Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Drd. Stelian Gombo?   
Duminică, 04 Iunie 2017 18:52

Ernest-BerneaIntroducere - Ernest Bernea, un mistic r?t?cit în via?a social? ?i in cea politic?

Sociolog, etnograf ?i filozof, Ernest Bernea a fost unul dintre intelectualii de marc? ai perioadei interbelice. Ast?zi, ignorat de intelighen?ie, din pricina necunoa?terii dar ?i a trecutului s?u politic, Ernest Bernea r?mâne un nume de referin?? în cultura român?. O mare parte din opera sa este înc? inedit?, datorit? temerii editorilor c? Ernest Bernea nu este popular ?i vandabil. N?scut la Foc?ani - Vrancea pe 28 martie anul 1905, Ernest Bernea a copil?rit la Br?ila, unde ?i-a f?cut studiile primare ?i liceale. Tat?l s?u, Marcu, era ??ran moldovean din împrejurimile Gala?iului, iar mama sa, Tudora, era fiica unui ardelean ajuns c?r?u? în port. Copil?ria aspr?, ?tirbit? de neajunsuri, petrecut? într-un cartier muncitoresc, l-a marcat definitiv. Pân? la sfâr?itul vie?ii s-a mul?umit cu un trai auster, chiar s?r?c?cios. Înc? de la 13 ani, având tat?l grav bolnav, fratele mai mare mort pe front ?i patru fra?i mai mici, Ernest a fost nevoit s? lucreze pentru a-?i ajuta familia.

A fost, pe rând, vânz?tor de covrigi, îngrijitor în port, t?ietor de lemne ?i preparator la matematic? pentru copii familiilor înst?rite. Cam din aceea?i perioad? ?i-a descoperit înclina?ia spre desen ?i literatur?. A urmat, din anul 1926, Facult??ile de Litere ?i de Filozofie din Bucure?ti. I-a avut profesori pe Nicolae Iorga, Nae Ionescu ?i Dimitrie Gusti. Cu Nae Ionescu a colaborat la Cuvântul, iar cu Dimitrie Gusti a lucrat în echipele de cercetare etnografic?. Între anii 1930 ?i 1933, Ernest Bernea a primit o burs? ?i s-a specializat în Sociologie ?i în Istoria Religiilor la Paris, iar la Freiburg (Germania) în Filozofie (unde a studiat cu Martin Heidegger). În toamna anului 1932, Ernest Bernea a cunoscut-o pe Maria Patrichi - Marcela, cum o alinta el, g?l??eanc?, absolvent? a Facult??ii de Litere din Bucure?ti, cu care s-a c?s?torit cinci ani mai târziu. Împreun? au avut un fiu, Horia, ?i pe gemene Ana ?i Tudora.

Despre activitatea sa publicistic? - volume publicate

„Riturile", 1932; „Crist ?i condi?ia uman? (antropologie cre?tin?)", 1932 ; „Stil legionar", 1937 ; „Muzeul romanesc de etnografie", 1937 ; „Filosofia la Universitate", 1937 ; „Cartea C?pitanilor", 1937 ; „Preludii (eseuri", 1937 ; „Gând ?i cântec (poezii)", 1939 ; „Îndemn la simplitate. M?rturisiri pentru un Om Nou",1939 ; „Moldov? trist? (poeme în proz?" ,1939-1940 ; „Pa?i în singur?tate (poeme în proz?", 1940) „Timpul la ??ranul român", 1941 ; „Colina lacr?milor", 1943 ; „Maramure?ul – ?ar? româneasc?", 1944 ; „Firide literare", 1944.

Despre Rânduiala ?i Mi?carea Legionar?

