Revista Art-emis
Generalul Leonard Mociulschi PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 05 Martie 2017 20:17

Generalul Leonard Mociulschi în con?tiin?a românilor„Nu cred s? fie vân?tor de munte care s? nu-?i fac? o mândrie din faptul c? domnia sa face parte înc? de mult din acest corp de elit?". (Colonelul Radu Korne).

Între cei cita?i la 15 mai 1946 pentru a fi judeca?i de Tribunalul Poporului pentru crime de r?zboi prev?zute în Legea nr. 312/1945 se afla, al?turi de generalii Petre Dumitrescu, Nicolae D?sc?lescu etc., ?i generalul Leonard Mociulschi, fostul comandant al Diviziei 3 munte în perioada octombrie 1942 - aprilie 1945, general de elit? al armatei române, un adev?rat idol/simbol al vân?torilor de munte pe care i-a condus în lupte, din nordul Bucovinei pân? în Caucaz ?i apoi pân? în centrul Cehoslovaciei. La postul de comand? sau în fruntea a câte unui deta?ament, constituit în func?ie de cerin?ele luptei, Leonard Mociulschi a simbolizat, în percep?ia contemporanilor, mândria, onoarea ?i demnitatea vân?torului de munte. În func?ia de comandant secund al Brig?zii 1 mixte munte (comandant? de generalul Mihail Lasc?r), a contribuit la eliberarea nordului Bucovinei, apoi la for?area Nistrului ?i str?pungerea liniei fortificate „Stalin" (în zona Moghilev, între 17 ?i 19 iulie 1941) dup? care a trecut, cu marea unitate, la urm?rirea for?elor sovietice spre Voznesensk (pe Bug), apoi spre Nipru ?i dincolo, la nord de Berislav ?i la Timo?evka.

În timpul b?t?liei defensive de la nord de Marea de Azov, Brigada 1 munte a rezistat tuturor atacurilor executate de trupele sovietice. Ca o recunoa?tere a meritelor avute în ob?inerea acestor victorii, colonelul (la acea dat?) Leonard Mociulschi a fost decorat (17 octombrie 1941) cu ordinul „Mihai Viteazul", clasa III-a. Mereu pe direc?ia de efort a Brig?zii sale ?i-a condus trupele la victorie ?i prin zonele fortificate din Crimeea, mai întâi la Salkovo, apoi în Mun?ii Iaila, pân? pe litoralul M?rii Negre, ?i în îndelungatul asediu al Sevastopolului (21 noiembrie 1941 ?i 4 iulie 1942). Dup? ce a fost avansat la gradul de general de brigad? (24 ianuarie 1942) a fost numit comandant second al Diviziei 4 munte (7 aprilie-5 octombrie 1942, apoi, la 6 octombrie 1942, comandant al Diviziei 3 munte, care ac?iona pe frontul din Caucaz. În momentul pred?rii comenzii, colonelul Radu Korne, cel care girase pentru pu?in timp conducerea marii unit??i, releva astfel personalitatea noului comandant: „Ast?zi, vine-n capul diviziei domnul general Mociulschi Leonard. Nu cred s? fie osta? român care s? nu-l cunoasc?. Nu cred s? fie vân?tor de munte care s? nu-?i fac? o mândrie din faptul c? domnia sa face parte înc? de mult din acest corp de elit?... Fericesc Divizia 3 munte c? are cinstea s? aib? un asemenea comandant în fruntea ei ?i plec cu mul?umirea osta?ului care ?i-a îndeplinit misiunea ?i care î?i las? opera în mâini sigure, magistrale".

Frumoase cuvinte de apreciere a avut, 10 luni mai târziu, ?i generalul german Jaenicke, în subordinele c?ruia luptaser? vân?torii de munte ai generalului Mociulschi. „Divizia - releva comandantul Armatei 17 germane, la 17 august 1943 - poate s? priveasc? înapoi cu mândrie la solda?ii ei, care au dovedit voin?? de o?el ?i o putere de lupt? nem?surat? în Caucaz ?i în capul de pod Kuban. Abinskaia, Krimskaia, Kuban vor tr?i mai departe în tradi?ia vân?torilor de munte eroi ?i a armelor lor surori. Armata 17 se înclin? cu profund respect în fa?a eroilor mor?i, care ?i-au dat via?a pentru Patrie ?i pentru men?inerea Europei contra n?v?lirii bol?evismului. Mul?umesc diviziei ?i comandantului ei excelent, generalului Mociulschi pentru ceea ce a realizat aici, în capul de pod Kuban, în colaborare sincer? cu osta?ii diviziilor germane".

