Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Cosmin Zamfirache   
Miercuri, 31 Decembrie 2014 22:47

Dan VizantyDan Vizanty - Asul uitat al avia?iei române?ti, pilotul legendar care a b?gat spaima în aviatorii americani ?i sovietici în cel de-Al Doilea R?zboi Mondial

100 de avioane de lupt? americane au atacat, pe 10 iunie 1944, baza de la Pope?ti-Leordeni, ap?rat? de Grupul 6 de vân?toare, condus de pilotul Dan Vizanty. În doar 12 minute, pilo?ii lui Vizanty, cu 36 de avioane române?ti IAR-80, i-au pus pe fug? pe americani, scriind o pagin? glorioas? din istoria celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Pilotul de vân?toare Dan Vizanty, originar din Boto?ani, a fost unul dintre a?ii avia?iei militare române din prima parte a secolului al XX-lea, al?turi de Constantin „Bâzu” Cantacuzino, Alexandru ?erb?nescu ?i Ioan Milu.

O legend? a celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, la 10 iunie 1944, Vizanty, care conducea Grupul 6 de vân?toare de la Pope?ti-Leordeni, de lâng? Capital?, era artizanul uneia dintre cele mai negre zile ale avia?iei americane, c?reia îi doborâse peste 20 de aparate de zbor. Curajul ?i m?iestria pilotului român, care avea la man?? nebunia unui actor ?i iu?eala unui fulger, l-au f?cut unul dintre cei mai temu?i, dar ?i mai respecta?i adversari în aer. Pe Frontul de Est, în luptele cu pilo?ii sovietici, ?i-a câ?tigat renumele de „Lupul Carpa?ilor”. Dup? r?zboi, a fost aruncat în temni?ele comuniste, dup? care a lucrat ca macaragiu sau muncitor agricol. Salvarea lui a venit de la pre?edintele Fran?ei de atunci, Charles de Gaulle, cu sprijinul c?ruia Dan Vizanty a p?r?sit România în 1977 ?i nu s-a mai întors niciodat?. A murit la Paris, în 1992, la vârsta de 82 de ani. Pe data de 11 iunie 1944, ziarele americane „Denver Post” ?i „Boston Herald” relatau despre o înfrângere dureroas? a avia?iei Statelor Unite ale Americii deasupra teritoriului României, în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial: 24 de avioane de vân?toare Lightning P-38 au fost doborâte cu o zi înainte, pe 10 iunie 1944, de avia?ia german? în apropierea câmpurilor petrolifere de la Ploie?ti. În 24 de ore, poze ?i desene de la fa?a locului aveau s? schimbe datele problemei. Ziare din Chicago, Boston, New York ?i Washington prezentau imagini cu grupul care a f?cut pr?p?d în rândul avia?iei militare americane. Erau, de fapt, avioane române?ti IAR-80, iar artizanul acestei victorii era românul Dan Vizanty, comandantul Grupului 6 de vân?toare de la Pope?ti-Leordeni. Pilotul militar, care a primit, în urma acestei b?t?lii, renumele de „Spaima Lightningurilor”, a doborât sau a avariat grav în acea zi 13 avioane de vân?toare americane. Nu întâmpl?tor, autorul american Thomas McKelvey Cleaver, în „Analele Luptelor Aeriene“, a denumit ziua aceea „Blackest Day” (Cea mai neagr? zi). Richard „Dick” Wilsie, aviator american care a participat la raidul de pe 10 iunie 1944, a declarat, potrivit c?r?ii „Jurnal de zbor”, a aceluia?i McKelvey Cleaver: „În acea zi, am sim?it ca ?i cum cerul ar fi c?zut peste noi. Am sim?it pe pielea noastr? c? am fost b?tu?i r?u”.

Vizanty a scris în acea zi una dintre cele mai glorioase pagini ale istoriei avia?iei militare române?ti cu avionul s?u IAR-80, inscrip?ionat pe coad? cu num?rul 344.