Revenit în ?ar?, al?turi de Traian Herseni, la Institutul Social Român condus de Dimitrie Gusti, Ernest Bernea a avut o contribu?ie valoroas? la cercet?rile monografice întreprinse în diferitele zone ale României, publicând importante studii ?i articole în revistele de specialitate. Datorit? simpatiilor legionare pe care le nutreau colegii s?i Ion Ionic?, Ion Samarineanu ?i D.C. Amz?r (acesta din urm? fiindu-i ?i cumnat), Ernest Bernea a aderat, în anul 1935, la mi?carea legionar?. În acela?i an, cei patru au fondat revista Rânduiala, care a ap?rut trimestrial timp de trei ani. Tot în anul 1935, Ernest Bernea a fost numit conferen?iar la catedra de antropogeografie a lui Simion Mehedin?i, unde a predat sociologie comparat? ?i primul curs de etnologie din România, pân? în anul 1940. Rânduiala, revist? de atitudine cultural? ?i politic?, a g?zduit semn?turi importante ale vremii ca Lucian Blaga, Radu Gyr ?i Haig Acterian. Gruparea de la Rânduiala s-a încadrat în tendin?ele epocii de a întrupa idealul „tinere?i genera?ii", sprijinind mi?carea legionar?. Îns?, odat? cu asasinarea lui Corneliu Codreanu, liderul mi?c?rii legionare, Ernest Bernea s-a distan?at de aceasta, pentru ca orice simpatie s?-i dispar? dup? uciderea lui Nicolae Iorga.

Manuscrisele netip?rite

„S-au ar?tat semne (roman), 1939; „Arta în lumina stilurilor din cultur?,1964; „Frederic Mistral ?i spiritul Mediteranei, 1964; „Dante ?i universul spiritual medieval", 1964; „Sociologie ?i etnografie româneasc?. Ordinea spiritual?", 1966; „Civiliza?ia român? s?teasc?. I - Forme ?i func?iuni, II - Forme ?i valori", 1969; „Popas în gr?dina neumblat? (poeme în proz?", 1971; „Lumini în necunoscut (poeme în proz?", 1971; „Destinul civiliza?iei. I - Dialectica spiritului modern", 1974; „Sociologia – ?tiin?? concret? ?i experimental?", 1974; „Legenda trandafirului alb (sau Un om caut? pe cel?lalt, roman", 1975; „Medita?ii. Note pentru o filosofie inactual?", 1975; „Cultur? ?i educa?ie. În lumina unui nou stil moral", 1976; „Arta nou? - fenomen de criz?", 1978; „Studii de literatur?", 1978.

Despre deten?ia ?i închisoarea politic?

În timpul prigoanei carliste, Ernest Bernea a fost întemni?at în lag?rul de la Vaslui. A sc?pat ca prin minune de pogromul antilegionar din 21-22 septembrie 1939 (declan?at de regele Carol al II-lea drept represalii pentru asasinarea premierului Armand C?linescu de c?tre o echip? legionar?). Ernest Bernea a fost eliberat cu pu?in înainte de „noaptea cu?itelor lungi" pentru c? s-a num?rat printre cei care au semnat o declara?ie de desolidarizare de mi?carea legionar?, dup? cum reiese dintr-un document al Securit??ii. Ernest Bernea a sus?inut mai târziu, în fa?a ofi?erilor de Securitate, c? a fost exclus din mi?carea legionar? în anul 1940, „pentru lips? de activitate". De fapt, el spunea c? din anul 1937 s-a considerat izolat ?i autoexclus, pentru c? viziunea sa politic? intrase în contradic?ie cu aceea a mi?c?rii. A fost mai degrab? un mistic r?t?cit în politic?, la fel ca mul?i al?i intelectuali interbelici.

Dup? a?a numita „rebeliune legionar?", din luna ianuarie anul 1941, Ernest Bernea a fost închis în lag?rul de la Târgu-Jiu ?i în penitenciarul Tg. Ocna, fiind suspect pentru c? î?i p?strase postul de func?ionar în Ministerul Informa?iilor pe timpul guvern?rii Antonescu-Sima. La numai o lun?, a fost eliberat, fiind g?site dovezi c? n-a participat la rebeliune. Promovat director de studii în Ministerul de Externe, a lucrat acolo pân? la venirea Anei Pauker la conducerea institu?iei, în anul 1947. R?mas ?omer, a fost nevoit s? se mute în satul Poiana M?rului din jude?ul Bra?ov, unde so?ia sa î?i g?sise un post de profesor. În anul 1948 a fost ?i el angajat profesor la ?coala din sat. Dup? numai un an, rearestat, a fost ?inut în anchet? un an la Bra?ov pentru presupuse comploturi „??r?niste" pe care le-ar fi pus la cale. Iar în anul 1952 a fost din nou înc?tu?at sub acuza?ia de „ideolog al mi?c?rii legionare" ?i purtat prin mai multe colonii de munc? de la Canalul Dun?re – Marea Neagr?. Eliberat în anul 1954, grav bolnav, i s-a fixat domiciliu obligatoriu în comuna Schei din jude?ul Gala?i. Între timp, familia sa se mutase la Z?rne?ti, unde a ?i locuit pân? în anul 1962, când Bernea a fost eliberat definitiv.

