Revista Art-emis
Uca Maria Marinescu PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 13 Aprilie 2014 18:56
Uca Marinescu, art-emisProfesor, explorator şi sportiv de performanţă
- Maestru Emerit al Sportului
- Membru al Societăţii Române de Geografie
- Membru al Asociaţiei Americane de Geografie
- Colaboratoare a Muzeului de Ştiinţe ale Naturii „Grigore Antipa” şi a Centrului de Cercetări Antropologice al Academiei Române.
- Primul român care ajunge atât la polul Nord cât şi la Polul Sud, pe schiuri, în acelaşi an.
 
Pentru Uca Marinescu viaţa înseamnă bucuria permanentă de a explora şi de a descoperi. A explora înseamnă şi a se descoperi pe sine, pretutindeni pe unde a călătorit în lume, cea mai importantă revelaţie constituind-o universul uman. Despre Maria Uca Marinescu ar fi nevoie de multe volume, de multe emisiuni televizate pentru a-i descrie peregrinările, puţini oameni şi niciun alt român neavând un asemenea bogat palmares expediţionar. Poate doar memoriile domniei sale pe care nădăjduim să vi le prezentăm cândva - măcar parţial - vor putea ilustra ceea ce astăzi prea puţini cunosc. Locuri puţin accesibile, mai puţin sau aproape deloc cunoscute, oameni, tradiţii, obiceiuri dintre care se detaşează cu lejeritate expediţiile în zonele cele mai reci ale planetei, la care a participat şi a stabilit recorduri, arborând acolo, la mii de kilometri de ţară, drapelul românesc. De la Nord la Sud, de la Est la Vest nu există continent pe care profesoara-explorator Uca Marinescu să nu fi păşit, iar atingerea celor patru poli ai Pământului - doi poli geografici şi doi poli magnetici - nu este un fapt obişnuit. Alături de căutarea meticuloasă a „Matrixului spiritual” de pe cele şase continente, a simbolurilor şi arhetipurilor culturale ale civilizaţiilor, din Antarctica până în Papua-Noua Guinee, de la Polul Sud până în Africa şi Nepal, din India şi Tibet până în Europa, din America de Nord până în America de Sud şi din Alaska până în Mongolia, Siberia şi Polul Nord, Uca Marinescu a trăit experienţa celui mai frumos dar al acestei planete - Natura. Există reportaje scrise sau filmate despre numeroase locuri de pe Terra, ceea ce a permis o cât de firavă părere asupra unor ţinuturi mai puţin ştiute. Printre acestea cele mai puţin accesibile sunt zonele ccelor doi Poli ai Pământului, motiv pentru care prezentarea câtorva elemente esenţiale este necesară:
- O primă încercare de atingere a Polului Sud a avut loc în anii 1897-1899, cunoscută astăzi sub numele „Expediţia Belgica” şi a fost condusă de baronul Adrien Gerlache. Printre participanţi se aflau, savantul român Emil Racoviţă, şi Roald Amundsen, în calitate de ofiţer secund al navei „Belgica”. Expediţia, deşi avansase mult în interiorul continentului antarctic, nu a putut ajunge la pol, fiind prinsă între gheţuri, unde a şi iernat. Roald Amundsen a organizat şi realizat, pe cont propriu, o expediţie în direcţia Polului Nord, care a durat doi ani de zile, timp în care a relaţionat cu eschimoşii, cărora le-a cunoscut obiceiurile şi de la care a învăţat cum trebuie conduse echipajele trase de câini, să folosească echipamente simple şi uşoare, blănuri de animale în locul ţesăturilor din lână, mult prea grele şi mai puţin protectoare.
- Robert Edwin Peary (n. 6 mai 1856 - d. 20 februarie 1920) - navigator și explorator polar american este considerat a fi primul om care, împreună cu Uca Marinescu 1, art-emisasistentul lui și cu patru eschimoși a ajuns la Polul Nord, în aprilie 1909.
- Roald Engelbregt Gravning Amundsen (n. 16 iulie 1872 - d. 18 iunie 1928) - explorator norvegian al zonelor polare. A fost primul om care, la 14 decembrie 1911, în cadrul Expediţiei „Fram” a ajuns împreună cu echipa sa la polul Sud, fiind şi primul navigator care a reușit să traverseze Pasajul de Nord-Vest. A dispărut în iunie 1928, în timp ce lua parte la o misiune de salvare.
- Polii geografici ai Terrei, situaţi la extremităţile Nord-Sud - cele mai neospitaliere ale planetei[1] au atât asemănări, cât şi deosebiri, puţin cunoscute: temperatura, gaura de ozon, bogăţiile naturale, volumul gheţii şi numărul locuitorilor... La Polul Sud predomină temperaturi mult mai scăzute decât la Polul Nord. În Antarctica există unele zone unde zapada nu se topeşte niciodată, iar cea mai scăzuta temperatură înregistrată vreodată pe Pământ a fost de -89,6°Celsius la baza Vostok, la Polul Sud. Temperatura medie anuala este de -49°Celsius, cea mai scăzuta de pe Terra, în contrast, cu regiunea Polului Nord, unde temperatura medie este de -34°Celsius iarna, crescând cu câteva grade vara.
- Antarctica este singurul loc de pe Pământ, care nu aparţine nimănui şi dispune de 90% din întreaga cantitate de gheaţă existentă pe planeta Pământ, cca. trei pătrimi din rezervele de apă la nivel mondial.
- Polii magnetici ai Pământului migrează: polul magnetic de nord se deplasează spre est, cu 55-60 de km, în fiecare an, iar cel sudic se deplaseaza spre vest cu 10-15 km pe an.
Lecţia cea mai importantă pe care a invăţat-o de-a lungul călătoriilor sale - mesaj pe care Uca Maria Marinescu îl transmite tuturor celor de-acasă - este dragostea puternică pentru omenire, credinţa nezdruncinată în prietenie, unică arma împotriva violenţei, a urii, alienării şi distrugerii mediului înconjurător. Uca Marinescu revine mereu acasă, aducând o abundentă colecţie de materiale documentare şi fotografii din călătoriile sale, păstrătoare nu doar a imaginilor, ci şi a emoţiilor pe care ea doreşte să le împărtăşească semenilor.
 
