Revista Art-emis
Steaua maestrului Ion Ungureanu (1) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae M?tca?, Chi?in?u   
Miercuri, 12 Iulie 2017 17:16

Ungureanu IonIon Ungureanu (n. 02.08.1935, Opaci-C?u?eni, actualmente Republica Moldova - d. 28.01.2017, Bucure?ti).

La sfâr?itul lui ianuarie 2017, pe un pat de suferin?? de la spitalul „Col?ea" din Bucure?ti, a încetat s? mai bat? inima marelui lupt?tor român pentru Reîntregirea neamului ?i a ??rii Ion Ungureanu, apostol ?i pilon al românismului în Basarabia, personalitate de credin?? ?i cultur? aleas?, om politic ?i de stat, regizor, actor de teatru ?i film, neîntrecut orator ?i tribun. De?i pre?edintele prorus al Republicii Moldova a refuzat s? decreteze ziua desp?r?irii fizice a poporului îndurerat de fiul s?u credincios Ion Ungureanu drept zi de doliu na?ional numai pentru faptul c? acesta se declara deschis român ?i unionist (cuvinte care au fost pescuite cu grij? ?i izgonite cu „ur? proletar?" din necrologul semnat de oficialit??ile republicii! Ce nedreptate a sor?ii: omul care toat? via?a s-a considerat român, s-a zb?tut pentru rede?teptarea con?tiin?ei na?ionale a concet??enilor s?i, pentru revenirea Basarabiei ?i a nordului Bucovinei la sânul Patriei-mame, s? nu fie numit patriot român!...), totu?i, clopotele bisericii din Opaci i-au zvonit, îndurerate ?i ele, de rând cu toat? suflarea româneasc? a Basarabiei, îndelung, cu jale, plecarea, mai multe prim?rii din raion ?i din republic? au arborat steagul în bern?, guvernul Republicii Moldova s-a considerat dator (Bravo lui!) s?-i organizeze funeralii na?ionale cu onoruri militare, iar sutele, miile, zecile de mii de suflete îndoliate au putut s?-?i ia adio de la îndrum?torul, însufle?itorul ?i ocrotitorul lor la catedrala „Sf. Spiridon cel Nou" din Bucure?ti, la biserica „Sf. Teodora de la Sihla" ?i la Palatul Na?ional" Nicolae Sulac" din Chi?in?u.

Îl cuno?team ?i îl admiram de prin 1960, când un grup de tineri actori basarabeni se întorseser? de la înalte studii teatrale de la Moscova ?i, prin jocul lor adolescentin ?i dic?ia lor scenic?, provocaser? un adev?rat reviriment lingvistic în rândurile publicului românofon de la Chi?inpu. Ne-am cunoscut mai îndeaproape în timpu Mi?c?rii pentru rena?tere na?ional? din perioada 1988-1989, am devenit prieteni de lupt? ?i speran?? în timpul ministeriatului (1990-1994, Domnia sa la Cultur? ?i Culte, subsemnatul - la ?tiin?? ?i Educa?ie) ?i de crez ?i suferin?? în anii „exilului" de la Bucure?ti (1995-2005). Ion Ungureanu a fost, prin statura sa fizic?, dar ?i moral?, prin convingerile sale, dar ?i prin capacitatea de a le transmite ?i electriza publicul, cu un cap mai înalt decât noi to?i. Era aproape imposibil s? te ridici la cota spiritual? a Omului Ungureanu. Domnia sa, care, în copil?rie, visa s? ajung? preot, nu numai c? a fost în stare s? devin?, ci chiar a devenit, figurat vorbind, un preot blajin, un dasc?l îndr?git, un tribun fulminant. Un mare actor, un mare regizor (unul din primii 5 din fosta U.R.S.S., în aprecierea renumitului actor rus Mihail Ulianov!), un mare om de cultur?, un veritabil analist politic, un declamator de zile mari.