Atacul/surpriz? de la ora 8 diminea?a

În diminea?a zilei de 10 iunie 1944, de la baza aerian? din Foggia (Italia) au plecat Grupurile de vân?toare 1 ?i 82 din For?a a 15-a aerian? de vân?toare a Statelor Unite ale Americii. Erau 100 de avioane de vân?toare Lightning P-38 care aveau o singur? ?int?: baza de la Pope?ti-Leordeni, care îi împiedica s? bombardeze în voie rafin?riile din zona Ploie?tiului, principala surs? de combustibil a armatei naziste. De obicei, atacau seara sau noaptea. De aceast? dat?, au schimbat planul. La 8 diminea?a, au încercat un atac-surpriz?. Baza din apropierea Bucure?tiului era ap?rat? doar de oamenii lui Vizanty din Grupul 6 de vân?toare, ce avea în componen?? escadrilele 59, 61 ?i 62. Doar 36 de avioane IAR-80 contra celor 100 americane. Vizanty descrie acest atac, în 1982, în revista francez? „Pionniers”. Printr-un miracol, cum recunoa?te ?i el, avioanele americane au fost v?zute pe radar de o santinel? aflat? în postul de comand? ?i care a dat imediat alarma. Avioanele române?ti s-au ridicat pe cer în câteva minute. Grupul, alc?tuit din trei escadrile de câte 12 avioane, a fost mobilizat de Vizanty cu o precizie matematic?. Datorit? disciplinei pilo?ilor români, americanii au fost, de fapt, cei surprin?i. „Tocmai intrasem în birou s?-mi parcurg coresponden?a când... alarm?!?... La ora 8.00?! Surprins pentru moment de ora neobi?nuit?, îmi iau pistolul de alarm?, ies repede ?i lansez racheta verde prin care dau unit??ilor mele ordinul de decolare imediat?. Am decolat dup? ultima patrul? ?i, t?ind traiectoria forma?iei, ne-am situat în fruntea ei, continuând s? lu?m altitudine”, a povestit Dan Vizanty, în revista „Pionniers”. F?r? s? stea prea mult pe gânduri, Vizanty ?i grupul s?u de aviatori, de?i în inferioritate numeric?, au t?b?rât peste Lightningurile americane. Ceea ce a urmat a fost desprins parc? din epopeile cinematografice hollywoodiene. Doar 36 de avioane IAR-80 au distrus o mare parte din flota american? de 100 de avioane de vân?toare.

„Indienii deasupra cuibului”

„M? aflam la 1.500 de metri altitudine în fruntea forma?iei ?i am auzit codificat în casc?: «Aten?ie, Paris! Aten?ie, Paris! Indieni deasupra cuibului! ”. Am recunoscut îndat? vocea lui Traian Gavriliu, ?eful Biroului Opera?ii al Aerodromului Pope?ti-Leordeni, care m? anun?a astfel c? avioanele de vân?toare se îndreptau spre aerodrom. Atunci, privind peste bord, v?d val dup? val, la foarte joas? altitudine, forma?iuni de Lightning P-38. Imediat ?i f?r? ezitare, ordon prin radio: «Paris c?tre Paris: 1, 2, 3, atac?m, urma?i-m?!»”, relata Vizanty, la aproape 40 de ani de la evenimentele de pe 10 iunie 1944.

Într-o frac?iune de secund?, situa?ia s-a r?sturnat radical. Dup? primul atac, în înv?lm??eala care a urmat, principala preocupare a pilo?ilor români a fost s? evite ciocnirile în vârtejul în care, în fiecare clip?, se aflau fa?? în fa?? cu avioanele americane, încruci?ându-se cu viteze uimitoare. „Înm?rmuri?i, to?i cei de la sol au fost spectatorii ?i martorii acelei lupte sângeroase, în lumina orbitoare a soarelui de var?, în zgomotul exploziilor, în ??c?nitul asurzitor al mitralierelor, în urletul fantastic al motoarelor, în timp ce, pretutindeni, se în?l?au spre cer volutele de fum ale avioanelor doborâte ce ardeau”, descria confruntarea Dan Vizanty în revista „Pionniers”.

A sc?pat ca prin miracol

Glorioasa b?t?lie aviatic? a pilo?ilor români a durat 12 minute. În acest timp, cele 36 de IAR-80 române?ti au doborât, dup? cifrele oficiale, 24 de Lightninguri P-38, iar dup? relat?rile celor de la sol, peste 50 de avioane de vân?toare americane. Celelalte au fost puse pe fug? sau puternic avariate de eroii Grupului 6. Dan Vizanty ar fi doborât personal 3 avioane ?i ar fi lovit ?i avariat grav alte 10. De altfel, pilotul român a dat un exemplu întregului grup, aruncându-se în mijlocul avioanelor americane ?i mitraliindu-le. A supravie?uit printr-un miracol, dup? ce un proiectil de 13,2 milimetri a str?b?tut carlinga aeronavei sale ?i a ie?it prin spatele avionului. Doar o manevr? genial? a f?cut ca Vizanty s? scape. Grupul lui a pierdut în confruntarea de la 10 iunie doar trei aviatori, cei mai buni, dup? cum îi cataloga acesta. „Ceea ce au f?cut cei din grupul lui Vizanty ?i Vizanty personal a fost uimitor. Americanilor greu le-a venit s? cread? c? o mân? de IAR-80 le-a distrus dou? grupuri de avioane Lightning P-38 cu fuselaj dublu. Prima dat?, i-au creditat pe nem?i, dar apoi ?i-au dat seama c?, de fapt, cei care i-au distrus erau românii Grupului 6 de vân?toare. A fost un miracol ?i supravie?uirea lui Vizanty, care a atacat direct avionul de comand? american ?i l-a doborât. Cu toate acestea, cum numai un as al aerului putea s? fac?, a redresat avionul ?i a condus victorios grupul înapoi la baz?”, ne-a spus Gic? Mari?anu, fost medic militar ?i pasionat de avia?ia militar? ?i de cariera lui Vizanty.  

