Revista Art-emis
Mihail Kog?lniceanu - 200 ani de la na?tere PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 06 Decembrie 2017 17:10

Mihail KogalniceanuReceptarea lui Mihail Kog?lniceanu în R.S.S. Moldoveneasc? - Studiu de caz: Ion Soroca

„În istoria fiec?rui popor, mare sau mic, exist? personalit??i, care prin activitatea lor reflect?, mai mult sau mai pu?in, epoca în care ele au tr?it ?i au muncit. O astfel de personalitate în istoria poporului nostru este cea a lui Mihail Kog?lniceanu", - astfel î?i începe prefa?a la „Opere alese" de Mihail Kog?lniceanu (Editura de Stat a Moldovei, Chi?in?u, 1958) cercet?torul ?tiin?ific Ion Soroca, angajat al Institutului de Limb? ?i Literatur? al Academiei de ?tin?e a U.R.S.S., Filiala R.S.S.M. Peste 8 ani, în 1966, Editura „Cartea Moldoveneasc?" va scoate de sub tipar edi?ia a doua a „Operelor alese", rev?zut? ?i completat?, cu prefa?? ?i comentarii de acela?i Ion Soroca. Înainte de a povesti odiseea acestui cercet?tor ?tiin?ific, ghinionul lui de a-?i alege ca tem? de studiu personalitatea lui Kog?lniceanu ?i de a persista în alegere timp de 22 de ani, cât a lucrat la sus-pomenitul Institut, voi aminti, sumar, de epoca în care a fost posibil? în R.S.S.M. abordarea unei astfel de teme. Este vorba de a?a-zisul „dezghe?" hru?ciovist, care a durat 11 ani, din 1953 ?i pân? în 1964, ru?ii numindu-l „????????", perioad?, când la cârma C.C. al P.C.U.S. s-a aflat Nichita Sergheevici Hru?ciov. Analiza acestei „epoci" revendic? o abordare nuan?at?. Vorba e c? în aceast? perioad? s-a produs, într-adev?r, un „dezghe?": a fost condamnat cultul personalit??ii lui Stalin la Congresul al XX-lea al P.C.U.S. din februarie 1956, a fost eliberat? din închisori, Gulaguri, o bun? parte a de?inu?ilor politici, s-a mai „înmuiat" cenzura, iar în teritoriile ocupate de Imperiul sovietic, inclusiv în Basarabia, rebotezat? RSSM, s-a produs, mai mult sau mai pu?in, un reviriment na?ional. Vom aminti aici doar de faimosul Congres al III-lea al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 14-15 octombrie 1965, la care s-a pus problema revenirii la grafia latin? ?i renun?area la graiul pocit moldovenesc, promovat înc? din perioada interbelic? în R.A.S.S.M.

În pofida acestor ?i a altor evenimente îmbucur?toare, s? nu uit?m, totu?i, c? în aceast? perioad? s-au întâmplat ?i lucruri, eufemistic vorbind, reprobabile, cum ar fi pedepsirea indezirabililor cu intern?ri în spitale de psihiatrie, promovarea în exces a ateismului, în?bu?irea rebeliunii muncitorilor din Novocerkassk din 1-2 iunie 1962, cu condamnarea la pedeapsa capital? a liderilor acesteia, intrarea tancurilor sovietice în Budapesta ?i în?bu?irea r?scoalei/revolu?iei anticomuniste ?i antisovietice din Ungaria în octombrie 1956, soldat? cu masacrarea a cca 2500 de maghiari, deteriorarea rela?iilor externe cu S.U.A. ?i alte state, numit? „r?zboi rece", ca s? nu mai vorbim de matrapazlâcurile hru?cioviste din agricultur? etc. Totu?i, s? revenim la „????????"/ „dezghe?", când o parte dintre intelectualii din întreg spa?iul sovietic au în?eles c? a sosit vremea lor, vremea oamenilor liberi. Liberi în a-?i exprima nestingherit viziunile artistice, ?tiin?ifice, culturale. Nici basarabenii nu au ezitat s? profite de „dezghe?". Bineîn?eles, cei cu voca?ie de carierist au continuat s? slujeasc? cu devo?iune ideologia bol?evic?, de la care Nichita Hru?ciov nu s-a ab?tut.