A fost o personalitate din cele care se nasc la dep?rt?ri de veacuri, un mare patriot, b?rbat al neamului cum pu?ini se mai g?sesc ast?zi în Basarabia, care ?i-a sacrificat lini?tea ?i bun?starea în numele unui crez, al unui ideal, în numele adev?rului. Care s-a împ?rt??it mai devreme decât noi, sorbind din mult râvnita cup? a libert??ii. Care, în numele dreptului de a fi liber s? fac? ceea ce ?tie, ceea ce a înv??at, ceea ce poate s? fac?, a preferat de dou? ori exilul decât supunerea oarb?: o dat?, pentru mai bine de 17 ani, la Moscova, alt? dat?, pentru 10 ani ?i mai bine, la Bucure?ti. (Oricât de paradoxal sun? s? fii exilat la tine acas?, îns? aceasta s-a întâmplat cu cei doi mini?tri!) Acest dulce cuvânt: Libertate! nu e numai titlul cunoscutului film al regizorului lituanian Vitautas Jalakiavicius, turnat la studioul „Mosfilm" în 1972 (film în care Ion Ungureanu, ca actor de cinema, a interpretat rolul senatorului Ramirez), a fost nu numai visul nostru, al românilor basarabeni de sub ocupa?ie ?arist? ?i sovietic?, de a ne smulge de sub cortina de fier. Libertate ?i independen?? a fost însu?i sensul vie?ii omului de crea?ie Ion Ungureanu. Spre deosebire de mul?i dintre noi, Ion Ungureanu a avut fericirea s? soarb? un strop din cupa libert??ii cu o or? mai devreme. Înc? înainte de revirimentul de la 1989 Domnia sa reu?ise s? izgoneasc?, vorba lui Cehov (pe care îl adora), sclavul din sine ?i s? devin?, astfel, un om liber. C?ci numai izgonind frica, la?itatea, slug?rnicia, supunerea oarb? ?i mersul de râm?, po?i deveni un om cu adev?rat liber, cu atât mai mult?- un om de crea?ie.

În timp ce noi, i?tilal?i, de-acas?, numai visam la libertate - gând tainic ?i rebel pentru timpurile când filmul omonim, Acest dulce cuvânt: libertate, ne r?v??ea sufletele –, maestrul Ion Ungureanu se sim?ea oarecum desc?tu?at în chiar „gura chitului", cum îi pl?cea s? se exprime. C?ci în mediul intelectualit??ii de crea?ie, al intelighen?iei ruse de la centru, exista, totu?i, un dram de libertate. Pe când aceast? sete de libertate era sugrumat? cu bestialitate la periferie de ciracii satrapilor ideologici locali.

În 1960, un stol de cocori, proaspe?i absolven?i ai ?colii Teatrale Superioare „B. V. ?ciukin" din cadrul Teatrului de Stat „Evgheni Vahtangov" din Moscova, dup? 5 ani de studiere a artei scenice ?i a m?iestriei actorice?ti cu reputa?i profesori ?i reprezentan?i ai genului, se întorceau acas?, plini de elan ?i de setea de realizare pe arida scen? teatral? moldoveneasc? de atunci. Scen? v?duvit? nu atât de talent actoricesc (pe care îl aveau din plin ?i „veteranii" de la Na?ional), cât, mai cu seam?, de spirit na?ional ?i de pronun?ie literar? autentic?, pur?, perfect?, româneasc?. Aveau ambi?ia s? întemeieze un teatru nou, pe potriva vârstei ?i a romantismului lor. Teatru care s? abordeze ?i s? interpreteze problemele tineretului din unghiul de vedere al acestuia. Cu exuberan?a lor înc? adolescentin? se încumetaser? s? ne aduc? pe scena exuberantului, nou înfiin?atului teatru pentru tineret pentru tineret „Luceaf?rul" (denumirea "Mihai Eminescu" nu ar fi trecut, drept care s-a recurs la stratagema substitu?iei) - ?i de unde? Tocmai de la Moscova! - un model de rostire literar? româneasc?, pe care n-o mai auzise nici Parisul (cuvântul Bucure?ti, la fel, era interzis!), necum s?lile de teatru ?i nici aulele facult??ilor de litere sau cele cu predarea în limba român? de la universit??ile din Chi?in?u.

