Revista Art-emis
Profesorul Simion Danilă, traducătorul lui Nietzsche PDF Imprimare Email
Cornelia Ştefănescu   
Miercuri, 01 Iulie 2015 17:43

Simion DănilăÎn 1998, Editura timişoreană Hestia publică „Poezia", primul din cele 15 volume în limba română ale ediţiei Opere complete de Friedrich Nietzsche, programate să apară în anii imediat următori. Traducerea este semnată de Simion Dănilă. Despre această construcţie de amplă perspectivă, se desfăşoară cu detalii de extremă importanţă Mazzimo Montinari în prefaţa care, deşi în economia ediţiei germane Kritische Studienausgabe, textul de bază al traducerii în limba română, ţine de volumul 14, Comentariul, a fost dispusă la începutul primului volum al ediţiei româneşti. Fusese considerată, pentru realitatea sa substanţială şi solidă, deschizător de drum, informativ şi orientativ. Textul prefeţei stăruie pe descrierea istoricului apariţiei ediţiilor. Sunt incluse în el experienţe de tipul angajării editoriale a lui Karl Schlechta, dar şi acţiunea agresivă instaurată de sora lui Nietzsche, Elisabeth Förster-Nietzsche. În strădania ei de a se implica, deşi depăşită de articulaţiile nete ale cunoştinţelor, în publicarea inestimabilului patrimoniu însuşit abuziv, ea şi-a arogat drepturi absolute asupra lui. Urmările sunt dezastruoase. Sistează începutul ediţiei complete a lui Peter Gast, în 1892-1893. Supraveghează ferm îndepărtarea oricărui posibil editor, odată căzut sub incidenţa durităţii sale opresiv negatoare. Pune în 1894, la Nauburg, după concepţie personală, bazele Arhivei Nietzsche, pentru ca, în 1897, să o transfere la Weimar. Rămâne fundamental acuzatoare, în situaţia ei, imixtiunea în texte, intervenţia în manuscrisele greu descifrabile, lecţiunea lor greşită ducând la urmări, nu doar penibile şi grave, ci absurde, în ultimă instanţă. „Îmbogăţirea" bibliografiei nietzscheene cu titlul Voinţa de putere, lucrare al cărei autor Nietzsche nu a fost vreodată. Prefaţa mai urmăreşte îndeaproape mersul lucrărilor care au avut ca rezultat capital ediţia critică ştiinţifică, devenită în timp, referinţă mondială. Adică, mersul lucrărilor care au pornit de la decizia lui Giorgio Colli şi Mazzimo Montinari de a efectua o nouă traducere italiană „pe cât posibil completă" a textelor antume şi postume, au trecut prin obligatoria verificare a manuscriselor, păstrate în Arhiva Goethe şi Schiller de la Weimar, şi au atins momentul concluziei filozofului Giorgio Colli a necesităţii editării operei postume a lui Nietzsche. Şi fiindcă „una este condiţionată de cealaltă, citim în Prefaţa lui Montinari, vom pregăti o ediţie Nietzsche completă şi critică."