Dovad? c? în toat? perioada deten?iei a fost intransigent fa?? de comuni?ti st? un raport, din 10 decembrie 1954, al mr. Andrei Vaculin c?tre gen. mr. Ady Ladislau, loc?iitor al ministrului de Interne. „În timpul cât a stat în C.M. (colonia de munc?) nu a dat dovad? de reabilitare, el este cunoscut c? lansa zvonuri cu privire la un nou r?zboi ?i c? Horia Sima va veni în ?ar? cu un program nou ?i îndemna la rezisten?? pe ceilal?i de?inu?i. [...] De la venirea sa în comuna Schei, între?ine leg?turi cu elementele cele mai du?m?noase, manifest? continuu nemul?umire...". Cu o asemenea „recomandare", nu-i de mirare c?, dup? trei luni, a fost din nou arestat ?i condamnat la 10 ani de temni?? grea, pentru „crim? de activitate intens? contra clasei muncitoare". A fost eliberat la 1 octombrie 1962, iar în anul 1965, cu sprijinul lui Perpessicius ?i al lui Al. Philipide a fost angajat cercet?tor la institutul de Etnografie ?i Folclor al Academiei Române, de unde a fost pensionat în anul 1972. Pân? în anul 1989 a fost supravegheat în continuare de Securitate, iar în anul 1984 a fost arestat ?i b?tut crunt pentru c? a refuzat s? devin? turn?tor. A murit la 14 noiembrie 1990 ?i a fost înmormântat la M?n?stirea Cernica.

Religia - centru al vie?ii satului românesc: Ernest Bernea ?i spiritualitatea româneasc?

„Spiritualitatea local? str?veche s-a adaptat formelor ?i sensului vie?ii religioase reprezentate de biseric?, f?r? s? renun?e la con?inutul ?i valorile sale, iar biserica oficial? s-a adaptat la condi?iile ?i sensul tradi?iei locale, f?r? s? renun?e la ceea ce îi era esen?ial" (Ernest Bernea). Civiliza?ia român? s?teasc?" a stat în centrul preocup?rilor ?tiin?ifice ale lui Ernest Bernea, sub toate unghiurile posibile pe care no?iunea de "civiliza?ie" le presupune. Pentru Ernest Bernea, "civiliza?ia român? s?teasc? închide în ea un ritm de valori ?i o ordine proprie, plin? de bogate înv???minte. În sat s-a creat ?i p?strat pân? azi via?a neamului românesc pe toate planurile unei ob?te?ti tr?iri. Aici s-au obiectivat ?i orânduit toate produsele crea?iei populare, anonime ?i autentice. Civiliza?ia român? s?teasc? este expresia milenar? a experien?ei populare rodnice ?i mereu reînnoite". O lume vie, dinamic? ?i plin? de valori autentice a?tepta s? fie adus? înaintea celor care uitaser? de ea, iar Ernest Bernea era convins c? ea a fost ?i este o cale pentru ca românii s?-?i afle propriul mod de a fi în lume.

Persecutat în anii regimului comunist, Ernest Bernea nu a putut publica prea mult înainte de anul 1990. Abia dup? aceasta, o serie restitutiv? ne-a adus în aten?ie un gânditor profund, de mare fine?e. Una din lucr?rile postume este un mic „digest" intitulat „Civiliza?ia român? s?teasc?", în care Ernest Bernea sintetizeaz? ideile sale despre unit??ile de via?? tradi?ionale ale poporului român, despre familie ?i via?? social?, despre importan?a datinii ?i a obiceiului în cultura tradi?ional?, despre cântecul ?i poezia popular?, arhitectur? ?i multe altele. Un capitol este dedicat „Religiei ?i magiei" în lumea rural? româneasc?. Ernest Bernea subliniaz? c? „activitatea religioas? este în centrul vie?ii satului românesc. Toate celelalte fenomene, atât cele care privesc ordinea material? a lucrurilor, cât ?i cele care privesc ordinea lor spiritual?, sunt str?b?tute de religie ca de un fir nev?zut. Toate celelalte activit??i, fie ele artistice, tehnice, juridice, economice, politice sau juridice, sunt judecate ?i îndrumate în sensul desf??ur?rii vie?ii religioase". Prin urmare, în lumea satului românesc, religia nu se rupsese de celelalte activit??i umane, nu devenise autonom?, ci r?m?sese în continuare „for?a organizatoare tradi?ional? de valori".

