Revista Art-emis
Comandor Dan Vizanty PDF Imprimare Email
Ana Maria Vizanty   
Miercuri, 06 August 2014 20:35

Comandor Dan Vizanty Dan Valentin Vizanty, unul dintre a?ii avia?iei române de vân?toare din cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, personaj cu un destin „ie?it din comun”, cum se precizeaz? în prefa?a unei  lucr?ri închinate pilotului[1], cunoscut între prieteni ?i camarazi drept „Mon cher”, s-a n?scut la 9 februarie 1910 la Boto?ani, într-o veche familie moldoveneasc?, odinioar?, oameni de vaz? ai ora?ului, având ?i unele r?d?cini grece?ti. De?i aspira?iile lui erau ini?ial îndreptate c?tre teatru, dup? doi ani de studii la Conservatorul de Art? Dramatic? de la Ia?i, Dan Vizanty are revela?ia adev?ratei sale voca?ii: zborul. Abandoneaz? studiile sale artistice, spre regretul profesoarei sale, Agatha Bârsescu, tragedian? vestit? în epoc?, ?i se înscrie la ?coala Militar? de Ofi?eri de Avia?ie - Cotroceni, pe care o absolv? în 1931. Cu pasiune ?i entuziasm, parcurge toate etapele carierei ?i ierarhiei militare, de la sublocotenent aviator ?i observator aerian (1931), pilot de r?zboi (1932) la pilot de vân?toare (1934). În aceast? perioad? (1931-1940) a des?vâr?irii form?rii sale ca ofi?er ?i comandant de escadril?, în cadrul Flotilei 1 Aero, urmeaz? diferite cursuri de perfec?ionare ?i zboar? pe mai toate tipurile de avioane. La 16 octombrie 1936 este înaintat la gradul de locotenent aviator, iar la 17 aprilie 1939 la cel de c?pitan, acesta fiind ?i gradul cu care particip? la r?zboi.

Dup? cum scrie el însu?i într-un articol[2], cel de Al Doilea R?zboi Mondial a fost pentru armata ?i avia?ia român? „o lupt? prodigioas? ?i extrem de dificil? a unei armate care, pe parcursul aceluia?i conflict, a luptat, la început cu U.R.S.S. la est, cu anglo-americanii în interior, ?i la final, cu germanii la vest.” Începând cu 22 iunie 1941, c?pitanul Dan Vizanty s-a distins în calitate de comandant al escadrilei 43 Vân?toare în timpul campaniei din Basarabia. Aceast? escadril? era echipat? cu avioane PZL 11F, de fabrica?ie polonez?, destul de fragile. Între iunie 1941 ?i august 1942 particip? la peste 50 de misiuni de r?zboi ?i se distinge prin curaj ?i spirit de sacrificiu, relevându-se ca un pilot de vân?toare de elit? ?i bun comandant. În perioada cuprins? între august 1942 ?i august 1943 este ?ef de cabinet al Sub-Secretarului de Stat al Aerului (S.S.A.), generalul Ghe. Jienescu. Imediat dup? raidul american de la 1 august 1943 (opera?iunea „Tidal Wave”, de altfel e?uat?), ministrul Ghe. Jienescu, ?inând seama de iminen?a unor noi incursiuni americane, decide restructurarea avia?iei române. Astfel, Dan Vizanty este numit comandantul Grupului 6 Vân?toare (cod „Paris” ), grup ce avea ca misiune ap?rarea capitalei ?i a zonei petroliere Ploie?ti-Câmpina, contra atacurilor avia?iei americane. Grupul, bazat ini?ial la Pipera, apoi pe aerodromul de la Pope?ti-Leordeni, avea în dotare avioane IAR 80 ?i IAR 81, concepute ?i fabricate în România la uzinele IAR Bra?ov, adev?rate simboluri ale aeronauticii militare române.

