Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 08 Noiembrie 2017 15:29

Acad. Nicolae-PaulescuSe împlinesc 148 de ani de la na?terea savantului, prilej cu care v? prezent?m un colaj biografic despre un nedrept??it - nu doar al sor?ii, ci, premeditat, al purt?torilor ilegali de creiere - marele binef?c?tor al umanit??ii, românul Nicolae Paulescu. Dup? trecerea unui veac de la marea descoperire a lui Paulescu, înc? se mai g?sesc „idio?i utili" (care nu au nimic de-a face cu ?tiin?a), c?rora, nici realitatea faptelor, nici timpul scurs n-au reu?it s? le tempereze mânia idiosincrasic?. Continu? s? arunce ou? clocite spre nivelele la care niciodat? nu vor putea ajunge. Invidie ? Prostie ? Ur? ? Nemernicie ? Din toate câte ceva. Lipsit? de respectarea adev?rului „judecata sfertodoc?ilor" continu? în mod regretabil, dar, cum spunea regretatul Grigore Moisil, „Legile ??rii nu interzic nim?nui s? fie imbecil!". Mass-media din România a consumat tone de „cerneal?" virtual? pentru elogierea unor „eroi"-impostori. Pentru Paulescu, pentru valorile spirituale ale Neamului Românesc „t?cere e de aur" ! Acestor proscri?i le sunt rezervate doar prevederile legii-f?r?-de-lege 217/2015. Asta-i România lui 2017 ! ?ara protestelor, ?ara haosului, a minciunii ?i a ho?iei, ceea ce motiveaz? cruda realitate, adic? „a fi nebun într-o societate « bolnav? » este, de fapt, un lucru s?n?tos !". (Ion M?ld?rescu).

Nicolae Constantin Paulescu s-a n?scut la 8 noiembrie 1869 în Bucure?ti. A urmat clasele elementare la „?coal? primar? de b?ie?i nr. 1 ?i în 1880 s-a înscris la „Gimnaziul Mihai Bravul" (Liceul „Mihai Viteazul"), pe care-l va absolvi în 1888. Inc? din anii liceului, a dovedit o deosebit? înclinare pentru ?tiin?ele naturale, pentru fizic? ?i chimie, precum ?i pentru limbile str?ine, clasice ?i moderne. Nicolae Paulescu a studiat medicin? la Paris, începând cu anul 1888, ob?inând în 1897 titlul de Doctor în Medicin? cu teza „Recherches sur la structure de la rate" (Cercet?ri asupra structurii splinei). A lucrat în spitalele din Paris, clinician ?i anatomo-patolog, apoi c? intern (1894-1897) sau c? medic secundar (1897-1900). În anii 1897-1898 a urmat ?i cursurile de chimie biologic? ?i fiziologie general? la Facultatea de ?tiin?e din Paris, ob?inând în 1899 titlul de Doctor în ?tiin?e cu lucr?rile „Cercet?ri experimentale asupra modific?rilor ritmului mi?c?rilor respiratorii ?i cardiace sub influen?? diverselor pozi?ii ale corpului" ?i „Cauzele determinante ?i mecanismul mor?ii rapide consecutiv? trecerii de la pozi?ia orizontal? la cea vertical?". În anul 1901, a ob?inut la Universitatea din Paris al doilea doctorat în ?tiin?e cu dizerta?ia „Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la ma?ičre vivante" (Studiu comparativ asupra ac?iunii clorurilor alcaline asupra materiei vii). În anul 1900 s-a reîntors în ?ar? ?i a fost numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicin? ?i Director al Clinicii de Medicin? intern? de la spitalul St. Vincent de Paul din Bucure?ti. În anul 1902 a început s? predea cursul de Fiziologie, iar în 1905 a ?inut trei lec?ii faimoase („Finalitatea în biologie", „Materialismul", „Suflet ?i Dumnezeu"), care vor alc?tui volumul „No?iunile « suflet » ?i « Dumnezeu » în fiziologie". În 1906 a elaborat o metod? original? de extirpare a hipofizei la câine, care ulterior va fi aplicat? ?i în chirurgia hipofizei la om[1].

Nicolae Paulescu este unul dintre precursorii descoperirii insulinei, membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

În 1921, profesorul Nicolae Paulescu anun?a descoperirea insulinei în revista belgian? „Archives Internationales de Physiologie". Pancreina, cum o numea el, provoca sc?derea glicemiei, dar ?i a corpilor cetonici ?i a ureei în sângele câinilor care sufereau de diabet. La distan?? de doi ani, medicul Frederick Grant Banting ?i biochimistul John J.R. Macleod de la Universitatea din Toronto primeau Nobelul în fiziologie ?i medicin? pentru aceea?i descoperire. Îns?, spre deosebire de profesorul Paulescu, canadienii au fost propu?i Comisiei Nobel pentru aceast? distinc?ie. Cu alte cuvinte, pe Nicolae Paulescu nu l-a nominalizat niciunul dintre oamenii de ?tiin?? care au primit invita?ii în acest sens din partea Institutului Nobel. Informa?ia apare în monografia „Polemica Paulescu: ?tiin??, Politic?, Memorie" (editura Curtea Veche) scris? de prof. dr. Constantin Ionescu-Târgovi?te, Directorul Institutului Na?ional de Diabet, Nutri?ie ?i Boli Metabolice „Prof. Dr. N. Paulescu" din Bucure?ti, ?i de istoricul Horia Bozdoghin?.