Expediţii - Performanţe - Distincţii
 
1990 - Străbate China de la est la vest, ajungând până în Tibet, avidă de cunoaştere a culturii şi istoriei zonei: Peking, Xian, Chengdu si Lhasa. (Expediţie solitară).
1994 - Expediţie în Rusia, văile Caucaziene; ascensiune pe vârful Europei, Elbrus (Grup
de alpinişti români şi grupul de tineri „Temerarii”).
1996 - Organizează Raliul internaţional de schi România-Salvamont, în Italia şi România
1993-1996 - Călătoreşte în India, Nepal şi Sikkim, descoperă profunzimea filosofiei şi istoriei acestui spaţiu mistic. De asemenea, vizitează ţări ale Europei şi fixează repere ale originii vieţii şi culturii. (Expediţie solitară).
1996 - Traversează Canada de la est la vest şi ajunge până în regiunea Yukon, la Oceanul Arctic, în ultimele aşezări ale eschimoşilor, la Tuktoyaktuk, loc de plecare a vechilor expediţii arctice. (Expediţie solitară).
1996 - Efectuează trasee în Alpii Dolomiţi, Pirinei, Munţii Scoţiei, Munţii Caucaz.
 
Uca Marinescu - Prima româncă prezentă în cea mai rece regiune a lumii, Antarctica.
 