Din fericire, pe aceast? palm? de p?mânt românesc, dup? genocidul stalinist, vom constata cu uimire c? au r?mas destul de mul?i intelectuali, dar ?i reprezentan?i ai altor p?turi sociale, verticali, cu demnitate na?ional? ?i general-uman?, printre ei num?rându-se ?i Ion Soroca. În R.S.S.M. el a fost cel mai tenace promotor al ideilor, al operelor, al vie?ii în general a marelui nostru înainta? Mihail Kog?lniceanu de pân? la restructurarea gorbaciovist?. Nou? ne r?mâne doar s?-i „depist?m" pe cei mai curajo?i ?i pe cei mai de seam? oameni ai cet??ii dup? un îndelung „complot al t?cerii" ?i s?-i readucem în circuitul valoric na?ional. Sunt mul?i, dar noi nu-i cunoa?tem, pentru c? în timpurile sovietice s-a f?cut tot posibilul ca s? nu-i cunoa?tem, ca s? nu mai sc?p?m vreodat? de asfixiantul complex al inferiorit??ii. ?i aici voi pomeni, doar în treac?t, de eroii mi?c?rii antisovietice ?i anticomuniste din Basarabia postbelic?, pu?in cunoscu?i, dar ?i mai pu?in populariza?i: Vasile Odobescu, Simion Zlatan, Simion Baranovschi, Filimon Bodiu, Anatol Guma, Valeriu Graur, Alexandru ?oltoianu, Mihai Moro?anu, Alexandru Usatiuc-Bulg?r, Gheorghe Ghimpu ?i atâ?ia al?ii, lideri ai forma?iunilor antisovietice „Armata Neagr?", „Partidul Democrat Agrar", gruparea lui Filimon Bodiu, „Arca?ii lui ?tefan", organiza?ia „Maidahonda", „Uniunea Democratic? a Libert??ii", „Partidul Drept??ii", „Uniunea Democrat? a Sociali?tilor", „Frontul Na?ional Patriotic" etc.