Pentru Grupul 6 ?i comandantul s?u este perioada celor mai dramatice dar ?i glorioase lupte împotriva avia?iei americane. În ciuda evidentei inferiorit??i numerice ?i tehnice, unit??ile Grupului 6 (cele trei escadrile: 59, 61 ?i 62) compuse din pilo?i des?vâr?i?i, înzestra?i cu un curaj excep?ional, au doborât peste 90 de avioane de bombardament cu patru motoare ?i 45 de avioane de vân?toare. C?pitanul-aviator Dan Vizanty, personal, a doborât 12 Fort?re?e Zbur?toare B-17, B-24 - Liberator ?i 3 avioane de vân?toare Lightning. În prim?vara anului 1944, în urma succeselor repurtate de avia?ia de vân?toare român? care punea serioase probleme Comandamentului Interaliat, acesta din urm? decide un raid de anvergur? care s? anihileze acest punct de rezisten??. Avia?ia de vân?toare american? bazat? la Foggia este desemnat? s? se ocupe de aceast? opera?iune. Data raidului a fost fixat? pe 10 iunie 1944, la o or? neobi?nuit? (8 diminea?a), ?i la joas? în?l?ime pentru a surprinde ?i distruge avia?ia român? de vân?toare la sol. Acest raid, la care au participat peste 100 Lightning-uri, s-a dovedit îns? un enorm e?ec, nici un avion de vân?toare românesc nefiind surprins la sol. În plus, dup? o lupt? dur? ?i impresionant?, avia?ia american? a trebuit s? se retrag?, cu peste 50% pierderi. Astfel, 10 iunie 1944 r?mâne ziua de glorie a Grupului 6 Vân?toare, a lui Dan Vizanty ?i a avionului IAR 80. În acea memorabil? zi, denumit? de americani « Blackest day », ace?tia au pierdut 24 de Lightning-uri (23, dup? unele surse), în timp ce românii au deplâns 3 pierderi. Unul din a?ii americani, participant direct la acea lupt? aerian?, Lt. Herbert „Stub” Hatch, în cartea sa de amintiri, „An Ace and his Angel”[3], recunoa?te, dup? circa 60 de ani, meritele grupului condus de c?pitanul Dan Vizanty ?i incredibila performan?? a avioanelor române?ti IAR 80 (deseori confundate în zbor cu avioanele germane FW190). De fapt, Hatch, abia la începutul anilor ’80, dup? cercet?ri ?i investiga?ii, aflase c? acea str?lucit? victorie a fost strict româneasc?.

Dup? 23 August 1944, c?pitanul aviator Dan Vizanty devine comandantul grupurilor 1 ?i 6, reunite pe aerodromul Pope?ti-Leordeni, ?i asigur? ap?rarea Bucure?tiului contra atacurilor germane, asumându-?i r?spunderea unor misiuni importante ?i sco?ând din lupt?, cu unit??ile sale, 25 de avioane germane. Merit? amintit? o conversa?ie antologic?, din data de 24 august 1944, între c?pitanul Dan Vizanty ?i colonelul Eduard Neumann[4], Comandantul german al Avia?iei de Vân?toare, vechi camarazi de arme ?i prieteni, considerat? „parc? tras? dintr-o tragedie antic?”.[5] :
Eduard Neumann: Drag? Vizanty, într-o jum?tate de or?, voi lansa un bombardament asupra Bucure?tiului. Ce vei face?
Dan Vizanty: F?r? ezitare: ridic avia?ia de vân?toare.”
Eduard Neumann: Te în?eleg, fiecare cu datoria sa.
Dan Vizanty: Nu exist? alternativ?. Trist? realitate. Dac? ne ajut? Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute împreun?.”.[6]
Ceea ce în acel moment p?rea de neimaginat, s-a produs 35 de ani mai târziu când protagoni?tii acestui dialog s-au reintâlnit într-un cadru emo?ionant la un Congres Interna?ional al Pilo?ilor de Vân?toare, desf??urat la München.
Din 8 septembrie 1944, pân? la sfâr?itul r?zboiului, c?pitan-aviator. Dan Vizanty continu? campania din vest contra Germaniei, în calitate de comandant al Grupului 1 Vân?toare, grup dotat în mare parte cu avioane Messerschmidt 109G. La 10 Mai 1945 este înaintat la gradul de Lt. Comandor. La sfâr?itul r?zboiului totalizeaz? peste 4.600 ore de zbor ?i, în func?ie de sistemul de referin?? luat în calcul, 16 victorii aeriene (43, conform sistemului prev?zut de Statul Major al Aerului Sec?ia a II-a).
Ca recunoa?tere a calit??ilor sale de pilot ?i comandant, „pentru fapte de arme excep?ionale s?vâr?ite pe câmpul de lupt?”, a primit înalte decora?ii ?i distinc?ii, printre care:
- Ordinul „Virtutea Aeronautic?” cu spade, clasa Crucea de Aur (11 octombrie 1941);
- Ordinul „Virtutea Aeronautic?” Clasa Crucea de Aur cu spade, prima ?i a doua baret? la Crucea de Aur (20 februarie 1942);
- Crucea de Fier, clasa a II-a (1942);
- Ordinul „Virtutea Aeronautic?” cu spade, clasa Cavaler (iunie 1942);
- Ordinul „Coroana României” cu spade, în gradul de ofi?er, cu panglica de „Virtute Militar?” (29 iulie 1942);
- Ordinul militar „Mihai Viteazul”, clasa III-a (3 octombrie 1944);
- Ordinul „Virtutea Aeronautic?” cu spade, clasa Ofi?er (15 apr. 1945) ;
- Ordinul „Steaua României” cu spade ?i panglic? de Virtute Militar?, clasa a IV-a (15 apr.1945);
- Medalia sovietic? „Victoria”, 1946;
- Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1954).
În leg?tur? cu Ordinul „Mihai Viteazul”, Clasa a III-a, cercet?torul Denes Bernád precizeaz?: „A fost unul din cei trei pilo?i supravie?uitori care au zburat pe avionul proiectat ?i realizat în România, decora?i cu aceast? distinc?ie, ?i singurul dintre ei care a participat la lupta împotriva americanilor.” („He was one of only three surviving officers flying the Rumanian-designed aircraft to receive this award, and the only recipient to participate in the fighting against the Americans.”).[7]
 