Trecut? în Crimeea, în perioada 20 - 23 septembrie 1943, Divizia 3 munte a desf??urat, în perioada aprilie - mai 1944, lupte grele de ap?rare pe frontul Sevastopolului, fiind evacuat?, împreun? cu celelalte mari unit??i române, la sfâr?itul primei decade a lunii mai 1944. În pofida condi?iilor extrem de grele în care se d?deau luptele, personalitatea proeminent? a generalului Leonard Mociulschi, exemplul personal, grija fa?? de subordona?i i-au impresionat pe ace?tia, care l-au urmat mereu în lupt?, îndeplinind cele mai dificile misiuni. Semnificative sunt, din acest punct de vedere, preciz?rile pe care le f?cuse generalul la 23 octombrie 1942, într-un raport c?tre e?aloanele superioare: „Cum s? putem pretinde subordona?ilor sacrificiul suprem dac? nu ne îngrijim de satisfacerea echitabil? a drepturilor ce le au. Numai atunci le putem cere îndeplinirea datoriei supreme, dac? le d?m tot ce li se cuvine, supraveghind în permanen?? nevoile ce le au". Aceea?i grij? manifestase ?i fa?? de localnici, un raport din octombrie 1943 consemnând: „S-au luat m?suri ca popula?ia nevoia?? s? fie ajutat? în limita posibilit??ilor cu hran?".

Dup? trecerea României de partea Na?iunilor Unite, la 23 august 1944, generalul Leonard Mociulschi s-a aflat în fruntea aceleia?i Divizii 3 munte, pe care a dus-o la victorie în toamna anului 1944, în zona Cri?anei, pe valea Cri?ului Negru, pe direc?ia Beiu? - Oradea, contribuind la repunerea bornelor de hotar pe adev?rata grani?? a ??rii.Eliberarea ora?ului Oradea (12 octombrie 1944), moment care a constituit „un prilej de bucurie" pentru popula?ia localit??ilor bihorene ?i o dat? cu „s?rutarea hotarului scump al patriei", cum consemna generalul în memoriile sale, Divizia 3 munte a continuat lupta pe teritoriul Ungariei. La Debre?in, Miskolc, în Mun?ii Bukk ?i în numeroase alte localit??i militarii generalului Leonard Mociulschi nu au dezmin?it nici de aceast? dat? „faima vân?torilor de munte", dup? cum consemna un document de epoc?. Multiplele greut??i provocate de teren, rezisten?a dârz? opus? de inamic au putut fi învinse, în aprecierea generalului Ion Boi?eanu, comandantul Corpului 4 armat?, „numai prin energia, curajul ?i perseveren?a comandantului".

La începutul anului 1945, Divizia 3 munte a trecut podul de ghea?? de peste râul Ipel, în Slovacia, ?i a declan?at b?t?lia pentru Lucenec, dup? care a înfipt tricolorul românesc pe cel mai înalt vârf al Javorinei, îndreptându-se spre Hron, pe care l-a for?at la 28 martie 1945. Dup? eliberarea ora?ului Stara Tura, generalul Leonard Mociulschi a predat, la 8 aprilie 1945, comanda Diviziei 3 munte, generalului Pompei Dumitrescu. Redând sentimentele ?i impresiile desp?r?irii de camarazii de lupt?, distinsul general consemna urm?toarele în memoriile sale: „Era o veste nea?teptat?! Se împleteau acum sentimente deosebite: bucuria plec?rii în ?ar? dup? atâtea lupte grele, cu p?rerea de r?u c? m? desp?r?eam tocmai acum, aproape de sfâr?itul r?zboiului, de vitejii mei osta?i".
Nu s-a bucurat prea mult, deoarece avea s? fie, în scurt timp anchetat ?i condamnat la mul?i ani de temni??.

Acuza?ii nefondate, dezmin?irea lor ?i achitarea generalului.

