Revista Art-emis
18 august 1944 - ultima luptă a comandantului PDF Imprimare Email
Prof. unuiv. dr. Valeriu Avram   
Miercuri, 17 August 2016 16:39

Alexandru Şerbanescu 18.08.1944Căpitanului aviator Alexandru Şerbănescu totalizase 47 de victorii aeriene omologate

În după-amiaza zilei de 17 august, comandantul Alexandru Şerbănescu a fost chemat să se prezinte la Bucureşti, la raport, la generalul Gheorghe Vasiliu, comandantul Corpului 3 Aerian Român, unul din comandanţii-recruţi pe care i-a avut aviaţia militară română. La discuţii au participat comandanţii grupurilor aviaţiei de vânătoare germane şi române şi în prezenţa generalului german Gerstenberg, comandantul Corpului 3 Aerian Român le-a reproşat celor chemaţi de „extrem de slabul randament faţă de adversari", fără să spună un cuvânt despre faptul că pierderile în piloţi şi avioane fiind foarte mari, nu mai avea pe cine trimite în luptă. Acuzele de laşitate au lovit inima Căpitanului aviator Alexandru Şerbănescu care totalizase 47 de victorii aeriene omologate şi organizase astfel activitatea unităţii, ca piloţii din subordine să facă imposibilul pentru a atenua, cât de cât, uraganul aerian american cu numai 30 de piloţi. Cei care luptau în grupurile de vânătoare dotate cu avioane I.A.R-80/81 nu mai contau, pentru că aparatele lor de luptă erau complet depăşite în cazul confruntării lor cu Mustang-urile americane. Abia mai făceau faţă avioanele Me109 G şi aceasta numai datorită măiestriei şi experienţei piloţilor noştri. Aliaţii germani au avut şi ei mari pierderi în confruntările cu aviatorii yankei.

Viteaza aviaţie română încăpuse pe mâna unor nevrednici

Asul cerului românesc, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu a primit reproşuri din partea comandantului instrus Gheorghe Vasiliu, în mod special, despre „neficienţa mult lăudaţilor săi piloţi". Pare un paradox, dar cititorul trebuie să ştie că ceea ce afirma cu tărie Gheorghe Vasiliu, era un mare neadevăr. Afirma aceste cuvinte ucigătoare tocmai el, cel care nu fusese niciodată la manşa unui avion de vânătoare sau de bombardament. Habar nu avea ceea ce se întâmpla pe cerul chinuitei Românii atacată de două uragane aeriene: aviaţiile colosale ale S.U.A şi U.R.S.S. Acest comandant incompetent trăia în altă dimensiune; în ultimii ani nici nu mai plecase din biroul său luxos. Avem numerose date, care atestă faptul că Gheorghe Vasiliu, adus în aviaţie în 1924 de prinţul Carol, n-a făcut nimic pentru modernizarea şi dotarea aviaţiei militare, petrecându-şi mai tot timpul în serate dansante şi în chefuri. A fost unul din intruşi în aviaţie, un personaj de tristă amintire care îndrăznea să-l acuze de laşitate pe asul aviaţiei naţionale, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu, stimat şi apreciat de generalul de armată Otto Dessloch, Comandantul Flotei 4 Aeriene germane, precum şi de generalul-comandant al Frontului Ucraina de Sud. Doamne! Ce vremuri! Tânăra, dar viteaza aviaţie română încăpuse pe mâna unor nevrednici, incapabili, care au şi trădat-o în vara anului 1944.

O mână de vulturi, au apărat ţara şi onoarea aviaţiei române cu preţul vieţii lor

Generalul Gheorghe Vasiliu îl acuza pe comandantului Grupului 9 Vânătoare de laşitate pe câmpul de luptă, dar n-a suflat un cuvânt despre pierderile mari suferite de această unitate aeronautică de elită. N-a pomenit nimic despre sacrificiul suprem al eroilor: Tiberiu Vinca, Constantin Lungulescu, Alexandru Economu, Emil Bălan, Pavel Ţurcanu, Ioan Panaite, Popescu Ciocănel care tocmai fusese înmormântat, că aceşti eroi apăraseră cu vieţile lor tinere onoarea şi prestigiul Aripilor româneşti într-o confruntare acerbă şi dureros de inegală. Ei, o mână de vulturi, au apărat ţara şi onoarea aviaţiei române cu preţul vieţii lor. Acel Gheorghe Vasiliu îi acuza de laşite pe cei câţiva zburărori care mai rămăseseră în viaţă după mai bine de trei ani de război! Dincolo de cei 30 de piloţi de vânătoare care puteau lupta pe Me109 G, nu mai era nimic. Acest comandant, Gheorghe Vasiliu, numit pe criterii politice nu conştientiza pericolul în care se afla ţara. Nici nu-l interesa, făcea totul să fie în graţiile potentaţilor vremii şi mai ales a nemţilor .

Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiiască

Inainte să se întoarcă la grup, contrar presiunilor germane şi ale generalului Gheorghe Vasiliu, un alt comandant i-a cerut căpitanului av. Alexandru Şerbănescu să decoleze la alarmă, dar neangajarea cu inamicul, ci dispersarea, pentru păstrarea vieţii lui şi a camarazilor săi. Această idee l-a afectat nespus de mult pe asul aviaţiei noastre. Ţinea prea mult la onoarea sa de ofiţer aviator şi nu admitea compromisiuri. Întors la aerodrom, comandantul Alexandru Şerbănescu era un alt om. Cuvintele ucigătoare pe care le auzise pe nedrept, la adresa lui şi a subordonaţilor, i-au distrus sufletul. Pentru el zborul, care reprezenta sublimul şi se contopea cu viaţa sa, era acum altceva: un drum de plumb, de unde nu ştia că nu se va mai întoarce la destinaţie- aerodromul !
Poziţia asului aviaţiei naţionale, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu, faţă de camarazii săi, a fost următoarea: „Domnilor aţi auzit ordinul şi ca militari suntem datori a ne supune. Deci, în calitate de comandant vă ordon să executaţi ordinele întocmai [...] eu personal mă înscriu în insubordonare şi declar în faţa domnului comandor că nu execut acest ordin, acceptând să suport orice consecinţe! Rog însă pe domnul comandor să amâie consecinţele până la terminarea acestei epopei. Nu înţeleg că un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiiască. Ordinul ne absolvă de legea marţială, recomandându-ne să fugim din faţa inamicului. Recunosc şi mă înclin în faţa bunelor intenţii şi a legitimităţii lui absolute şi pentru aceasta, în numele meu şi al dumneavostră, mulţumim domnului Ministru. Dar, eu voi continua să lupt, de va fi nevoie singur, până când sau cad, sau nu se va putea spune că în România n-a ieşit nici un român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia" (Cpt. comandor Tudor Nicola, Cdr. ing. Ion Marin, Zburătorii Grupului Şerbănescu).

Grupul 31 Vt. a intrat în luptă şi a obţinut 9 victorii aeriene

În dimineaţa zilei de 18 august 1944, la ora 9.00 s-a dat pre-alarma. O escadră aeriană americană formată din 119 bombardiere B-17 din Grupurile 2, 97, 99, 301 şi 463 primise misiunea să atace Rafinăria „Româno-Americană" împreună cu alte 83 de avioane tip B-24 din Escadra 55 Bombardament. O altă formaţie de 102 B-24 din Escadra 304 Bombardament avea ca ţintă distrugerea rafinăriei „Steaua Română", formaţia de bombardiere fiind protejată de 53 de avioane P-51 din Grupul 325 Vt. O escadrilă de 12 B-24 din Grupul 98 Bombardament trebuia să atace rafinăria „Creditul Minier". A doilea val format din 44 de bombardiere B-17 şi B-24 din Grupul 483 Bombardament primise misiunea să atace Rafinăria „Dacia". Numai deasupra Ploieştiului formaţia a cuprins 360 de bombardiere B-17 şi B-24 - din cele 1.000 de avioane participante la raid -, fiind protejată de 135 de avioane de vânătoare P-51 din Grupurile 31, 52 şi 325 Vt. Singurul care a intrat în luptă a fost Grupul 31 Vt. care a obţinut- după afirmaţiile americanilor - 9 victorii aeriene (Jean. Louis Roba,Eric Mombeek, La chasse de jour allemande en Roumanie).