O sticl? de ?ampanie pentru fiecare prad?

Aviatorii Grupului 6 au fost primi?i cu urale la sol. Vizanty a fost scos din carling? ?i purtat pe bra?e. Comandantul avia?iei române, ministrul Aerului de la acea vreme, generalul Gheorghe Jienescu, când a aflat despre aceast? uria?? victorie, ar fi izbucnit în lacrimi ?i le-ar fi trimis imediat, cu ma?ina personal?, 24 de sticle de ?ampanie fran?uzeasc? oamenilor din companie. Lui Vizanty personal i-a trimis trei sticle de whisky pentru avioanele doborâte de acesta. Grupul 6 de vân?toare cu IAR-urile române?ti a ?inut piept avia?iei americane care ataca zonele petrolifere. În total, între 4 aprilie 1944 ?i 23 august 1944, Grupul 6, avându-l în frunte pe pilotul Dan Vizanty, a doborât pe câmpul de lupt? 6 fort?re?e zbur?toare B-17 (avioane pline cu muni?ie, foarte greu de doborât), 6 bombardiere Liberator B-24 cu patru motoare ?i 28 de avioane Lightning P-38.

IAR-80, 18 ani de via??

În prima parte a celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, IAR-80 era considerat unul dintre cele mai bune avioane de vân?toare. Realizat la Bra?ov, începând cu anul 1937, IAR-80 f?cea parte din categoria monoplanelor de vân?toare ?i de bombardament în picaj. Primul zbor al unui IAR-80 a fost înregistrat în anul 1939. La începutul r?zboiului, era comparabil cu avionul german Messerschmitt BF 109, cu Mitsubishi A6M Zero din Japonia ?i cu Hawker Hurricane din Marea Britanie. La o altitudine de 4.000 de metri, IAR-80 atingea o vitez? de peste 510 kilometri pe or? ?i avea la bord ?ase mitraliere Browning. Avia?ia regal? român? l-a preferat modelului german Heinkel, începând comenzile de IAR-80 la 18 decembrie 1939. A fost dep??it tehnologic la sfâr?itul r?zboiului, iar în 1955 a fost casat.

Aviatorii americani, despre victoria pilo?ilor români de pe 10 iunie

Dup? anul 2000, cercet?torul american Jay A. Stout, pilot de vân?toare, veteran al opera?iunii Furtun? în De?ert, relateaz?, în cartea sa „Fort?rea?a Ploie?ti, Campania pentru distrugerea petrolului lui Hitler”, cu extrem? obiectivitate, pe baza unei document?ri intense, confrunt?rile aeriene româno-americane, în special b?t?lia de pe 10 iunie 1944. El subliniaz? confuziile existente în frenezia luptei: „Un am?nunt interesant al acestei b?t?lii aeriene este faptul c? americanii ?i-au identificat în mod eronat adversarii ca fiind avioane germane Focke Wulf (FW)-190. Gre?eala a fost perpetuat? timp de câteva decenii ?i a fost corijat? doar relativ recent. Modelul românesc IAR-80/81 era pu?in cunoscut la momentul acela ?i sem?na foarte bine cu avionul de vân?toare german”. De asemenea, autorul american recunoa?te: „Este probabil ca aviatorii americani s? fi confundat avionul românesc cu FW-190 german din alt motiv. Românii nu erau considera?i la fel de abili sau de formidabili ca omologii lor germani ?i este posibil ca americanii s? fi considerat c? pilo?ii care-i învinseser? atât de categoric nu puteau fi decât germani”. ?i pilotul american Herbert „Stub” Hatch, participant la lupta din 10 iunie 1944, a scris câteva pagini dedicate lui Vizanty ?i Grupului 6 de vân?toare în cartea sa „An ace and his angel: Memoirs of a World War II Fighter Pilot” (Un as ?i îngerul s?u: Memoriile unui pilot de vân?toare din cel de-Al Doilea R?zboi Mondial), creditându-i cu acea victorie memorabil?, contestat? mult timp de americani.

