Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Duminică, 30 Octombrie 2016 11:12

General David PraporgescuÎncepând cu 24 august 1916, Divizia 20 Infanterie a trecut în subordinea Armatei a 1.
Pentru a face fa?? situa?iei critice din defilelul Oltului, comandantul Armatei a 1-a, generalul Ion Culcer, hot?r??te s? constituie din trupele Diviziei 20 infanterie „Deta?amentul Lotru", compus din 5 batalioane ?i o baterie de artilerie de 53 mm ?i s?-l transporte pe calea ferat? în zona Corpului 1 din defileul Oltului, încredin?ând comanda generalului David Praporgescu. În data de 14 septembrie, comandantul Armatei a 1-a d? ordin generalului Praporgescu s? îndep?rteze inamicul de la linia ferat? a Oltului prin cucerirea în?l?imilor care domin? aceast? linie ferat? dinspre vest: vârful Râgla, vârful Gorganului, Dealul Vladului. În diminea?a zilei de 14 septembrie, generalul, ajuns în zona de opera?ii, constat? c? o parte din trupele Corpului alpin german ajunseser? la Olt ?i se instalaser? la nord de Câineni, în tran?eele f?cute de trupele române din timp de pace, iar o alt? parte ocupaser? unele în?l?imi din dreapta Oltului (Robul, Murga?ul) ?i amenin?au s? p?trund? spre valea Lotrului. Analizând situa?ia, generalul Praporgescu a ajuns la concluzia c? pentru degajarea comunica?iei ?i azvârlirea înapoi a trupelor Corpului alpin era necesar? executarea cu o parte din for?e a unui atac de-a lungul defileului, pe direc?ia Câineni-Turnu-Ro?u ?i, concomitent, cu o alt? parte din for?e, respingerea trupelor din mun?ii Cibinului, manevrându-le prin flanc ?i spate. Aceasta cu scopul p?str?rii cu orice pre? a Câinenilor ?i st?pânirea întregului ?ir de în?l?imi din stânga ?i din dreapta Oltului.

?i-a pus în aplicare acest plan ?i, datorit? lui, Corpul alpin, nu numai c? nu a izbutit s? treac? pe în?l?imile de la est de Olt, dar nu a pus st?pânire nici pe defileul Oltului, a?a cum spera. Ba mai mult, în ziua de 15 septembrie, Deta?amentul Lotru a înfrânt rezisten?a inamicului în zona Câineni, nimicind în mun?i trupele alpine germane ?i degajând defileul în acest sector. Din p?cate, în noaptea de 15/16 septembrie, generalul Popovici, comandantul Corpului 1 armat?, apreciind c? este amenin?at s? fie azvârlit în defileu, temându-se c? liniile de comunica?ie sunt t?iate, neavând informa?ii exacte asupra situa?iei trupelor sale, a dat, la ora 20.00, ordinul de retragere în defileul Oltului. Mul?i istorici apreciaz? c? dac? generalul Popovici ar fi dat dovad? de mai mult? fermitate ?i ar fi rezistat înc? o singur? zi în zona de la sud de Sibiu, situa?ia ar fi putut evolua în favoarea trupelor noastre. Acest aspect a fost confirmat de generalul Erich von Falkenhayn, comandantul Armatei a 9-a germane care, ulterior, nota: Falkenhayn Aici a?teptam ziua de 16 septembrie cu mare team?. Dac? adversarul î?i continua înaintarea, o rezisten?? nu ar mai fost posibil?...exista pu?in? team? c? Armata a 2-a român? va putea interveni înc? mâine (16 septembrie n.n.) la trec?toarea Turnu-Ro?u asupra grosului Armatei a 9-a...Dac? grupul inamic sc?pa la timp din trec?toare, ar fi însemnat desigur o trecere a Armatei a 9-a de la ofensiv? la defensiv?, cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania...Mai rar în via?a mea, nu tocmai s?rac? în puncte culminante dramatice, am a?teptat cu încordare mai serioas? desf??urarea evenimentelor în ziua de 16 septembrie"[31].

