Revista Art-emis
Steaua maestrului Ion Ungureanu (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae M?tca?, Chi?in?u   
Duminică, 16 Iulie 2017 20:09

Ion UngureanuIon Ungureanu (n. 02.08.1935, Opaci-C?u?eni, actualmente Republica Moldova - d. 28.01.2017, Bucure?ti).

Ministrul Ungureanu ne-a adus acas? un muzeu de istorie cu adev?rat româneasc?, iar în fa?a lui ne-a înve?nicit în bronz Lupoaica de pe Capitoliu cu cei doi gemeni, Romulus ?i Remus, întemeietorii Romei, precum ?i demnitatea ?i mândria d?ltuite în bronzul istoriei de c?tre apostolul ve?niciei neamului românesc Mihai Eminescu: „Noi de la Roma venim. Din Dacia Traian?".

Chiar dac? azi unii pretin?i patrio?i de pe malurile Bâcului sau ale Dâmbovi?ei încearc? s? minimalizeze, bagatelizând-o, semnifica?ia podurilor de flori ?i de suflet dintre cele dou? maluri ale Prutului într-o perioad? când înc? mai exista U.R.S.S. ?i cordonul de sârm? ghimpat?, noi, cei cu suflet, sim?ire ?i gândire româneasc?, nu uit?m euforia, dar ?i disperarea cu care se aruncaser? românii de o parte ?i de alta în blestematele ape reci ale râului desp?r?irii noastre, de teama c? nu vor reu?i s? mai treac? pe cel?lalt mal pe podul str?juit de gr?nicerii sovietici pentru a se îmbr??i?a, frate cu frate, ?i a-?i exprima bucuria c? înc? n-au murit, c? înc? mai sunt în via??, c? înc? mai sper? s? smulg?, odat? ?i pentru totdeauna, afurisita sârm? ghimpat? care-i desparte ?i li se înfige în suflet. Nu uit?m c? la constituirea acestor pun?i se afl? artizanii sfântului ?i m?re?ului ideal de unire-n cuget ?i-n sim?iri, basarabeanul Ion Ungureanu din partea stâng? ?i basarabeanul Victor Cr?ciun - din partea dreapt? a Prutului.

Prin fondarea bibliotecii române?ti „Onisifor Ghibu" (azi - „Onisifor ?i Octavian Ghibu") ?i amplasarea ei în sediul fostului Palat „Prietenie" (azi - Palatul Republicii) din Chi?in?u, al?turi de teatrul „Eugène Ionesco", cu toat? reticen?a voalat? ini?ial ?i chiar ostilitatea f??i?? de mai târziu din partea conducerii republicii, pornit? s? izgoneasc? o bibliotec? româneasc? ?i un teatru românesc, ce le st? ca un ghimpe în ochi, din incinta unui templu pe care ?i-l atribuie; prin faptul c? ministrul Ion Ungureanu împreun? cu prim?ria ora?ului Chi?in?u au pus piatra de temelie a unor biblioteci de carte româneasc? de mai târziu precum „Transilvania", „Alba-Iulia", „Târgovi?te", „Ovidius", „Maramure?", „Târgu-Mure?" etc., cartea românesc? vine, în sfâr?it, în toat? plin?tatea ei la cititorul basarabean dornic de o gur? de aer nepoluat, original, na?ional.

Monumentul-stel? în?l?at în memoria ilu?trilor c?rturari ardeleni ?i mari lupt?tori pentru unirea ?i reunirea Basarabiei cu Patria-mam? Onisifor ?i Octavian Ghibu este de asemenea o materializare întârziat? a ideii lui Ion Ungureanu. Este ?i un ultim omagiu adus de românul basarabean Ion Ungureanu românului ardelean Onisifor Ghibu ?i feciorului acestuia, Octavian Ghibu, pe care l-a cunoscut personal, l-a consultat în cele mai acute ?i spinoase probleme de readucere acas? a elementului românesc pierdut, l-a venerat cu dragoste de fiu pân? la trecerea acestuia din urm? în împ?r??ia lui Dumnezeu.