Cum a ajuns Vizanty în fruntea Grupului 6 de vân?toare

La recomandarea mare?alului Ion Antonescu, în august 1942, dup? încheierea campaniei din Rusia, unde Vizanty a condus Escadronul 43 de vân?toare, pilotul român a primit Ordinul Virtutea Aeronautic? cu dou? barete ?i Crucea de Fier, clasa a II-a. Tot atunci, a fost numit la sol ?ef de cabinet al Subsecretarului de Stat al Aerului, generalul Gheorghe Jienescu. În acest mod, Vizanty a primit o binemeritat? pauz? dup? un an crunt de r?zboi. Îns? nu a rezistat mult în birou ?i, în august 1943, s-a întors pe câmpul de lupt?. „Îi pl?cea s? tr?iasc? la intensitate maxim?. Se spune c? tremura de pl?cere când atingea man?a avionului de lupt?. Era f?cut s? tr?iasc? acolo, între via?? ?i moarte, în v?zduh. A cerut s? se reîntoarc? pe front. Zborul era adev?rata lui identitate”, ne-a m?rturisit Ana Maria Vizanty, fiica pilotului. 

Gruparea paradoxal? de la Pope?ti-Leordeni

În august 1943, Dan Vizanty a fost numit comandant al Grupului 6 de vân?toare sta?ionat la Pope?ti-Leordeni. Decizia a venit ?i dup? atacul american de la 1 august 1943 asupra rafin?riilor de la Ploie?ti, din cadrul misiunii Tidal Wave, condus de for?ele aviatice americane HALPRO de la Benghazi, Libia. Era nevoie pentru ap?rarea zonei petrolifere, necesar? mai ales pentru a între?ine armata german?, de un comandant genial ca Vizanty. De aceea, zona petrolifer? era vânat? în permanen?? de avioanele americane, care doreau s? taie armatei germane principala surs? de combustibil de pe Frontul de Est. Dan Vizanty a preluat Grupul 6 de vân?toare ?i l-a transformat într-o grupare paradoxal? de pilo?i disciplina?i ?i boemi, în acela?i timp. Se distrau, mureau ?i luptau cu aceea?i pasiune. 

Un tot unitar de neînvins

Pilotau avioane IAR-80 ?i IAR-81, de fabrica?ie româneasc?, montate în uzinele aviatice de la Bra?ov. IAR-80 era, de altfel, avionul preferat al lui Vizanty. „Îl considera superior tuturor celorlalte avioane ?i prin prisma faptului c? era românesc. Vizanty spunea c? este un avion românesc care împreun? cu un pilot român la man?? fac un tot unitar care devine de neînvins pe câmpul de lupt?”, spune istoricul boto??nean Gheorghe Median. 

„Lupul Carpa?ilor“, pe Frontul de Est

La 10 iunie 1944, pilotul Dan Vizanty era deja temut de avia?ia sovietic?, doborând cu avionul s?u de vân?toare 12 de aparate de zbor ruse?ti Iliu?in II ?i alte bombardiere sovietice, deasupra Odessei ?i în Basarabia. Dup? începerea ofensivei în est, contra U.R.S.S., a Armatei Române ?i a Wehrmachtului, pe data de 22 iunie 1941, Vizanty se afla în fruntea Escadrilei 43, echipat? cu avioane de vân?toare de fabrica?ie polonez? PZL 11F. Ini?ial, escadrila era sta?ionat? la Bosanci, lâng? Suceava, pentru atacuri asupra Basarabiei ocupate de armatele sovietice. 

A deschis calea c?tre inima Basarabiei

Pilotul român s-a f?cut remarcat la 7 iulie 1941. La acea dat?, împreun? cu pilo?ii s?i din escadril?, Vizanty a bombardat puternic posturile sovietice de artilerie din localitatea basarabean? F?lciu. Atacul echipei lui Vizanty a deschis calea armatei române c?tre inima Basarabiei, sc?pând infanteria de barajul bateriilor de artilerie ruse?ti. Au urmat zeci de lupte aeriene pe cerul Basarabiei. Pe 17 septembrie 1941, în apropiere de Tatarca (jude?ul Gala?i), Escadrila 43, comandat? de Dan Vizanty, a reu?it s? alunge grupurile sovietice de avioane de vân?toare care h?r?uiau armata român? de la sol. Au fost doborâte ?ase avioane ruse?ti de vân?toare I-16 ?i trei bombardiere. Vizanty personal ar fi doborât dou? avioane de vân?toare ?i un bombardier. Pe Frontul de Est, deja b?gase spaima în pilo?ii sovietici. Ataca f?r? mil? avioanele ?i bombardierele ruse?ti, creându-?i renumele printre sovietici de „Lupul Carpa?ilor”. „Campania de Est a fost o perioad? neagr?, din ce îmi spunea tat?l meu. Mult? mizerie, un m?cel neîntrerupt ?i f?r? posibilit??i de relaxare. Ei, pilo?ii de vân?toare, cei care dansau, de fapt, cu moartea, aveau ?i momente de boemie. Pe Frontul de Est nu era loc de a?a ceva”, spune Ana Maria Vizanty, fiica pilotului. 