Nu se poate pune problema c? medicul român nu ?i-ar fi popularizat lucrarea, el p?strând leg?tura cu mediul academic francez, pe care îl cuno?tea înc? din perioada studiilor (Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris ?i a profesat ca asistent-chirurg la Spitalul Notre-Dame du Perpetuél Secours). În 1916, Paulescu a ob?inut un extras apos de pancreas care, injectat unui câine cu diabet, a dus la sc?derea glucozei în sânge. Dup? Primul R?zboi Mondial, ?i-a reluat cercet?rile ?i a reu?it s? izoleze hormonul pancreatic antidiabetic, pe care l-a denumit pancrein?. În perioada aprilie - iunie 1921, a publicat patru articole despre aceste descoperiri la Paris, prin intermediul Sec?iei Române a Societ??ii de Biologie. O lucrare mai ampl? pe aceast? tem? a fost trimis? în iunie revistei Archives Internationales de Physiologie din Liege, Belgia ?i publicat? în num?rul din august din acela?i an. Metoda folosit? de Paulescu pentru a izola extrasul pancreatic era similar? celei descrise de biochimistul american Israel Simon Kleiner în dou? articole, publicate în 1915 ?i 1919 în Journal of Biological Chemistry. Nu se ?tie dac? Paulescu avea cuno?tin?? de lucrarea cercet?torului evreu, cert este c? nu îl men?ioneaz? ca referin?? bibliografic?, potrivit[2].

Nicolae Paulescu ?i-a patentat descoperirea în 1922, la Ministerul Industriei ?i Comer?ului. Pancreina nu a fost folosit? pentru uz uman în intervalul scurs pân? la decernarea premiului Nobel. În acela?i an, canadienii Banting, Macleod, James Collip ?i Charles Best public? lucrarea cu care primii doi vor câ?tiga Nobelul (ulterior au împ?r?it banii împreun? cu Collip ?i cu Best). Lucrarea analiza ?i efectele folosirii insulinei asupra omului - prima injectare a insulinei la om dateaz? din 11 ianuarie 1922.

Pro ?i contra Paulescu

În discursul de primire a premiului Nobel, Banting ?i Macleod au recunoscut contribu?ia lui Paulescu în descoperirea insulinei. Printre primii oameni de ?tiin?? care-au încercat s? corecteze „gre?eala istoric?" comis? împotriva lui Paulescu a fost profesorul sco?ian Ian Murray, vicepre?edintele Asocia?iei Britanice de Diabet ?i membru fondator al Federa?iei Interna?ionale de Diabet. „Distinsul om de ?tiin?? român Paulescu a primit insuficient? recunoa?tere. La momentul la care echipa din Toronto î?i începea cercet?rile, el reu?ise deja s? extrag? hormonul antidiabetic din pancreas ?i s?-i demonstreze eficacitatea în reducerea glicemiei la câinii diabetici", scria el în 1971 în Journal of the History of Medicine and Allied Sciences. Au fost ?i voci care au considerat exagerat? toat? polemica.

Descoperirea „pancreinei" ?i ratarea premiului Nobel pentru Medicin?

În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societ??ii de Biologie, Nicolae Paulescu a prezentat în patru comunic?ri rezultatele cercet?rilor sale privind ac?iunea extractului pancreatic în cazurile de diabet.
În 1916, Paulescu a ob?inut un extras apos de pancreas care, injectat unui câine cu diabet, a dus la sc?derea glucozei în sânge. Dup? primul r?zboi mondial, ?i-a reluat cercet?rile ?i a reu?it s? izoleze hormonul pancreatic antidiabetic, pe care l-a denumit pancreina. „Pancreina" brevetat? de Paulescu în aprilie 1922 era un extract apos al omogenizatului tisular de pancreas bovin, purificat par?ial prin ad?ugare de acid clorhidric ?i sod? caustic?. Acest preparat a fost administrat de Paulescu bolnavilor s?i numai sub form? de clism? ?i nu a avut nici un efect asupra glicemiei. Insulin? a fost extras? ?i purificat? pentru prima oar? de biochimistul canadian James B. Collip, în decembrie 1921, prin tratarea omogenizatului tisular de pancreas bovin cu alcool, eter ?i din nou alcool. Acest extract ?i-a dovedit eficacitatea în mod spectaculos începând din ianuarie 1922, când a fost injectat de Frederick G. Banting bolnavilor de la Toronto General Hospital.Cercetarea despre separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denume?te pancreina a ap?rut ?i în num?rul din 31 august 1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de Physiologie, revista care ap?rea în Fran?a ?i Belgia. În anul 1922, Paulescu ob?ine, de la Ministerul Industriei ?i Comer?ului din România, brevetul de inven?ie nr. 6255 intitulat „Pancreina ?i procedeul sau de fabricare" În nici una din publica?iile sale, Nicolae Paulescu nu aminte?te de experimentele similare publicate de Israel Kleiner în 1915 ?i 1919. Nu se ?tie dac? Paulescu ?tia despre cercetarea savantului evreu, îns? trebuie precizat c? opiniile sale antisemite au fost dintotdeauna cunoscute ?i sus?inute la vedere. Publica?iile ?tiin?ifice ale lui Paulescu au precedat cu 8-10 luni anun?area de c?tre savan?ii canadieni Fr. Grant Banting ?i Ch. Herbert Best a descoperirii insulinei. Bazându-se pe o traducere incorect? a textului articolelor publicate, Banting ?i Best neag? influen?? rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu ?i afirm? c?, de?i Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului pancreatic în a reduce cantitatea zah?rului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat c? injec?iile nu ar avea efect.Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicin? din anul 1923 îi recompenseaz? pe Frederick G. Banting ?i John Macleod pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om. In discursul de primire a premiului Nobel, Banting ?i Macleod au recunoscut contribu?ia lui Paulescu în descoperirea insulinei[1].

Constantin Ionescu Târgovi?te - Nicolae Paulescu - despre ?tiin?a lui ?i ne?tiin?a altora

Prima remarc? pe care a? face-o lucr?rii „Polemica Paulescu: ?tiin??, politic?, memorie" este aceea c? titlul lucr?rii nu corespunde con?inutului ei. O polemic? înseamn? confruntarea unor puncte de vedere diferite. Or, lucrarea respectiv? are pe copert? doi autori (Peter Manu ?i Horia Bozdoghin?), temeinic încadra?i de amplul studiul introductiv al lui William Totok, lung (14 pagini) ?i încheiat de Radu Ioanid printr-o postfa?? mai scurta (7 pagini), ambii ferven?i acuzatori. Acuza?iile de natura politic? au fost comentate recent de reputatul critic literar ?i om de cultura Eugen Simion, pre?edinte al Academiei Române timp de dou? mandate, care sper c? a clarificat pozi?ia acestei prestigioase institu?ii pe care unii doresc s? o implice într-o nesfâr?ita polemica asupra complexei activit??i a marelui savant Nicolae Paulescu. Suntem adep?ii dialogului ?i ai polemicilor, dar nu ai lucr?rilor de tipul celei men?ionate, care se recomand? drept polemic?, dar reflect? numai „opozi?ia", nu ?i pozi?ia, adic? cel?lalt partener al dialogului.