Au răspuns la apel numai 12 zburători

Comandantul Alexandru Şerbănescu şi-a strâns piloţii în jurul său şi n-a mai nominalizat pe nimeni să plece în misiunea de luptă, apelând numai la voluntari. A precizat că dacă vreunul dintre subordonaţii săi simţea nevoia de a se retrage, nu era obligat să decoleze. Apoi, a rămas tăcut, aşteptând şi privind chipurile fiecăruia, încercând să le ghicească gândurile. Camarazii săi trecuseră prin multe situaţii dificile ca să se mai poată înflăcăra. Văzuseră multe nenorociri şi trecuseră prin situaţii limită, aşa că moralul cel mai ridicat nu mai ajungea pentru a ţine loc lipsei de piloţi experimentaţi şi de avioane moderne cu care să se confrunte de la egal la egal cu yankeii. Au răspuns la apel numai 12 zburători, în ultimul moment a sosit şi căpitanul (r) av. Constantin Cantacuzino. Comandantul Grupului 9 Vânătoare care era superstiţios i-a cerut camaradului său să nu zboare în acea zi, întrucât erau 13 şi unul din ei va cădea. Prinţul Constantin Cantacuzino i-a răspuns comandantului de grup că el va cădea în luptă şi s-a îndreptat spre avionul lui Me109 G. nr.3, căpitanul Alexandru Şerbănescu avea avionul cu nr.1. Excelent pilot de linie şi în zborul instrumental, prinţul Constantin Cantacuzino, mare acrobat aerian şi de o temeritate calculată la zecime de milimetru, devenise un luptător aerian nestăpânit, gata să angajeze lupta în orice condiţii, punându-şi de multe ori coechipierii la încercări dramatice. Ca şi în acea zi. Încăpăţânarea de a fi 13, de a demonstra că era prinţ din stirpea Cantacuzinilor, care vedea războiul ca un sport, în care cel mai bine antrenat, cel mai calm şi mai bun trăgător câştigă.

18 august 1944. A căzut Şerbănescu! A căzut o stea!

În acea zi de 18 august 1944, aerodromul părea să tremure de valurile de căldură care deja se ridicau de pe pista de zbor. Cerul, albastru strălucitor,era ici-colo spart de puful unor nori cumulus purtători de vânt în acelaşi sens,fiind tulburat numai de zgomotul motoarelor avioanelor Me.109 G care se pregăteau de plecare în misiune. Adjutantul av. Laurenţiu Manu, cu un gest de o reală gratitudine îi oferă căpitanului av. Alexandru Şerbănescu ceasul său, întrucât acesta îl lăsase la birou. Comandantul Alexandru Şerbănescu a pus motorul în plin şi praful stârnit de elice s-a împrăştiat pe câmpul de zbor. Decolarea în formaţie de 13. Urcarea în formaţie de 13 pe un arc de cerc având în faţă avionul Alex. Şerbanescu-MormântMe109 G nr.1 al comandantului. Asta înseamna să stai legat în centuri în carlinga ranforsată, îngustă cât să-ţi cuprindă umerii, plină până la saturaţie de zgomotul puternic al motorului. Asta însemna să pilotezi. Adică să supraveghezi într-o secundă tabloul de bord pe secţiuni: întâi aparatele pentru controlul zborului, apoi cele pentru controlul motorului, trei, aparate pentru navigaţia aeriană. Altă secundă pentru supravegherea cerului. Din spate sus, spre faţă. Spate jos. Spate lateral. Lateral sus. Lateral jos. În faţă, în stânga. În faţă, dreapta. Articulaţiile gâtului erau deosebit de mobile. Boost-ul? Mereu boost-ul, adică presiunea gazelor în ţevile de admisie-motorul avea pompă de injecţie şi boost-ul. Pe urmă glasul celor din Punctul de Comandă.