Teatrul Na?ional „Mihai Eminescu", renovat ?i ren?scut din paragin? ca pas?rea Phoenix din cenu??, teatrele "Eugène Ionesco", "Alexei Mateevici" sunt de asemenea monumente ?i m?rturii vii ale eforturilor pentru revigorarea spiritului na?ional, depuse de domnul ministru Ion Ungureanu. Pe perioada ministeriatului ?i prin contribu?ia direct? a dlui Ungureanu a fost adus de la Paris pentru prima oar? pe p?mânt basarabean, în fa?a înseta?ilor de muzic? ?i sim?ire româneasc? spectatori chi?in?uieni, renumitul naist de talie interna?ional? Gheorghe Zamfir, (cu sprijinul subsemnatului) a luat fiin?? Facultatea de Teologie, biblioteca facult??ii a fost completat? cu literatur? de specialitate prin dona?iile Patriarhiei ?i mitropoliilor din România, s-au pus temeliile unor noi biserici, au fost trimi?i la studii în România, la seminare ?i facult??i de teologie, zeci de tineri recomanda?i de fe?e biserice?ti din republic?. Au fost stabilite ?i sprijinite colabor?rile dintre bibliotecile, teatrele, muzeele, institu?iile duhovnice?ti din cele dou? state române?ti. Este pentru prima dat? când au fost puse bazele reale ale unei colabor?ri la organizarea unor manifest?ri culturale comune: reciclare obligatorie a regizorilor din Chi?in?u la institu?iile de profil din ?ar?, montare de spectacole cu participarea unor regizori de pe ambele maluri de Prut, premiere, festivaluri, recitaluri, concursuri cu prezen?a participan?ilor din ambele state etc.

„S? facem cât putem, ba chiar mai mult decât putem, ?i cât mai repede unirea spiritual?. S? facem unirea prin cultur?, sim?ire ?i cuget, era în perioada 1990-1994, ca la 1859, crezul ministrului moldovean Ion Ungureanu ?i al camarazilor s?i de lupt?. Cealalt? mare unire se va produce de la sine". ?i Ion Ungureanu a f?cut cât a putut. Ba chiar ?i mai mult. M?rturie ne st? dârzenia cu care se opune vitregiilor vremurilor post-rena?tere opera ministrului Ungureanu: Teatrul Na?ional „Mihai Eminescu", teatrul „Eugène Ionesco", Teatrul „Alexei Mateevici", Biblioteca „Onisifor ?i Octavian Ghibu", bibliotecile române?ti din capital? ?i din alte centre, mitropolia Basarabiei, legalizat?, Lupoaica, monumentul renovat ?i amplasat la locul ini?ial al lui ?tefan cel Mare ?i Sfânt din capital?, Aleea Extins? a Clasicilor din Gr?dina Public? din Chi?in?u, monumentele marelui voievod ?i ale altor personalit??i din istoria ?i cultura na?ional? din centrele raionale, copiii din Pia?a Marii Adun?ri Na?ionale, care au ie?it cu miile s? apere, cu nevinov??ia sufletelor lor candide, adev?rul de care le-au fost priva?i p?rin?ii: limba român?, cartea româneasc?, istoria românilor, biserica neamului basarabean. Care ?i ast?zi sunt nevoi?i s?-?i apere identitatea de români ?i dreptul la istorie româneasc? în fa?a dodonilor ?i altor herostra?i ai neamului.

