Revista Art-emis
Iubirile lui Octavian Goga PDF Imprimare Email
Prof. Ion Ionescu Bucovu   
Duminică, 03 Mai 2015 20:16
Octavian GogaPe 7 mai 2015 se împlinesc 77 de ani de la moartea lui Octavian Goga, prilej de a ne aduce aminte cu nostalgie de „poetul p?timirii noastre”. Era o splendid? lun? de prim?var?. Începutul lunii mai 1938. Poetul, care se întorsese decurând din str?in?tate, împreun? cu soferul pleac? cu ma?ina de la Bucure?ti la Ciucea. Pe 4 mai poetul este în mare verv?, avea o buna dispozitie ?i o s?n?tate de invidiat. Spre prânzul acelei zile fatidice a plecat împreuna cu Alexandru Hodos la Cluj s? ia masa cu prietenul lor comun, avocatul Laurian Gabor. La întoarcere pe la orele17, poetul era foarte vesel, interesându-se de masa pentru a doua zi, când trebuia s? soseasc? într-o vizit? un principe de Bourbon. Pe când înso?itorul s?u, vorbea la telefon cu sta?iunea piscicol? Poeni, de la care trebuia sa ia ni?te p?str?vi pentru mas?, a auzit din salonul vecin o chemare insistenta ?i neobi?nuit?. A alergat repede spre salon ?i l-a v?zut pe poet cum alunecase pe covor la ie?irea din salon spre baie. Ultimele lui cuvinte au fost: cu mine a?i terminat! A încercat s?-l ridice ?i a constatat c? partea dreapta a corpului îi era paralizat?. Era palid ?i încerca s? vorbeasc? incoerent. Pare-se c? o chema pe so?ie, pe Vetura Goga, ?i pe medici. Toat? aceast? drama a durat cam 10 minute. Au sosit în grab? prietenii Alexandru Hodos ?i Laurian Gabor, care se plimbau prin gr?din?. A venit urgent de la Bucure?ti în mare grab? cu avionul  so?ia ?i profesorii dr. Iuliu Ha?eganu ?i I. Minea de la Cluj , iar de la Bucure?ti prof. Bazil Teodorescu, medicul curant al poetului. Tot ce s-a încercat a fost zadarnic. Congestia celebrala era grav? ?i ireparabil?. În ziua de 6 mai  lucrurile s-au complicat: s-a ivit ?i o congestie pulmonar?. Permanent cu mâna stâng? strângea u?or coltul pernei iar cea drapt? era paralizat?. Agonia a durat dou? zile. În ziua de 7 mai 1938, la orele 14 ?i un sfert poetul s-a stins din via??. Avea numai 57 de ani (relatare f?cuta de Victor ?incu).
R??inari este o localitate veche, în M?rginimea Sibiului. Când am ajuns aici, un soare str?lucitor cuprindea toat? zarea. Voiam neap?rat s? vizitez aceste meleaguri înc?rcate de istorie. La popa Bratu poposise ?i adolescentul Eminescu în peregrin?rile lui prin ?ar? ?i apelase la preot s?-i fie înlesnit? trecera grani?ei spre Muntenia. ?i tot aici se n?scuser? doi mari oameni de cultur? ai României. Este vorba de Octavian Goga ?i Emil Cioran. Ca profesor de limba român? voiam neap?rat s? vizitez casa în care se n?scuse ?i copil?rise Octavian Goga. Am str?b?tut cu piciorul satul pe lâng? firi?orul de ap? care curgea paralel cu o str?du?? îngust? pân? aproape de Uli?a Popilor. Am urcat dealul încet pân? la casa cu num?rul 778, am intrat în curte ?i am descoperit o lume apus?, o curte mare str?juit? de arbori seculari ?i o cas? veche, p?strat? ca muzeu de pe timpul lui Popa Bratu. Am avut norocul s? întâlnesc aici o rud? de-a poetului, venit? proasp?t de la Bucure?ti , care ne-a purtat prin toate înc?perile, povestindu-ne din via?a ?i activitatea poetului, v?zându-i obiectele personale, camera de lucru, biblioteca, biblia etc.Nu voi insista asupra poetului ?i a politicianului. M? voi referi la iubirile lui Octavian Goga care au r?mas ca ni?te pove?ti frumoase pentru viitorime.