Dar, precum zic francezii, revenons ŕ nos moutons. În perioada „dezghe?ului" hru?ciovist despre Kog?lniceanu au scris articole mai mul?i cercet?tori, printre ace?tia num?rându-se ?i prietenul lui Ion Soroca - Ion Vasilenco - care în 1957, cu ocazia celor 140 de ani de la na?terea marelui înainta?, în num?rul din 8 septembrie al s?pt?mânalului „Cultura Moldovei", la p.3, public? articolul „O figur? luminoas? a trecutului nostru cultural". Ce a p??it Ion Vasilenco pentru promovarea valorilor ?i a personalit??ilor culturale din dreapta Prutului, dar, mai ales, pentru articolul despre Constantin Stere, contemporanii lui ?tiu: h?r?uit, internat de mai multe ori în spitalul de psihiatrie „Codru", a avut un sfâr?it tragic. Dar asta se întâmpla dup? revenirea în for?? a temutei cenzuri, deja pe timpul lui Brejnev, când „dezghe?ul" se încheiase într-un mod lamentabil! Ce avea s? p??easc? Ion Soroca voi vorbi ceva mai la vale, dup? ce voi în?irui numele cercet?torilor basarabeni care au scris despre Kog?lniceanu în acei 11 ani de fragil? libertate. Iat?-i: desigur, vioara num?rul 1 - Ion Soroca („Mihail Kog?lniceanu - 75 ani de la moarte", în: revista „Nistrul", nr.7, 1966, p.133-137; „Activitatea editorial? a lui M Kog?lniceanu", în: „Limba ?i literatura moldoveneasc?", nr.1, 1969, p.11-21; „Concep?iile sociale ale lui M. Kog?lniceanu", în: „Limba ?i literatura moldoveneasc?", nr.4, 1970, p.14-23, edi?ia I-a a „Operelor alese" ale lui M. Kog?lniceanu, Chi?in?u, Editura de Stat a Moldovei, 1958 ?i edi?ia a II-a, Chi?in?u, Editura „Cartea moldoveneasc?", 1966). Ceva mai înainte, în „Moldova socialist?" din 6 septembrie 1957 Ion Soroca preg?te?te o pagin? întreag? (p.3), dedicat? lui M. Kog?lniceanu, intitulat? „Lupt?tor pentru prop??irea maselor", în care, pe lâng? fragmente din opera lui M. Kog?lniceanu ?i propriul articol „Mihail Kog?lniceanu (1817-1891)", insereaz? ?i un articola? intitulat „Al?turi de ??r?nime", semnat de studentul Vasile Badiu. Studentul Badiu va mai publica, peste 2 ani, pe 22 ianuarie 1959, în „Tinerimea Moldovei", sub genericul „100 ani de la unirea Principatelor Române" un articol cu un titlu foarte îndr?zne? pentru acele vremuri - „Mihail Kog?lniceanu ?i Unirea", iar peste 8 ani, deja în calitate de critic literar, va publica în revista „Nistru" (nr.9, 1967, p.120-125) articolul „Arta oratoric? a lui Mihail Kog?lniceanu"; Ion Osadcenco („Activitatea literar? a lui M. Kog?lniceanu", în: „Tinerimea Moldovei" din 6 septembrie 1957), tot în acel num?r - Gheorghe Bogaci („Marele patriot ?i c?rturar - 140 de ani din ziua na?terii lui M. Kog?lniceanu"), Ana Ciobotaru ( „Mihail Kog?lniceanu – 140 de ani de la na?tere", în: „Colhoznicul Moldovei", 6 septembrie 1957), Pavel Zavulan („Omagiu lui Mihail Kog?lniceanu, în: „Limba ?i literatura moldoveneasc?", nr.3, 1966, p.79-80), Laz?r Ciobanu („Kog?lniceanu-publicist", în : „Limba ?i literatura moldoveneasc?", nr.4, 1967 p.19-27), în acela? num?r - K. Prisac? („150 de ani de la na?terea lui Mihail Kog?lniceanu", p.75), dar ?i leningr?deanul Iurii Baskin („?????? ???????????. ? 140-????? ?? ??? ???????? ???????? ?????????? ??????????" (Mihail Kogâlniceanu. 140 de ani de la na?terea clasicului literaturii moldovene?ti"), în: „????????? ????????" („Moldova Sovietic?") din 6 septembrie 1957. Acela?i Baskin va publica, în anul 1960, în bro?ura „?????? ???????", ??? LII (???????????) („Studii ?tiin?ifice", vol.LII (Juridic), care ap?rea sub auspiciile Universit??ii de Stat din Chi?in?u, un amplu studiu intitulat „? ??????? ? ???????????? ???????????-???????????? ???????? ??????? ???????????" (Despre problema form?rii viziunilor social-politice ale lui Mihail Kog?lniceanu"), în care autorul î?i exprim?, printre altele, dezacordul fa?? de concep?iile lui Ion Soroca vis-a-vis de aprecierea de c?tre acesta a concep?iilor politice ale lui Kog?lniceanu. Iat? cum îl „combate" Iurii Baskin, în cel mai veritabil stil leninist, pe Ion Soroca: „?? ?? ????? ?????? ??????????? ? ???????????????, ?????? ?. ??????????? ?. ??????? (??.„??????? ??????????? ????????????", ???.1, ???????, 1958, ???. 263). ?? ????????? ??? ??? „???????? ?????????". ???? ? ???, ??? ????? ???????????? ???????, ??? ??? (?????????? ?? ???? ? ??????? ??????) ? ??? ???????? ??????? ????????? ?????????? ? ??????????, ???????, ??? ??? ???????????? ???????? ????? (??. ???., ??? 18, ???.34), ??????????? ?? ????? ????? ???????. ?????????? ????? ? ???????????????? ???????? ??????????? ??? ??? ? ??????????? ? ???, ??? ?? ????? ????????? ??, ?? ??? ?? ??????, ??? ?? ???? ?????????. ??? ???? ??????????, ? ???????? ?????, ??????????????? ????????? ??? ?????????? ?????, ????????? ??????? ?? ???????? (?????? ????? ???????????? ?????????? ????????? – ?????? ? ???????), (p.108). („Nu putem fi întru totul de acord cu caracteristica, pe care i-o face Ion Soroca lui M. Kog?lniceanu (vezi: Istoria literaturii moldovene?ti, vol. I, Chi?in?u, 1958, p.263). El îl apreciaz? ca pe un „liberal democrat". Dar aceast? formulare este una inexact?, deoarece (indiferent de voin?a ?i dorin?a autorului) în ea se încearc? împ?carea liberalismului cu democra?ia care, a?a precum a concretizat nu o singur? dat? Lenin (vezi: Opere, vol.18, p.34), sunt de neîmp?cat prin îns??i natura lor. Viciul intern ?i concep?iile contradictorii ale lui Kog?lniceanu au constat tocmai în faptul c? el a încercat s? le împace, dar asta nu înseamn? c? i-a ?i reu?it. ?i aceasta drept urmare, în ultim? instan??, a pozi?iei contradictorii a acelor grupuri sociale, al c?ror ideolog era (întâi de toate burghezia na?ional? moldoveneasc? – mic? ?i mijlocie), (p.108).