Au participat la misiune în afară de cei doi aşi, şase ofiţeri şi cinci subofiţeri: Mircea Şenchea, Ion Dobran, Vasile Gavriliu, Constantin Bendaş, Ion Simionescu, Laurenţiu Manu, Ion Mălăcescu, Constantin Miron, Constantin Nicoară, Dumitru Goloiu şi Traian Dârjan. În zborul lor spre obiectiv piloţii din Grupul 9 Vt. s-au întâlnit cu camarazii lor din Grupul 7 Vt., comandanţi de căpitanul av. Toma Lucian. Au zburat cap compas 290 grade spre Făgăraş urcând la 7.500 de m. Locotenentul av. Constantin Bendaş aflat la manşa avionului Me109 G, nr.11 s-a retras din misiune, acuzând lipsa oxigenului. În drum spre Braşov, formaţia de G-uri a urcat spre soare, dincolo de boarea arcuită peste pădurile multiseculare de brad, negre pe colinele umbrite de un verde închis. Zgomotul motorului îi spori ciudat căpitanului av. Alexandru Şerbănescu sentimentul de însingurare pe care i-o dădea cabina îngustă a avionului mirosind a tablă şi benzină, a emailuri şi uleiuri. Fiind atent la zbor, n-a sesizat jocul luminii între albastrul cerului şi verdele munţilor. Până la urmă, zgomotul nu mai era aşa de asurzitor. Încetul cu încetul acesta devenise un fundal sonor, neutru, pe care sfârşi prin a-l asimila cu o adâncă şi ciudată linişte, apăsătoare şi densă.

Şerbănescu a căzut pentru că a avut prea mare încredere în Grupul lui

Deasupra Braşovului văzu o armadă de bombardiere cu patru motoare B.24 strălucind în soare înconjurate de Mustang-uri. Condensarea gazelor de eşapament evacuate de motoarele fortăreţelor lăsa în urma lor o dâră albă, groasă şi stăruitoare, care se alungi şi înflori în faţa avioanelor noastre, asemenea siajului unei nave. Căpitanul av. Alexandru Şerbănescu văzu patru Mustang-uri şi pică pe ele. Toată formaţia atacă în şir indian cu excepţia lt. av. Vasile Gavriliu care, din cauza virajului strâns şi a aerului rarefiat la acea înălţime, se angajă şi pică până la 5.000 de m. Aflat în viraj, comandantul Grupului 9 Vt. deschide focul şi în acelaşi timp mai sosesc încă 16 Mustang-uri, proporţia fiind copleşitoare [...]. Snopuri de trasoare verzi şi roşii ţâşniră din toate părţile. În focul luptei, piloţi din Grupul 9 Vt. sunt anunţaţi prin radio să vină urgent la Mizil, întrucât avioanele de vânătoare inamice atacau la sol. „Nu pot, pentru că sunt angajat în luptă aeriană cu Mustang-urile", a fost răspunsul comandantului Şerbănescu. Încadrat în strânga de lt. av Ion Dobran şi în dreapta de către adjt. av. Traian Dârjan, la un moment dat toţi trei în linie, distanţaţi la 100 de m cu asul Şerbănescu la mijloc, s-au lansat în picaj. Locotenentul av. Ion Dobran afirmă că din cauza vitezei mari a Me-ului 109 nr.1, nu l-a mai văzut, pe moment, pe comandantul grupului. Iată ce nota în jurnalul său, la pp.113-114 : „Când l-am zărit,în spatele lui se găsea un Mustang cu botul roşu. Cu o ultimă speranţă transmit prin radio « Viraţi, d-le căpitan ! », poate se va întâmpla o minune şi va auzi. M-a fulgerat o clipă gândul că n-am scăpat, că Mustang-urile sunt pe urmele noastre, apoi am tras neochit cu tunul şi mitralierele între el şi căpitan... era prea târziu. Avionul lui mergea în linie dreaptă, fără să schiţeze nici un viraj. Intrase în rafala trasoarelor roşii pe care americanul o pusese în faţă. Din planul lui stâng se prelinge o uşoară dâră de fum, avionul s-a înclinat spre stânga, s-a întoars pe spate şi pică sub vertical. Întâi am crezut că totuşi e o degajare. Şerbănescu a căzut pentru că a avut prea mare încredere în Grupul lui... bănuia că toţi ceilalţi îl urmează în spate".

A căzut Şerbănescu! A căzut o stea!

Notă: Textul este un fragment din cartea „Cpt. av. Al.Şerbănescu asul cerului", autor prof. univ. dr. Valeriu Avram),Editura Print-Bren, 2012, 263p.[1].
--------------------------------------
[1] http://fundatiaserbanescu.wordpress.com/
http://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/a-cazut-serbanescu-a-cazut-o-stea-18-august-1944-ultima-lupta-a-comandantului/
https://www.youtube.com/watch?v=sd2TG04H3VI

footer