Printre numero?ii generali români care au fost ancheta?i, judeca?i ?i condamna?i în perioada postbelic? s-a num?rat ?i Leonard Mociulschi, învinuit prin Actul de acuzare din 24 aprilie 1946 c? în noiembrie 1942, în Caucaz, ar fi dispus arestarea ?i executarea a 10 tineri partizani pe motiv c? ace?tia ar fi avut arme ascunse. Generalului Leonard Mociulschi i se mai imputa ?i faptul c? ar fi înfiin?at în comunele Keneghes ?i Abinskaia case de toleran?? ,,cu cele mai frumoase ?i mai tinere femei ?i fete", c? ar fi ridicat ?i trimis în ?ar?, cu prilejul retragerii din Caucaz, circa 3 000 de locuitori din Moldovanskoe - localitate constituit? în majoritate din români - ?i c? acolo unde î?i instala postul de comand? al diviziei evacua popula?ia civil? ?i d?dea foc la case, predând apoi avutul comandamentelor germane. Mai era învinuit de faptul c? ar fi judecat, în limba român?, un grup de circa 50 de partizani, dup? care i-ar fi împu?cat pe fiecare cu pistolul automat, rostind dup? fiecare execu?ie: „Pentru domnul mare?al Antonescu, pentru Führerul german, pentru domnul ministru Pantazi". În interogatoriul ce i-a fost luat la 27 mai 1946, generalul Leonard Mociulschi ?i-a men?inut declara?iile date cu 11 luni în urm?, reafirmând c? nu se consider? vinovat de niciuna dintre acuza?iile aduse.

De?i acuza?iile f?cute în timpul Instruc?iei de doi martori ai acuz?rii erau destul de grave ?i în pofida faptului c? ace?tia fuseser? cita?i din vreme pentru a veni la proces s?-?i sus?in? declara?iile, sub prestare de jur?mânt, niciunul nu a fost prezent în ?edin?a public? a Tribunalului Poporului din 31 mai 1946, determinând pe judec?tori s? concluzioneze c? „depozi?iile lor au fost nesincere", fiind f?cute din r?zbunare. Relevant? pentru netemeinicia faptelor ce i se imputau este aprecierea cuprins? în chiar actul final al ?edin?ei publice a Tribunalului Poporului din 31 mai 1946, conform c?reia, în timpul procesului, „acuzatul cu martorii propu?i în ap?rare au f?cut dovada deplin? c? el nu a comis nici unul din faptele care i se pun în sarcin?, ci din contr? a avut o purtare cu totul uman? atât fa?? de popula?ia civil? din U.R.S.S., unde s-a purtat r?zboiul, cât ?i fa?? de partizani".

Semnificative au fost în acest sens declara?iile colonelului Niculae Niculescu, ?eful de stat major al Diviziei 3 munte, în perioada 1 iunie ?i 18 octombrie 1943, care consemna c? generalul Leonard Mociulschi nu a ordonat distrugeri sau evacu?ri de localit??i pe teritoriul sovietic, c? satul Keneghes, g?sit distrus, a fost ref?cut de Divizia 3 munte din ordinul generalului Mociulschi, c? popula?ia a fost foarte bine tratat?, copii satului mâncând la popota ofi?erilor, oricine având acces la comandantul diviziei. Exprimându-?i recuno?tin?a, la plecarea militarilor români din localitate, popula?ia local? a înmânat generalului Leonard Mociulschi o icoan? din biserica construit? chiar din ordinul s?u. Referindu-se la casele de toleran??, colonelul Constantin Ionescu, ?eful de stat major al Diviziei 3 munte în perioada octombrie 1942 - iunie 1943, a declarat c? a existat o cas? de toleran?? la Abinskaia, îns? aceasta nu fusese înfiin?at? de generalul Mociulschi, ci de comandamentul german.