Din cele prezentate de autorii ?i coautorii „Polemicii Paulescu", remarc unele afirma?ii aberante ?i neadev?rate, ceea ce arunca o umbr? justificat? de incertitudine asupra întregului material. De exemplu, prefa?atorul afirm? ca Prof. Gerald Slama de la Spitalul parizian Hôtel-Dieu ar fi participat cândva la Bucure?ti la dezvelirea unui bust al lui Paulescu, lucru care din p?cate nu s-a întâmplat niciodat?, venerabilul profesor fiind în imposibilitatea fizic? (vederea, practic pierdut?) de a face o astfel de deplasare; sau c? Paulescu ar fi avut o colaborare activ? cu cercetatorii francezi pentru ob?inerea brevetului („Pancreina ?i procedeul fabric?rii sale" - 10 aprilie 1922), lucru inexact întrucât Paulescu nu a mai putut c?l?tori în Fran?a dup? 1908 datorit? st?rii lui precare de s?n?tate, iar cercetatorii francezi nu au avut nici o legatur? cu brevetul de inven?ie al lui Paulescu. S-ar putea ca în mare masur? unele referiri la activitatea ?tiin?ific? a lui Paulescu s? provina de la Prof. Peter Manu, din New York, specialist în psihiatrie ?i medicina intern? ?i, mai de curând, interesat de un domeniu pe care înc? nu îl cunoa?te decât superficial. Senza?ia pe care ?i-o las? citirea materialului este aceea c? multe dintre evenimentele prezentate de el sunt distorsionate ?i interpretate în mod tenden?ios. Îmi pare r?u c? trebuie s? spun acest lucru, întrucât rela?ia mea cu Peter Manu este una dintre cele mai civilizate ?i domnia sa avea o bun? ocazie ca împreun? s? clarific?m multe dintre incertitudinile complicatului domeniu al diabetologiei.

Dubiul pe care îl am asupra bunei credinte a Prof. Peter Manu în problema Paulescu provine dintr-o polemica adevarat? pe care am purtat-o în revista „Via?a Medical?", dup? ce acesta a publicat în respectiva revist? un articol în care î?i exprima o „uimitoare" asem?nare între metoda de extrac?ie pancreatic? utilizat? de Paulescu în 1916 ?i cea publicat? de c?tre Israel Kleiner în 1919, deci trei ani mai târziu, insinuând c? Paulescu s-ar fi putut inspira din lucrarea lui Kleiner, f?r? a men?iona însa în mod expres aceast? afirma?ie pe care, probabil dintr-o precau?ie bine gândit?, n-a îndr?znit s-o formuleze explicit. În r?spunsul meu intitulat „Despre mirarea aparent inocent? a Prof. Peter Manu" i-am demonstrat, cu o bun? - cred eu -, documenta?ie, c? a?a-zisa asem?nare între cele dou? metode de extrac?ie nu exist? ?i c? o posibil? filia?ie Kleiner-Paulescu de orice natura este ridicol?, întrucât ea era pur ?i simplu imposibil?. Consideram c? argumentele mele au fost suficiente pentru a înlatura perfida mirare pe care i-ar fi trezit-o asem?narea celor dou? metode, întrucât Peter Manu nu a mai reac?ionat în nici un fel la r?spunsul meu. Constat îns? cu surprindere c? domnia sa reia absurda problem? în lucrarea mai sus men?ionat?, pe care recent a publicat-o la Ed. Curtea Veche, creându-mi disconfortul trezit de o jenant? duplicitate venit? din partea unui poten?ial prieten.

Pentru a întelege bine absurda insinuare a lui Peter Manu, voi men?iona câteva date privind îndelungata activitate (circa douazeci de ani) a lui Paulescu în studiul diabetului. În 1899, în substan?ialul s?u „Memoriu de titluri ?i lucr?ri" publicat în Ed. Person din Paris, Paulescu men?ioneaz? c? a întreprins, împreun? cu maestrul s?u de la Sorbona, Albert Dastre (1848-1917), o cercetare „privind izolarea ?i studierea produsului activ al secre?iei interne a pancreasului". Aceste experimente presupuneau, evident, folosirea unei metode de extrac?ie. Acele experimente deja efectuate urmau s? fie preg?tite pentru publicare. În 1900, îns?, Paulescu decide s? revin? în ?ar? pentru a înfiin?a Catedra de Fiziologie de la Facultatea de Fiziologie din Bucure?ti, astfel încât planul public?rii cercet?rilor respective nu s-a mai finalizat. Cauza? În acea perioad? era deja angajat în redactarea primelor dou? volume ale „Traité de Médicine Lancereaux-Paulesco", primul (938 pag.) ap?rut în 1903, ?i cel de al doilea (1051 pag.) ap?rut în 1906. Munca titanic?, pentru a face cea mai mare sintez? enciclopedica medicala a timpului. Se adaug? monografia „L'hypophise du cerveaux" (lucrare de o valoare inestimabil?), publicat? la Paris în 1908.