Via?a spiritual? a satului românesc este un filon de autentic? extrac?ie cre?tin?, chiar dac? ?tiin?a modern? caut? s? fac? distinc?ie între „religie" ?i „magie". Discutând din orizontul ?tiin?ei, dar cu un suflet p?truns de intui?ii esen?iale, Ernest Bernea arat? c? asemenea distinc?ii automate nu reflect? în mod obligatoriu realitatea: „Raportul teoretic între religie ?i magie, spune Ernest Bernea, este o problem? central?, ast?zi devenit? clasic? în domeniul sociologiei religioase ?i etnologiei... În sat, lucrurile sunt vii; faptele au o stare ?i un rost propriu, într-un întreg organic. Cu deosebire în câmpul religiei ?i magiei, aceast? afirma?ie este întemeiat?... Exist? în via?a spiritual? a satului o seam? de fapte de o str?veche origine local?, care, de?i sunt în afara bisericii, nu sunt mai pu?in religioase: e vorba de acele fapte pe care mintea cercet?torului le situeaz? între religie ?i magie... religia ?i magia apar ?i func?ioneaz? împreun? în via?a satului, pentru c? au aceea?i natur?: o natur? mistic?. Ele con?in o seam? de credin?e ?i practici ?i sunt expresia leg?turii omului, în cazul nostru a ??ranului român, cu realitatea metafizic?, a c?rei sensibilitate este înc?rcat? de o lume supranatural?, puternic? ?i bogat? în consecin?e prin leg?turile ce se pot stabili".

Prin urmare, chiar dac? pentru unii aceast? credin?? nu ar p?rea tocmai „pur?", ea este totu?i expresia unei convingeri asupra sacralit??ii întregii lumi, a tuturor treptelor firii. „Spiritul mistic" al satului românesc î?i g?se?te exprimarea într-o puternic? con?tiin?? a unei viziuni metafizice, care subliniaz? distan?a dintre cele trec?toare ?i cele ve?nice: „??ranul român î?i exercit? fiin?a pentru a dep??i trec?torul din el. Tr?ie?te condi?ia material? cu con?tiin?a c? a r?mâne în ea înseamn? a r?mâne în p?cat... Necuprinsul lumii acesteia, tainele ?esute în fiece f?ptur?, în fiece chip, în fiece act ?i trecere, tainele existen?ei sale înse?i îl fac s? r?spund?, îl fac s? lupte pentru cucerirea sensului ?i sprijinului absolut: Dumnezeu". Dumnezeu este în lumea satului o realitate vie, este Creatorul omului, care trebuie s? lucreze spre a împlini voin?a Lui.

Despre locul, importan?a ?i valoarea Bisericii în ?i din mijlocul satului

Prezen?a lui Dumnezeu sl?vit în biseric? este garan?ia vie?ii cre?tine a satului românesc. Ernest Bernea subliniaz? c? "via?a religioas? a satului cap?t? chip în primul rând în biseric?. Biserica este a?ez?mântul tradi?ional, care organizeaz? ?i îndrum? via?a religioas?... Biserica r?spunde religiozit??ii, r?spunde nevoilor interioare ale ??ranului ?i d? rânduielile necesare promov?rii spiritualit??ii s?te?ti". La biseric? au loc dou? mari categorii de fapte. Pe de-o parte, este Liturghia duminical?, cu caracter mai „oficial", al?turi de care se manifest? diverse acte religioase care ritmeaz? via?a omului ?i care au adesea un caracter local, arhaic. La biseric?, între preot ?i credincio?i are loc un dialog permanent între "biserica oficial?" ?i manifest?rile religiozit??ii populare, un dialog descris de Ernest Bernea în urm?torii termeni: „Biserica îns??i supravegheaz? sau numai îng?duie o seam? de credin?e ?i acte care, de?i nu au un caracter cre?tin, sunt apropiate ca natur?. Este vorba de o întreag? serie de fapte religioase, mituri ?i practici trecute în folclor sub numele de credin?e ?i supersti?ii populare... O credin?? neîntemeiat? a f?cut ca cercet?torii civiliza?iei s?te?ti s? dea o aten?ie deosebit? credin?elor ?i supersti?iilor ca fiind în afara bisericii oficiale, ca având un caracter cu adev?rat popular.

