Revista Art-emis
Traian Vuia, un pionier al aviaţiei mondiale (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra (+)   
Miercuri, 30 Martie 2016 19:52

Traian vuia, art-emis„Nu mă voi opri până nu voi izbândi!" (Traian Vuia)

Prin amabilitatea distinsei doamne Ana Potra - căreia îi aducem mulţumiri -, soţia regretatului mare istoric, Profesorul univ. dr. George Potra am primit 12 scrisori care fac parte din corespondenţa lui Traian Vuia cu mentorul său, Caius Brediceanu şi pe care le supunem atenţiei cititorilor.

Scrisoarea 6
Juvisy, 11 ianuarie 1921

Scumpe Caius,
După cum îţi anunţasem în scrisoarea de acum câteva zile, iacă aci alăturat un „pouvoir" pentru Casalonga, să-l semnezi la locul indicat şi să mi-l returnezi numaidecât. Nu are nevoie de legalizare. Când ai fost aici la Viry-Chatillon, ţi-am remis un document, primit de la Casalonga, relativ la exploatarea brevetului englez şi privind elicele. Te-ai însărcinat să faci ce este necesar, nu ştiu însă dacă ai luat dispoziţiuni. Dacă nu, nu ai putea să-mi trimiţi scrisoarea ce ţi-am dat? Dacă te duci la Lugoj, ai bunătatea de a te informa cum stă subscripţiunea mea la 50 de acţiuni din Creditul Bănăţean şi când trebuie să fac vărsământul restului. Am remontat din nou ciclopterul, după ce am primit angrenajul nou şi voi face experienţe. Aceasta nu m-a împiedicat să comand alte angrenaje mai puternice pentru maşina nouă, despre care ţi-am scris în scrisorile din urmă. Aceste angrenaje sunt în parte terminate. În aşteptarea scrisorii tale, te îmbrăţoşez cu drag.
Al tău,
T. Vuia

Scrisoarea 7
Garches, 30 mai 1921
7 Rue de Toulon

Scumpe Caius,
Să nu fii supărat că nu am scris mai în grabă. Am ridicat 20 000 fr. expediaţi prin dşoara Sophie Bragadiru[34]. Am mulţămit prin scrisori adresate dşoarei şi dlui G.G. Mironescu[34]. Îţi mulţămesc îndeosebi ţie. Relativ la aceea ce ţi-a zis aviatorul austriac, este adevărat că elicoptere s-au ridicat deja vertical (L. Breguet[35], Cornu[36], în 1907). Toate aceste maşini aveau ca organe de sustentaţiune elici, cum sunt acelea care se aplică ca tractor sau propulsor la aeroplane. Este evident că în momentul ce motorul se opreşte, elicele având o suprafaţă foarte redusă (120–150 kilogr. per m2), maşina cade cu o viteză foarte mare. Cazul nostru este diferent, pentru că aripele maşinii, deşi pot avea forma elicei, sunt adevărate aripi de aeroplan (suprafaţa este de 40 m2, adică 7 kilogr. per m2), însă rotative. Crişan[37] a sosit aici prin 12 curent. Nu a plecat încă, va pleca în curând. Pe Coltor[38] nu l-am văzut, are motive să nu mă vadă. Crişan s-a arătat mai puţin rezervat. I-am arătat scrisoarea ce mi-ai dat şi a părut satisfăcut. A revenit la mai bune sentimente faţă de tine. Nu mi-a plăcut deloc modul cum a comentat împrumutul ce i-ai consimţit, în contrazicere vădită cu faptul, pentru că graţie ţie şi-a putut termina casa unde va realiza frumoase beneficii.
Fireşte că nu am făcut cu dânsul niciun aranjament. A zis că îmi va trimite bani din America, eu nu fac niciun caz de această promisiune, pentru că am convingerea că este un egoist avar[39]. Deşi trăieşte aici în mare lux, stă la Grand Hôtel, unde plăteşte numai camera 45 fr. la zi, a voit să-i împrumut 4.000 fr. Spre norocirea mea, nu i-am spus că mi-ai expediat prin dşoara Bragadiru 20.000 fr. Are numai o dorinţă, să-şi asigure o parte frumoasă în afacerile noastre prin sacrificiile altora, sans bourse délier[40], încurajându-ne cu promisiunile.