Paulescu revine la vechea lui pasiune, diabetul, în 1911. În urm?torii ani public? la Paris lucr?ri referitoare la func?ia glicogenica-hepatic?, care spune el „este influen?at? de secre?ia endocrin? a pancreasului". În 1912, în Volumul III (1200 pag.) din „Traité de Médicine Lancereaux-Paulesco", în exhaustivul capitol „Pancreas" (90 pag.), Paulescu avanseaz? pentru prima dat? noul s?u concept asupra diabetului, acela de a interveni „asupra substan?elor nutritive absorbite în intestine (evident proteine, glucide ?i lipide) pentru a le face asimilabile (adic? utilizabile) în ?esuturile periferice" (pag. 925). Aceast? adevarat? nou? paradigm? a diabetului n?scut? din observa?ia clinic? trebuia demonstrat? experimental. Paulescu începe aceste experimente dup? un plan minu?ios, cu scopul de a demonstra efectul extractului pancreatic preparat de el nu numai asupra glucozei din sânge ?i urin?, ci ?i asupra ureei din sânge ?i urina (metabolismul proteic) ?i a corpilor cetonici din sânge ?i urin? (metabolismul lipidic). Pân? la intrarea României în 1916 în Primul R?zboi Mondial, când cercet?rile sale au fost oprite din cauza închiderii pentru trei ani a Facult??ii de Medicina, Paulescu reu?ise s? demonstreze efectul asupra primelor dou? metabolisme, cel glucidic ?i proteic. În urm?toarea etap? urma s? demonstreze efectul asupra metabolismului lipidic (aceast? ultim? etap? va fi reluata la sfâr?itul anului 1920, începutul anului 1921, încheindu-?i întregul s?u program experimental).

Pauza impus? de evenimente (Primul R?zboi Mondial) l-a obligat pe Paulescu s? se retrag? în birou cu datele experimentelor sale ?i s? redacteze cele trei volume (2.100 pag.) ale celebrului „Traité de Physiologie Médicale", unde se reg?sesc ades subcapitole cu „cercet?ri personale", de regul? priorit??i care au marcat istoria medicinii moderne. De altfel, acesta a fost ?i motivul republic?rii lui anul trecut, la 90 ani de la prima lui apari?ie, ini?iativ? care se pare c? mai mult l-a deranjat pe Peter Manu, în loc s?-l bucure, a?a cum s-ar fi cuvenit pentru un fost elev al Facult??ii de Medicina din Bucure?ti. În acest tratat, în capitolul „Pacreasul asimilator" (60 pag.), înainte de a descrie pe opt pagini magnificile sale experimente efectuate pâna atunci (ele reprezint? prima m?rturie scris? a descoperirii insulinei), Paulescu spune „r?zboiul ne-a surprins în timp ce încercam s? prob?m ipoteza noastr? privind rolul pancreasului în asimilarea nutrien?ilor" (evident proteine, glucide ?i lipide). În afara lui Peter Manu nu cunosc alt? voce care s? nu fi în?eles circumstan?ele specifice Primului R?zboi Mondial, men?ionate de Paulescu ?i cunoscute de toat? lumea, acceptând f?r? rezerve c? magistralele concluzii prezentate clar ca lumina zilei în acest tratat reprezint? rezultatul cercet?torilor efectuate înainte de 1916. Cu o perfidie inexplicabil?, Peter Manu se întreab? dac? putem s?-l credem pe Paulescu c? experimentele chiar au fost f?cute în 1916 ?i nu cumva mai târziu. Dac? am intra în aceasta logica absurd?, ar trebui s? credem ca întregul tratat al lui Paulescu trimis la publicare pe 27 septembrie 1919 (tiparit în 1920) este o mistificare pe care a? fi foarte curios s? v?d cum o interpreteaz? ilustrul psihiatru newyorkez, în prezent internist, Peter Manu.

Accept s? ramân în absurda logic? a colegului meu ?i s? l?murim ce în?elege el printr-o „asem?nare uimitoare" între metoda de extrac?ie folosit? de Paulescu în 1916 ?i trimis? spre publicare de Israel Kleiner în octombrie 1919 (diferen?a de o luna în favoarea lui Paulescu ar exclude orice filia?ie Kleiner-Paulescu). A?adar, mergem mai departe s? vedem pretinsa, dar inexisten?a, asem?nare dintre metoda de extrac?ie folosit? în cele dou? lucrari.

Prima deosebire esen?ial?: în timp ce Paulescu vorbe?te constant de un „extract pancreatic" (niciodata despre „emulsie pancreatic?"), Kleiner subliniaz? chiar ?i în titlul lucr?rii sale ca a folosit o „emulsie pancreatic?", la pagina 155 men?ionând c? „în nici o etapa produsul nu a fost filtrat, nici nu au fost folosite alte substan?e precum carbonatul de sodiu sau altele". Ceea ce a ob?inut Paulescu în produsul s?u a fost rezultatul filtr?rii spontane printr-o dubl? compres? de tarlatan (tifon) a unei toc?turi de pancreas peste care el adaug? ap? distilat? steril? de 10 ori greutatea toc?turii; Kleiner (diferen?a esen?ial?) adaug? ap? numai de patru ori greutatea pancreasului m?run?it, probabil în ideea ob?inerii unei „emulsii" cât mai concentrate.

A doua diferen?? fundamental? este aceea c? pentru a ob?ine un extract, Paulescu filtreaz? preparatul s?u printr-o compresa dubl?, sterilizat? (f?r? a exercita nicio presiune asupra lui), în timp ce Kleiner, pentru a ob?ine o emulsie, procedeaz? astfel: produsul a fost presat ?i stors prin muslin? (un fel de compres? simpl?, nu dubl?). Emulsia vine de la cuvântul latin „mulgere", care înseamna chiar „a mulge", exact ceea ce a facut Kleiner cu preparatul s?u, când men?ioneaz? c? a fost „strained and squeezed through muslin". Prin aceast? stoarcere (mulgere) nu s-a ob?inut un extract propriu-zis, ci o emulsie de ?esut pancreatic con?inând, evident, mai mult ?esut decât putea trece prin for?a gravita?ional? în filtratul lui Paulescu. Acesta este „un am?nunt" esen?ial pentru a demonstra c? cele dou? procedee sunt totalmente diferite, iar produsul final folosit este diferit. Faptul c? ambele preparate au avut în final un efect hipoglicemiant nu are nimic a face cu existen?a unor infinite variante de extrac?ie, care pot fi la fel de eficiente.