Fa?? de aceast? situa?ie, Deta?amentul Lotru a atacat cu toate for?ele Corpul alpin german, reu?ind s?-l oblige s? se retrag? de pe pozi?iile ocupate, asigurându-se în felul acesta calea de retragere a trupelor Corpului 1 Armat?[32]. Despre aceast? ac?iune a Deta?amentului Lotru, condus de generalul David Praporgescu, Mircea R?dulescu, în lucrarea Falkenhayn R?zboiul neamului românesc", spune: „În aceast? împrejurare au putut cunoa?te du?manii valoarea osta?ului român. Lupta era din ce în ce mai grozav?, bombardamentul du?man ajunsese de o intensitate formidabil?, iar înver?unarea solda?ilor no?tri de a muri pe p?mântul lor a silit ca îns??i presa du?man? s? spun? c? românii opun o rezisten?? s?lbatic?. Mun?ii Carpa?i p?reau c? au de gând s?-?i niveleze v?ile cu cadavrele lupt?torilor. Gra?ie hot?rârii de a învinge cu orice pre? a generalului Praporgescu ?i puterii de sacrificiu a trupelor sale, cu enorme pierderi, de ambele p?r?i, Corpul alpin e risipit ?i respins, l?sând armatei de Olt trec?toarea liber?, pentru a se putea retrage".

Generalul David Praporgescu a acordat o mare aten?ie p?str?rii în?l?imilor cu vârful Co?i care str?juiau drumul ce urmeaz? culmea pân? la Greble?ti ?i pe unde se deschide calea c?tre Curtea de Arge?, un drum excelent care, dac? ar fi fost ocupat de inamic, acesta ar fi putut t?ia retragerea trupelor române din Oltenia. ?i comandamentul german ?i-a dat seama de importan?a pozi?iei de la Co?i ?i a f?cut mari eforturi de a o cuceri, numai c? s-a izbit de rezisten?a eroic? a osta?ilor trimi?i acolo de c?tre generalul Praporgescu. În ziua de 16 septembrie a sosit în zona de opera?ii locotenent-colonelul G?v?nescu, sub?ef de stat major la Armata 1. Acesta, impresionat de capacitatea lui Praporgescu de a face fa?? situa?iei grele, de curajul ?i dârzenia pe care le insufla subordona?ilor, de modul cum ?tia s? st?vileasc? panica, telegrafiaz? ?efului de stat major al Armatei a 1-a în care arat?: „Falkenhayn Sosit Câineni. Domnul general Praporgescu v-a trimis situa?ia...Se sper? c? în 1-2 zile totul s? fie în ordine...generalul Praporgescu îmi d? multe speran?e. L-am îmbr??i?at ?i s?rutat ca pe un frate mai mare... Rog men?ine?i hot?rârea prelu?rii comandei Corpului 1 Armat? de c?tre Praporgescu. Altfel este r?u". Într-adev?r, în ziua de 18 septembrie, comanda Corpului 1 Armat? este încredin?at? generalului David Praporgescu care preia în subordine Deta?amentul Lotru la comanda c?ruia îl nume?te pe colonelul Traian Mo?oiu.

„Tenacitate ?i dârzenie, fiecare s?-?i afirme voin?a ?i calit??ile - iat? ce v? cer" le spunea Praporgescu subordona?ilor dup? preluarea comenzii Corpului 1 Armat?. Pentru a se asigura o deplasare rapid? a trupelor de pe un mal pe cel?lalt al Oltului ?i în special pentru a putea interveni oportun cu Rezerva Corpului 1 aflat? la Greble?ti, generalul Praporgescu d? personal dispozi?ii comandantului unei companii de pontonieri în vederea construirii urgente a unui pod peste râu, ceva mai jos de Greble?ti. La în?l?imea Co?i, inamicul atac? furibund pentru cucerirea acesteia, dar este respins cu pierderi sângeroase pentru el. Pe locotenentul Ganovici din Regimentul 1 Gr?niceri, trimis de c?tre comandantul s?u pentru a raporta situa?ia din sectorul Co?i, Praporgescu îl îmbr??i?eaz? ?i-i spune s? transmit? bravilor ap?r?tori ai pichetului Co?i mul?umirile sale pentru eroismul cu care-?i îndeplinesc misiunea.