Cu siguran??, au mai fost ?i al?i cercet?tori din URSS, care au scris despre marele nostru înainta?, dar care au r?mas în afara ariei mele de cercetare. Lucru curios, în anii '70 ai secolului trecut, când nu s-a mai putut publica nimic în mass media de la noi despre M. Kog?lniceanu, ziarul „Tinerimea Moldovei" din 2 septembrie 1977, public? un articol prilejuit de aniversarea a 160-a a lui M. Kog?lniceanu, intitulat „Îndrum?tor al literaturii" ?i semnat de tân?rul cercet?tor literar Vasile Malane?chi. Întreaga odisee care a urmat acestui gest temerar o g?sim în cartea „Vladimir Be?leag?. Îndoiala a fost ?i r?mâne principiul meu de via??..." Vasile Malane?chi în dialog cu Vladimir Be?leag?, ap?rut? la Editura „Prut Interna?ional" în 2014, la p.78-79.

În contextul spa?io-temporal descris mai sus a activat ?i cercet?torul literar Ion Soroca. S-a n?scut pe 8 septembrie 1929 în satul Caraga?, raionul Slobozia, în Transnistria, deci, ?i a putut face, în „epoca de aur a ?anti?tilor", în care i-a fost dat s?-?i tr?iasc? din punct de vedere profesional cei mai prolifici ani, o carier? str?lucit?. Era un autodidact des?vâr?it, avea un coeficient de inteligen?? de invidiat, iar imediat dup? absolvirea Facult??ii de Istorie ?i Filologie a Universit??ii de Stat din Chi?in?u, în anul 1955, este trimis pentru studii de doctorat (la aspirantur?, precum se zicea pe atunci) la Institutul de limb? ?i literatur? al Academiei de ?tiin?e a U.R.S.S., filiala R.S.S.M. Dup? absolvirea aspiranturii, este angajat, pe 16 noiembrie 1958, în calitate de colaborator ?tiin?ific inferior (??????? ??????? ?????????), la specialitatea „literatura moldoveneasc?" în cadrul aceluia?i Institut. Timp de 22 de ani de salahoriat în cadrul Institutului de Filologie, precum i s-a zis mai târziu acestuia, Ion Soroca a purtat, ca pe un stigmat, doar aceast? titulatur? - colaborator ?tiin?ific inferior. ?i asta în timp ce colegii lui, unii dintre ei bicisnici, semianalfabe?i, urcau de la an la an treptele academice, titlurile ?tiin?ifice în acea vreme fiind urm?toarele: colaborator ?tiin?ific inferior, colaborator ?tiin?ific superior, docent, profesor, membru-corespondent ?i, ultimul, vârful aisbergului, membru titular al Academiei de ?tiin?e. De ce altora li s-a permis ascensiunea, iar lui Ion Soroca - nu? R?spunsul la aceast? întrebare este univoc: din cauza temei de cercetare. Dac? ?i-l lua drept tem? de cercetare nu pe Mihail Kog?lniceanu, ci, s? zicem, pe Gorkii sau Pu?kin, sau Maiacovski sau, în cel mai bun caz, pe Esenin... , ?i, dac? ar mai fi avut ?i stof? de carierist, ast?zi toat? lumea din Republica Moldova avea s? ?tie de academicianul Ion Soroca. A?a îns?, el r?mâne pân? în prezent quasinecunoscut. Altul în locul lui, mai orgolios, demult î?i d?dea demisia sau se reprofila, schimbându-?i tema de studiu, dar pentru Ion Soroca, om de o rar? modestie ?i demnitate, M. Kog?lniceanu a fost o constant? a vie?ii profesionale, pân? pe data de 14 ianuarie 1980, când se adreseaz? lui Simion Cibotaru, Directorul Institutului de Filologie, cu cererea de eliberare din func?ie, „în leg?tur? cu trecerea la alt loc de munc?" („? ????? ? ????????? ?? ?????? ??????"). Era în floarea vârstei, avea 51 de ani! Interesant este faptul c? toate caracteristicile pe care i le scriau superiorii intermitent, de regul? în preajma avans?rilor în func?ii a candida?ilor, erau pozitive, chiar laudative, dar toate ca una, parc? trase la indigo, se încheiau invariabil: „?????????????? ???? ?? ??????? ???????? ??? ?? ????? ???? ? ????????? ???????? ???????? ??????????" („Caracteristica este prezentat? în leg?tur? cu alegerea lui (I. Soroca - n.a.) pe un termen nou în func?ia de colaborator ?tiin?ific inferior"). ?i asta pe parcursul a 22 de ani de munc? asidu?! În dosarul lui Ion Soroca, ce se p?streaz? la Institutul de Filologie al Academiei de ?tiin?e a R. Moldova, am g?sit patru astfel de caracteristici. Prima, din 15 ianuarie 1960, este semnat? de Iosif Varticean, directorul de atunci al Institutului, a doua, din 7 mai 1962, de Nicolae Corl?teanu, director ?i el, academician, a treia, din 8 iunie 1970 este semnat? de Constantin Popovici, candidat în ?tiin?e filologice, ?eful sectorului „Rela?ii reciproce dintre literatura moldoveneasc? ?i literaturile popoarelor URSS" (?????????? ???????? ???????????? ?????????? ?????????? ? ???????????? ??????? ????) ?i ultima, a patra, din 30 martie 1978, poart? semn?tura lui Simion Cibotaru, Directorul Institutului de Limb? ?i Literatur?, membru-corespondent al Academiei de ?tiin?e a RSSM. O s? citez din ultima: „???. ?????? ???? ?????????, 1929 ???? ????????, ??????????, ??????????? ??????, ????????????, ???????? ? ????????? ????? ? ?????????? ? 15 ?????? 1958 ???? ? ????????? ???????? ???????? ??????????. ?? ???? ?????? ?? ???? ???????????? ????? ??? (subl. noastre - n.a.) ??????? ?????. ?? ???????? ????????? „??????? ?????????? ??????????" (?.I), „??????? ????????" (?.II), ? ????? ????????? ?? ?????????? ?????????? ??? IX ? X ???????. ?? ???? ???????????? ? ????????????????? 2 ??????? „????????? ????????????" ?. ???????????.[...] ? ????????? ????? ?? ???????? ??? ??????????? „??????? ?????????? ? ?????????? ????????? ??????? ? ????????????????? (1945-1975)". ???????? ?????? ??????????? I-? ? 2-? ???? „??????? ?????????- ??????-?????????? ???????????? ??????".