Te voi ţine în curent cu lucrările la care lucrez neîncetat. Dacă Laurenţiu este împedecat de a veni imediat, atunci să te înţelegi cu dânsul, ca să vină ceva mai târziu, în august (sau chiar în septembre), ceea ce mi-ar conveni mai bine. Inutil să-ţi adaug că eu contez acum numai la tine. Până acum credeam că Crişan va ţinea promisiunea, va contribui şi dânsul, dacă nu prin o contribuţiune nouă, cel puţin prin rambursarea celor 40.000 lei. A avut şi cinismul să zică că el putea să-mi ramburseze cei 40.000 lei, dacă ştia că aveam nevoie şi dacă nu ar fi fost convins că tu îmi trimiţi bani. A văzut terenul din Parcul Beauvau-Craon şi a fost încântat. A zis că va construi acolo o casă frumoasă românească. Eu nu am comunicat nimic relativ la proiectele noastre. Mă bucur că doreşti să ne păstrăm autodeterminaţiunea. Cu sănătatea stau bine, sper că atât tu, cât şi familia ta, sunt bine.
Cu dorul de a-ţi ceti scrisoarea,
Te îmbrăţişez cu drag,
T. Vuia

Scrisoarea 8
Garches, 5 iulie 1921
7 Rue de Toulon

Scumpe Caius,
Crişan a plecat în America prin Cherbourg în 3 iunie. Pe Coltor l-am întâmpinat la Gara St. Lazare în ziua plecării. I-a fost ruşine să convină cu mine - mărturiseşte el însuşi - din cauza unei afaceri ce uşor poţi ghici. Cr., deşi a stat aici peste 3 săptămâni, nu a avut timpul - a uitat, aşa îmi scrie în modul lui nesincer - să vadă pe Huart[41], ca să-i ceară o recomandaţiune pentru fr.: din America; îmi scrie acum să-i trimit urgent (!) „mai multe recomandaţiuni pentru a putea vizita instituţiunile şi aşezămintele de acolo şi a se putea folosi (sic) de fr.: de acolo". Mi-a vorbit despre banii ce i-ai împrumutat şi s-a plâns că ai vorbit despre acest împrumut pretutindeni, fapt este că spre a stoarce bani de la tine a jucat o comedie. După cum mi-a mărturisit, avea bani, pentru că a cumpărat valori în suma de 460.000 lei. Fireşte, nu i-am avansat niciun centim. Să nu desnădăjduim, toate trei invenţiunile se vor realiza, depinde numai de la noi, dar trebuie să avem voinţa şi tenacitatea, care este levierul tuturor realizărilor. Elicele de marină au fost date laboratorului Marinei în 22 iunie. Încercările vor fi terminate în decursul lunii curente. Succesul acestor încercări nu va însemna că vom avea bani imediat, pentru că comercializarea este de obicei lungă, îndeosebi în Marină. Asamblajul elicopterului avansează, dar nu este încă terminat. Să contăm deocamdată pe puterile noastre, trebuie să fim prevăzători, cu atât mai mult că brevetele cer speţe continue. Brevetul nou depus pe numele tău în Franţa a fost acordat, în septembre trebuie depus şi în celelalte ţări, costul 6.000 fr.