A treia diferen?? fundamental? const? în diluarea extractului lui Paulescu cu o solutie de NaCl 7%, în timp ce Kleiner dilueaza emulsia sa în 5 volume de solu?ie de NaCl steril?, 0,9%, adic? o diferen?? de concentra?ie de 10 ori! Trebuie sa fii orb, într-adevar, s? faci o confuzie atât de grosier? între un filtrat ?i o emulsie ?i între dou? concentra?ii atât de diferite. De ad?ugat c? Paulescu nu vorbe?te niciodat? de o emulsie, ci totdeauna numai de un extract filtrat, în timp ce Kleiner vorbe?te aproape numai de emulsie ?i chiar men?ioneaz? c? emulsia sa nu a fost niciodat? filtrat?.

Singura „asemanare uimitoare" este aceea c? a?a cum procedau to?i cercet?torii ?i înainte ?i dup?, p?strau acest amestec la ghea??; la Paulescu, îns?, un timp mai lung ?i precis (24 de ore), la Kleiner o durat? mai putin precis? (între 1 ?i 20 de ore)! Stranie folosire a cuvântului „asemanare" de c?tre Peter Manu al c?rui discern?mânt m? cam pune pe gânduri. Este ca ?i cum ai spune c? strugurii trebuie strivi?i ?i apoi ?inu?i în butoaie speciale. Evident, dou? etape obligatorii, care nu pot fi altele. Calitatea vinurilor îns? depinde de ce se întâmpla în aceste etape obligatorii. Nu mai insist asupra altor diferen?e majore între cele dou? lucr?ri întrucât nu doresc s? umilesc mai mult un coleg care, din nu ?tiu ce motive, a f?cut brusc un regretabil daltonism. Se ?tie c? un conduc?tor auto cu daltonism poate pune în pericol ?i propria persoan?, ?i pe cei trei pasageri pe care i-a luat în ma?ina sa. În dreapta lui, Horia Bozoghin?, pe locul cel mai vulnerabil.

Dup? aceast? lung? introducere ajung la întrebarea pe care simt c? mi-a adresat-o Acad. Eugen Simion mie, ca exponent al diabetologilor: este adev?rat ce spune o anume Doina Jela, c? „statuia ?tiin?ific? a lui Paulescu ar fi goal? pe dinauntru?". Nu cunosc care este forma?ia persoanei la care se refer?, dar am respirat u?urat când cineva m-a asigurat: cu siguran??, nu este medic. Numai un asemenea personaj ar mai fi lipsit tagmei noastre. În aceasta situa?ie, m? întreb de unde tupeul afi?at printr-o asemenea iresponsabil? afirma?ie? Pentru noi, medicii, aceasta afirma?ie este atât de jignitoare, încât nu m-a? angaja pe aceast? tem?, înt?râtat, în care dac? intri cu personajele de acest gen ?tii ce riscuri î?i asumi. Prefer s? consider c? ea nu exist? ?i nu-mi doresc nici un fel de dialog cu persoane care, nu ?tiu din ce motive, fac comentarii în domenii care le sunt completamente str?ine.

Nicolae Paulescu ParisCeea ce deranjeaz? pe mult? lume este faptul c?, indubitabil, Paulescu a descoperit insulina. O recunosc, cu unele excep?ii (fire?te, din Canada) care înt?resc regula, numeroase personalit??i diabetologice din întreaga lume. Le ?in la dispozi?ia oric?rei persoane interesate s? le cunoasc?. Am prezentat în dou? monografii, una în limba român?, alta în limba englez?, toate dovezile pentru sus?inerea acestui adev?r. Afirma?iile doamnei men?ionate mai înainte sunt lipsite ?i de valoare, dar ?i de decen??. Despre descoperirea insulinei s-au scris ?i probabil se vor mai scrie multe monografii. Motiva?ia ne-o ofer? intempestivele interven?ii de tipul celei f?cute de Peter Manu, care, de?i nu neag? în mod expres în lucrarea respectiv? paternitatea lui Paulescu în descoperirea insulinei, în schimb ofer? posibilitatea ca voci care i s-au asociat s? afirme deschis aceasta ignobil? nega?ie.

Obsedat de prioritatea lui Paulescu în descoperirea insulinei, trebuie s? recunosc ca am l?sat în umbra cel pu?in alte dou?zeci de priorit??i ?tiin?ifice ?i medicale ale lui P?ulescu din cele mai variate domenii. Ele vor trebui s? fac? obiectul tot atâtor interven?ii scrise ?i îi mul?umesc pe aceast? cale lui Peter Manu c? este autorul moral al acestei ini?iative.
P.S. Întrucât Acad. Eugen Simion a avut în articolul sau un P.S., adaug ?i eu unul: sunt voci care-l acuz? (evident indirect) pe Albert Einstein de holocaustul de la Hiroshima ?i Nagasaki. Tot a?a de aberant cum al?ii îl acuza pe Paulescu (evident, tot indirect) de holocausturile din cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Îi ap?r pe amândoi cu aceea?i t?rie ?i pentru aceea?i motiva?ie: incontestabila lor valoare ?tiin?ific?. Acuze ca acelea men?ionate îi incrimineaz? mai mult pe acuzatori decât pe cei acuza?i.