Cercet?torii folclori?ti au ignorat în întregime rolul bisericii în via?a religioas? a satului ?i ??ranului român, a?a cum, bun?oar?, teologii înclin? s? înl?ture tot ce este dincolo de dogma ?i ritualul cre?tin". Pentru Ernest Bernea nu exist? o ruptur? între cele dou? aspecte. Întotdeauna oamenii Bisericii au ac?ionat pentru a modela în spirit cre?tin pe credincio?i, f?r? îns? a le violenta formele de via?? religioas? (practicile ?i obiceiurile tradi?ionale): „În via?a religioas? a satului românesc, oficialul ?i popularul sunt adânc întrep?trunse, uneori pân? la închegarea organic?. Spiritualitatea local? str?veche s-a adaptat formelor ?i sensului vie?ii religioase reprezentate de biseric?, f?r? s? renun?e la con?inutul ?i valorile sale, iar biserica oficial? s-a adaptat la condi?iile ?i sensul tradi?iei locale, f?r? s? renun?e la ceea ce îi era esen?ial". Mai mult decât o remodelare a unei viziuni religioase cre?tine din c?r?mizi disparate ale unor vechi obiceiuri ?i credin?e, în cazul particular al poporului român s-a produs, credea Bernea, în rând cu al?i oameni de cultur? ai vremii, o întâlnire de spirit între vechea credin?? dacic? ?i cre?tinism, realizându-se o sudur? trainic? ?i coerent? a unor elemente aparent disparate.

Despre gândirea popular? ?i critica modernit??ii la Ernest Bernea - filozof al culturii române?ti autentice

„Lumea noastr? este lumea cea adev?rat?, este lumea bun?, cu oameni ?i pomi înflori?i..."

Dintre privirile aruncate nou? în?ine ca popor, „Spa?iu, timp ?i cauzalitate la poporul român" este probabil cea mai original?, complex? ?i documentat? lucrare. Spre deosebire de viziunea istoric? ?i caracterologic? a lui Dumitru Dr?ghicescu sau de cea filosofic? a unor Lucian Blaga, Mircea Vulc?nescu sau Constantin Noica, autori care au dedus ethosul românesc din poezia cult? ?i popular? sau din studiul limbii populare, Ernest Bernea împlete?te filosofia ?i sociologia cu cercetarea etnografic?, rezultând o viziune integratoare, bine argumentat? ?i fidel? realit??ii concrete ?i spirituale a satului românesc. Ap?rut? ini?ial în anul 1985, sub titlul „Cadre ale gândirii populare române?ti", puternic cenzurat? de regimul comunist, cartea reune?te trei studii prin care sunt analizate cadrele fundamentare ale gândirii: spa?iul, timpul ?i cauzalitatea. Prin acestea, autorul încearc? s? surprind?, în fapt, filosofia popular?, modul în care simte ?i gânde?te ??ranul român, mergând astfel pe urmele celebrului antropolog Claude Levi-Strauss, autor al lucr?rii „Gândirea s?lbatic?", între cele dou? forme de cunoa?tere existând ?i unele asem?n?ri.

Despre spa?iu în gândirea popular?