Infernul de la Odesa

Tot în 1941, între 6 august ?i 16 octombrie, escadrila comandat? de Vizanty - un pilot de numai 31 de ani la vremea aceea - a fost trimis? în luptele de la Odesa.Dan Vizanty - ipostaze Aici, Vizanty ?i oamenii s?i au efectuat zeci de misiuni, unele dintre ele aproape sinuciga?e, deasupra Odessei ?i a localit??ilor ocupate de sovietici în zona Ucrainei. „La Odessa, tat?l meu a efectuat misiuni extrem de grele. Trebuia s? loveasc? ?inte de la sol. De multe ori, plonja prin barajul obuzelor. Avea un talent aparte ?i chiar i-a impresionat pe comandan?i, dar ?i pe adversari. Avea doza de nebunie a unui actor. Dar, paradoxal, era o nebunie controlat?. Se apropia mult de ?inte, expunându-se. Dar când intrau în vizorul lui, nu mai aveau timp de reac?ie”, mai poveste?te Ana Maria Vizanty.

50 de misiuni pe Frontul de Est

„În m?rturiile de r?zboi ale perioadei, se spune c? atunci când pilo?ii ru?i vedeau stema regal? cu tricolorul românesc pe aripa sau pe coada unui avion, înlemneau. ?tiau c? în oricare dintre acestea putea fi Vizanty. Iar în momentul în care îl reperau pe pilotul român, era prea târziu. Nu mai aveau timp nici s? fug?. Era atât de iute ?i de precis, încât rar î?i rata ?inta. Ap?rea fulger?tor ?i nu îi era fric? s? se dueleze ?i cu câte dou? avioane în acela?i timp. Era un as al aerului”, arat? istoricul Gheorghe Median. În total, pe Frontul de Est, Dan Vizanty a participat la peste 50 de misiuni de r?zboi, fie de bombardare, fie de lupt? cu avioanele sovietice. Solda?ii germani considerau c? era o onoare s? îi încrusteze pe fuselajul avionului barele de culoare ce indicau faptul c? înc? dou? sau trei avioane sovietice fuseser? doborâte de Vizanty.

Datoria de a-?i ap?ra ?ara, înaintea prieteniei

Primele zile de dup? 23 august 1944 l-au g?sit pe Dan Vizanty la comanda Grupurilor reunite 1 ?i 6 de la Pope?ti-Leordeni, care ulterior aveau s? fie transformate în Grupul 1 de vân?toare. Dup? 23 august 1944, când, la ordinul regelui, au fost întoarse armele împotriva Germaniei, „uciga?ul” IAR-80, pilotat de Vizanty, a sem?nat din nou pierderi grele, de aceast? dat? în rândul avia?iei germane. „Dan Vizanty, fiind un monarhist convins, f?cea tot ceea ce îi cerea regele. Ordinul venind de la rege ?i el fiind militar, a fost nevoit s? i se supun?. I-a fost greu, mai ales c? avea prieteni în rândul militarilor ?i mai ales al aviatorilor germani. Era foarte respectat”, spune fiica pilotului, Ana Maria Vizanty.


R?mâne memorabil? discu?ia dintre el ?i fostul s?u camarad, colonelul Eduard Neumann, comandantul avia?iei germane din Balcani. Pe 23 august 1944, Vizanty era în carlinga avionului s?u ?i se gândea la întors?tura pe care o luase r?zboiul. Acolo, în avion, la sol, medita cel mai bine. Pe frecven?a lui radio a intrat colonelul Neumann. Conversa?ia dintre cei doi este povestit? chiar de pilot: „«Drag? Vizanty, într-o jum?tate de or?, voi lansa un bombardament asupra Bucure?tiului. Ce vei face?». Îi r?spund f?r? ezitare: «Ridic avia?ia de vân?toare!». El: «Te în?eleg. Fiecare cu datoria sa». Eu: «Nu exist? alternativ?. Trist? realitate! Dac? ne ajut? Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele pl?cute petrecute împreun?»”. ?i, într-adev?r, aviatorul român ?i-a f?cut datoria ?i contra nem?ilor care au atacat Bucure?tiul. Ca lider ?i pilot al Grupurilor reunite de vân?toare 1 ?i 6, a reu?it s? scoat? din lupt? ?i s? doboare, în doar trei zile, peste 25 de avioane germane de toate categoriile (a avut ?ansa ?i bucuria reîntâlnirii cu prietenul ?i camaradul s?u, colonelul german Eduard Neuman dup? terminarea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial - n.r.).