Unirea cea mare nu s-a produs. Nici unirea cea mic? n-a prins r?d?cini durabile peste tot. A venit revan?a din 1994 a militan?ilor pentru cauza lui Lenin ?i pentru huzurul lor de slugoi fideli ai imperiului de carton. Dup? care vor urma "domniile" de pomin? ale lui Voronin, Dodon... Ion Ungureanu a fost primul în istorie, ministru cu legitima?ie de... ?omer (semnatarul acestor rânduri, de asemenea scos din pâine din cauza „româniz?rii înv???mântului ?i a tinerelor genera?ii de moldoveni" ?i c?ruia i s-a îngr?dit dreptul la profesie, nu a avut curajul s? se... legitimeze). Neg?sindu-?i un loc de munc? în republic?, în 1995 este nevoit s? se autoexileze din nou. De ast? dat?, ca o replic? dat? „moldoveni?tilor fundamentali?ti primitivi", în propria ?ar?, România. Este angajat la Funda?ia Cultural? Român? ca vicepre?edinte. Acesta este terenul în care s-au manifestat din plin capacit??ile organizatorice, manageriale ?i de mare român ale maestrului. Cred c? nu exist? asocia?ie, organiza?ie, redac?ie, cenaclu, grup coral, ?coal? de pictur?, art?, muzic?, director de editur?, personalitate de crea?ie etc. din Basarabia ?i de pretutindeni, care s? nu fi beneficiat de audien?a, bun?voin?a, sfatul ?i sus?inerea maestrului. Cabinetul dlui ministru moldovean Ungureanu parc? ar fi fost statul-major al românilor de gândire ?i de sim?ire româneasc? de pretutindeni.
- S?rb?torirea zilelor Basarabiei; sprijinul financiar al publica?iilor de limb? român? din Basarabia ?i Bucovina („Limba Român?", „Destin românesc", „Alfa ?i omega", „Cugetul", „Lumin?torul", „Contrafort", „Literatura ?i Arta", „Semn", „Sud-Est", „Clipa sideral?", „Atelier", „Glasul Bucovinei" etc.);
- dona?ie de literatur? pentru bibliotecile din Republica Moldova ?i din alte comunit??i de români; editarea unor c?r?i ale autorilor basarabeni;
- achizi?ionare ?i donare de material audio-vizual (casete, filme);
- organizarea unor cursuri de perfec?ionare de limba român?, precum ?i de cultur? ?i civiliza?ie româneasc? pentru profesorii de limba român?, ziari?tii din comunit??ile române?ti din afara grani?elor; lans?ri de carte, festivit??i de premiere; organizare de simpozioane interna?ionale, festivaluri comune; expozi?ii de pictur?, fotografie artistic?; ateliere de lucru, seminare; seri de crea?ie de autor; concerte de crea?ie ale copiilor talenta?i etc. - toate acestea ?i multe altele s-au desf??urat din grija domnului Ungureanu.

Domnia sa era omniprezent la ac?iunile organizate de propria institu?ie, dar ?i la manifest?rile culturale, artistice, comemorative din capital? ?i din ?ar?, a depus atâta suflet ?i pasiune în tot ce înf?ptuia încât a ars ca o stea din galactic?. Iat?, bun?oar?, ce-i scria în 1995 proasp?tul vicepre?edinte al Funda?iei domnului ministru al culturii ?i cultelor din România, c?ruia îi solicita sprijin într-o problem? ardent?: „Eu ard ca pe o tigaie încins?. Ajutor! B?t?lia pentru limb? (limba român? din Basarabia - n.n.) trebuie câ?tigat?, înfrângerea este exclus?!". Indiferen?a unor func?ionari din birocra?ia româneasc? îl indigneaz? la culme, facându-l s? i se adreseze în septembrie 1995 pre?edintelui Camerei Deputa?ilor: „V? adresez, disperat, Nota al?turat?, care a fost întocmit? înc? în luna mai, a b?tut multe praguri, dar, din p?cate, f?r? nici un rezultat". L-am v?zut în repetate rânduri cum se zb?tea pentru solu?ionarea problemelor în audien?? la domnul pre?edinte al României, Ia domnul ministru al culturii, la domnul pre?edinte al Funda?iei Culturale.