Înalt ca un plop seme?, frumos ca un zeu, sobru ca un senator roman sau un taraboste dac, hot?rât ?i curajos ca un rege persan, Ion Ungureanu devenise în curând prim-regizor al teatrului, iar pe scen? se derulau piese din dramaturgia na?ional? ?i universal?, care captivau publicul prin romantism ?i exuberan?? ?i printr-o excelent? pronun?ie româneasc? a inovatorilor vahtangovi?ti chi?in?uieni: Copiii ?i merele de C. Condrea, Nota zero la purtare de V.Stoenescu ?i O.Sava, Vicleniile lui Scapin de J.-B.Moličre, Steaua f?r? nume de M. Sebastian (spectacol la scurt? vreme interzis, pentru c? în el se vorbea de trenul Bucure?ti - Sinaia!), Pesc?ru?ul de A. Cehov, Hipolit de Euripide, Casa Bernardei Alba de Fr. Garsia Lorca, A?dou?sprezecea noapte de W.?Shakespeare, Intrig? ?i iubire de F. Schiller, O noapte furtunoas? de I. L. Caragiale, Radu ?tefan întâiul ?i ultimul de A. Busuioc, Minodora de A.?Strâmbeanu (ultimele dou? spectacole de asemenea interzise la scurt timp de la montare de atotveghetorii regimului pentru deficien?e de ordin ideologic)...

Efervescen?a cu care evoluase tân?rul teatru de la Chi?in?u, euforia care cuprinsese nu numai tineretul studios din capital?, ci ?i întreaga republic?, gestul temerar al prim-regizorului Ion Ungureanu de a monta piese din dramaturgia na?ional? (?i acesta era un act de curaj pentru vremurile acelea!), precum ?i piese din repertoriul clasic rusesc ?i interna?ional (Shakespeare, Molličre, Cehov), dar cu replici actualizate sau cu subtext „subversiv", cum erau ele catalogate în sferele vigilen?ilor locali, crearea unui climat cavaleresc-camaraderesc care le d?dea posibilitate ?i altor colegi de trup? s? poat? monta spectacole pe scena teatrului, faptul c? era invitat s? monteze spectacole în teatrele din metropol? – toate acestea îi sup?raser? r?u pe diriguitorii vie?ii culturale din Moldova Sovietic?. Într-un r?stimp relativ scurt ilustrul prim-regizor este destituit din func?ie pentru grave abateri de ordin ideologic ?i nevoit s? ia drumul exilului. În pofida interven?iilor oficialilor moldoveni de a nu fi primit la nici un teatru, gra?ie talentului ?i capacit??ilor sale str?lucite de a monta spectacole teatrale, este angajat ca regizor la vestitul Teatru al Armatei Sovietice, monteaz? spectacole dru?iene cum ar fi „Sfânta sfintelor", „Biserica Alb?" respinse de conducerea republican?, colaboreaz? cu alte teatre cunoscute din Moscova ?i ??rile baltice, joac? în filme ?i la TV central? ruseasc?.

Monteaz? peste 25 de spectacole la Teatrul Mic, „Sovremennik", Teatrul Armatei, Teatrul Na?ional din Estonia dup? piese din W. Shakespeare, H. Ibsen, R.?Boit, I. Dru?? etc. Piesele lui Dru?? P?s?rile tinere?ii noastre, Biserica Alb? ?i Sfânta sfintelor, interzise s? fie jucate acas?, la Chi?in?u, erau vizitate de temerarii chi?in?uieni la Moscova ?i la Tallinn. La finele spectacolelor plângeau, de emo?ie, spectatorii, î?i ?tergeau pe furi? lacrimile pân? ?i generalii cu trei ?i patru stele. Martorii relateaz? c? renumitul actor Arkadi Raikin în persoan? a îngenuncheat pe scena Teatrului Armatei din Moscova în fa?a regizorului basarabean în semn de înalt? pre?uire a talentului acestuia. Maestrul Ungureanu, la lumina rampei, ova?ionat îndelungat, putea s? se considere un artist împlinit. În str?inie, nu acas?...

În calitate de actor de cinema, a jucat (dup? evolu?rile anterioare de la studioul „Moldova-film" din filmele Când omul nu-i la locul lui, 1958; Serghei Lazo, 1966; Se caut? un paznic, 1967, etc.), la studioul „Mosfilm", în mai multe filme de rezonan??, cum ar fi: Acest dulce cuvânt: libertate, 1972; Centaurul, 1976; Povestea unui necunoscut, 1979; Enigma vilei Greta, 1984; Serghei Vavilov, 1985, ?.a. Are în palmaresul s?u peste 25 de roluri de actor de film. A evoluat în compania/anturajul unor somit??i în domeniul actoriei ?i regiei de teatru ?i cinema precum: Anatoli Efros, Inokentii Smoktunovski, Donatas Banionis, Vitautas Jalakiavicius, Sava Kuli?, Irina Miro?nicenko, Emil Loteanu ?.a. Sporadic, de-a lungul celor 17 ani, a fost invitat ca actor de cinema ?i la „Moldova-film" din Chi?in?u în filme precum: Calul, pu?ca ?i nevasta, 1975; Favoritul, 1977; Podurile, 1980; Povestea lui F?t-Frumos, 1981; Dansul efemer al dragostei, 1988, ?.a.

