualele de istorie reflectau întru totul starea ştiinţei academice, deoarece, aşa cum menţiona un grup de autori ai noii Concepţii de instruire istorică în şcoala naţională din Moldova, „cursul de istorie a U.R.S.S. nu constituie adevărata istorie a popoarelor ţării, iar cel al istoriei Moldovei mizează pe relaţiile moldo-ruso-ucrainene"[15]. În consecinţă, în şcoala naţională urmau a fi introduse două cursuri de bază: istoria universală şi cea naţională, atribuindu-li-se un rol principal printre disciplinile umanistice, în timp ce istoria URSS nu a mai fost studiată ca obiect aparte[16].

Un alt moment important în crearea condiţiilor necesare afirmării istoriografiei naţionale l-a constituit formarea, din iniţiativa prof. Alexandru Moşanu, a trei laboratoare ştiinţifice pe lângă Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, urmărind obiectivul „eliberării cercetării şi predării istoriei de dogme şi falsuri, spre a o îndrepta spre adevărul sacru al trecutului poporului nostru"[17]. Un rol la fel de important în restabilirea funcţiilor sociale ale istoriei, ca element fundamental al memoriei colective şi al culturii spirituale a societăţii în ansamblu, a aparţinut revistei de istorie şi ştiinţe sociale „Cugetul", primul număr al căreia a apărut în 1990. Prefaţând acel număr de debut, profesorul Alexandru Moşanu menţiona că apariţia revistei respective constituie un rezultat al amplei şi viguroasei mişcări populare pentru restabilirea adevărului privind trecutul nostru istoric, împotriva falsificărilor grosolane la care a fost supusă istoria moldovenilor[18].

În opinia prof. Alexandru Moşanu, în centrul atenţiei colectivului redacţional al revistei „Cugetul" urma să se plaseze răspunsul la întrebările: „Care ne este obârşia şi vatra strămoşească, care este deosebirea dintre moldoveni, munteni şi transilvăneni, care ne-au fost vecinii şi în ce relaţii ne-am aflat cu ei", deoarece aceste probleme anume „au fost tratate de istoriografia sovietică, inclusiv de cea de la Chişinău, în mod tendenţios, unilateral, în spirit antiromânesc"[19]. Specialiştii, mai menţiona prof. Alexandru Moşanu, care pun mai presus de orice adevărul şi vor să slujească poporul, se vor sprijini în continuare pe aprecierea evenimentelor din 1812, 1917-1918, 1918-1940 şi a celor determinate de ele, de Avizul Comisiei Sovietului Suprem al RSSM pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord[20].

Acelaşi număr al revistei „Cugetul" conţinea, în premieră, o nouă concepţie a instruirii istorice în şcoala naţională din Moldova, elaborată de un grup de specialişti compus din prof. Alexandru Moşanu, dr. V. Bâcu, V. Hâncu, B. Volosatâi şi G. Caravai. Concepţia respectivă propunea o viziune calitativ nouă asupra structurii instruirii istorice în şcoala naţională din Moldova, axată pe principiile cultivării valorilor general-umane în cadrul diversităţii programelor de instruire[21]. În fine, nu însă şi în ultimul rând, profesorul Alexandru Moşanu a fost fondatorul şi primul redactor-şef al prestigioasei reviste de istorie şi cultură „Destin Românesc", care şi-a propus, chiar de la lansarea respectivei publicaţii, nobila misiune de a reflecta problemele fundamentale ale istoriei şi culturii românilor, punând accentul îndeosebi pe tema magistrală a unităţii de neam. Prefaţând primul număr şi formulând, în numele colectivului redacţional, obiectivul de bază al noii reviste, prof. Alexandru Moşanu îşi exprima speranţa că, „prin publicarea materialelor privind originea etnogenezei poporului român, unitatea de limbă, tradiţii, cultură, credinţă, legăturile dintre ţările româneşti şi provinciile ocupate de imperiile vecine, lupta pentru unitatea lor politică şi reîntregire să contribuie la renaşterea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale româneşti"[22], - obiectiv nobil, urmărit cu perseverenţă şi tenacitate de-a lungul întregii existenţe a prestigioasei publicaţii.

În amintirea actualelor și viitoarelor generații, istoricul și omul politic Alexandru Moșanu va rămâne pilonul de granit al Rezistenţei basarabene, arhitectul Mişcării de Renaştere şi de Eliberare Naţională, ca şi autorul de facto al Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, confirmând integral cuvintele marelui cronicar Miron Costin: „Nasc şi la Moldova Oameni"! Dacă este adevărat că regimul totalitar comunist impus Basarabiei la finele celui de-al Doilea Război Mondial s-a menţinut la putere prin recurgerea sistematică la crime, teroare şi represiune, la fel de adevărat rămâne şi faptul că, graţie implicării cu talent şi dăruire în ampla Mişcare de Renaştere şi de Eliberare Naţională a unor personalităţi de statura morală a Profesorului Alexandru Moşanu, „au fost sparte zidurile imperiului răului şi am obţinut libertatea mult râvnită"[23]. Pentru realizarea integrală a idealului generaţiei celor care au proclamat Independenţa Republicii Moldova, - în rândul căreia istoricul şi omul politic Alexandru Moşanu ocupă un loc de frunte, - rămâne ca populaţia în ansamblul ei să-şi gestioneze cât mai eficient drepturile şi libertăţile câştigate.