???. ?????? - ???????? ?????? ??????? ??????????? [...] ???????? ?????? ??????????? ??????? ?????? ?????????, ?????? ?????????? ??????-????????????? ?????? ???????? „??????" ?.?.?.?.". („Tovar??ul Soroca Ivan Andreevici, anul na?terii 1929, moldovean, studii superioare, f?r? de partid, lucreaz? la Institutul de limb? ?i literatur? de pe data de 15 noiembrie 1958 în func?ia de colaborator ?tiin?ific inferior. În aceast? perioad? el a publicat mai bine de o sut? (subl. noastre) de lucr?ri ?tiin?ifice. Este coautor al „Istoriei literaturii moldovene?ti" (vol.I), al „Istoriei Moldovei" (vol.II), de asemenea al manualelor de literatur? moldoveneasc? pentru clasele a IX-a ?i a X-a. El a preg?tit pentru tipar ?i a comentat 2 edi?ii ale „Operelor alese" ale lui M. Kog?lniceanu. [...] În prezent lucreaz? asupra monografiei „Literatura rus? în critica sovietic? moldoveneasc? ?i în critica literar? (1945-1975). Este membru al colegiului de redac?ie al primelor dou? volume ale „Studiilor despre leg?turile literare moldo-ruso-ucrainene".
Tovar??ul Soroca este participant al multor conferin?e ?tiin?ifice, [...], este membru al colegiului de redac?ie al gazetei de perete a institutului, este secretar ?tiin?ific al consiliului ?tiin?ifico-metodic al societ??ii „?tiin?a" din R.S.S.M."...). Acesta este doar un citat din caracteristica, în care sunt în?iruite o mul?ime de merite ?tiin?ifice ale lui Ion Soroca, dar care, ca ?i precedentele caracteristici, se încheie cu fatidicul „?????????????? ???? ?? ??????? ???????? ??? ?? ????? ???? ? ????????? ???????? ???????? ?????????? ?? ????????????? „?????????? ??????????". Era anul 1978! Vor mai trece 2 ani de umilin?e ?i Ion Soroca va scrie cererea de eliberare din func?ie. Astfel, cariera lui ?tiin?ific? se încheia!