Priorit??ile medico-chirurgicale ale lui Paulescu

1. 1897: folosind la animal cateterismul venei suprahepatice (sonda introdus? prin vena jugular? extern? ?i urechiu?a dreapt?, pân? în vena cav? inferioar?) demonstreaz? (contrar opiniilor unor autori ai timpului) c? coagularea sângelui ob?inut din vena suprahepatic? se face aproximativ în acela?i timp cu coagularea sângelui ob?inut din vena port? sau din venele periferice; „Archives de Physiologie", nr.1, ianuarie 1897, p. 21.
2. 1897: realizarea anastomozei mucoasei, cap-la-cap, a venelor, ureterului ?i coledocului (împreuna cu Reynier); „Bulletins et Mémoires de la Societé de Chirurgie de Paris".
3. 1897: clasificarea glandelor vasculare în trei categorii distincte: (1) cele de natur? epitelial? (precum ficatul ?i pancreasul), care posed? atât o secre?ie extern? (drenând pe canale speciale bila ?i, respectiv, sucul pancreatic) cât ?i o secre?ie intern? (v?rsat? direct în sânge); (2) cele de natura epitelial?, care îns? nu au canale excretorii ?i vars? produsul lor secretor direct în sânge (ca, de exemplu, tiroida sau glandele suprarenale); (3) cele de natur? conjunctiv-limfatic?, care nu au canale excretorii (ca, de exemplu, splina, timusul sau ganglionii limfatici); „Thčse pour le doctorat en médecine", Paris, 1897.
4. 1898: utilizarea injec?iei de colagen (gelatina) steril, subcutanat ca tratament al anevrismelor în general ?i al anevrismului aortic în special. În prealabil, în experimente pe câini, demonstreaz? absorb?ia colagenului din peritoneu ?i din ?esutul subcutanat, infirmând caracterul s?u „nedializabil" (publicat împreuna cu Lancereaux); În „Bulletin de l'Académie de Médecine", 22 iunie 1897.
5. 1898: studii privind func?ia tiroidei ?i tulburarile asociate acesteia, precum ?i efectele tratamentului cu iodotirina (extractul tiroidian Bauman) nu numai asupra insuficien?ei tiroidiene (hipotiroidism), dar ?i în tulburarile metabolice cronice (obezitate, gut? sau alte boli degenerative), cu rezultate favorabile; în „Journal de Médecine Interne", 1 ianuarie 1899.
6. 1898: cercet?ri privind „specificitatea celular? în cancere", adic? dezvoltarea cancerului din celulele ?esutului în care acesta apare. Confirm? acest lucru analizând cancerul tiroidian, care produce un exces de hormoni tiroidieni, exprimat prin hipertiroidism. Infirm? astfel teoria „indiferen?ei celulare" (adic? a caracterului nespecific al cancerului), sus?inut? de nume sonore (Cornil sau Ménétrier) punctul s?u de vedere fiind confirmat ulterior; în „Journal de Médecine Interne",15 noiembrie 1898.
7. 1904: determinarea pentru prima dat? a dozelor toxice minime pentru s?rurile metalelor alcaline ?i alcalino-teroase, constatând pe baza unor experimente minu?ioase ?i calcule precise, c? ele sunt propor?ionale cu greutatea lor molecular?. „Journal de Physiologie et de Pathologie générale". Paris 27 iunie 1904 ?i 11 iunie 1904.
8. 1908: public? la Paris, la editura Vigot, monografia „L'Hypophyse du Cerveaux", în care descrie tehnica original? a hipofizectomiei transtemporale, pe care ilustrul chirurg american Harvey Cushing (1869-1939) o aprecia drept „cea mai important? contribu?ie în domeniu". Prin aceasta metod?, Paulescu demonstreaz? pentru prima dat? caracterul vital al hipofizei (oprirea în dezvoltare a animalului la vârsta la care se efectua interven?ia).
9. 1911-1913: efectueaz? numeroase experimente privind func?ia glicogenic? hepatic?, demonstrând experimental pentru prima dat? rolul secre?iei interne a pancreasului asupra acestei func?ii.
10. 1911-1913: demonstreaz? experimental sursele glicogenului hepatic: maximum dup? aportul de glucide, înc? important dup? proteine, dar nul sau aproape nul dup? lipide. Demonstreaz? distribu?ia quasi generalizat? ?i relativ uniform? a glicogenului în ficat. C.R. Soc. Biol. Paris, 1913.
11. 1912-1916: modificarea paradigmei diabetului considerat înainte de el ca o tulburare a metabolismului glucozei, prezentând diabetul ca o tulburare în utilizarea tuturor carburan?ilor biochimici, nu numai a celor glucidici, dar ?i a celor lipidici ?i proteici. Este un concept vizionar, care a fost redescoperit numai în ultimii 10 ani; „Traité de Médecine Lancereaux-Paulesco" (vol III), Paris, 1912.
12. 1920: face o descriere magistral? a distribu?iei ?esutului adipos, men?ionând pentru prima dat? semnifica?ia diferit? a gr?simii abdominale (mezenterice ?i epiploice) fata de cea subcutanata. Descrie magistral rela?ia obezit??ii cu diabetul în paragraful: „Cel mai ades obezii devin glicozurici, ca ?i cum cele dou? tulbur?ri, - obezitatea ?i diabetul gras - reprezint? dou? faze ale aceluia?i ansamblu patogenic"; „Traité de Physiologie Médicale" (vol II), 1920.
13.-1920: demonstrarea detaliat? a tehnicii sale originale de realizare a pancreatectomiei totale, considerat? de el o condi?ie sine qua non pentru apari?ia diabetului experimental. Nu am g?sit pâna acum o descriere mai precis? a acestei tehnici pâna la acea dat?; „Traité de Physiologie Médicale" (vol II), 1920.
14. 1920: determinarea efectului de sc?dere a glicemiei dup? administrarea extractului sau pancreatic, men?ionând pentru prima dat? hipoglicemia indus? terapeutic. „Traité de Physiologie Médicale" (vol II), 1920.
15. 1920: determinarea pentru prima dat? a efectului anticatabolic proteic (prin determinarea ureei urinare ?i sanguine înainte ?i dup? administrarea extractului sau pancreatic); „Traité de Physiologie Médicale" (vol II), 1920.
16. 1920: determinarea rela?iei doz?-r?spuns a extractului pancreatic asupra glucozei sanguine (efectul hipoglicemiant a fost pus în eviden?? de mul?i cercet?tori începând din 1893, datele lui Paulescu fiind mult mai relevante decât ale celorlal?i); „Traité de Physiologie Médicale" (vol II), 1920.
17. 1921: determinarea duratei de ac?iune a extractului pancreatic (farmacodinamica lui) dup? administrarea iv: „efectul începe imediat dup? injectare, atinge un maxim la 2 h ?i se epuizeaz? dup? 12 h"; „Archives Internationales de Physiologie", 31 august 1931.
18. 1921: determinarea pentru prima dat? al efectului anticetogenetic al extractului sau pancreatic; „Archives Internationales de Physiologie", 31 august 1931.
19. 1921: determinarea caracterului fiziologic al hormonului antidiabetic pancreatic (numit de el „pancreina") scazând glicemia nu numai la animalul diabetic, ci ?i la animalul normal; „Archives Internationales de Physiologie", 31 august 1931.
20. 1922: ob?inerea unui brevet de inven?tie privind pancreina ?i procedeul fabric?arii ei (10 aprilie 1922).