Adio, Profesor Alexandru Moșanu!
Dumnezeu să vă aibă în pază!

------------------------------------------------------
[1] Dicţionar de Istorie. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Civitas, Chişinău, 2007, p. 268.
[2] Sergiu Musteaţă, Un interviu cu Alexandru Moşanu, în „Destin românesc", An. XI, nr. 3-4 (43-44), 2004, p. 7.
[3] Ibidem, p. 8.
[4] А.К. Мошану. Рабочее и социалистическое движение в Румынии (1907-1914 гг.). Кишинев: «Штиинца», 1974. 363с.; А.К. Мошану. Социалистическое движение в Румынии (середина 70-х - начало 90-х гг. XIX в.). Кишинев: «Штиинца», 1977. 272с.
[5] Dicţionar de Istorie. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Civitas, Chişinău, 2007, p. 268.
[6] Interviu cu Alexandru Moşanu, preşedintele Parlamentului Republicii Moldova (1990-1993), în „Caiete de Istorie", an. I, nr. 1, noiembrie 2001, p. 10-11.
[7] Gheorghe E. Cojocaru, Ieşirea din URSS. Republica Moldova. Dezbateri parlamentare (1990-1991): Culegere de documente, Bucureşti, ISPRI, 2011.
[8] Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele lui pentru Basarabia. Raportul prezentat de Alexandru Moşanu, doctor, profesor, Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, 26 iunie 1991, în Crestomaţie la istoria românilor (1917-1992). Alc.: M. Cernenco, A. Petrencu, I. Şişcanu, Editura Universitas, Chişinău, 1993, p. 249-273; Dr. prof. Alexandru Moşanu, Basarabia sau jocul nefast al istoriei, în „Terra Moldaviae", nr. 1, 1993, p. 7-19.
[9] Sergiu Musteaţă, Un interviu cu Alexandru Moşanu, în „Destin românesc", An. XI, nr. 3-4 (43-44), 2004, p. 9.
[10] Ibidem, p. 7.
[11] Alexandru Moşanu, Perspectivele istoriei naţionale în învăţământ, în „Cugetul", nr. 1, 1990, p. 3.
[12] Asociaţia Istoricilor din Republica Moldova. Raport de activitate (1998-1999). Alcătuitori: A. Petrencu, dr. hab., prof. univ., Pavel Parasca, dr. hab., prof. univ., Ion Negrei, redactorul-şef al revistei „Cugetul", Editura „Prut Internaţional", Chişinău, 2000, p. 7-8.
[13] Alexandru Moşanu, Desprinderea de Imperiul sovietic, în „Destin românesc", Serie nouă, An. V (XVI), nr. 1 (65), 2010, p. 8-9.
[14] Cf. Gheorghe E. Cojocaru, 1989 la Est de Prut, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2001, p. 112.
[15] „Cugetul", nr. 1, 1990, p. 54-55.
[16] Ibidem, p. 55; Nicolae Enciu, Ştiinţa istorică academică din Republica Moldova: starea actuală şi perspectivele studiilor de istorie contemporană, în „Revista de Istorie a Moldovei", nr. 3-4 (87-88), iulie-decembrie 2011, p. 192.
[17] Basarabia prin vocile ei. Interviuri realizate de dr. Elena Siupiur de la Institutul de Studii Sud-Est Europene (octombrie-decembrie 1991), Editura „Anima", Bucureşti, 1992, p. 21.
[18] Alexandru Moşanu, Perspectivele istoriei naţionale în învăţământ, în „Cugetul", nr. 1, 1990, p. 3.
[19] Ibidem.
[20] Ibidem, p. 5.
[21] A. Moşanu, V. Bâcu, V. Hâncu, B. Volosatâi, G. Caravai, Concepţia instruirii istorice în şcoala naţională din Moldova, în „Cugetul", nr. 1, 1990, p. 54-55.
[22] Alexandru Moşanu, Argument, în „Destin românesc" (Chişinău-Bucureşti), nr. 1, 1994, p. III.
[23]
www.adevarul.ro/international/Alexandru_Mosanu_primul_presedinte_al_Parlamentului_din_republica_moldova_Europa_vrea_de_la_Moldova_mai_mult_decat_vrem_noi_0_524947990.html
(16 iunie 2012, 12.52).

footer