Te rog, dă-ţi bine samă, dacă poţi conta la Costi. Fapt este că dacă voieşte să contribuie, poate, dacă aşteaptă să aibă bani în superflu, nu va contribui niciodată. Dacă nu vezi niciun inconvenient, pune-mi la dispoziţiune obligaţiunile tale din Crédit National. Banque de France ne deschide un compte courant până la 75% din valoarea lor nominală. Aşa am făcut şi eu. Lugoşianu a fost convocat la ţinuta de Comitet din iunie. În ţinuta solemnă după citirea raporturilor, care conclud toate la admiterea lui, Huart a declarat că a făcut o impresiune excelentă. A fost admis cu unanimitate la probe. Spre nefericire am intrat în vacanţe şi nu va fi iniţiat decât în octombre. Ţinuta de comitet de vineri, 1 iulie, a fost urmată de o ţinută albă[42], la care corespondentul lui „Times", gazetar de primă ordine, „first class man", cum zic dânşii, a făcut o conferenţă asupra politicii externe a Engliterei, iar eu am ţinut o causerie[43] asupra României. În urma acesteia s-a votat o moţiune de încurajare lui Vaida şi colaboratorilor lui pentru rolul ce-l au şi vor avea în democratizarea României. Această moţiune se va comunica şi în scris.
În aşteptarea scrisorilor tale, te îmbrăţoşez cu drag,
T. Vuia

Scrisoarea 9
Port-Aviation, 2 octombre 1921
Viry-Chatillon

Dragă Caius,
Am primit scrisoarea ta şi am aflat cu bucurie că vei fi aici în luna curs. Am primit aici vizita lui Lugoşianu[44] însoţit de dl Lahovary[45], ministrul nostru la Londra. S-a bucurat mult aflând că vei fi în curând aici. Sfârşitul tragic a regretatului Costi mi l-a comunicat doamna Mărioara. Am crezut că la bătrâneţe ne va fi dat din nou să ne aflăm împreună, fatalitatea, care persecută familia Misoits, a hotărât însă altcumva. Cred că numai în ironie şi glumă îmi scrii să mă adresez f. Gh., care, de când i-am spediat scrisoarea de introducere a secretariatului G.O.F.[46], a devenit mut. Sper să termin zilele astea montajul maşinii şi apoi înainte cu D-zeu.
Te îmbrăţoşez cu drag,
T. Vuia

Scrisoarea 10
Garches, 8 aprile 1922

Scumpe Caius,
Am primit ieri scrisoarea ta. Sunt în curent cu toate ce s-au petrecut în ţară. Am urmat cu atenţie toată campania electorală. Ce să zic? Nu pot zice că am avut vreo surpriză. Am avut nefericirea să cunosc mai de aproape spiritul, ca să nu zic virus, fanariot. Neavând iluziuni, nu le-am putut pierde. M-am mirat numai când am văzut că voi credeaţi în posibilitatea unei cooperări cu ei. Religiunea mea este făcută demult. Nu rămân decât două alternative, sau acceptaţi jugul fanariot şi îl suportaţi cu resemnare aşteptând de la timp, care este medicul multor boale, aceea ce prin voi înşivă nu puteţi face, sau îl scuturaţi prin rezistenţă. Precum nu am putut crede niciodată că ne vom putea maghiariza, aşa nu pot crede că ne vom fanariotiza sau ciocoi. Între ei şi noi este o deosebire de mentalitate. Starea noastră actuală şi cea dinainte de război este numai o deosebire de limbă. Putem să ne mângâiem că asupritorii actuali vorbesc dulcea noastră limbă românească. Dar să recunoaştem că este şi din vina noastră, n-am luat precauţiunile cele mai elementare ce dicta înţelepciunea, deoarece elementele care ne permiteau să-i cunoaştem nu au lipsit. Acum nu este momentul de a ne lamenta, ci de a lucra.