Octavian Goga s-a n?scut aici la 1 aprilie 1881 ca fiu al preotului ortodox Iosif Goga ?i al Aureliei, înv???toare în sat. Aici „a cunoscut p?surile satului” ?i s-a contopit cu durerile ?i suferin?ele lui. La « cârciuma din Dealu-Mare” va fi cântat cândva „Niculae, Laie Chioru,/ cânt?re? din patru strune pe care-bat?-l Domnu!- El nu vede toate cele; Din l?ut? dou? ?tie: Una-i dor ?i alta-i jale”.Aici s-a întors poetul din vâltorile politice ale timpului care i-au „”smuls nervi ?i mult? cerneal? » s? ia o gur? de aer curat ?i s? se odihneasc?. El avea s? spun? mai târziu, despre aceste meleaguri: „Îmi tremur? durerea-n gene/ Cum calc pe vechiul drum b?tut…”.Natura aceea proasp?t? în care a deschis ochii poetul, Goga n-a încetat niciodat? s-o doreasc?, s-o iubeasc?, regretând permanent plecarea de lâng? p?rin?i, din satul natal: „De ce m-a?i dus de lâng? voi,/
De ce m-a?i dus de-acas??/ S? fi r?mas fecior la plug,/ S? fi r?mas la coas?./ Atunci eu nu mai r?t?ceam/ Pe-atâtea c?i r?zle?e/ ?i-a?i fi avut ?i voi acum/ Un stâlp la b?trâne?e…”.
Proasp?t absolvent de liceu, Octavian Goga în anul 1900 tr?ie?te prima iubire adolescentin?. Participând la o nunt? în comuna Tohanu Vechi o va cunoa?te pe Aurelia Ro?u, o tân?r? în devenire înv???toare, timid? ?i plin? de delicate?e, care era ?i domni?oar? de onoare la nunta fratelui ei. Idila lor de dragoste a început la 18 ?i respectiv 19 ani, ea înc? elev? la Seminarul Pedagogic din Blaj. « În acele zile am hot?rât s? ne c?s?torim. Hot?râsem s? facem facultatea împreun? ?i dup? c?s?torie s? c?l?torim, el ca poet, eu ca pictori??. Ne-am în?eles s? ne întânim la Budapesta. P?rin?ii nu m-au l?sat s? plec ?i eu la Budapesta s?-mi fac studiile» avea s? povesteasc? mai târziu Aurelia, regretând pentru toat? via?a acest? hot?râre absurd? a p?rin?ilor. În toamna anului 1904 Goga va pleca student la Budapesta , dar leg?turile lor vor fi tot mai strânse, dovad? cele 50 de c?r?i po?tale pe care i le-a trimis poetul tinerei înv???toare. În ele erau ?i versuri delicate închinate iubitei. O lovitur? groaznic? d? peste el. În ajunul Cr?ciunului moare tat?l s?u.„Am îndurat o lovitur? grea ?i nea?teptat?… Eu am fost supus f?r? nicio preg?tire la acest? rupere brusc?…”. Ca s?-?i termine studiile Goga a trebuit s? se c?s?toreasc? cu Hortensia Cosma, fiica politicianului ?i bancherului Partenie Cosma, directorul b?ncii Albina, cel mai bogat român din Ardeal. V? închipui?i ce a fost în sufletul lui de adolescent, renun?ând la Aurelia? La acest? veste trist?, d?sc?li?a Aurelia Rusu s-a retras la o mân?stire din Sibiu ?i nu s-a mai c?s?torit toat? via?a. În 1904, Goga, participând la serb?rile jubiliare ale revistei Familia la Oradea, a c?utat-o pe tân?ra înv???toare la mân?stire dar tân?ra înv???toare a refuzat s?-l mai vad?, con?tient? fiind de imposibilitatea continu?rii rela?iei lor. Îndurerat poetul îi dedic? o poezie pe care o ?i public? în Revista ilustrat? de la ?oimu?, revist? citit? ?i de înv???toare: „R?sun? toaca de utrin?,/ În pacea unei nop?i târzii/ ?i, rând pe rând, câte-un opai?/ S-aprinde-n multele chilii…/ Te v?d în col?ul vechi de stran?/ Cum stai r?pus? de r?stri?ti/ ?i-atâta jale pare scris?/ În ochii t?i cura?i ?i tri?ti…/ ?i cum te-nchini la rug?ciune/ Eu m? gândesc înduio?at/ Nemilostiva toac-a nop?ii/ Ce vis frumos ?i-a tulburat?”.