VIictorios ?i pe cerul Cehoslovaciei


În Campania din Vest, în perioada 8 septembrie 1944-august 1945, în calitate de comandant al Grupului 1 de vân?toare, func?ie în care r?mâne pân? la sfâr?itul r?zboiului, execut? zeci de misiuni contra armatei germane. Pleac? în Cehoslovacia pe urmele trupelor naziste aflate în retragere.
Conduce Grupul 1 de vân?toare ?i doboar? al?turi de ceilal?i pilo?i 25 de avioane germane Messerschmitt ?i distruge numeroase puncte de artilerie de la sol.  Pân? la sfâr?itul r?zboiului, a acumulat 4.600 de ore de zbor ?i 43 de victorii personale, conform sistemului prev?zut de Statul Major al Aerului, ceea ce l-a plasat printre cei mai buni pilo?i de vân?toare din cel de-Al Doilea R?zboi Mondial. A ob?inut 10 distinc?ii militare importante, printre care Ordinul Militar Mihai Viteazul clasa a III-a – la 3 octombrie 1944, Ordinul „Steaua României” cu spade ?i panglic? de Virtute Militar? clasa a IV-a – la 15 aprilie 1945, Ordinul Coroana României - la 29 iulie 1942 ?i cu numeroase medalii apar?inând Ordinului Virtutea Aeronautic?.

Un actor la man?a avionului de lupt?

Pilotul Dan Vizanty s-a n?scut la Boto?ani, pe 9 februarie 1910. Provenea dintr-o familie boiereasc? de origine greac?, tat?l s?u, Demostene Vizanty, fiind în 1910 primar ?i mai apoi, în 1920, prefect al Boto?aniului. Copil?ria ?i o parte din adolescen?? ?i le-a petrecut la Boto?ani, pe uli?a Sfântul Ilie, unde avea cas? Demostene Vizanty. Nimic nu anticipa pasiunea pentru aeronautic? a tân?rului boto??nean. Mai mult decât atât, î?i dorea s? fie actor, meserie pentru care a fost încurajat ?i de familie. Dup? ce ?i-a terminat studiile liceale, în 1929, la Vatra Dornei, unde a fost transferat de tat?l s?u în urma unei aventuri sentimentale nepotrivite la Ia?i, a intrat la Actorie, la Conservatorul de Art? Dramatic? din Ia?i. Era considerat talentat ?i a fost chiar selectat pentru clasa celebrei actri?e a anilor ’30 Agatha Bârsescu.

De pe scen?, direct în armat?

„Chiar î?i dorea din tot sufletul, din ce îmi povestea, s? fie actor. Îi pl?cea s? interpreteze. Când eram mic?, recita tirade. Cel mai mult îi pl?cea Cyrano de Bergerac. ?i când era aviator, îl interpreta acas? sau colegilor. Din ce îmi spunea mama, ar fi fost un actor foarte bun“, poveste?te Ana Maria Vizanty. În timp ce juca la Ia?i, în 1930, tân?rul actor a renun?at brusc la carier? ?i s-a înrolat în armat?, în ciuda insisten?elor profesoarei sale. A urmat ?coala Militar? de Ofi?eri de Aeronautic? de la Cotroceni, pe care a terminat-o în 1931. „Nimeni nu a în?eles decizia lui Vizanty. Ar fi avut un spectacol. A jucat ?i a plecat în armat?. Nu a dat nicio explica?ie. Cert este c? a f?cut pân? la urm? alegerea cea bun?. A avansat extrem de rapid. Era considerat de superiori un pilot talentat, chiar fenomenal. Se spune c? atunci când a pus mâna pe fuselajul avionului s-a îndr?gostit iremediabil”, spune fostul medic militar Gic? Mari?anu. Talentul ?i priceperea lui ca aviator au fost dovedite ?i de avans?rile spectaculoase. A început ca sublocotenent-observator aerian în 1931, pilotând biplanul Potez. În doar trei ani, în 1934, a ajuns pilot de vân?toare la baza aerian? de la Pipera-Bucure?ti. A înv??at extrem de repede s? st?pâneasc? la perfec?ie avionul de vân?toare PZL 11F ?i a fost imediat avansat la rangul de ?ef de patrul?. În 1939, la începutul r?zboiului, priceperea sa l-a recomandat pentru func?ia de comandant de avia?ie. Avea doar 29 de ani ?i ajunsese s? dea ordine aviatorilor experimenta?i. Devenise comandantul Escadrilei 43 de vân?toare. „Era foarte priceput. A fost ?i la multe cursuri de perfec?ionare între 1931 ?i 1940. Când a început r?zboiul, era deja un as. Pilotase pe diferite tipuri de avioane M.S. 230, SET, Potez, Moth, Hawk, Fleet, Heinkel, Nardy ?i a?a mai departe. To?i îl chemau pentru c? se vedea c? are ceva special. Impresiona mereu prin corectitudine ?i prin disciplin?. Tocmai de aceea, a fost mereu preferat de armata german? ?i respectat de cei mai disciplina?i ofi?eri prusaci”, completeaz? Gic? Mari?anu.