Aceasta este o list? provizorie a unor priorit??i ale lui Paulescu, care poate convinge pe orice om de bun? credin?? c? în medicina româneasca, prin problematica vast? la care ele se refer?, nu au are egal nici în trecut ?i nici ast?zi. La Congresul de Diabet de la Kobe din 1996, într-o discu?ie cu regretatul prof. Rolf Luft din Suedia (printre altele ?i fost membru în Comitetul Nobel), îmi spunea: „Nu fi necajit (la acea vreme înc? se mai vorbea despre decoperirea insulinei de catre Banting ?i Best). Timpul lui Paulescu nu a sosit înc?. Sunt convins ca el va veni". Polemica actual? declan?ata în jurul lui Paulescu m? face s? cred c? acea vreme a venit. Nep?sarea ?i indecizia noastr? fa?? de marea mo?tenire ?tiin?ific? a lui Paulescu, a luat sfâr?it. Cer s? se dea Cezarului ce-i al Cezarului, dar s? i se lase lui Paulescu, ce-i al lui Paulescu.
Cultura literar? Nr. 310/10 februarie 2011[3].

Descoperirea insulinei este unul dintre cele mai importante evenimente medicale petrecute în secolul al XX-lea. Importan?a acestuia a fost subliniat? prin acordarea Premiului Nobel pentru Medicin?, dar nu inventatorului, românul Nicolae Paulescu[4]

Înc? de la sfâr?itul secolului al XIX-lea, mai mul?i oameni de ?tiin?? de pe întreg mapamondul s-au dedicat cercet?rii pentru g?sirea unui leac pentru tratarea diabetului. La începutul secolului XX, eforturile medicale s-au intensificat ?i, rând pe rând, au început s? apar? rezultate mai mult sau mai pu?in satisf?c?toare. Unul dintre savan?ii care ?i-a dedicat aproape trei decenii studiului în acest domeniu a fost românul Nicolae Paulescu (1869-1931). Pe data de 19 aprilie 1922, avea s? ob?in? de la Ministerul Industriei ?i Comer?ului din România brevetul „Pancreina ?i procedeul fabrica?iei ei". Era vorba în brevet despre hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit ceva mai târziu insulin?, precum ?i de drepturile pentru fabricarea medicamentului. În realitate, Paulescu reu?ise s? descopere leacul pentru diabet înc? din anul 1916. „« Pancreina » brevetat? de Paulescu în aprilie 1922 era un extract apos al omogenizatului tisular de pancreas bovin, purificat (par?ial) prin acidulare cu acid clorhidric ?i neutralizat cu hidroxid de sodiu. Acest preparat a fost administrat de Paulescu bolnavilor s?i sub form? de clism? ?i nu a avut nici un efect asupra glicemiei. În 1916, Nicolae Paulescu a izolat substan?a pe care a numit-o pancrein? (azi considerat? a fi insulin?), injectând extractul s?u în vena jugular? a unor câini diabetici ?i observând c? glicemia lor patologic? a revenit temporar la normal", se arat? Encyclopćdia Britannica Online Academic Edition.

Cu pu?in timp înainte de publicarea rezultatelor, la mijlocul Primului R?zboi Mondial, Nicolae Paulescu a fost mobilizat în armat? ?i a fost nevoit s?-?i întrerup? temporar activitatea. Dup? terminarea r?zboiului, savantul român ?i-a definitivat cercet?rile ?i le-a prezentat în fa?a colegilor, în premier?, în sesiunea din data de 23 iulie 1921 a Societ??ii de Biologie. Concomitent, în intervalul iulie-august 1921, a publicat o serie de patru articole despre separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denume?te pancreina în revista de specialitate Archives Internationales de Physiologie, publica?ie care ap?rea simultan în Fran?a ?i Belgia. Pu?in timp dup? aceea, în vara anului 1922, un ortoped canadian, ajutat de un student la medicin?, au publicat descoperirea unei substan?e active în regularea glicemiei, pe care au intitulat-o insulin?. Fred Grant Banting ?i Charles Herbert Best, din Toronto (Canada), au prezentat, practic, aceea?i substan?? pe care o patentase Nicolae Paulescu în România cu peste un an mai devreme.

Cei doi au amintit în articolul de prezentare activitatea românului Paulescu, îns? s-au bazat pe o traducere incorect? a articolelor din Archives Internationales de Physiologie ?i au declarat c? injec?iile propuse de român nu ar avea efect. Un an mai târziu, în 1923, comitetul pentru acordarea Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicin? îi recompenseaz? pe Frederick G. Banting ?i John Macleod pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om. Nicolae Paulescu a murit de cancer în anul 1931 ?i nu s-a împ?cat niciodat? cu pierderea injust? a Premiului Nobel pentru Medicin?. Într-un articol din presa vremii avea s? declare: „Unii m-au devalizat, al?ii încearc? s?-mi în?bu?e plângerile. ?i aceasta se petrece în sânul cinstitei familii a oamenilor de ?tiin??. Odinioar?, credeam c? un cercet?tor poate munci în lini?te, c?ci eram convins c? publica?iile sale îl pun la ad?post de orice nedreptate. Din nefericire, ast?zi sunt silit s? m?rturisesc c? m-am în?elat cu des?vâr?ire".

Activitatea lui Paulescu n-a fost recompensat? nici simbolic, nici financiar

În 1969, un om de ?tiin?? sco?ian, Ian Murray, a publicat lucrarea The search for insulin. În esen??, fiziologul sco?ian probeaz? c? Banting ?i Best sunt doar ni?te cercet?tori care au confirmat descoperirile lui Paulescu ?i lanseaz? o campanie interna?ional? pentru reabilitarea românului. În urma acesteia, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepre?edinte al Funda?iei Nobel, a recunoscut în 1969 meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic ?i ?i-a exprimat speran?a c? „opera de pionerat a lui Paulescu va fi elogiat? cum se cuvine de forurile ?tiin?ifice interna?ionale". Statuia lui Nicolae Paulescu, de lâng? Facultatea de Medicin? din Bucure?ti, dezvelit? la 31 august 2001, în prezen?a pre?edintelui Federa?iei Intern?ionale de Diabet, Sir George Alberti. Cu toate acestea, activitatea lui Paulescu n-a fost recompensat? nici simbolic, nici financiar. Veniturile ob?inute de cercet?torii canadieni sunt colosale. Drepturile de testare ?i producere a insulinei au fost vândute la vremea respectiv? c?tre Eli Lily & co., o companie farmaceutic?-gigant, care mai activeaz? ?i ast?zi în America de Nord. Unii cercet?tori ai vie?ii lui Nicolae Paulescu sunt de p?rere c? acestuia i-a fost interzis accesul la Premiul Nobel din cauza orient?rilor sale declarate public.