Odată cu Tabelul cronologic şi cu nota asupra ediţiei româneşti, am ajuns la contribuţia de autoritate, cu accentele sale de stricteţe şi pasiune, a lui Simion Dănilă. Tabloul cronologic consemnează între 1844 - data naşterii - şi 1900 - data morţii, anii cei mai reprezentativi ai vieţii lui Nietzsche, întinsă pe jumătatea sfârşitului de secol al XIX-lea. Exceptând ordinea creşterii şi descreşterii familiei, a şcolilor frecventate, a poziţiilor universitare obţinute, a problemelor ridicate de operă, a iubirilor şi prieteniilor, a călătoriilor, a pasiunii pentru muzică, a condiţiei contactării bolii şi a evoluţiei acesteia, tabloul cronologic excelează prin alegerea numelor. Simpla lor enumerare reconstituie decorul şi cotidianul vieţii contemporane lui Nietzsche. Începutul îl face dispoziţia părinţilor, ambii exprimând severa cuviinţă a familiilor de preoţi protestanţi, de a-şi boteza băiatul după numele regelui prusac Wilhelm al IV-lea. Alegerea lor rezumă curtoazia, înţelepciunea şi mai ales devotamentul tatălui preot faţă de modelul, socotit de el, ideal. Klopstock, Ranke Bethamann-Hollweg, cancelar al celui de al doilea Reich, Wilamowitz-Moellendorf, Karl Lamprecht şi Fichte au adus celebritate gimnaziului frecventat de Nietzsche. Cu prietenii din şcoala comunală de băieţi, Wilhelm Pinder şi Gustav Krug, întemeiază asociaţia literară şi muzicală "Germania". Câştigă multe prietenii, dar acea a lui Wagner, descoperit prin Tristan, a fost pusă sub semnul fericit al creaţiei. A frecventat casa orientalistului Hermann Brockhaus, s-a apropiat de psihologul Paul Rée, de muzicianul Peter Gost, Overbeck i-a rămas credincios până la moarte. A corespondat cu Taine, Georg Brandes, Strindberg.

Simion Dănilă a ştiut să selecteze şi să dispună de bogata informaţie nu pentru simple enumerări, ci pentru pagini de viaţă în care patetismul concentrat al atitudinilor contează, după cum contează expresia unei gândiri artistice şi a unei idei înalte despre umanitate. În Nota asupra ediţiei româneşti apar importante referiri cu valoare deosebită pentru istoria culturii româneşti. Chiar acest prim volum, Poezia, lucrat după Kritische Studienausgabe, „este după ştiinţa noastră", precizează semnatarul susnumitei note, atent la orizonturile de cuprindere informaţională a lumii moderne, „o premieră mondială". Adică, includerea în sistemul de referinţe universal al operei lui Nietzsche, a unui volum unitar, constituit din poezia răspândită în volumele 2-13 ale ediţiei germane, în consonanţă cu normele ştiinţifice ale unei ediţii critice, sintetizând imperativele criteriilor filologice ştiinţifice, lărgimea orizontului informaţiei, rigoarea analizei, subtilitatea detectării relaţiilor. Volum capabil să se integreze universalităţii active a acestei ediţii, fără să impieteze logica ordonării ediţiei germane. Pentru că, motivează autorul Notei această modificare, notele şi comentariile concentrate în volumul 14 al ediţiei germane sunt repartizate la sfârşitul fiecărui volum al ediţiei româneşti, pentru simplul motiv că la noi nu este posibilă publicarea celor 15 volume, deodată. Participarea editurii din România la promovarea, pe asemenea scară valorică, a operei lui Friedrich Nietzsche, este o victorie. Cu atât mai mult cu cât drepturile la copyright nu îl au decât Éditions Gallimard (Paris), Adelphi Edizioni (Milano), Hakusuisha Publishing Company (Tokyo) şi spre satisfacţia noastră, Editura Hestia din Timişoara.