Dup? r?zboi, odat? cu instaurarea regimului comunist este trecut în rezerv?, împ?rt??ind soarta multor personalit??i remarcabile ale Avia?iei Române, profund afectate de represiunea comunist?, dar r?mase repere morale de demnitate, devotament, verticalitate. Astfel, având o atitudine ferm? ?i refuzând orice compromisuri, suport? cu demnitate consecin?ele noului regim, fiind condamnat la 5 ani închisoare, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Efectueaz? aproape 2 ani, între 1961-1963, fiind pus în libertate printr-un decret de gra?iere. Imediat ce iese din închisoare, ca o nou? dovad? de curaj, d? statul comunist în judecat? revendicând repunerea sa în drepturile civile ?i restituirea bunurilor confiscate. Câ?tig? procesul, înregistrând nu numai o victorie juridic? ci, în primul rând, o nou?, str?lucit? victorie moral?, demn? de un mare lupt?tor. Într-o vreme nefireasc?, în care scara valorilor se r?sturnase, acest om trecuse ?i el, brusc, de la gloria eroului înving?tor, la am?r?ciunile ?i nedrept??ile provocate de noul regim. P?strându-?i îns? senin?tatea, elegan?a ?i demnitatea, iradiind un optimism tonic ?i robust, practic? tot felul de meserii impuse de vicisitudinile vremii ?i care nu aveau nici o tangen?? cu preg?tirea ?i capacit??ile sale (de la recuperator de epave r?mase în urma r?zboiului, cultivator de plante medicinale pentru Plafar, la tehnician, mecanic, macaragiu sau subinginer pe un ?antier din B?r?gan).
Ca mul?i ofi?eri ai Armatei Române, comandorul Dan Vizanty, ignorat ?i marginalizat în ?ara sa, este recunoscut pentru meritele sale în Fran?a, unde, devine, la propunerea generalilor Hubert Loizillon[8] ?i Ghe. Negrescu[9], membru pionier al Asocia?iei Aeronautice Interna?ionale „Vieilles Tiges” (din octombrie 1976); iar în iunie 1977, imediat dup? stabilirea sa la Paris la invita?ia aceleia?i asocia?ii, este onorat cu „Medalia de argint a ora?ului Paris”, aceasta fiindu-i înmânat? de însu
?i Jacques Chirac, în acea vreme primar al Parisului. Generozitatea primirii pe care Fran?a i-a rezervat-o la apusul vie?ii l-a f?cut s-o considere a doua sa patrie.
De?i departe de ?ar?, r?mâne îns? devotat pân? la cap?t patriei sale dintâi. Astfel, amintirile ?i m?rturiile celui descris drept „capel-maistru în vân?toarea de americani” (cuvinte apar?inând marelui prieten al aviatorilor, artistul Ion ?ar?lung?), precum ?i alte episoade glorioase ale luptei avia?iei române din timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial au fost relatate cu un real talent de evocare de c?tre Dan Vizanty în reviste de specialitate din Fran?a ?i Germania cum ar fi: -„Pionniers”- Revue Aéronautique Trimestrielle des „Vieilles Tiges” ?i, respectiv, -„Jäger Blatt”- offizielles organ der Gemeinschaft der Jagdflieger e.v.
De asemenea, aduce un elogiu Industriei Aeronautice Române ?i simbolului avia?iei militare române?ti, atr?gând aten?ia asupra avionului IAR 80, pe nedrept, uitat de c?tre mediile occidentale. Prin readucerea în con?tiin?a public? a performan?elor acestui avion, cu care, practic, se identificase în timpul r?zboiului, î?i reg?sea, totodat?, propria identitate, cea care îi fusese interzis? din 1947.
 