A?a cum actorul de teatru ?i cinema Ion Ungureanu terminase, între timp, ?i cursurile superioare de regie de la Institutul Teatral „A. V. Lunacearski", în aceea?i perioad?, ca regizor de cinema, monteaz? 6 filme la Televiziunea Central? din Moscova. Func?ioneaz? în calitate de cadru didactic ?i de prorector la Filiala Chi?in?u a Institutului Teatral „Evghenii Vahtangov". Cu promo?ia de actori pe care i-a educat la Moscova viitorul domn ministru al culturii ?i cultelor din Republica Moldova va legifera, în 1991, la Chi?in?u, debordantul teatru „Eugčne Ionesco".

De-a lungul anilor, artistul Ion Ungureanu ne-a mângâiat auzul în emisiunile radiofonice cu vocea sa catifelat?, citindu-ne rânduri înaripate de versuri ?i proz? din literatura român?, cea rus? ?i universal?. La posturile de radio Chi?in?u, Bucure?ti, Moscova, actorul Ungureanu era a?teptat ca la el acas?. Iar radioascult?torii îl a?teptau în miez de zi, ca ?i în miez de noapte, ca s?-i apropie – cu timbrul s?u domol, cameral, intim sau sobru, patetic, invocator - de marea literatur?: Shakespeare, Lermontov, Cehov, Antoine de Saint-Exupéry, Cantemir, Creang?, Eminescu, Arghezi, Nichita St?nescu, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Ion Dru??... Semnatarul acestor rânduri este mândru de faptul c? peste 30 dintre cele mai frumoase sonete de-ale sale au fost aduse la mintea ?i inima ascult?torului basarabean prin vocea de aur a maestrului Ungureanu. Sper ca în fonotecile radio de la Moscova, Chi?in?u ?i Bucure?ti s? se fi p?strat benzile magnetice ?i casetele cu irepetabila-i voce.

Talentul ?i voca?ia nu putea s? i le ia, nici chiar s? i le ignore cu impertinen?? nici vechea, nici noua, postnou?zecist?, nomenclatur?. Astfel, în 1980 Moscova îi confer? titlul de maestru emerit în arte din Federa?ia Rus?. In iunie 1989 Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S.M. e nevoit s?-i confere ?i el titlul onorific de artist al poporului din R.S.S. Moldoveneasc? „pentru înalt? m?iestrie artistic? cu un bogat con?inut de idei, contribu?ie adus? la propagarea dramaturgiei na?ionale moldovene?ti, educa?ia schimbului oamenilor de crea?ie", în 1990 i se acord? Premiul Na?ional al Republicii Moldova, în 2009 i se confer? titlul de doctor honoris causa al A?M, în 2015– de d.h.c. al Universit??ii de Medicin? ?i Farmacie „Nicolae Testemi?eanu" din Chi?in?u, iar în 2012 devine cavaler al Ordinului Republicii. Îmi spunea cu o anumit? durere în glas c?, la o aniversare recent?, pre?edintele Federa?iei Ruse Vladimir Putin, care te-ai mira s?-l fi cunoscut personal, n-a uitat s?-l felicite c?lduros, în timp ce conduc?torii ??rii-mame uitaser? de visepre?edintele de odinioar? al Funda?iei Culturale Române ?i ?i-au v?zut de treburile lor mult mai importante.