Dup? toate acestea, s? nu ne mai mir?m c? Ion Soroca, în perioada de rena?tere na?ional? de la sfâr?itul anilor '80, începutul anilor'90 ai secolului trecut, n-a ie?it la ramp?, r?mânând în total anonimat. Prea dureroas? i-a fost obida, prea distrus a fost moralice?te, prea istovit fizic ?i, mai ales, psihologic. A trecut la cele ve?nice în anul 2013, uitat de contemporani, ne?tiut de noi, cei mai tineri. În continuare s? preciz?m ce a putut ?i ce nu a putut include Ion Soroca în cele dou? edi?ii ale „Operelor alese" ale lui Mihail Kog?lniceanu, cea din 1958 ?i cea din 1966. Edi?ia din 1958 cuprinde trei compartimente: Opera artistic?, Critica literar? ?i Opera istoric? ?i social?. Bineîn?eles, beletristica i-a dat în cea mai mic? m?sur? b?t?i de cap ?i este clar de ce. Aici selec?ia a fost bine gândit? ?i bine aleas?, pentru c? îngrijitorul ambelor edi?ii a selectat cele mai reprezentative lucr?ri artistice ale lui Kog?lniceanu, printre care „Nou chip de a face curte", „Dou? femei împotriva unui b?rbat", „Iluzii pierdute", „Fiziologia provincialului în Ia?i" ?i, desigur, romanul neterminat „Tainele inimii". Edi?ia din 1966 e completat? cu „Soireés dansantes" („Adun?ri d?n?uitoare") ?i cu „Noul acatist al Marelui Voievod Mihail Grigoriu". Oricât de blând? ar fi fost cenzura bol?evic?, Ion Soroca nu putea include în acest compartiment povestirea „Filosofia vistului", scris? de Kog?lniceanu în anul 1838, la doar 21 de ani, care i-a adus mari necazuri prin faptul c? a ironizat pe seama moravurilor din imperiul Rus. Ion Soroca ?tia de acest text, undeva la subsol face o trimitere fugitiv? la el, dar numai atât. Altfel nici nu se putea, de vreme ce Kog?lniceanu scrie urm?toarele: „Un scriitor vestit rusesc, întemeindu-s? pe num?rul jocurilor de c?r?i care se fac în Rosia ?i se întrebuin?az? la joc ?i socotind pentru aceast? întrebuin?are, în analogie, la fie?tecare joc, numai dou? ceasuri, au dovedit c? într-un an se joac? în Rosia patru veacuri.

Este cu neputin?? c? o asemine împrejurare s? nu aib? înrâurire asupra n?ravurilor, asupra duhului vie?ii sociale ?i însu?i asupra haractirului poporului... În Rosia vistul este ast?zi unul din principalele elementuri ale vie?ii sociale: se poate zice c? sara, când toat? Rosia joac? vist, noi nu ne deos?bim în nimic? de oamenii cei mai harnici ?i cei mai civiliza?i. [...] În Rosia, în zilele noastre, un bun curs de filosofia moralului ar trebui s? fie început cu o tracta?ie asupra pravililor vistului...". „Ironia lui Kog?lniceanu a fost a?a de vizibil?, încât consulul rus la Ia?i Carol de Kotzebue s-a sim?it vizat ?i jignit. El a cerut lui Mihai Sturdza, domnul Moldovei, s? intervin? pentru suprimarea revistei „Al?uta româneasc?", iar autorul, semnat numai cu literele Klmn, dar descoperit de Gh. Asachi, a fost pedepsit cu o lun? de închisoare", scrie Dan Simonescu în volumul „Mihail Kog?lniceanu. Opere, I, Beletristic?, studii literare, culturale ?i sociale", Bucure?ti, 1974, la pagina 29.

De atunci, de la vârsta de 21 de ani, ?i pe tot parcursul vie?ii M. Kog?lniceanu a fost o persoan? mai întâi suspectat? de neloialitate, mai târziu, dup? „mica Unire" (1859), urât? de moarte de c?tre reprezentan?ii Imperiului ?arist în Principatele Dun?rene. Cum puteai face o carier? ?tiin?ific? în RSS Moldoveneasc?, alegându-?i drept tem? de studiu o astfel de personalitate, chiar ?i în anii „dezghe?ului" hru?ciovist? De?i îi cuno?tea opera din scoar?? în scoar??, Ion Soroca s-a v?zut strâmtorat în alegerea operelor lui M. Kog?lniceanu ce ?in de critica literar?, de opera istoric? ?i social?, c? de cea politic? nici nu putea fi vorba. ?i a?a e de mirare c? a putut introduce la compartimentul „Critica literar?", în edi?ia a doua a „Operelor alese", a Programului gazetei „Steaua Dun?rii", ziar eminamente unionist, iar la compartimentul „Opera istorico-literar?", în ambele edi?ii, a „Cuvântului introductiv la cursul de istorie na?ional?".