Despre încrederea pe care generalul Praporgescu o inspira subordona?ilor prin energia ?i competen?a sa, prin exemplul s?u personal, se vorbe?te într-o scrisoare trimis? de sublocotenentul Gheorghe Lupulescu de pe front p?rin?ilor s?i, într-una din acele zile: „Ne afl?m pe o linie de rezisten?? între mun?ii Co?i ?i Voineasa...Cu mine este ?i c?pitanul Nicolae Golescu care, în virtutea tradi?iilor str?vechii sale familii istorice, a refuzat s? r?mân? la postul s?u de inginer la c?ile ferate ?i a venit s?-?i fac? datoria...Generalul Popovici a fost înlocuit cu generalul David Praporgescu, comandantul diviziei noastre. C?pitanul Nicolae Golescu îl cunoa?te bine. Nu ne-a mirat c? ?tiindu-l pe front a venit s?-l caute... Când generalul Praporgescu a venit la inginerul Golescu eram de fa??...S? sper?m, drag? tat?, c? generalul Praporgescu, care-i pe cât de capabil, pe atât ?i de apropiat suflete?te de trup?, începând ?i el ca simplu osta?..., va salva ceea ce a primit...de la înainta?ul s?u. Despre mine, nu duce?i grija, voi ?ti s?-mi fac pe deplin datoria în orice împrejurare".

În ziua de 22 septembrie, Corpul alpin atac? puternic ?i reu?e?te s? câ?tige ceva teren, dar tentativa acestuia de a continua ofensiva este contracarat? de vitejia osta?ilor condu?i de generalul Praporgescu. El continu? s? organizeze un puternic sistem de ap?rare în defileul Oltului pe în?l?imile dominante. Preg?te?te dou? aliniamente de rezisten??, primul: în?l?imea Co?i, Z?noaga, dealul Vladului, Stâna Murga?ului, Vârful Dâlnelor; al doilea: de-a lungul în?l?imilor M?gura, Ple?ul, Gorganul, Râgla, Pietrosul, Vârful Arsurei, nord Voineasa. În ziua de 27 septembrie, trupele germane au încercat din nou s? cucereasc? în?l?imea Co?i, dar au fost respinse. Pentru a constata t?ria pozi?iilor de la Co?i, generalul ia decizia s? se deplaseze personal pe acea pozi?ie. Pe 30 septembrie a început s? urce spre Co?i, de?i a fost sf?tuit de c?tre subordona?i s? evite punctul acela atât de expus. Pu?in iritat, îns? cu aceea?i voce blând?, dar ferm?, a spus: ,,nu asemenea gânduri trebuie s? preocupe pe un soldat". În jurul orei 13.00, schijele unui obuz l-au lovit pe el ?i pe ofi?erii care-l înso?eau. De pe targa improvizat? pe care fusese întins, s-a adresat ofi?erilor ?i solda?ilor, care-l priveau cu lacrimi în ochi: „Nu sl?bi?i credin?a, a noastr? e izbânda!".

Au fost ultimele cuvinte ale unui erou al neamului, adresate cu încredere solda?ilor s?i, cuvinte considerate un adev?rat testament de român ?i de militar. În Înaltul Ordin de zi nr.9 din 1 octombrie 1916, dat de Marele Cartier General, se ar?ta c? „în luptele ce s-au dus la Co?i, în mun?ii de pe stânga Oltului, generalul David Praporgescu s-a distins prin bravur? ?i excelent? conducere a unit??ilor, sus?inând prin exemplu de bravur? personal? curajul trupelor de sub comanda sa, contribuind astfel a respinge totdeauna atacurile crâncene ale vr?jma?ilor. Generalul Praporgescu David moare viteje?te pe câmpul de lupt? în primele rânduri".

Recunoa?terea meritelor eroului David Praporgescu

Directorul ziarului „Adev?rul", în articolul intitulat „Vitejie str?mo?easc?" scria: „Vitejia str?mo?easc? s-a rede?teptat. Solda?ii ?i ofi?erii dau dovad? de str?lucite calit??i... Fiecare regiment, fiecare companie, fiecare pluton î?i face datoria ?i faptele de arme eroice sunt cu sutele, sunt cu miile. Unele din ele ies la lumin?. Cele mai multe sunt ne?tiute de restul lumii... Ele nu-s f?cute ca s? se ?tie, ci au pornit pur ?i simplu din sufletele modeste care, îndeplinindu-?i datoria, nu-?i dau seama de m?re?ia faptelor. De la generalul Praporgescu, care, comandant de corp de armat?, moare ca un simplu soldat, pân? la cel din urm? om, to?i sunt eroi. Alt? pan? mai m?iastr? decât a mea, ar trebui s?-i cânte ?i s?-i prem?reasc?!". La rândul lui, Nicolae Iorga consemna în „Neamul românesc" la rubrica „Vitejii no?tri": „Moartea în fruntea trupelor sale, pe care le comanda personal, a generalului Praporgescu, arat? ce energii capabile de supremul sacrificiu se g?sesc în rândurile ofi?erilor no?tri superiori. Ultimele lui cuvinte au fost: Nu pierde?i credin?a, a noastr? e izbânda". Alte publica?ii ca „Viitorul", „Epoca", „Steagul", „Vestea", „La politique", L'indépendance Roumaine", „Universul literar", „Virtutea Militar?" dedic? numeroase pagini „eroului de la Mun?ii Co?i".