Aurelia a ie?it din mân?stire târziu ?i s-a încadrat la o ?coal? din Negria, din jude?ul Maramure?, apoi s-a mutat la ?coala din B?tn?ieni, profesând apreoape 35 de ani. De?i curtat? de mul?i tineri, femeia a ales s? nu se mai c?s?toreasc? niciodatr?.
Goga a încercat ?i mai târziu s? ia leg?tura cu ea. Revenit în Maramure? la prietenul s?u Vasile Lucaciu, pe motiv c? vrea s? organizeze o cin?, a invitat-o ?i pe ea. De?i a trimis vesela penteru mas?, Aurelia a refuzat s? participle. În acest? perioad? (1900-1903), inspirit din aceast? idil? tragic?, poetul scrie poezia „D?sc?li?a”, în care se reg?sesc acordurile unei iubiri pierdute definitiv, de?i criticii literari o pun pe seama mor?ii surorii lui. Cu certitudine îns? poezia „R?mâi” a fost scris? pentru Aurelia: „R?mâi pe veci departe/ S? nu cobori la mine,/ R?mâi în adumbrirea/ Pove?tilor senine// ?i uit?-ncet povestea/ De-un cânt?re? pribeag,/ Biet precupe? de lacrimi/ Ce ?i-a zâmbit în prag.” Aurelia Rusu a muril la 93 de ani, plâns? de întregul sat, având pe mormânt gravate versurile lui Octavian Goga: „Iar vântul spune crengilor plecate/ Povestea ta, frumoas? domni?oar?…”
Octavia Goga s-a c?s?torit cu Hortensia Cosma la 14 octombrie 1906. Femeia era o fiin?? senin?, plin? de delicate?e ?i sensibilitate, de o nespus? frumuse?e fizic? ?i moral?. Se alintau ?i se desmierdau cu diminutivele Vi?ca ?i Vi?cu sau Tani. Poetul i-a închinat în revista Luceaf?rul poezia „O raz?” C?s?toria lor s-a oficiat la Sibiu având ca na?i pe Alexandrina ?i Alexandru Vlahu??. Mai tot timpul so?ii au stat desp?r?i?i. El f?cea dese drumuri la Bucure?ti, o vreme a fost condamnat ?i închis la Szegedpe motive politice. Dragostea lor s-a r?cit repede. Deja la 11 februarie 1912, Hortensia îi scria c? „dac? tu m-ai cunoa?te, dac? ai ?ti ce e în sufletul meu, poate c? ar fi altfel via?a noastr?. Eu nu sunt sup?rat?, sunt trist?, nespus de trist? când v?d c? toat? via?a mea n-are niciun rost, c? sunt chiar o piedic? acolo unde mi-a? da ?i sufletul pentru fericirea ta” Care fericire?Goga era deja un nefericit. Singur?tatea, nemul?umirile, frust?rile, cotidianul toate au erodat fragila lor dragoste. Acum Tavi se apropiase foarte mult de o prieten? din copil?rie, anume Veturia Triteanu, care era mereu prezent? în familia lui. Veturia Triteanu, fiic? de preot, se c?s?torise la 18 ani cu o fa?? bisericeasc? pu?in agreat? de femeie, Laz?r Triteanu, la rug?mintea p?rin?ilor. Octavian Goga face marea gre?eal? s? se îndr?gosteasc? de ea ?i, sub pretextul c? a r?mas îns?rcinat? cu poetul, o ia în c?s?torie. Se cunoscuser? înc? de copii la Sibiu , în prezen?a p?rin?ilor, ea elev? de pension de 13 ani, el liceean la 15 ani. Înc? de la acest? vârst? î?i trimiteau bilete de dragoste, femeia, chir ?i c?s?torit? fiind, nep?sându-i de ironiile prietenilor sau de prejudec??ile celor din jur.