Edi?ia a doua a „Operelor" este completat? cu un compartiment nou – „Scrisori". Sunt reproduse 22 de scrisori, din cele circa 2300, câte a scris M. Kog?lniceanu pe parcursul întregii sale vie?i. Bineîn?eles, Ion Soroca a putut selecta doar pe cele mai neutre, mai „nevinovate", precum urmeaz?: C?tre tat?l s?u (11 scrisori), c?tre surorile sale (5 scrisori), c?tre fratele s?u (1 scrisoare), c?tre Gh. Asachi (1 scrisoare) ?i c?tre prietenul s?u Ion Ghica (3 scrisori). Excep?ie face scrisoarea „C?tre Secretariatul de Stat", adresat?, de fapt, ministrului finan?elor din Principatul Moldova Petre Mavrogheni, în care Kog?lniceanu solicit? ridicarea interdic?iei apari?iei ziarului „Steaua Dun?rii", care fusese suprimat? la 11 septembrie 1856. Uime?te curajul lui Ion Soroca de a include aceast? scrisoare în „Opere...", tot a?a cum uime?te ?i „lipsa de veghe" a cenzurii, pe care Nichita Hru?ciov n-a desfiin?at-o totalmente. Tot din acest considerent, pentru c? cenzura n-a fost abolit? definitiv, Ion Soroca n-a putut insera în nici unul dintre cele dou? volume îngrijite de el, a celei mai palpitante, mai tulbur?toare, dar ?i mai dramatice scrisori pe care Mihail Kog?lniceanu o adreseaz? la sfâr?itul lunii decembrie 1878 Baronului de Jomini, consilier al Cancelarului Imperiului rus kneazul Aleksandr Gorceakov, pe care i-a cunoscut personal, în timp ce ace?tia se aflau la Bucure?ti, în iure?ul r?zboiului ruso-româno-turc din 1877-1878.

Consternat de atitudinea sfid?toare a Rusiei fa?? de România, manifestat? atât la San-Stefano, unde s-a încheiat armisti?iul între p?r?ile beligerante, cât ?i la Berlin, unde s-a încheiat pacea care a pus cap?t unui r?zboi plin de sacrificii pentru ?ara sa, Kog?lniceanu, în discursul s?u din 13 iunie 1878 de la Berlin, în calitatea-i de ministru de externe al României, dar ?i în scrisoarea sus-amintit?, face un rechizitoriu politicii neru?inate a Rusiei, care a comis un act f?r? precedent în analele jurispruden?ei interna?ionale, smulgând ho?e?te teritorii de la un aliat de r?zboi, dup? ce acesta i-a f?cut posibil? victoria. Este vorba de cele trei jude?e ale Basarabiei istorice: Cahul, Bolgrad ?i Ismail. Prezint aici doar un citat din aceast? scrisoare pu?in cunoscut?, dar care, dup? p?rerea mea, ar trebui s? fie studiat? în ?coli, licee, facult??i, ca dovad? gr?itoare a celor mai alese sentimente de demnitate na?ional? ?i de vibrant patriotism de care a dat dovad? marele nostru înainta? pe parcursul întregii sale vie?i: „Zece mii de Români dintr-o armat? de 50.000 de oameni dorm azi somnul lor cel de pe urm? în jurul Plevnei ?i în câmpiile Bulgariei. Aceast? b?rb?teasc?, dar dureroas? jertf?, noi am îndeplinit-o dintr-un avânt al inimii, f?r? condi?ii, f?r? tratat prealabil, c?ci pentru noi cuvântul Majest??ii Sale Împ?ratului (este vorba de ?arul Alexandru al II-lea - n.a.) pre?uia ca ?i tratatele cele mai formale ?i purta în sine?i cea mai înalt? din toate sanc?iunile. [...] Ne-am zis c?, dac? integritatea teritoriului nostru era asigurat? prin singurul fapt al trecerii armatelor împ?r?te?ti, ceea ce constituia f?r? îndoial? un ajutor pasiv, aceast? integritate ne va fi cu atât mai mult garantat? din ziua, în care armata noastr? a fost chemat? la cooperarea activ?, care se manifesta f??i? ca cea mai pozitiv? din toate alian?ele.