Funeraliile generalului au avut loc în ziua de 3 octombrie 1916 la Bucure?ti, în prezen?a ministrului de r?zboi, reprezentan?ilor Marelui Cartier General, a unui mare num?r de generali ?i ofi?eri, camarazi de arme din Corpul 1 armat?, personalit??i de seam? ale timpului, simpli cet??eni care l-au cunoscut sau care au auzit despre faptele lui de arme. Sub titlul „Înmormântarea unui erou", ziarul „Adev?rul" scria: „Ie?it din rândurile solda?ilor, generalul Praporgescu a ajuns comandant de corp de armat?... Scump? speran?? a armatei noastre, generalul Praporgescu a dat în aceste ?ase s?pt?mâni de r?zboi al României dovezi repetate de prevederea, iscusin?a ?i curajul s?u militar. Era adorat de camarazi ?i trup?. Va fi neuitat de ?ar? ?i neam. Murind în timpul inspec?iei pozi?iilor celor mai înaintate, el a ar?tat c? nu a cunoscut numai pe jum?tate ce este datoria, c? îi era str?in? milit?ria de parad? sau numai de cabinet. A murit soldat, fiindc? din soldat ajunsese general".

Înaintea b?t?liilor de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, când se împlineau nou? luni de la moartea generalului David Praporgescu, comandantul Corpului 1 armat?, generalul Petala, s-a adresat trupelor de sub comanda sa astfel: „Osta?i, generalul David Praporgescu, de la a c?rui moarte eroic? s-au împlinit nou? luni, nu a avut în via?? decât un singur ?el - datoria, un singur mijloc - munca ?i o singur? dragoste - Patria, care pentru el, soldatul patriot ?i credincios, mai presus de toate forma una ?i aceea?i fiin??. În numele încercatului ?i a bravului corp de armat? oltean, a c?rui mo?tenire sunt mândru c? am luat-o dup? Praporgescu, îi aduc ast?zi prinosul recuno?tin?ei ?i admira?iei noastre! Vou?, osta?i ?i ofi?eri ai corpului de armat?, nu pot decât s? v? spun c? ave?i datoria de a lupta cu b?rb??ie, nu numai spre a v? dezrobi p?rin?ii, fra?ii ?i copii, dar spre a r?zbuna pe fostul vostru comandant, care v? iubea ca pe copiii s?i ?i care prin moartea sa s-a înfr??it pe veci cu solda?ii s?i viteji, care, ca ?i dânsul, dorm somnul de veci sub p?mântul cotropit azi de du?man. Nu uita?i osta?i c? el nu se poate odihni în acest p?mânt ?i c? acum facem leg?mânt sfânt de a recuceri acest p?mânt ?i a dezrobi pe fra?ii robi?i...".

În semn de omagiu adus celui care a fost generalul David Praporgescu, acolo sus la Co?i s-a ridicat un obelisc, iar la mormântul s?u în cimitirul ?erban Vod? din Bucure?ti s-a amenajat un frumos monument unde generalul Nicolae Sinescu, la dezvelirea monumentului, a ?inut un discurs din care citez: „Generalul Praporgescu a fost omul care s-a în?l?at prin munc? cinstit?, prin capacitatea ?i meritele sale personale. Fiul r?ze?ului Praporgescu din Turnu-M?gurele, f?r? alt sprijin decât munca sa continu?, f?r? alte mijloace decât capacitatea sa, el s-a în?l?at pân? la cele mai înalte trepte din ierarhia militar?, ?i dac? cruda moarte nu ni l-ar fi r?pit, generalul Praporgescu era menit s? devin? un militar ?i un om de mare valoare în ?ara româneasc?".