Provenit? dintr-o veche familie româneasc?, Veturia a urmat pensionul s?sesc la Sibiu, vorbea fluent germana, franceza, maghiara ?i româna ?i se preg?tea de o carier? str?lucit?, avea un glas frumos ?i voia s? devin? sopran?. A debutat la Sibiu în 1903 cu piesa „R?sunetul de la Cri?ana” de Ion Vidu, fiind numit? „privighetoarea Ardealului”. În 1909 cânt? pe scene din Budapesta. În 1909 pe 14 noiembrie, regele Carol o decoreaz? cu medalia Bene Merenti pentru realiz?rile în cultura muzical? româneasc, iar pe 28 decembrie 1909 cânt? la Ateneul Român acompaniat? de George Enescu ?i T. Fucs A interpretat cântece de Tiberiu Brediceanu, piese de Bach, Dvorak ?i Stauss. În 1912 acompaniat? de George Enescu ?i Cella Delavrancea interpreteaz? roluri din Cavalleria rustican? de Mascani ?i Secretul Susanei de E. Wolff. În 1909 ?i 1912 Goga este acuzat de propaganda? na?ionalist? ?i este închis. Din închisoare iat? ce-i scrie Veturiei: „Du?? drag?…mi-am adus aminte c? ?i pe cel mai prost a?ternut se poate visa frumos…” S-au c?s?torit în anul 1921, pe 15 ianuarie, ziua de na?tere a lui Eminescu, aleas? special. Goga, fiind Ministru al Instruc?iunii ?i Cultelor, a f?cut un târg cu Laz?r Triteanu, so?ul Veturiei. S? i-o dea pe Vetura în schimbul mitrei de episcop ortodox al României. Triteanu a acceptat târgul ?i a l?sat-o în pace pe Vetura.
Nepotul poetului, Mircea Goga, poveste?te c? familia lui Goga, în special mama poetului, n-a acceptat-o niciodat? pe Veturia. Nor? în cas? a r?mas Hortensia… Iat? cum o descrie Lucian Blaga în „Hronicul ?i Cântecul vârstelor”: „Veturia era în zenitul fiin?ei. Cei treizeci de ani ai ei înfloreau în frumuse?ea ei matur?, fascinant?, al c?rei secret consist? mai ales în expresie ?i mimic?. Ea î?i tr?ia via?a într-un fel degajat, artistic, în izbitor contrast cu modul provincial ?i cuprins de com?lexe al celor mai multe dintre femeile cet??ii. Vioiciunea spiritual?, s?n?toas?, plin? de nerv, infelxiunile con?tient cultivate ale glasului, priceperea în chestiuni artistice… au rotunjit în jurul ei un nimb ce a?az? în penumbr?pe toate semenele ei din aceste ?inuturi” Acum urc? pe scene din Berlin, îl cunoa?te pe Wagner, cântând în tetralogia lui. Pentru a nu alimenta gelozia so?ului promite c? se las? de muzic?, acceptând exilul transilvan la Ciucea , în Castelul pe care-l cump?rase poetul în 1919 de la v?duva lui Ady Endre. Vetura se întâlne?te cu Brâncu? ?i îi solicit? acestuia s? realizeze un mausoleu, dar împrejur?ri necunoscute, au f?cut s? nu se realizeze visul. Veturia îl angajaz? pe George Matei Cantacuzino, care va realiza planul mausoleului, decorurile fiind proiectate de Nora Steriade. Construc?ia lui a durat aproape 20 de ani. Octavian Goga nu a apucat s? vad? Mausoleul finalizat. Moartea lui la 57 de ani a ridicat ?i mai ridic? multe semne de întrebare. De?i a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, dup? construirea Mausoleului trupul lui a fost mutat la Ciucea.