Prezent la premierele ?i festivalurile de teatru ?i de film din ?ar?, f?când parte, adeseori, din componen?a juriului, pronun?ându-se competent, profesionist, asupra mesajului ideatic ?i a m?iestriei actorice?ti. A fost ?i a r?mas un bun prieten cu confra?ii s?i de meserie din ?ar?: Ion Caramitru, Adriana Trandafir, Mircea Albulescu, Dida Dr?gan, Tatiana Popa, regreta?ii Marin Sorescu ?i Nicoleta Toia. Nu exist? manifestare cu caracter patriotic na?ional la care maestrul s? nu fi participat ?i nu-?i fi spus r?spicat cuvântul. Nu exist? apeluri, adrese, adeziuni în ap?rarea cauzei na?ionale sub care s? nu afl?m ?i numele Domniei sale. Nu exist? interviu, discurs sau interven?ie din partea maestrului - zeci, ba chiar sute, toate fulminante prin arhitectonica lor, prin patosul cu care sunt rostite, prin verva ?i spiritul lor polemist, prin logica argumentelor zdrobitoare, - care s? nu sparg? zidul de beton al indiferen?ei c?p?tui?ilor ?i ghiftui?ilor de moment. Aparent lejere, curg?toare, improvizate ad-hoc, în realitate ele ascund o riguroas? preg?tire prealabil?, a?a cum o demonstreaz? brulioanele care s-au mai p?strat. P?cat c? n-a reu?it s? le adune sub un generic (cum ?i-a înve?nicit o parte din activitatea actoriceasc? în cele dou? volume, "Teatrul vie?ii mele"), ar fi constituit o mostr? de m?iestrie pentru actualii ?i viitorii gazetari ?i un ghid de n?dejde pentru dreapt? orientare prin h??i?urile politicii de pe Bâc, Bahlui, Dâmbovi?a. Este de datoria istoricilor literari ?i a prietenilor s? le scotoceasc? prin publica?iile timpului ?i brulioanele tribunului ?i s? le imortalizeze într-o carte a verticalit??ii ?i demnit??ii noastre.

Omul de cultur? Ungureanu a fost ?i un veritabil analist politic. A ?tiut s? conving? oamenii puterii de la Bucure?ti c? nu este neap?rat a semna un tratat învechit ?i umilitor cu Federa?ia Rus?, ba nici chiar cu str?ina de istoria, cultura, limba neamului putere românofob? de la Chi?in?u. A regretat mult c? nu a reu?it s?-i conving? nici pe ministrul de externe Adrian Severin ?i nici pe Emil Constantinescu, pre?edintele de atunci al României, c? nu e cazul s? se recurg? la „sacrificii istorice" ?i nici la ced?ri benevole de teritorii cucerite de un alt ocupant, ?i care, la descompunerea „imperiului r?ului", s-au pomenit în componen?a Ucrainei, numai de dragul semn?rii unui tratat umilitor cu aceasta din urm?. În sutele de interviuri pe care le-a risipit prin periodica de la Chi?in?u, din România ?i din alte p?r?i ?i care, dup? cum men?ionam ceva mai sus, adunate la un loc, ar constitui o contribu?ie Ia ilustrarea genului, Ion Ungureanu s-a pronun?at în problemele abordate deschis, franc, nevoalat, f?r? menajamente sau conven?ii diplomatice, cu un curaj de a c?rui existen?? mul?i de la noi nu mai au ?tire în iepur?ria noastr? generalizat?:
- observa?ii ?i concluzii dure de felul: „Mitropolia Moldovei este Armata a XV-a a Rusiei la Chi?in?u'';
- „Putin aplic? porunca lui Stalin pentru refacerea Imperiului Rus";
- „Ast?zi Rusia, machiat? democratic, se d? bine pe lâng? O.S.C.E., pe lâng? guvernele occidentale ?i se vrea lup la stân? în Basarabia";
- „Occidentul ?i S.U.A., care nu v?d cu ochi buni bazele militare ruse?ti din Transnistria, se las? adormi?i ?i cedeaz? în fa?a dulcii arii a lui Putin despre federalizarea Republicii Moldova";
- „Eu nu doresc Rusiei ca t?tara s? fie impus? ca limb? oficial? sau ucraineana. Fiindc? Moscova e plin? de t?tari ?i ucraineni. Nu le-a? dori ru?ilor s? fie nevoi?i s-arate pa?aportul ?i 500 de euro, ca s? se poat? închina la mormântul lui Pu?kin, a?a cum am ajuns noi, dac? vrem s? ne închin?m la mormântul lui Eminescu";
- „România merge în vârful degetelor în propria cas?'' ?.a. din interviurile date de Ion Ungureanu au intrat în vog? ?i au devenit un fel de expresii înaripate în limbajul românilor instrui?i de pe ambele maluri ale Prutului. Sunt convins c? ele nu le gâdil? urechile nici conduc?torilor la care s-a f?cut aluzie sau trimitere direct? ?i nici împ?una?ilor din metropol? sau din provincie/gubernie. Îns? dac? nu s-ar fi exprimat astfel, dac? nu ar fi fost incisiv ca T?unul din renumitul roman omonim al lui Etel Lilian Voinici ?i necru??tor ca Eminescu-publicistul, acesta nu ar mai fi fost inconfundabiful, irepetabilul, intransigentul om liber Ion Ungureanu.

