Revista Art-emis
Militari din Basarbia - Nadia Russo PDF Imprimare Email
Alexandru Moraru, Chi?in?u   
Miercuri, 19 Noiembrie 2014 20:01

Nadia Russo, art-emisNadia Russo - aviatoare militar?.

S-a n?scut  la 17 iunie 1901 în ora?ul Tver de lâng? Moscova. Tat?l, Evghenii Brojovschi, a fost general de cavalerie în armata ?arist? ?i a decedat  cu câteva luni înainte de lovitura de stat bol?evic? din 1917 sis? revolu?ie. La vârsta de 11 ani a r?mas ?i f?r? mam?, copil?ria fiindu-i veghiat? de sora mai mare. Când a împlinit 16 ani, Nadia ?i sora ei , au fost aduse la Chi?in?u de o fost?  ordonan?? a tat?lui lor, unde aveau ni?te rude. Curând a continuat cursurile liceului din Chi?in?u pe care le-a terminat cu succes, dup? care a urmat „Artele frumoase”. S-a ocupat  mult de activit??ile ob?te?ti ?i sociale, devenind o cunoscut? sus?in?toare a educa?iei sanitare ?i chiar sor? de caritate. În 1925 s-a c?s?torit cu Alexandru Russo, unul dintre oamenii cu o situa?ie bun? la Chi?in?u ?i partida lor se p?rea c? va fi reu?it? pân? când Nadia ?i-a propus s? înve?e s? zboare. Ba mai mult, dorea chiar s?-?i cumpere un avion. Cum so?ul ei nu a fost de acord, Nadia s-a desp?r?it, p?strându-i numele. Sosind în cele din urm? la Bucure?ti, în anul 1936, s-a înscris la ?coala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino”, unde a ob?inut brevetul de pilot gr.II, fiind instruit? de locotenent- aviatorul Constantin Abeles. Ulterior a devenit pilot militar asimilat? cu gradul de sublocotenent.

Dup? ob?inerea brevetului a devenit prizoniera propriei  sale pasiuni, zb?tându-se s?-?i procure  avionul mult dorit. Cu ajutorul statului ?i al celor din Chi?in?u, în 1937, ?i-a cump?rat un avion „Bücker 131 Jungman”, înmatriculat „YR-NAD”, pe care l-a prezentat publicului din capitala Basarabiei la mitingul aerian desf??urat  în 28 iunie 1938. Cu acel aparat ?i-a desf??urat preg?tirea de zbor, devenind  cea care a fost vestita aviatoare sanitar? de pe front. Cu avionul proasp?t achizi?ionat, Nadia Russo, al?turi de Irina Burnaia care avea ?i ea un asemenea avion, a concurat pentru Cupa „Mircea Cantacuzino”, clasându-se pe locul 8 între 16 concuren?i. În urma acestei competi?ii, a f?cut parte din echipa României care a participat  la Concursul Aeronautic al Micii Antante, rezervat pilo?ilor clasifica?i din România, Cehoslovacia ?i Iugoslavia. Raliul s-a desf??urat între 24 august ?i 3 septembrie 1938, pe un traseu care a unit Praga cu Bucure?tiul prin Cluj, apoi Bucure?tiul cu Belgradul, iar la întoarcere Zagrebul cu Belgradul, continuând prin Arad, Bratislava, Brno ?i Praga. Primele dou? locuri au fost ocupate de români , iar Nadia a ratat un loc frunta? numai datorit? vremii proaste, fapt pentru care a ajuns cu 2 minute mai târziu într-o localitate din fosta Cehoslovacie. În urma acestui concurs ?i a unui comportament perfect a fost decorat? de Regele Carol II-lea cu Ordinul „Virtutea Aeronautic?”de Pace. Dar adev?rata presta?ie în interesul Avia?iei Române începe odat? cu participarea ei al?turi de Mariana Dr?gescu ?i Virginia Du?escu la manevrele de la Gala?i, care au avut loc în septembrie 1938.