Conform mandatului ce mi s-a încredinţat m-am pus aici în acţiune. Ieri chiar am făcut în atelierul nostru o „causerie" asupra modului cum s-a înjghebat guvernul actual[47] şi cum s-a operat la alegeri. Deja mai-nainte s-au făcut demersuri pe lângă bărbaţii politici a celor două mari partide, care sunt la putere în Franţa şi care nu ne-au menajat concursul lor nici în decursul războiului. Concursul lor este cum se zice aci „un fait acquis"[48]. Săptămâna ce vine voi avea o întrevedere cu f. H.[49] spre a stabili un program de acţiune. Voi face o nouă conferinţă la toţi fraţii deputaţi şi senatori. Este aproape cert că se va aduce chestiunea pe tapet în Cameră. Bineînţeles guvernul va protesta din răsputeri, pentru că nu se poate amesteca în afacerile interne a unei ţări amice. Aceasta însă nu va împiedica, că i se va face o frumoasă reclamă guvernului, care va răsuna şi în Englitera şi America. Se va arăta cum acest guvern a târât în imolă[50]. Armata şi Coroana. Am reuşit să le demonstrez că acest guvern, cum a fost cel al lui Stürmer[51], este un pericol european. Ce mă priveşte, nu mă voi opri până ce nu voi izbândi. Este oare vreo nevoie să-ţi arăt cât de indicată ar fi prezenţa unuia dintre voi aici? Aţi putea face foarte, foarte mult. Acolo strigaţi în pustiu, cum se făcea pe timpul ungurilor. Acţiunea noastră politică a fost întotdeauna cam descusută, ezitantă. Mă tem că şi acum să nu cădeţi în aceleaşi erori.

Să nu uitaţi că deşi stăpânii noştri cei noi nu îşi fac iluziuni în ceea ce priveşte ciocoirea noastră, au probe istorice despre blândeţa noastră şi despre resemnarea cu care am purtat atâtea juguri în decurs de atâţia secoli. Ei nu ignorează nici teama noastră de rezistenţa violentă. Ne vor lăsa să strigăm şi să ne lamentăm până ce ne vom obosi, ca şi copilul care plânge. Ne cunosc admirabil răbdarea. Ştiu cum am suportat noi fără nicio rezistenţă mai serioasă jugul maghiar de la 1867 încoace[52] ca să nu mai vorbim de epoca precedentă. Ştiu şi aceea că fără războiul european suportam încă şi azi jugul maghiar. Când citesc ziarele din ţară am impresiunea că evenimentele vor lua acelaşi curs. Putem zice cu Eminescu: „Alte măşti, aceeaşi piesă". În locul ungurilor avem pe greci şi pe bulgari. Repet încă o dată necesitatea f. lui V.[53] sau a altuia, a ta aici. Nu este momentul descurajării, ci a acţiunii. Să fim bărbaţi şi nu cârpe. Lumea respectează numai pe cei tari şi curajoşi. În ceea ce priveşte maşina, încercările sunt satisfăcătoare şi decurg metodic şi progresiv. După plecarea lui Lugoşianu am făcut o singură încercare în 18 martie. Maşina s-a ridicat de la pământ zburând câţiva metri. Am făcut o mică modificare, am mărit pasul elicelor, pentru că puterea motorului nu este încă pe deplin folosită, iar numărul învârtirilor nu se poate mări prea mult deoarece a ajuns 2 200 învârtiri pe minută. De atunci nu am putut proceda la nouă[noi] încercări, de astă dată din cauza timpului. Am avut nea, grindină, furtună, ploaie, care durează încă. Aci abia s-a văzut o primăvară atât de urâtă. Scrie-mi, ca să ştiu, care sunt vederile voastre în toate aceste chestiuni. Lugoşianu a lăsat aci cele mai bune impresiuni la fraţi. Ar fi bine însă dacă nu ar imita exemplul vostru, legea tăcerii. Cred că toată familia ta este bine.
Cu curaj, înainte.
Te îmbrăţoşază,
T. Vuia

P.S. Dacă prietenul Cădere doreşte să intre în societatea noastră, cere-i documentul ce ştie şi semnează cererea lui.