O, cât de mult a râvnit creatorul acest dulce cuvânt: libertate!... Mândru, sobru, aparent distant, solitar în fr?mânturile sale ?i în durerea tr?d?rii din partea alor s?i, Ion Ungureanu a fost, în realitate, o fire deschis?, extrem de sociabil?, comunicativ?, sincer?, credul? chiar ?i deci vulnerabil?, caracteristici de care au profitat nu o dat? ?i care i-au adus nepl?ceri din partea unor invidio?i ?i r?uvoitori. Maestrul nu s-a temut de ace?tia din urm?, din contra, i-a jelit c?-?i irosesc for?ele pentru lucruri de nimic. ?tia s? t?inuiasc? în sine durerile neîmplinirilor, care îi r?v??eau sufletul în clipele de singur?tate. Îl rodea la inim? tr?darea oamenilor din preajm?, în care a crezut, r?utatea unor confra?i, înv???cei. Despre aceasta îmi vorbea cu durere maestrul în lungile noastre întâlniri din ultimele patru luni de via?? de la Spitalul Militar Central ?i de la spitalul „Col?ea" din Bucure?ti...

Om de mare omenie, s?ritor la nevoie (deja angajat la Funda?ia Cultural? Român?, mi-a întins o mân? de ajutor pentru a m? angaja ca expert la Serviciul Rela?ii cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Educa?iei de la Bucure?ti), gata s? împart? buc??ica de pâine cu cei suferinzi (scriitorul Vlad Zbârciog, el însu?i un exemplu clasic de devotament ?i sacrificiu fa?? de un om de care ?i-ai legat destinul, ar putea confirma cât de mult s-a zb?tut maestrul pentru apari?ia c?r?ii Luciei Purice atunci când aceasta mai era în via??, cu cât? grij? îi procura la Bucure?ti medicamentele lips? la Chi?in?u în anii de suferin?? a talentatei eseiste, cu ce dragoste i-a vizitat într-un amurg înz?pezit de Cr?ciun ?i le-a alinat triste?ea ?i suferin?a cu un monospectacol-recital din poemul lui Martin Opitz „Zlatna, sau Cump?na dorului" în traducerea lui Mihai Gavril). În anii de la urm? s-a consacrat totalmente pentru îngrijirea consoartei, atacat? de o boal? crunt?, ?intuit? la pat, v?zându-?i mai pu?in de propria s?n?tate. Nu credea c? moartea proprie îl va smulge de lâng? ea. La fel cum nici Basarabia care mai
gânde?te ?i mai simte române?te nu se gândea c? ar putea r?mâne mai orfan?...

S-a stins îndelung, ca o lumânare, lucid, cu cei doi fii nal?i ca ni?te brazi, lei?i taic?-lor la chip, la umblet ?i la fapte, ?tefan ?i Dan, cu inimoasa ?i grijulia ca o mam? nepo?ic? Lenu?a ?i cu cei mai intimi prieteni lâng? el, îndurerat, ca ?i fratele s?u de crez Grigore Vieru, ?i de triste?ea de a nu mai apuca sfânta zi a Reîntregirii ??rii, în care credea cu toat? suflarea sa. Singura consolare, dup? plecare, e c? Marea Reîntregire a Neamului ?i a ??rii se va înf?ptui neap?rat, iar de aci înainte va fi vecin cu bunul s?u prieten de crez ?i suferin?? în casa de veci din Cimitirul Central de pe strada Armeneasc? din Chi?in?u. La observatorul astronomic din Crimeea, acum câ?iva ani buni, savan?ii au descoperit în galactic? o nou? stea, c?reia, ca un omagiu pentru contribu?ia compatriotului nostru din Giurgiule?ti Eugeniu Grebenicov la dezvoltarea ?tiin?ei, i-au dat numele savantului basarabean.

Pe firmamentul culturii noastre materiale ?i spirituale din spa?iul românesc comun va arde, sus-sus de tot, orbitor de str?lucitoare ?i dumnezeie?te de frumoas?, steaua maestrului Ion Ungureanu.

footer