Anul 1939 a fost unul bogat în ac?iuni organizate pentru toate categoriile de avia?ie din România, Nadia fiind prezent? la câteva dintre acestea împteun? cu propriul avion. Cu ocazia unor mitinguri aeriene foarte gustate de public în vremea accea, ea a luat parte la cel organizat la Râmnicul Vâlcea în 10 iunie 1939, primind cele mai entuziaste aplauze. De asemenea, la 9 iulie 1939 s-a organizat concursul pentru ob?inerea Cupei Aeroclubului Bra?ov, care a constat din parcurgerea unui circuit de regularitate pe un traseu mai mare de 900 km ?i executarea unei probe speciale de vitez?. Concursul afost câ?tigat de inginerul Alexandru Frim, urmat de tot restul concuren?ilor care au folosit avioanele „Bü-131”, printre care ?i Nadia, ce s-a mul?umit cu locul 9 ocupat în clasamentul general. O s?pt?mân? mai târziu a luat parte ?i la Concursul de acroba?ie aerian? organizat pentru pilo?ii încep?tori unde a ocupat locul 10. Punându-se tot mai mult problema avia?iei sanitare ?i la noi, în iunie 1940, împreun? cu Mariana Dr?gescu ?i Virginia Du?escu, a fost încadrat? în Escadrilia Sanitar? a Ministerului Aerului ?i Marinei, începând antrenamentul pe un avion bimotor ?i la sol pe similarul „Link-Trener”. De acela? minister, de aceast? dat? numai cu Mariana, a fost trimis? în Germania, pentru a aduce pe calea aerului dou? avioane „ Klemm-35”. Zborul pe ruta Boblingen- Stuttgart-Viena- Graz-Zagreb-Belgrad- Bucure?ti s-a încheiat în bune condi?ii, în ciuda unui timp mai pu?in favorabil. Deasupra Germaniei aflat? în plin r?zboi, cele dou? avioane nu au avut voie s? zboare în forma?ie, îns? ele au recurs la dep??iri repetate încât s-au avut mai tot timpul la vedere. Aterizând la Belgrad, au fost primite bine, mai ales c? acolo Nadia era cunoscut? de la participarea ei la zborurile din concursul Micii Antante.

În vara anului 1940, Constantin Cantacuzino-Bâzu, marele nostru as, antrenându-se pe avionul bimotor de pasageri „Douglas”, a trebuit s? evite o ciocnire cu avionul „Monispar” bimotor al Escadrei Sanitare. Cu acel aparat el zburase în diminea?a zilei, împreun? cu Nadia Russo, pân? la Alexandria ?i retur. Surprins, Bâzu i-a urm?rit decolarea ?i o por?iune din panta de urcare unde, dup? un viraj spre stânga ?i pe o latur? de NV a aeroportului, avionul bimotor a executat un cabraj pronun?at, dup? care s-a angajat în vrie, r?nind mortal, la contactul cu p?mântul, pe cele patru fete ?i pe adjutantul-?ef Nicolae Evghenovici, instructorul lor. Înainte de contactul cu solul s-a v?zut o tendin?? de redresare, care nu a fost suficient?.

La 22 iunie 1941, Escadra Sanitar? aflat? pe aerodromul Pipera, a primit ordinde deplasare în zona frontului cu cele trei avioane „RWD-13 S” ?i patru avioane Nadia Russo - ipostaze„RWD-13”, toate sosite din Polonia cu ocazia retragerii armatei sale din calea celor germane ?i sovietice care o invadaser?. Pentru început, Escadra „Alb?”, cum i s-a mai spus, a ajuns la Tecuci ?i de acolo la Tighina, transportând r?ni?ii de pe front la spitalele din interior. Ea a decolat ?i aterizat de cele mai multe ori pe terenuri improvizate. Este adev?rat, în aceste opera?ii au mai luat parte ?i alte avioane ?i aviatori. La 25 septembrie 1941, în conformitate cu ordinea de b?taie a Grupului de Specialit??i din care f?cea parte Escadrila Sanitar? cu cele dou? sec?ii ale ei, erau prezente patru aviatoare: Nadia Russo, Virginia Du?escu, Mariana Dr?gescu ?i Virginia Thomas, al?turi de al?i pilo?i, tehnicieni ?i surori de caritate. Dup? c?derea Odesei, Escadrila Sanitar? a fost adus? la Bucure?ti pentru refacere, de?i misiuni au mai executat în interiorul ??rii. Dar acestea nu mai prezentau greut??ile ?i temerile de pe front, acolo unde sovieticii începuser? a nu mai ?ine cont c? acele avioane purtau totu?i crucile ro?ii, destul de mari ?i vizibile ?i care, în conformitate cu în?elegerile interna?ionale, nu trebuiau atacate.

Dup? întreaga activitate din prima campanie a r?zboiului antisovietic, a sosit momentul deosebitei pre?uiri ?i recuno?tin?e materializat prin Înaltul Decret Regal nr.2712 din 27 septembrie  1941 publicat  în „Monitorul Oficial”nr.238 din 8 octombrie 1941, prin care aviatoarele Nadia Russo, Mariana Dr?gescu, Virginia Thomas ?i Virginia Du?escu au fost distinse cu Ordinul „Virtutea Aeronautic?” de r?zboi, cu spade, cls. Crucea de Aur. În prim?vara anului 1942, escadrila a fost reorganizat? ?i a primit numele de Escadrila 108 Transport U?or, având în dotare 10 avioane „RWD-13” ?i pe cele trei „RWD-13 S”. Nadia Russo, Mariana Dr?gescu ?i Virginia Thomas din forma?ie veche, vor face parte ?i din noua unitate, împreun? cu al?i pilo?i, ajungând, în august 1943, pe terenul de la Kotelinikovo, la 60 km de Stalingrad.