Veturia Goga i-a supravie?uit înc? 41 de ani poetului. Nepotul lui, Mircea Goga, profesor de limba r?mân? la Sorbona, afirm? c? „mariajul Veturiei cu Octavian Goga n-a fost pentru ea altceva decât împlinirea unei misiuni încredin?ate ei de c?tre Serviciile secrete germane, a c?ror agent? recrutat? înc? din 1914 a fost, la Bayereuth…” „Privighetoarea României” a fost metamorfozat? în eminen?a cenu?ie a lui Carol al doilea în „privighetoarea lui Carol al doilea”. Marea Doamn? a perioadei antonesciene, care l-a slujit pe Hitler cu ardoare, „ciripindu-?i” propriul so?, pe Octavian Goga, dar ?i pe Carol al doilea, pe Mare?alul Antonescu, ca de altfel pe mai to?i cei din stafful celui de al treilea Reich, conducându-i la pierzanie. Marii muzicieni ai timpului i-au a?ternut pe frunte laurii gloriei muzicale, capetele încoronate ale Europei, marii b?rba?i de stat ai lumii s-au înclinat în fa?a ei, iar u?ile palatelor s-au deschis larg în intr?ri triumfale. Dar, în loc s? urce în lumin?, a preferat s? unelteasc? din umbr?. A tr?dat doi so?i, ?i propria ?ar?, apoi pe rând, puterile str?ine, în a c?ror sold? s-a aflat, Germania ?i Anglia, ?i cu siguran?? ar fi tr?dat-o ?i pe a treia, Uniunea Sovietic?, al c?rei agent devenise dup? 1944. Mircea Goga o acuz? pe Veturia c? ar fi gr?bit ?i moartea so?ului ei. „Tavi a fost otr?vit!”, i-a declarat el lui Iuliu Ha?eganu. Dan Bruda?cu, cel mai apropiat om al Veturiei, în articolul „Otr?vit din ordinul lui Carol al doilea”, scrie: „Goga a fost ucis din cauz? c? devenise indezirabil ?i periculos pentru inten?iile dictatoriale ale lui Carol al doilea, iar asasinarea lui a fost realizat? prin concursul lui Mihail Moruzov, ?eful serviciilor secrete” Ce s? credem? Multe detalii nu se cunosc. S-a descoperit în arhivele germane un memoriu al Veturiei Goga. Textul redactat în german? din anul 1938 cuprinde dovezile privind otr?virea lui Octavian Goga.
Au r?mas pân? azi doar teorii, ipoteze ?i legende despre moartea lui. Dar se pune întrebarea, cum în plin? vârst?, plecat de la Bucure?ti la Ciucea, având o s?n?tate de invidiat ?i o bun? dispozi?ie, fiind foarte vesel, trecând pe la Poeni s? cumpere ni?te pe?te pentru o mas? festiv?,în Salonul Sta?iunii piscicole, Laurian Gabor, care îl înso?ea, a auzit o chemare în?bu?it?. Ducându-se repede l-a g?sit pe poet trântit pe podea la ie?irea din salon. Ultimele lui cuvinte au fost: „Cu mine a?i terminat!” Ultima lui dorin?? a fost s? fie înmormântat la Cicea, aici unde s-au împletit dragoste cu bucuria, dorin?ele cu suferin?ele. Din p?cate la moartea lui Mausoleul nu era gata. A fost înmormântat la cimitirul Bellu, apoi adus  ?i depus în „Mausoleul Iubirii”, la Ciucea, unde î?i  vor duce somnul de veci cei doi so?i.
Ca epitaf, Veturia a transcris în mozaic, o strof? din poemul lui „Din larg”:
„Jur-împrejur e largul care cânt?,/ E sore-n cer, e s?rb?toare sfânt?,/ ?i-n vreme ce mi-a amu?it p?mântul/ Fiorul p?cii-n suflet mi se las?,/ Eternit??i îmi flutur? ve?mântul;/ Simt Dumnezeu cum m? prime?te-acas?…”
Sic tranzit gloria mundi.
Bibliografie:
- Ion Dodu B?lan- Octavian Goga, Monografie, ed. Minerva, 1975;
- Ioan Scurtu ?i colab. Enciclopedia de istorie a României, Ed. Memoria, Bucure?ti 2002;
- Dan Bruda?cu, Octavian goga otr?vit…Pro Seculum Nr. 4.
- Mircea Goga, Vetura Goga „Privighetoarea lui Hitler” Ed. RAO, Bucure?ti, „2007;
- Suciu Sebastian, Octavian goga, Iubiri din tinere?e. Istorie ?i cultur?, 2010M.
footer