Moare la Paris la 12 noiembrie 1992, acolo unde „pân? la urm? a primit aprecierea ?i respectul ce i-au fost refuzate în ?ara sa” („he finally received the appreciation and respect denied him by his country.”).[10] În ?ar?, dup? plecarea sa, urmeaz? o t?cere pe deplin explicabil?, în vremurile acelea. Ar trebui, totu?i, men?ionat exemplul singular al scriitorului ar?dean Cornel Marandiuc care, în 1985, în cartea sa „Inimi cât s? cuprind? cerul patriei”[11], f?r? a-l numi, a evocat, sub abila sintagm? „comandantul grupului 6 vân?toare”, personalitatea de comandant ?i lupt?tor a lui Dan Vizanty, ilustrându-i calit??ile prin relatarea episodului glorios de la 10 iunie 1944. Dup? 1989, indiferen?a fa?? de valorile trecutului a continuat, inexplicabil. N-a f?cut excep?ie nici atitudinea fa?? de tat?l meu, în afara unor articole omagiale, publicate de acela?i C. Marandiuc ?i de lt. col. D. Gîju. în câteva reviste de specialitate. Abia în 2010, cu ocazia centenarului na?terii lui Dan Vizanty a ap?rut prima lucrare monografic? dedicat? acestuia, Dan Vizanty „Destinul unui pilot de vân?toare”, semnat? de istoricul Daniel Foc?a. De asemenea, centenarul a fost marcat ?i de expozi?ia foto-documentar? itinerant? „Asul reg?sit”, inaugurat? în februarie 2010 la Muzeul Avia?iei din Bucure?ti, cu sprijinul Asocia?iei „Aripi Române?ti”. Expozi?ia a f?cut deja câteva escale în ora?e importante din ?ar?, poposind în noiembrie 2012, la 20 de ani de la zborul s?u spre infinit, la Muzeul Militar Na?íonal din Bucure?ti.
 
La evocarea personalit??ii ?i a meritelor valorosului aviator român, considerat asul incontestabil al avionului IAR 80, a contribuit ?i eseistul Mircea Platon prin sublinierea: „… cred c? istoricii ?i antropologii din România ar putea explora cu folos acest filon, acest timbru distinct al libert??ii pe care l-am identificat în vocea lui Vizanty.”[12]Toate aceste ac?iuni sunt menite a-l rea?eza pe comandorul Dan Vizanty, pe locul ce i se cuvine, al?turi de marile nume ale avia?iei române: Constantin Bîzu Cantacuzino, Alexandru ?erb?nescu, precum ?i de to?i acei pilo?i care, precum tat?l meu, au tr?it ?i au luptat, nemenajându-?i for?ele, riscându-?i permanent via?a, slujindu-?i cu devotament patria, pe scurt, f?cându-?i simplu ?i firesc datoria.
Grafica - Ion M?ld?rescu
-------------------------------
[1] Daniel Foc?a, Dan Vizanty Destinul unui pilot de vân?toare, Editura Institurul European, Ia?i, 2010.
[2] Dan Vizanty, Un oublié…. Le IAR 80 (Industrie Aéronautique Roumaine) în „Pionniers”, No 74, 1982
[3] Lt. Herbert „Stub” Hatch, An Ace and his Angel - Memoirs of a World War II Fighter Pilot, Turner Publishing Company, 2000.
[4] Eduard „Edu” Neumann, (5 iunie 1911-9 august 2004), n?scut in satul Molodia, Bucovina, în fostul Imperiu Austro-Ungar, a comandat Jagdgeschwader 27 Afrika ( 10 iunie 1942-22 aprilie 1943), apoi Jagdabschnittsführer Rumänien (februarie 1944-august 1944), ?i Jagdfliegerführer Oberitalien (decembrie 1944-ianuarie 1945).
[5] Daniel Foc?a, „Dan Vizanty Destinul unui pilot de vân?toare” prefa?? de Neagu Djuvara.
[6] Vezi „Dan Vizanty, Un grand nom de l’Aviation: le Prince Cantacučne-Bizu Alea Jacta est”, „Pionniers”, No 81, 1984.
[7] Dénes Bernád, Rumanian Aces of World War 2, Osprey Publishing, U.K., 2003, p.84.
[8] Hubert Loizillon (1910-1992), general de brigad? aerian?, creatorul transmisiunilor aeriene în Fran?a.
[9] Gheorghe Negrescu (1888-1976), general maior de avia?ie, inginer, pionier al avia?iei române, brevet de pilot nr. 2.
[10] Dénes Bernád, Rumanian Aces of World War 2, Osprey Publishing, U.K., 2003, p.84.
[11] Cornel Marandiuc, „Inimi cât s? cuprind? cerul patriei”, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985
footer