În anul 2003, opiniile lui Nicolae Paulescu au condus la producerea unui incident diplomatic interna?ional la Paris. Pe data de 27 august 2003, Ambasada României la Paris a programat dezvelirea unui bust al lui Nicolae Paulescu la Spitalul Hotel Dieu, din capitala Fran?ei. Ceremonia a fost anulat? dup? apari?ia, cu o zi înainte, a unui articol despre activitatea antisemit? a lui Nicolae Paulescu în prestigiosul cotidian francez „Le Monde".

Victor Grigor - Despre „idio?ilor utili", d?râmatori de „mituri"

Dup? logic? acestor critici meschini ar trebui s? elimin?m din memoria omenirii pe to?i cei care au comb?tut iudaismul, indiferent de valoarea contribu?iei pe care ace?ti oameni au adus-o la dezvoltarea artei, ?tiin?ei sau filosofiei. Dar pentru c? nu e u?or s? excomunici personalit??i de talia unor Voltaire, Kant, Spinoza, Goethe, Herder, Schopenhauer, Pascal, Diderot, Rousseau, Marx, Fichte, Nietzsche etc.,care sunt temelia culturii moderne, se apeleaz? la cenzurare, ocultare, omitere. Câ?i dintre tinerii de azi cunosc c? Alecsandri, Kog?lniceanu, Maiorescu, Eminescu, Caragiale, N.Ioga, V.Conta au avut o atitudine pe care adep?ii „politicii corecte" ar cataloga-o c? antisemit?? E mai bine s? nu ?tie, c? s? nu-?i pun? întreb?ri inutile... s? nu le vin? idei. Cu totul alt? este atitudinea criticilor meschini fa?? de personalit??ile mai recente; asupra lor se folose?te tot arsenalul minciunii, urii ?i tic?lo?iei, metodic, continuu, concertat. Este evident c? Paulescu nu face ?tiin?? atunci când sus?ine degenerarea rasei evreie?ti-spiritul talmudic e contagios, poate întunec? ra?iunea chiar ?i celor care îl combat-dar rasismul este o achizi?ie târzie ?i care contravine întregului sau sistem de gândire precum ?i principiilor sale de cercetare (perfec?iune,completitudine, nep?rtinire). Rasismul lui Paulescu este reac?ia unui om nedrept??it, dezam?git, exasperat, ?i nu poate fi asociat operei sale ?tiin?ifice. Otto Weiniger spunea despre acest tip despre acest tip de „polemi?ti" c? c? nu sunt capabili s? distrug? cu adev?rat, ci numai s? descompun?. Fie c? se numesc Patapievici, Peter, Manea, Ornea sau fac parte din categoria „idio?ilor utili", d?râmatori de „mituri". S? nu r?mânem indiferen?i![5]

Nicolae Paulescu a încetat din via?? pe 19 iulie 1931. Nicolae Cajal, membru al Academiei Române de ?tiin?e ?i pre?edintele Federa?iei Comunit??ilor Evreie?ti din România între anii 1994 ?i 2004, considera c? trebuie f?cut? o deosebire între meritele ?tiin?ifice ?i punctele de vedere personale. În anul 1990, la propunerea acad. Cajal savantul a fost numit - post mortem - membru al Academiei Romane. Trei ani mai tarziu a fost inaugurat la Bucure?ti „Institutul Na?ional de Diabet, Nutri?ie ?i Boli metabolice « Paulescu »".

Nota redac?iei
Oare dac? propunerea de acordare a titlului de academician nu ar fi fost ini?iat? de Nicolae Cajal, pre?edintele Federa?iei Comunit??ilor Evreie?ti din România între 1994 ?i 2004, nicolae Paulescu ar fi fos admis ca membru post-mortem al Academiei Române ?
Oare ast?zi, când institu?ia N.K.V.D.-ist Gestapovist? I.N.S.H.R.-E.W., subordonat? direct prim-ministrului Guvernului României, d? sau ridic? avize cu statut de hot?râri judec?tore?ti acordarea acestui titlu meritat ar mai fi posibil?? Greu de crezut! Oricum, este bine c? s-a întâmplat, iar Nicolae Cajal - spre diferen?? de succesorul s?u - trebuie apreciat.

V? recomand?m s? viziona?i ?i filmul documentar despre ilustrul savant român Nicolae Paulescu, accesibil pe You Tube[6].

-------------------------------------------
[1] Wikipedia, Enciclopedia Britannic? ?i http://stirileprotv.ro/stiri/10-romani-geniali/nicolae-paulescu-romanul-care-a-contribuit-la-descoperirea-insulinei.html
[2] http://adevarul.ro/sanatate/medicina/de-nu-primit-profesorul-nicolae-paulescu-premiul-nobel-1_50ad3d607c42d5a6639156c1/index.html
[3] http://revistacultura.ro/nou/2011/02/despre-stiinta-lui-paulescu-si-nestiinta-altora/
[4] http://adevarul.ro/locale/iasi/cum-i-a-fost-furata-romaniei-insulina-autorul-inventiei-nicolae-paulescu-fondatorul-primului-partid-europa-adoptat-zvastica-simbol-oficial-1_54f47a1e448e03c0fd2598b8/index.html
[5] vezi comentariul http://revistacultura.ro/nou/2011/02/despre-stiinta-lui-paulescu-si-nestiinta-altora/
[6] https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=0RHkFBYMr2Q

footer