Spa?iul, în reprezentarea popular?, nu este linear ?i abstract, ci unul viu, concret ?i misterios, cu însu?iri spirituale, având puteri benefice sau malefice. ??ranul român nu folose?te termenul generic de „spa?iu", ci pe cel de „loc", mult mai determinat. Exist? o mare bog??ie de locuri „bune" sau „rele" în satul românesc. Fiecare are o înc?rc?tur? magico-religioas?, de care omul trebuie s? ?in? seama. Casa, gr?dina ?i satul sunt „locuri bune", în care totul spore?te ?i pe care nu trebuie s? le p?r?se?ti. Omul poart? amprenta locului în care s-a n?scut, pe tot parcursul vie?ii. De aceea, veneticul, str?inul din alt sat, nu este bine v?zut de colectivitate, integrarea lui fiind „aproape cu neputin??, pentru c? p?streaz? însu?irile locului de unde a venit". La antipod, tot ce iese din hotarul satului, locurile în care au avut loc nelegiuiri sau casele p?r?site sunt „locuri rele", pe care omul trebuie s? le evite ori la care s? fie atent. R?spântia ne arat? cât? intimitate exist? între om ?i loc. Dup? cum drumurile se întretaie ?i duc în diferite direc?ii, tot a?a omul o poate apuca în via?? pe o cale bun? sau rea. De aceea, se construie?te o troi?? ori se a?az? o cruce aici. Un s?tean din Poiana M?rului (jud. Bra?ov) vorbe?te despre acest obicei, p?strat ?i ast?zi: „se pune cruce la r?scruce, c? acolo se împart drumurile; ?tii, o iei într-o parte sau în alta. Se pune acolo s? se-nchine omu' ?i s-o ia pe drumul cel bun".

Umanizarea spa?iului ?i caracterul lui spiritual dar concret se reflect? ?i în folosirea termenilor de Miaz?zi, Miaz?noapte, R?s?rit ?i Apus, în locul celor de Sud, Nord, Est ?i Vest. Gândirea popular? respinge ideea abstract? de „puncte cardinale". Casele se construiesc spre R?s?rit sau Miaz?zi, altarul se construie?te spre R?s?rit ?i tot spre aceast? direc?ie se închin? oamenii, fiindc? de aici r?sare soarele. Spa?iul, în reprezentarea popular?, se întinde îns? dincolo de punctele cardinale, deoarece el dep??e?te grani?ele fizice, întrând pe t?râmul magiei ?i religiei. Dup? lumea aceasta, se întinde „lumea nev?zut?", a lui Dumnezeu, în „înaltul cerului", sau a diavolului, în „fundu' p?mântului". În afara acestor dou? lumi, mai exist? credin?a în „cel?lalt t?râm", un loc misterios de unde apar f?pturi supranaturale precum strigoii, ielele sau joim?ri?ele. Aceste lumi nu sunt str?ine una de alta, ci se influen?eaz? reciproc, oferind experien?ei un caracter tainic: „lumea nev?zut? d? suflu cosmic ?i mistic celei v?zute, iar aceasta din urm? d? celeilalte consisten??. De aceea poporul român tr?ie?te în cele mai mici lucruri un fel de sentiment al grandorii ?i frumuse?ii cosmice".

Cu alte cuvinte, pentru ??ranul român, vidul sau infinitul sunt no?iuni lipsite de sens ?i concrete?e, care ?in de o gândire conceptual?, obi?nuit? s? lucreze cu m?rimi cantitative, pentru care nimic nu iese în relief ?i fiecare lucru este la fel. Spa?iul în gândirea popular? nu este uniform ?i abstract, ci calitativ, îmbog??it cu semnifica?ii. Aceast? categorie a gândirii reflect? o ordine, o ierarhie a lucrurilor, o „rânduial?" în care omul tr?ie?te ?i pe care o respect?. De aceea, ea se prezint? mai mult ca o realitate spiritual? decât fizic?: „În concep?ia noastr? popular?, spa?iul apare consubstan?ial omului. Între om ?i spa?iu poate fi mai mult decât o rela?ie, poate fi o rudenie spiritual? [...]. Rudenia ?i str?mo?ii nu marcheaz? numai o leg?tur? de sânge, ci ?i una de loc. Leg?tura cu locul vine odat? cu trecutul ?i elementele tradi?ionale ce le p?streaz? ?i din care omul trage substan??. Aceast? intimitate cu spa?iul original, al satului ?i al casei p?rinte?ti, sau cu spa?iul cosmic, este un semn al experiment?rii pe plan interior a spa?iului ?i a naturii sale calitative".
- Va urma -

footer