În plin? restructurare gorbaciovist?, odat? cu preludiul c?derii zidului Berlinului ?i al rena?terii na?ionale în a?a-zisele republici unionale ale U.R.S.S., pe când marea majoritate nici nu intuia apropiata destr?mare a „unit??ii de nezdruncinat" a imperiului sovietic, Ion Ungureanu nu aderase numai cu sufletul Ia programul de revendic?ri ?i la ac?iunile întreprinse de Frontul Popular din Moldova, ci contribuia în persoan? la elaborarea strategiei ?i tacticii mi?c?rii de rena?tere ?i? de revigorare na?ional?. Se înroleaz? în campania electoral? pentru constituirea unui nou parlament, pe care ni-l doream cu to?ii democratic. Devine deputat al acestui nou parlament, al?turi de al?i lupt?tori pentru cauza na?ional?. Se afl? în epicentrul revendic?rilor mi?c?rii de eliberare na?ional?. D-lui este cel care, în m?re?ul august 1989, prin vocea sa detun?toare, a dat glas, în Pia?a Marii Adun?ri Na?ionale din Chi?in?u, în fa?a unei mul?imi de peste 700.000 de oameni veni?i din toate col?urile republicii, Documentului final al acestei adun?ri a poporului - „Despre suveranitatea statal? ?i despre dreptul nostru la viitor", care avea s? fie adoptat în 23. 06.1990 ?i de c?tre parlament ca Declara?ie a Suveranit??ii R.S.S. Moldova; în calitate de deputat în parlamentul republicii, este semnatar al Declara?iei de Independen?? a Republicii Moldova din 1991. Independen?? de "imperiul r?ului", cum fusese conceput? atunci de noi, cale deschis? spre realizarea visului de veacuri: reîntregirea cu ?ara. La finele lui 1989, dup? victoria ob?inut? de for?ele democratice în problemele limbii, inclusiv revenirea la alfabetul latin, vechile cadre de nomenclaturi?ti, în încerc?rile lor disperate de a mai salva ceva din corabia cu numele R.S.S.M., care intra într-un naufragiu iminent, îi propun maestrului postul de ministru al culturii în guvernul pe duc? Pascari.

Am avut norocul s? lucrez, în perioada 1990-1994, în calitate de ministru al ?tiin?ei ?i înv???mântului, al?turi de ministrul culturii ?i cultelor Ion Ungureanu, în trei guverne consecutive: Druc, Muravschi, Sangheli. Ca ministru, a purces cu râvn? de Hercule la cur??irea de noroi a grajdurilor lui Augias din a?a-zisa cultur? na?ional? moldoveneasc?, care numai na?ional? nu era. Cu ce elan, cu cât? îndârjire s-a apucat de zidirea templului na?ional în cultur? dornicul de libertate ?i de d?ruire total? pentru de?teptarea neamului ministru ?i actor-tribun Ion Ungureanu! A elaborat, secundat fiind de regretatul curajos sufletist Iacob Burghiu, strategia privind reformarea înv???mântului artistic ?i a celui religios din seminariile duhovnice?ti, introducerea pred?rii religiei în ?coala de cultur? general?, instituirea înv???mântului religios superior în limba matern? prin crearea facult??ii respective în cadrul universit??ii de stat ?i, în perspectiv?, deschiderea Academiei de Teologie în limba român?; dezvoltarea re?elei de biblioteci publice na?ionale, alimentarea lor cu carte în limba matern? ?i eliminarea reziduurilor ideologice învechite; reabilitarea ?i, în consecin??, oficializarea bisericii ortodoxe române din Basarabia prin crearea Mitropoliei Basarabiei, smulgerea ei de sub tutela Patriarhiei moscovite ?i readucerea fireasc? sub obl?duirea Patriarhiei române; restabilirea l?ca?elor de cult cre?tine distruse de buldozerele ideologiei bol?evice ?i comuniste; reformarea activit??ii teatrale ?i muzeistice: renovarea sediului Teatrului Na?ional ?i a sediilor diferitelor institu?ii publice de cultur?, orientarea repertoriului spre dramaturgia ?i opera na?ional? ?i spre marile capodopere ale dramaturgiei ?i operei universale, eviden?ierea componentei na?ionale în ilustrativitatea muzeelor, îmbun?t??irea situa?iei materiale a slujitorilor Melpomenei, depolitizarea institu?iilor pendinte ministerului ?i dezideologizarea artei vizuale plastice, monumentale etc.