Simion Dănilă se dovedeşte încă din acest text, nu numai un excelent organizator al părţii tehnice a ediţiei, dotat cu tenacitate, cu acces la importantele izvoare de informare, stăpân pe cele mai subtile date de istorie literară, ci şi dotat cu rafinamentul interpretării, rezultat din exerciţiul poetic, şi susţinut pe legătura stabilită de cunoştinţele sale, între poezie şi inteligenţă. Simion Dănilă se dezvăluie un degustător al substanţei textului, prin felul cum citează din comentariile lui Nietzsche asupra poeziei, cum pătrunde armonia poeziei nietzscheene, descifrându-i muzicalitatea, varietatea ritmurilor, a strofelor, a rimelor, a măsurii, prin motivarea cultivării poeziei de către Nietzsche în deplină osmoză cu gândirea lui filozofică. Exemple de unde duce folosirea pentru traducere a ediţiilor depăşite sau a folosirii intermediarului străin, de obicei cel francez, se găsesc în toată analiza sa pe textul celor patru volume. Reţin din notă, doar aberaţia rezultată din confuzia termenilor, Götter (zei) cu Götzen (idoli) din care a apărut „Amurgul zeilor", care nu figurează în bibliografia operelor lui Nietzsche. În schimb, figurează firescul titlu „Amurgul idolilor". La fel, din amestecul Elisabethei Förster-Nietzsche în corespondenţa fratelui ei, apare o propoziţie inexistentă în original folosită de Georg Lukàs ca motiv pentru „demascarea" imperialismului wilhelminian al lui Nietzsche. Ceva care mă duce cu gândul la excesele falselor interpretări ale textelor lui Heidegger faţă de Celan, căruia i s-a dovedit prieten, după reluarea responsabilă a lecturilor incriminatoare.

Pentru intelectualul de rasă, care s-a dovedit a fi Simion Dănilă, stau oricând la dispoziţia celor neîncrezători, listele pe care mi le-am făcut, pe parcursul celor patru volume citite cu creionul în mână, atât pentru echivalenţele româneşti, când se vede cât este de atent la cuvinte, cât este de fascinat de ele, cât de vastă îi este informaţia şi cât de diversificată. Asupra câtor generaţii de traducători a stăruit pentru ca notele sale de traducător să rezulte dintr-o privire lucidă asupra etapelor de receptare, rezultat al muncii sale nesfârşite, pe cât de istovitoare, pe atât de pasionate. Cunoscător al mai multor limbi şi literaturi, greacă, latină, germană, engleză, franceză, provensală, italiană, trimiterile sale, la autori şi opere, de exemplu: în latineşte în text „Voia poporului, voia lui Dumnezeu" (Hesiod), dar şi trimiterea la autori care au mai tradus respectivul text: „...acea teribilă zeiţă şi mater sacra cupidium", în latineşte în original: „mama sălbatică a dorinţelor", în traducerea lui N. I. Herescu „A dragostelor mamă zvăpăiată" (Horatius, Carmina, în Opera omnia, după care urmează datele bibliografice şi pagina), sunt doar modeste materializări ale faptului că Simion Dănilă „a intrat", cum scrie Giorgio Colli în Prefaţa la Aurora "în labirintul unui proces intim de cunoaştere."

Notă: Am în faţa ochilor c.v.-ul lui Simion Dănilă, născut în Belinţ, jud. Timiş, în 1943, profesor de limba şi literatura română şi germană la liceul apoi la şcoala generală din comună, de unde se pensionează pentru a-l traduce pe Nietzsche. A obţinut Premiul U.S.R., Filiala Timişoara (1998) pentru traducerea volumului I. Poezia. După câte l-am cunoscut, am înţeles că s-a situat voluntar în afara vieţii publice, fără atingere cu ierarhiile oficiale, solitar printre dicţionare, lexicoane, enciclopedii, gramatici şi alte instrumente de lucru, posesor al unei bibliografii Nietzsche, mereu îmbogăţită şi prin intermediul celor care lucrează la aparatul editorial al ediţiei Colli-Montinari, în curs de desfăşurare, care îl preţuiesc şi cu care poartă corespondenţă. Printre aceştia, Marie-Luise Haase, distinsă cu Premiul Nietzsche, primit ex aequo, cu Michael Kolenbach şi cu primul laureat al acestui Premiu, în 1996, Wolfgang Müller-Lauter, decedat de curând. „Pentru traducerea lui Nietzsche m-am pregătit din studenţie şi nici în prezent n-am terminat această pregătire." Afirmaţia mi-am însuşit-o dintr-o scrisoare a lui Simion Dănilă datată Belinţ, 19.11.2002.

footer