Abordând problema rela?iilor generalului cu popula?ia local?, colonelul Constantin Ionescu a relatat c? în perioada în care au fost împreun? a constatat excelenta comportare a comandantului fa?? de localnici, care ?tiau c? puteau raporta generalului orice abuz pe care l-ar fi f?cut subordona?ii. Relevând ?inuta sever?, „demn? ?i ost??easc?" a generalului Mociulschi, martorul a declarat c? „sub comanda acuzatului, în timpul acela, nu s-a omorât nici un fel de persoan? civil? sau militar? în afar? de lupte".Declara?ii asem?n?toare a f?cut ?i locotenentul Ion Bogatu, pretorul Diviziei 3 munte (între 15 iunie 1942 ?i 1 mai 1943) care a afirmat c? generalul Mociulschi „s-a purtat foarte bine cu popula?ia din regiunile pe unde a trecut divizia, dând pâine ?i alimente acolo unde era nevoie". Referindu-se la evacuarea popula?iei din Moldovanskoe, localitate format? din români din Basarabia, martorul a precizat c? acea ac?iune a fost efectuat?, pentru cei care voiau s? plece, între 20 martie ?i 15 aprilie 1943, din ordine superioare ?i cu consim??mântul localnicilor. Completând informa?iile despre românii din Moldovanskoe, un alt martor, colonelul Daniil Cop?ceanu, ?ef de stat major al Batalionului 22 vân?tori de munte în perioada noiembrie 1942 - octombrie 1943, afirma c? ace?tia au venit la un moment dat, „cu boccelele f?cute ca s? le cear? voie s? se întoarc? în Basarabia", îns? divizia nu a putut încuviin?a ac?iunea deoarece, în atribu?iile ei, intrau doar executarea opera?iilor militare.

Fostul colaborator al generalului Leonard Mociulschi mai amintea c? acesta „s-a purtat foarte bine cu popula?ia s?rac?, c? a dat ordin s? li se repare casele ?i bisericile ?i din vacile pe care nem?ii le d?deau diviziei el d?dea ?i la locuitorii s?raci pentru hran? ?i chiar a dat ordin pretorului s? nu se ating? nimeni de acele vaci". Mai mult, afirma colonelul Cop?ceanu, Leonard Mociulschi a ordonat ca în actele întocmite de unit??i pentru hrana militarilor s? fie sporite efectivele în a?a fel încât surplusul de alimente s? fie împ?r?it popula?iei locale. Exprimându-?i surprinderea fa?? de acuza?ia priviind înfiin?area caselor de toleran??, colonelul Daniil Cop?ceanu ar?ta c?, dimpotriv?, generalul „era contra acestui mijloc de a aduce femei pentru ofi?eri sau solda?i". Referindu-se la cele dou? femei despre care se f?cuse referiri acuzarea, colonelul Ilie Dumitrescu completa c? una dintre ele solicitase protec?ia generalului Mociulschi pentru a nu fi ridicat? de germani, iar a doua avea un copil cununat chiar de general.

Declara?ii asem?n?toare au mai f?cut martorii Ioan Popescu ?i Coman Itu Oancea, care au adus noi argumente privind comportarea corect? a generalului Leonard Mociulschi fa?? de popula?ia civil?. Martorii Gogu T?n?sescu, Gheorghe Berdan, Emil Buzescu, Ion Eraclide ?i Ilie Dumitrescu, ofi?eri cu diferite grade ?i func?ii în Divizia 3 munte, s-au referit la ac?iunile duse împotriva deta?amentelor de partizani din Crimeea, în special, ac?iuni care au avut un caracter militar, dat? fiind organizarea, dotarea ?i pericolul permanent pe care-l reprezentau partizanii în zonele de lupt? ale trupelor române ?i germane. To?i au declarat c? generalul Mociulschi nu a dat nici un ordin de executare a partizanilor prin?i, c? nu a participat la execu?ii, acest lucru neputând fi trecut neobservat în epoc?. Acest lucru îl ?tiau, de altfel, ?i sovieticii, de vreme ce în Campania din Vest, atunci când au fost informa?i c? generalul Mociulschi a luptat ?i în Crimeea, au r?spuns c? aceasta nu are nici o importan??.

Analizând aceste declara?ii, tribunalul a deciis c? „faptele ce se pun în sarcina acuzatului general Mociulschi Leonard nu s-au putut dovedi, c? din contr? dânsul a avut o purtare demn? ?i uman? ?i în cadrul legilor r?zboiului, pe care nu le-a dep??it cu nimic ?i c? a?a fiind urmeaz? a pronun?a achitarea sa". Ca urmare, generalul Leonard Mociulschi a fost eliberat. Deocamdat?... În acela?i an, 1946, a fost trecut în cadrul disponibil, iar la 1 septembrie 1947 în rezerv?.

Detalii în volumele:
- Alesandru Du?u, Florica Dobre, Drama generalilor români, 1944-1964, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 1997.
- Colonel (r.) Gheorghe ?uman, lector univ. dr. Adrian Mociulschi, Generalul Leonard Mociulschi în con?tiin?a românilor, Editura Univers ?tiin?ific, Bucure?ti, 2008.

footer