Semnele omagiale au continuat de-a lungul vremii. În anul 1923, comandantul gr?nicerilor decide ca mai multe pichete de gr?niceri s?-i poarte numele. În amintirea lui Praporgescu, la Turnu-M?gurele ia fiin?? „Societatea demobiliza?ilor, grade inferioare, generalul David Praporgescu". Prin grija acestei societ??i, casa în care s-a n?scut generalul a fost transformat? într-un mic muzeu cu o plac? comemorativ? pe frontispiciu. În anul 1927, generalului Praporgescu i se confer? „post-mortem" ordinul „Mihai Viteazul" clasa a 3-a. În 1932, Regimentul 3 C?l?ra?i prime?te denumirea de „Generalul David Praporgescu". Omagiul adus generalului Praporgescu se concretizeaz? ?i în alte modalit??i cum ar fi aceea c? o unitate de înv???mânt din Turnu-M?gurele se nume?te Colegiul tehnic „General David Praporgescu", o localitate din jude?ul Tulcea îi poart? numele, strada pe care a locuit în Bucure?ti, de asemenea îi poart? numele, ?i, nu în ultimul rând, o strad? din Râmnicu-Vâlcea se nume?te „David Praporgescu".

La fel ca ?i Grigorescu, Dragalina ?i al?i generali patrio?i ridica?i din mijlocul poporului, David Praporgescu, aceast? puternic? personalitate ost??easc? a începutului veacului nostru, atest? geniul creator al poporului român pe t?râm militar. El s-a identificat cu interesele na?ionale ale poporului nostru, în numele c?rora ?i-a f?cut datoria cinstit ?i onest, a manifestat un deosebit interes pentru preg?tirea sa, perfec?ionându-se continuu, convins fiind c? nu-?i poate sluji ?ara decât dac? st?pâne?te f?r? cusur toate tainele carierei pe care a îmbr??i?at-o. Personalitate militar? marcant?, generalul David Praporgescu constituie, la fel ca to?i eroii poporului nostru, un imbold, o pild? de slujire a patriei pentru genera?iile de azi ?i cele care vor urma.

Bibliografie:

- Colectiv de autori, Istoria militar? a poporului, vol V., Bucure?ti, Editura Militar?, 1988;
- Col.dr. Costic? Popa ?i colectiv, Curs de istoria artei militarei, vol.II, Bucure?ti, Editura Academiei Militare, 1990;
- Vasile Iosipescu, Marian Gheorghe Preda, Generalul David Praporgescu, Bucure?ti, Editura Militar?, 1967;
- Florin Constantiniu, O istorie sincer? a poporului român, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic, 1997;
- Dr. Vicen?iu Cojan, Primul r?zboi mondial - repere de cronologie militar?, Bucure?ti, Editura Didactic? ?i Pedagogic?, 1997;
- Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri, Editura Albatros, Bucure?ti, 1975;
- Mircea Mu?at, Ion Ardeleanu, De la statul geto - dac la statul român unitar, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1983;
- Constantin Kiri?escu, Istoria r?zboiului pentru întregirea României, vol.I, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1989;
- Corneliu Tama?, Smarand ?ana, Jude?ul Vâlcea ?i prefec?ii lui, Râmnicu-Vâlcea, Editura Conphys, 2004;
- Sorin Oane, Valentin Ciocan, Istoria Consiliului Jude?ean Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, Editura Conphys, 2008;
- Marian P?tra?cu, Nicolae Dane?, Monografia comunei Câineni - jud. Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, Editura Fortuna, 2008;
- Corneliu Tama?, Petre Barda?u, Sergiu Purece, Horia Nestorescu-B?lce?ti, Jude?ul Vâlcea în anii primului r?zboi mondial, Colec?ia „Documentele Vâlcii" Editura Conphys, Râmnicu-Vâlcea, 2004, B?lce?ti pe Topolog, 1979;
- Prof.dr. Elena Simeanu, Aurelia Simeanu, Prof. dr. Gheorghe Simeanu, 1933-2011, Râmnicu-Vâlcea, Editura Silviana, 2013;
- Gheorghe Simeanu, Un secol de istorie în Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, Editura Silviana, 2015.
Sursa foto: România în anii Primului R?zboi Mondial, Bucure?ti, Editura Militar?, 1987

------------------------------------
[31] Istoria militar? a poporului român, p.443.
[32] Vasile Iosipescu, Maior Gheorghe Preda, op.cit., p.64 ?i urm.

footer