Cea de-a doua campanie a r?zboiului antisovietic a fost una grea, f?r? nici cel mai elementar confort, în regiuniaride ?i cu mult praf, atât pentru personal, cât ?i pentru micile lor aparate. Ajuns? mai aproape de Stalingrad, Nadia, pentru o scurt? perioad? , s-a întors îmbarcat? într-un avion de transport, care a adus-o bolnav? la Nicolaev. Î?i va relua activitatea pe front curând. La 9 septembrie 1942, împreun? cu Virginia Thomas, colega ei de odinioar? ?i în forma?ie cu locotenent-comandorul Popovici Isaia, comandantul Escadrilei 108 Transport U?or, s-au deplasat la Plodovitoe, pentru a fi cât mai aproape de r?ni?ii Corpului 4 Armat?. Aici, peste dou? zile, a sosit întreaga escadril?. Dar numai dup? o zi, a început un vânt puternic cu rafale, urmat de o furtun? de nisip. Acesta ar fi fost numai unul dintre necazuri. Ce a fr?mântat mai mult întreaga escadril? era lipsa benzinei din zilele de 26 ?i 28 septembrie ?i depistarea lor de c?tre avia?ia sovietic?, care i-a mitraliat la sol în noaptea de 3 octombrie. De acolo ?i pân? a fi bombarda?i în plin? zi nu a fost mult ?i în 6 octombrie, când iar??i nu mai aveau benzin?, pe terenul lor a c?zut 12 bombe. Atunci s-a deta?at Nadia care, „foarte b?rbat?” cum spunea Mariana Dr?gescu, a încurajat pe toat? lumea. La fel a f?cut-o ?i în 9 octombrie, când a sosit generalul Jienescu ?i le-a cerut s? execute  misiuni de po?t? cu avioanele lor. Aceasta însemna zboruri la Rostov, Tacinskaya, Bucovskaya, Proletarskaya etc., de care personalul escadriliei s-a achitat cu prisosin??, în ciuda greut??ilor naviga?iei în step?. La sfâr?itul lunii octombrie, din ordin, au ajuns la Rostov, venind de la Kotelinikovo ?i de acolo la Morozovskaya, c?rând r?ni?i ?i po?ta în continuare, ca s? ajung? din nou la Rostov, de unde vor executa zboruri de leg?tur? pân? în luna ianuarie când,împreun? cu celelalte dou? colege, vor reveni la B?neasa. Poate c? nu este lipsit de importan?? s? men?ion?m c? Nadia a fost cu adev?rat reporter de r?zboi, ea desp?r?indu-se  de aparatul de fotografiat numai atunci când se odihnea ori a fost arestat?, l?sând patru mari albume  cu aspecte de pe front care cuprindeau  mai mult de 100 fotografii. Oare de unde sau de la cine au ajuns? Pentru devotamentul ei, a primit Ordinul „Virtutea Aeronautic?” - clasa „Crucea de Aur”, Ordinul „Regina Maria” ?i „Vulturul german”.

În aprilie 1943, obosit? de ritmul ridicat al zborurilor, Nadia a p?r?sit avia?ia, dar imediat dup? terminarea r?zboiului, noul regim prosovietic a arestat-o la 22 august 1950 ?i a acuzat-o de spionaj în slujba englezilor. Judecata a condamnat-o pentru „înalta tr?dare” la 6 ani închisoare, patru anidegradare civic? ?i confiscarea întregii averi. Dup? 6 ani a ie?it din închisoare, având domiciliul for?at în comuna L?te?ti din B?r?gan. Acolo a fost v?zut? împreun? cu Maria Antonescu, so?ia celui care a fost Mare?alul Ion Antonescu ?i aviatorul Dumitru Bogorin. Dar ?i acolo ea s-a îngrijit, atât cât regimul i-a permis, ca cei care avuser? soarta ei s? poat? rezista, amenajând o bisericu?? într-o barac? p?r?sit?, unde a pictat un „Christ” mare pe peretele dinspre r?s?rit, invitând un preot ca în zilele de s?rb?toare s? oficieze slujba. Dar sfânta camaradiere a aviatorilor s-a manifestat din plin ?i cu aceast? nefericit? ocazie. Mariana Dr?gescu, indiferent de cele ce ar fi urmat s? sufere, s-a dus dup? ea la L?te?ti - satul f?r? de cimitir ?i centru- îmb?rb?tând-o  ?i alinându-i suferin?a. Sc?pat? din deten?ie politic?, Nadia, care fusese o lupt?toare, ?i-a g?sit vechiul ei fel de a fi, r?mânând în continuare acel om bun ?i de rar? prietenie, s?ritoare ?i atent? cu toat? lumea. S-a stins din via?? la 19 ianuarie 1988 în ora?ul Buftea.[1]

--------------------------------------------------
Prof. Vasile Tudor în Buletinul Arhivelor Militare Române, nr. 1 din 2014, pag. 44-46
footer