Revista Art-emis
„Eu nu știu pentru ce am fost condamnat (5) PDF Imprimare Email
General Col. (r) Iulian Vlad   
Duminică, 11 Iunie 2017 17:57

General col. (r) Iulian VladSurprize... la Jilava

Am să povestesc acum două întâmplări din închisoare, dar nu aș vrea să las cuiva impresia că am făcut pușcăria la... fără frecvență. Am executat patru ani la zi, cu toate rigorile încetățenite în locul de tristă amintire - Jilava.

Era prin iarna lui 1991-1992, nu mai țin minte exact data, pentru că în pușcărie, după o vreme, pierzi noțiunea timpului... Pe înserat, ușa celulei 318 în care eram „cazat" împreună cu Ion Dincă se deschide zgomotos și, fără ca subofițerul gardian să anunțe ceva, mă trezesc față în față cu un domn în vârstă de circa 75 de ani, pe care l-am recunoscut imediat după eleganța vestimentației.

Era Mircea Ionescu Quintus, însoțit de comandantul Spitalului Penitenciar Jilava, colonel dr. Aurelian Arusoaie. Aflasem, nu mai știu în ce mod, că preluase funcția de ministru al Justiției. Ne-am salutat politicos și s-a așezat pe marginea patului meu, cel de jos. Am schimbat apoi câteva propoziții protocolare (Doamne, ce hidos sună aceste cuvinte în împrejurările dramatice în care mă aflam!), după care m-a întrebat dacă am nevoie de ceva. Ce era să-i spun? Primul a vorbit Dincă, rugându-l să-i aprobe aducerea unui mic frigider, pentru a păstra puținele alimente pe care avea voie să le primească de la familie. A spus „da!", dintr-o dată. Eu nu am cerut nimic, însă domnul Quintus a insistat:
- Chiar nu aveți nevoie de nimic, domnule general?
- Dacă nu e prea mult, aș avea nevoie de un caiet și un pix pentru unele însemnări personale și accesul la un ziar pentru a vedea și noi ce se mai întâmplă în țară și în lume. Mi-a promis:
- Da, este posibil, și îl rog pe domnul comandant aici de față să dea de îndată curs solicitărilor dumneavoastră, a zis ministrul cu vocea sa inconfundabilă. Și-a luat apoi la revedere, iar noi i-am mulțumit pentru vizită. A plecat discret, așa cum venise!

Trecuse, cred, un an, un an și ceva de la episodul Quintus. Era seara târziu și ne pregăteam de stingere. Deodată, se aud pași pe culoar, iar gardianul se oprește în dreptul celulei noastre, pe care o deschide zgomotos. Ne-am ridicat în picioare, așteptând-ne la mai știi ce? Pe un ton ușor misterios și cu un rânjet în colțul gurii, gardianul zice:
- Domnule general, trebuie să vă prezentați la domnul comandant.
Am schimbat priviri nedumerite cu Ion Dincă, m-am îmbrăcat și l-am urmat pe subofițer. Pe drum îmi treceau prin cap o mie de gânduri... vă puteți închipui și dumneavoastră! Ce poate fi ? De ce mă cheamă în toiul nopții?
Am ajuns la cabinetul comandantului și am fost introdus imediat în biroul acestuia. Nu era singur. Pe unul dintre cele două fotolii din faţa biroului de lucru al comandantului mai era o persoană, iar pe măsuța dintre ele se afla o sticlă de whisky și trei pahare. Vizitatorul, pe care îl cunoșteam, era Petre Ninosu, succesorul domnului Ionescu Quintus la cârma justiției române.

M-au invitat să iau loc pe fotoliul rămas liber, iar oaspetele de onoare m-a întrebat discret:
- Cu gheață?" Am refuzat politicos... nu doar gheața. După câteva minute în care s-au schimbat banalități, domnul Ninosu se ridică din fotoliu, își ia la revedere de la comandantul penitenciarului, căruia îi reamintește:
- Așa cum v-am spus, domnul general vine cu mine".
Am privit spre șeful închisorii, care a dat afirmativ din cap, fără să scoată un cuvânt... Ca să nu plictisesc cu amănunte neinteresante, mai adaug doar atât: am plecat cu domnul Ninosu, care mi-a spus pe drum că socrul său dorește să mă vadă. Am mers la locuința socrului care nu era altul decât Corneliu Mănescu.

Familia Mănescu ocupa un apartament de lux într-unul din blocurile de pe Bulevardul Mareşal Prezan. Fostul ministru de Externe m-a ținut de vorbă o noapte întreagă stăruind, fără succes, să mă determine să beau o jumătate de pahar de whisky. Începuseră să se arate zorile când domnul ministru al Justiției, Petre Ninosu, a primit dezlegare de la socrul său pentru a face cale întoarsă cu mine la Jilava.
Este de imaginat cu ce sentimente de îngrijorare mă aștepta colegul de celulă...
- Va urma -

Adaptare după versiunea publicată în revista „Periscop", publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din serviciul de Informații Externe, nr. 4/36, octombrie-decembrie 2016, rubrica „Memorialistică", seria „Consemnări", rezultat al convorbirii dintre domnul general-colonel (r) Iulian N. Vlad, ministru secretar de stat și șef al Departamentului Securității Statului în perioada 3 octombrie 1987 - 31 decembrie 1989, domnul general de brigadă (r) Petru Neghiu și domnul colonel (r) Alexandru Omeag

footer