- Va urma -
--------------------------------------------------------------
[34] Sofia M. Bragadiru (1851–m.?). Mare comerciantă de bere. Căsătorită cu fabricantul de bere Luther. După moartea acestuia, s-a recăsătorit, în 1894, cu marele fabricant de bere Marinescu Bragadiru.
[35] Gheorghe Gheorghe Mironescu (1874–1949). Jurist, diplomat, om politic şi de stat român. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1894). Doctor în drept al Universităţii din Paris (1898). Magistrat. Avocat. Profesor de Drept civil, apoi de Procedură civilă la Universitatea din Bucureşti (1906–1939). În anii 1917–1918 a desfăşurat o intensă activitate la Paris în favoarea cauzei unităţii românilor, colaborând strâns cu reprezentanţii cehoslovaci, polonezi şi sârbi. A luat parte la Congresul naţionalităţilor oprimate de Imperiul austro-ungar, ţinut la Roma în aprilie 1918. A fost membru al Consiliului Naţional pentru Unitatea Românilor, constituit la Paris în septembrie 1918. S-a numărat printre colaboratorii cei mai activi ai ziarului „La Roumanie". Deputat în mai multe legislaturi. În numeroase rânduri ministru: Instrucţiune Publică, Afaceri Străine (10 noiembrie 1928–7 iunie 1930; 7–8 iunie 1930; 13 iunie–8 octombrie 1930; 10 octombrie 1930–4 aprilie 1931; 11 august–11 octombrie 1932); Interne; Finanţe; Lucrări Publice şi Comunicaţii. Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (20 octombrie 1932–12 ianuarie 1933; 14 ianuarie–9 noiembrie 1933). Prim-ministru al României (7–13 iunie 1930; 10 octombrie 1930–4/18 aprilie 1931). În calitate de ministru de Externe, a condus delegaţia României la sesiunile Adunării Societăţii Naţiunilor (1929–1930), ca şi la cele două conferinţe de la Haga (1929, 1930). Membru marcant al Partidului Conservator-Democrat; fruntaş al Partidului Naţional Ţărănesc. În 1935, s-a retras din viaţa politică. În timpul regimului de autoritate monarhică al Regelui Carol al II-lea, este numit ministru secretar de stat (10 februarie–30 martie 1938); consilier regal (30 martie 1938); senator (5 iunie 1939). În iunie 1943 (însărcinat de Iuliu Maniu şi cu încuviinţarea lui Ion Antonescu), poartă convorbiri secrete cu Bánffy Miklós în vederea soluţionării divergenţelor dintre România şi Ungaria. Membru de onoare (31 mai 1939) al Academiei Române. Repus în drepturi (3 iulie 1990) ca membru de onoare al Academiei Române. Condamnat în 1948 la cinci ani închisoare corecţională, iar în 1949, la 12 ani închisoare corecţională, în ambele cazuri fiind acuzat de evaziune fiscală şi sabotaj.
[36] Louis Breguet (1880–1955). Promotor al aeronauticii, a fost unul dintre primii constructori de avioane (1909) şi de helicoptere în Franţa. La bordul unui Breguet–XIX, Coste şi Bellonte au făcut primul zbor fără escală Paris–New York (1930).
[37] Paul Cornu (1881–1944). Inginer francez. Constructor de biciclete. A conceput şi realizat primul helicopter. La 13 noiembrie 1907, la Coquainvilliers, aproape de Lisieux, s-a ridicat de la sol cu helicopterul la înălţimea de 30 cm, pentru o durată de 20 de secunde.
[38] Probabil Gheorghe Crişan.
[39] Probabil Ioan Coltor (1866–1933). Prelat, profesor, om politic şi de stat român. Studii filosofice şi teologice la Roma. Doctor în teologie (1906). Hirotonisit (1910). Capelan la Cluj şi Blaj. Delegat la Conferinţa de Pace de la Paris (1919–1920) ca expert în chestiuni etnografice şi geografice. Deputat. Subsecretar de stat la Muncă, Sănătate şi Ocrotiri Sociale în guvernul Vaida (9 iunie–20 octombrie 1932).
[40] N-a văzut pe niciunul dintre fraţi, n-a fost nici la ţinuta care a avut loc în 20 cur. S-a temut că trebuie să invite la masă pe dl Huart, ca să nu rămână mai jos de tine a preferit să facă pe mortul. Are dorinţa de a fi egal cu tine, de a se bucura de acelaşi prestigiu, dar nu este deloc dispus a face sacrificii. Qui veut la fin, veut les moyens [Cine se gândeşte la un scop, se gândeşte şi la mijloace (n.n. G.G.P.)]. La el avariţia contrariază inteligenţa. (Nota Traian Vuia)