Prieten bun cu „Bâzu” Cantacuzino

Pe lâng? un aviator ?i un comandant genial, Dan Vizanty era ?i un camarad de aur. Conducea un grup extraordinar de disciplinat pe timp de r?zboi, capabil s? intervin? în câteva minute, dar ?i o uria?? boem? în momentele de lini?te, mai ales de dup? victorii.

„Grupul 6 f?cea totul cu pasiune. Pe cât de m?iastru zbur?tor era tata, pe atât de aventurier, devotat camarad ?i etern îndr?gostit. Era la concuren?? pentru inima femeilor cu un alt as al aerului, Constantin «Bâzu» Cantacuzino”, dezv?luie fiica aviatorului. Vizanty ?i „Bâzu” Cantacuzino, de care îl lega o puternic? prietenie, ar fi fost cei mai mari cuceritori din Bucure?ti. Erau idolatriza?i de femei. „Pe amândoi îi caracteriza generozitatea. Dorin?a permanent? de a da tot ce au mai bun în ei. Din tot ceea ce mi-a spus Dan Vizanty, tat?l meu, rezult? solidaritatea, devotamentul, abnega?ia, frumoasa nebunie a riscului pentru victorie”, spune fiica pilotului.

Dup? fiecare lupt?, pilo?ii mergeau pe Calea Victoriei, la Ansamblul de Estrad? (actualul Teatru de Revist? „Constantin T?nase”), unde a jucat, pân? în 1945, Constantin T?nase, iar de acolo, plecau cu fetele - acri?ele celebrului cabaret de la T?nase - la restaurantele din împrejurimi ?i petreceau cu ?ampanie fran?uzeasc?. Se spune c? se distrau ca ?i cum ar fi fost ultimele ore din via??. „Grupul 6 cu fetele de la T?nase era personificarea gloriei str?mo?e?ti. Ziua, mureau ar?i de vii în angajamente monstruos dispropor?ionate numeric contra «fort?re?elor» de pe cerul Bucure?tiului, iar seara, erau ova?iona?i precum gladiatorii Romei pe Calea Victoriei. O alee din Cimitirul Ghencea Militar este plin? cu ace?ti b?ie?i frumo?i, pe nedrept uita?i”, descria Grupul 6 de vân?toare, în 1996, inginerul Cristian Cr?ciunoiu, în revista Modelism Interna?ional.

„Mon cher

Prietenii îl porecleau pe Dan Vizanty „Mon Cher”, fiindc? a?a se adresa tuturor, chiar ?i solda?ilor de rând. „Era foarte respectuos cu toat? lumea. Îi pl?cea ideea de camaraderie ?i îi respecta pe to?i militarii. Chiar ?i pe rivali îi cru?a. Era atât de bun, încât î?i permitea s? fie gentleman în lupte. Evita s? trag? în carlinga adversarului. Lovea avionul, dând o ?ans? pilotului s? se para?uteze”, spune Ana Maria Vizanty.

Ana Maria, singurul copil

Dan Vizanty a fost c?s?torit de cinci ori, iar Ana Maria (foto) este rodul penultimei c?snicii, cu o tân?r? din Bra?ov, pe care pilotul a cunoscut-o în anii ’50. Ultima lui so?ie, o femeie mult mai tân?r? decât el, l-a înso?it atunci când a plecat în Fran?a. Cu fiica lui s-a rev?zut abia în 1990, la Paris, atunci când el a chemat-o acolo. Ana Maria, singurul lui copil, a absolvit în 1978 Facultatea de Matematic? a Universit??ii din Bucure?ti, iar acum este cercet?tor la Academia Român?, la Institutul de Mecanica Solidelor.

Vizita lui Charles de Gaulle ?i plecarea la Paris

Odat? cu instaurarea regimului comunist, cunoscut ca monarhist convins, pilotul Dan Vizanty a fost îndep?rtat din armat?, fiind trecut în rezerv? la 22 august 1947. Pentru asul aerului din timpul r?zboiului, a început calvarul. F?r? s? abdice de la convingerile sale, a fost condamnat la cinci ani de pu?c?rie ?i închis la Poarta Alb? în 1961, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. În 1963 a fost eliberat, fiind gra?iat de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

„Pentru comuni?ti, era un individ periculos. Era un erou de r?zboi, credibil ?i respectat în armat? ?i chiar de popula?ie. Circulau ?tiri despre victoriile sale, iar despre eroismul lui erau pline revistele. Nu puteau s? îl lase în pace, el fiind monarhist, fiu de boier ?i un om cu educa?ie aleas?. Singura cale era discreditarea lui”, spune istoricul Gheorghe Median.