Totu?i, în?untrul ??rii a trebuit s? îndur?m toate greut??ile, toate n?pastele pe care le aduc în chip fatal cu ele r?zboaiele, chiar cele mai norocoase. Ce r?splat? ne a?teapt?? Când a fost vorba de lupt?, individualitatea României ?i pozi?iunea ei de na?iune aliat? nu au fost puse la îndoial?. Îns? îndat? ce chestiunea p?cii a venit la ordinea zilei, de îndat? încet?m de a fi Stat ?i alia?i ?i c?dem din nou la rangul de provincie neîndrept??it? la acte interna?ionale. Vor începe desbateri asupra celor mai grave interese ale noastre, asupra intereselor celor mai esen?iale ale vie?ii noastre na?ionale. Noi nu suntem admi?i a le expune, a le sus?ine. Am fost vrednici s? v?rs?m sângele nostru pentru a le ap?ra, dar nu suntem vrednici a le cunoa?te. Numai Rusia are dreptul s? le aprecieze, numai Rusia î?i ia sarcina de a le reprezenta ?i de a le sprijini, f?r? m?car s? cread? necesar de a se informa ce în?elegem noi prin interesele noastre.

Prin for??, Rusia poate lua mai mult decât Basarabia; ea poate r?pi ?ara întreag?. Dar s-ar ivi o situa?iune, în care România s? fie mai p?rtinit? de împrejur?ri ca Rusia; ?i anume când România, condamnat? a pierde ca pre? extraordinar al sfor??rilor ?i al suferin?elor sale, o bucat? din p?mântul care e lipit de ea prin toate fibrele sale, ar protesta contra acestei ciopâr?iri, ar invoca jertfele pe care ?i le-a impus ?i ar apela la loialitatea, dreptatea M.S. Împ?ratului ?i a Rusiei îns??i. C?ci mai presus de for?? este legea drept??ii eterne ?i a moralei eterne; ?i în acest domeniu, din care nimeni nu ne poate expropria, noi ne înt?rim la rândul nostru cu acea putere, ce î?i trage caracterul ei absolut din îns??i principiile care i-au dat na?tere ?i din care se nutre?te. [...] Orice prietenie, pentru a fiin?a ?i a d?inui, trebuie s? fie de amândou? p?r?ile ?i s? vieze dintr-o înclinare reciproc? ?i statornic?. [...] ??rile cele mici, ca ?i cele mari, câte odat? chiar cu mai mult? cerbicie, au sim??minte de conservare ?i de demnitate ?i merg pân? la cap?tul datoriilor ce le sunt impuse prin aceste sim??minte; acum e rândul Rusiei de a în?elege c? pentru o ?ar? mare, iubirea a cinci milioane de Români, asigurarea c? inimile ?i bra?ele lor vor fi totdeauna gata, pre?uie?te mai mult decât o biat? fâ?ie de p?mânt...". Aceast? scrisoare nu o vom g?si nici în bogata bibliografie a lui Mihail Kog?lniceanu din Republica Socialist? România, acolo unde despre ilustrul nostru inainta? s-a putut vorbi ?i publica incomparabil mai mult decât în R.S.S. Moldoveneasc?. Ea a fost publicat? de c?tre Nicolae Cartojan în volumul „M. Kog?lniceanu. Opere", Editura „Scrisul Românesc", Craiova, f.a., p.252-259, probabil, pe la începutul secolului al XX-lea. Din nefericire, scrisoarea a fost glasul celui care predic? în pustiu, la fel ca ?i discursul lui de la Berlin, din iunie 1878, despre care cancelarul german Bismarck a spus c? „a fost auzit, nu ?i ascultat".

Pentru Rusia, ?i atunci, ca ?i acum, Basarabia româneasc? nu a fost ?i nici nu este o simpl? fâ?ie de p?mânt str?in, ci a fost ?i este un fel de Eldorado, de unde a stors ?i stoarce ?i în prezent aurul amestecat cu sângele poporului b??tina? care, iat?, nici dup? mai bine de 25 de ani de a?a-zis? independen?? nu poate sc?pa din îmbr??i?area iezuit? a monstrului de la R?s?rit. Îmbr??i?are care a sugrumat milioane de oameni nevinova?i, a distrus destine, printre care ?i pe cel al modestului, eruditului, perseverentului om de ?tiin?? Ion Soroca, strivit de t?v?lugul ideologiei utopice, mo?ite de Marx, Engels ?i Lenin.

footer