Ministrul Ungureanu nu numai c? a elaborat, ci ?i a întreprins pa?i concre?i pentru materializarea acestei strategii, iar câteva ac?iuni de anvergur? chiar i-au reu?it. A izgonit din bibliotecile publice duhul satanic al literaturii ideologizante ?i de partid. Ce t?mb?l?u ridicaser? atunci locotenen?ii fostului regim, incriminându-i c? ar face autodafeul literaturii în limba rus?, înlocuind-o cu cea în limba român?! Nu scoteau, în schimb, o vorb? c? toate bibliotecile zise na?ionale erau completate, în medie, cu doar trei la sut? literatur? în limba matern? a popula?iei majoritare din republic?. Cât prive?te a?a-zisa distrugere din biblioteci a marii literaturi ruse, ce blasfemie mai p?gân? poate fi adus? pe capul unui om de cultur?, crescut în spiritul adora?iei fa?? de scrisul lui Lev Tostoi, Alexandr Pu?kin, Mihail Lermontov, Fiodor Dostoievski, Anton Cehov, Fiodor Tiutcev, Serghei Esenin, Anna Ahmatova, Boris Pasternak, Mihail Bulgakov!

La solicitarea neamului ce se voia eliberat din întunericul unei ideologii care îl lipsise de con?tiin?a identit??ii de sine, a z?trit, împreun? cu inimosul primar Nicolae Costin (care a pl?tit cu pre?ul propriei vie?i temerara sa ac?iune de aducere în sânul neamului un ora? completamente înstr?inat), din plin centrul Chi?in?ului, simbolurile din o?el inoxidabil ?i din granit ale lui Marx, Engels, Lenin, amplasându-le acolo unde le era locul: la cimitirul figurinelor de paie care au încercat s? schimbe cursul normal al istoriei. Pe timul ministeriatului lui Ungureanu au fost închise institu?iile de propagand? a ideologiei bol?evice: muzeul primei gazete bol?evice ruse?ti „Iskra", muzeul „eroilor" r?zboiului civil Grigore Kotovski ?i Serghei Lazo, al Gloriei sovietice etc.

A extins Aleea Scriitorilor, aducându-ni-i acas? pe marii creatori români de peste Prut, a instalat la loc de cinste în centrul urbei basarabene bustul marelui istoric ?i om politic Nicolae Iorga, a renovat monumentul marelui voievod ?tefan, amplasându-l la locul din care îl str?mutaser? cerberii regimului pentru a nu adumbri „m?re?ia" lui Lenin din fa?a Casei Guvernului, i-a redat aspectul pe care îl nemurise sculptorul Alexandru Pl?m?deal? (numai grilajul din spatele domnitorului men?inându-l vopsit în negru pân? la realizarea visului suprem)... Cu sprijinul competent al Preafericitului p?rinte patriarh Teoctist, al Preasfin?iei sale p?rintelui Nestor Vornicescu, mitropolit al Craiovei ?i al Olteniei, a întreprins toate demersurile necesare c?tre Patriarhia Român? ?i Sfântul Sinod al B.O.R. pentru canonizarea voievodului ?tefan cel Mare, lucru pe care poporul îl f?cuse de mult în cântecele sale.

Demersurilor sale pentru recunoa?terea de c?tre stat a Mitropoliei Basarabiei li s-au împotrivit cu o rezisten?? de zbiri Patriarhia Rusiei ?i acoli?ii acesteia din a?a-zisa mitropolie a Chi?in?ului ?i a întregii (?!!) Moldove, dar ?i comuni?tii-atei, deveni?i dintr-odat? locotenen?ii Patriarhului Moscovei ?i al întregii Rusii Alexei al II-lea ?i ai reprezentantului fidel al acestuia pe str?vechiul p?mânt al lui ?tefan cel Mare - mitropolitul Vladimir Cantarean. B?t?lia pentru cauza ministrului Ungureanu au dus-o mai departe, peste ani, ?i au câ?tigat-o, cu sprijinul Strassbourgului, urma?ii lui de n?dejde Vlad Cubreacov, Sergiu Cucuietu, Ilie Ila?cu ?.a.

Domnul ministru al culturii ?i cultelor s-a învrednicit de în?elegere perfect? ?i sprijin deplin din partea aceluia?i p?rinte Nestor Vornicescu, a Patriarhiei Române ?i a Sfântului Sinod atunci când l-a propus pe Sfin?ia sa p?rintele Petru (P?duraru) de B?l?i pentru func?ia de mitropolit al Basarabiei ?i Exarh al Plaiurilor. Mitropolit într-o mitropolie pentru recunoa?terea c?reia a trebuit s? lupte ani de zile ?i care este nevoit ?i ast?zi s?-?i apere parohiile de atacurile violente din partea acoli?ilor mitropolitului obl?duit de Moscova Vladimir!
- Va urma -

footer