[41] Sans bourse délier (fr.) – Fără a da un ban.
[42] Marcel Huart.
[43] Reuniunile de gală, banchet, agapă, la care participă şi fraţi profani. Nu se ţin în templu, nu se urmează un ritual, nu se deschide Biblia şi nu se aprind cele trei lumini.
[44] Causerie (fr.) – Conferinţă fără pretenţii.
[45] Ion Lugoşianu (1890–1957). Jurist, om politic şi de stat, diplomat român. Studii universitare la Bucureşti şi Paris. Face parte din delegaţia română (consilier tehnic) la Conferinţa de Pace de la Paris (1919–1920). Comisar al guvernului în S.U.A. şi Canada pentru organizarea serviciilor consulare (1920) şi studierea coloniilor româneşti. Membru al Partidului Naţional Român; membru al Partidului Naţional Ţărănesc. Deputat (1928). Subsecretar de stat la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (10 noiembrie 1928–7 iunie 1930; 17 iunie–8 octombrie 1930). Ministrul Instrucţiunii Publice (7–8 iunie 1930) şi ministrul Industriei şi Comerţului (6 iunie–10 august 1932; 20 octombrie 1932–12 ianuarie 1933; 14 ianuarie–14 iunie 1933). A fost delegat la Societatea Naţiunilor şi trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar pe lângă Quirinal (1 iulie 1933–15 noiembrie 1937). La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, i-a succedat lui Stelian Popescu la conducerea ziarului „Universul". Arestat (1949); condamnat, sub acuzaţia de înaltă trădare şi complot împotriva siguranţei statului, la muncă silnică pe viaţă; mort în închisoarea de la Râmnicu Sărat. În octombrie 1921, iniţiat în loja Ernest Renan (Paris), la recomandarea lui Caius Brediceanu şi a lui Traian Vuia.
[46] Putem afirma cu certitudine că un Lahovary nu a îndeplinit misiunea de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Londra. Credem, totuşi, că se face referire la Nicolae Enric Lahovary (1889–m.?). Diplomat român. Licenţiat în drept şi litere la Paris. Grade diplomatice: ataşat de legaţie (1910); secretar de legaţie cls. III (1913); secretar de legaţie cls. II (1918); secretar de legaţie cls. I (1920); consilier de legaţie (1925); ministru plenipotenţiar cls. II (1936); ministru plenipotenţiar cls. I (1941). A funcţionat la: Bruxelles, Londra, Berlin, Roma, Washington, Geneva, Budapesta, Viena, Tirana, Bratislava, Berna. Director ad-interim al Direcţiei Cabinetului şi Cifrului din Ministerul Afacerilor Străine. Suspendat din funcţie (5 ianuarie 1931); destituit din funcţie (10 ianuarie 1931); rechemat în activitate (5 august 1932). Director al Afacerilor Administrative şi Judiciare din Ministerul Afacerilor Străine (1939). Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Tirana (1 septembrie 1936–1 martie 1939), Bratislava (1 martie 1940–1 martie 1941) şi Berna (1 martie 1941-1 septembrie 1943).
[47] Grande Orient de France.
[48] Guvernul Ion I.C. Brătianu (19 ianuarie 1922-27 martie 1926).
[49] Un fait acquis (fr.) - Un lucru câştigat.
[50] Fratele Huart.
[51] Immoler (fr.) - A sacrifica, a jertfi, a măcelări, a ucide, a masacra.
[52] Boris Vladimirovici Stürmer (1848–1917). Om politic rus. A condus un guvern efemer în Rusia, în perioada 20 ianuarie/2 februarie–10/23 noiembrie 1916. Concomitent a fost ministru de Externe şi ministru de Interne.
[53] La 5/17 februarie 1867 se încheie pactul austro-ungar privind crearea statului dualist Austro-Ungaria, în cadrul căruia Transilvania rămâne incorporată Ungariei, anulându-i-se autonomia. Proclamarea dualismului austro-ungar are urmări negative pentru românii transilvăneni, prin politica de discriminare şi deznaţionalizare promovată de autorităţile guvernante ungare.

footer