Purtat de la o slujb? la alta

A fost ani de zile ignorat, marginalizat ?i h?ituit de comuni?ti. Locuia într-un apartament din Bucure?ti ?i se chinuia s?-?i între?in? familia. Fostul comandor, a?a cum a fost trecut în rezerv?, a fost transformat de „tovar??i“ în muncitor necalificat. Era purtat de la o slujb? la alta, ca un element periculos pentru orânduirea socialist?. „Îl h?ituiau ?i îl supravegheau mereu. A r?mas f?r? nimic. I-au confiscat toat? averea. Casa p?rinteasc? de la Boto?ani a fost d?râmat?. A muncit în mai multe locuri. A fost recuperator de epave aviatice dup? r?zboi, muncitor agricol, angajat la Plafar, tehnician, muncitor în construc?ii, macaragiu”, poveste?te Ana Maria Vizanty.

De pe ?antier, în fa?a lui De Gaulle

Salvarea pentru Vizanty a venit în 1968 de la Charles de Gaulle, pre?edintele Fran?ei. Aflat în singura sa vizit? oficial? pe teritoriul României,  în luna mai 1968, Charles de Gaulle îl întreab?, în mod oficial, pe Nicolae Ceau?escu despre soarta generalului regalist Paul Teodorescu ?i despre cea a asului avia?iei militare Dan Vizanty. Fostul pilot a fost luat de pe ?antierul unde lucra, îmbr?cat în grab? în uniform? de comandor ?i prezentat pre?edintelui Fran?ei. „De Gaulle a în?eles c? ceva nu era în regul?. Nu a spus nimic, dar a luat leg?tura în Fran?a cu fo?tii aviatori ?i a fost pus? la cale salvarea lui Vizanty”, spune istoricul Gheorghe Median. În urm?torii ani, veteranii membri ai organiza?iei interna?ionale a pilo?ilor de vân?toare „Les Vieilles Tiges”, cu care Vizanty se împrietenise în timpul r?zboiului, au încercat s?-l aduc? în Fran?a, îns? acesta a refuzat, dorind mai întâi s? o vad? pe fiica sa cu un rost în via??.

Medaliat de Jaques Chirac

În iunie 1977, Dan Vizanty a fost chemat îns? de primarul Parisului, Jacques Chirac, ?i de membrii Asocia?iei Aeronautice Interna?ionale „Les Vieilles Tiges” într-o misiune de cercetare pentru a întocmi o istorie a avia?iei europene. „A fost ?ansa lui. Avea 67 de ani ?i a plecat. Nu ne-a spus nimic, nici mie, nici mamei. Eram student? la Bucure?ti. În felul acesta, nu aveau ce scoate comuni?tii de la noi. A plecat ?i nu s-a mai întors niciodat?”, poveste?te fiica pilotului, Ana Maria Vizanty. A fost ?i ?ansa familiei de a se „reabilita” în ochii comuni?tilor, sc?pând de „elementul” incomod. Vizanty a ajuns în Fran?a, unde a fost întâmpinat cu onoruri. Jacques Chirac i-a înmânat „Medalia de Argint” a ora?ului Paris pentru meritele sale ca aviator. Culmea, în spatele salv?rii sale de prigoana comunist? au stat chiar fo?tii pilo?i împotriva c?rora Vizanty a luptat. L-a reîntâlnit, cu aceast? ocazie, ?i pe colonelul german Eduard Neumann ?i au b?ut o ?ampanie împreun?. „De?i a fost departe de ?ar?, a promovat, prin presa vremii sau în diferite c?r?i despre avia?ie, România ?i avia?ia sa pe nedrept uitat?. A primit o pensie de merit de la statul francez. M-am reîntâlnit cu tata în 1990, la Paris. Nu a mai fost bine primit în România. Nici nu era mul?umit de climatul politic, nici dup? 1990. Era dezam?git ?i tr?ia melancolia României”, spune Ana Maria Vizanty.

„Asul uitat s-a stins la Paris

Dan Vizanty a murit la Paris la 12 noiembrie 1992. Dezonorat de comuni?ti ?i for?at s?-?i p?r?seasc? ?ara pe care a ap?rat-o f?r? s? se gândeasc? la propria via??, Dan Vizanty a ajuns un „as uitat”. Nimeni nu a mai pomenit nimic despre eroul de pe cerul României din timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Singura carte despre Vizanty în România a fost scris? în 2012, de istoricul Daniel Foc?a.

footer