1997 - 1998 - Parcuge drumul străbătut de expediţia Belgica, cu spărgătorul de ghiaţă „Akademik Ioffe”, pentru a comemora „Centenarul Belgica”, expediţie în care omul de ştiinţă Emil Racoviţă a participat în urmă cu un secol, traversând Patagonia şi Ţara de Foc şi ajungând până în Antarctica, unde vizitează şapte staţii de cercetare ştiinţifică. Uca Marinescu a marcat momentul „Centenarului Belgica” prin înmanarea a doua plăci comemorative din partea Academiei Române, una la Staţia de Cercetare Ştiinţifică „Almirante Brown” din Antarctica, iar cealaltă la „Centrul Antarctic” din Punta Arenas, Chile. La Punta Arenas este primită de Doamna Primar Nelda Panicuci care îi oferă un regal şi o vizită la Tore del Paine, în Munţii Anzi. Contribuie la traducerea cărţii lui Emil Racoviţă „Spre Sud” (în spaniolă, „Hacia el Sur”) de către Ambasada Română din Chile.
La întoarcere, Uca Marinescu a străbătut locuri ce stau mărturie pentru existenţa unor vechi civilizaţii: Inca, Chile, Bolivia, Peru, Ecuador. Cu această ocazie şi-a împlinit visul de a ajunge în Insula Paştelui - Rapa Nui. (Cea mai mare parte a expediţiei a fost solitară).
1999 - Traversează, singură, Africa de la sud la nord, străbătând 11 ţări: Africa de Sud, Namibia, Botswana, Malawi, Zimbabwe, Tanzania, Kenya, Sudan, Etiopia, Egipt, Tunisia şi descoperă unicitatea „leagănului civilizaţiei”. În Tanzania urcă pe cel mai înalt vârf al continentului african, Kilimandjaro. Locuri speciale ca rezervaţia Maun, delta fluviului Okavango, culoarul Caprivi, meteoritul Etosha, craterul Ngorongoro şi marele rift african. Primeşte diploma de excelenţă din partea Ministerului Turismului din Tunisia-Biserte. (Expediţie solitară).      
2000 - Parcurge vechile drumuri maritime europene în cautarea Vikingilor. Explorează peninsula Kola, ţărmul Mării Barentz, peninsula Scandinaviei, Arhipelagul Svalbard cu ale sale Longyearbyen, Ny Alesund, Barensburg şi insula Moffe. În timpul acestei expediţii gândul o poartă spre Calota Glaciară. Pe drumul de întoarcere, ajunge la fiordul Magdalena, apoi îşi continuă drumul în „cautarea vikingilor” prin fiordurile Norvegiei. Traversând oceanul, Uca Marinescu se opreşte în insulele Shetland şi Faroe. În Islanda studiază specificul insulei, în timp ce în Groenlanda - cea mai mare insulă a planetei - explorează partea de sud în căutarea urmelor lăsate de vikingi. Cu această ocazie escaladează gheţarii, stăpânii necontestaţi ai acestor locuri. (Expediţie solitară).
Uca Marinescu 2, art-emis2001 - Pentru explorator, noul mileniu înseamnă o noua serie de realizari supreme:
28 aprilie 2001, orele13:40 - Expediţia internaţională a fost compusă din 11 membri. Componentă a acesteia, Uca Marinescu a ajuns, la Polul Nord geografic. Pentru a reuşi, a străbătut, vreme de 13 zile, pe schiuri, 116 km, având ca punct de plecare Siberia. Punându-şi la încercare propriile limite, Uca Marinescu a realizat o nouă premieră românească, cu rezultat de excepţie. Este greu de transpus în cuvinte bucuria de a-şi vedea visele realizate. Unul dintre cele mai emoţionante momente a fost acela când, după două săptămâni de zile petrecute în compania temperaturilor greu de suportat şi a vântului polar, a simţit căldura soarelui şi i-a văzut lumina reflectându-se pe gheţari. Drumul de întoarcere i-a oferit şansa de a studia zone greu accesibile: tundra din peninsula Taimar, comunitatea Dolgana, crescătorii de reni şi Laboratorul de conservare a mamuţilor înghetaţi din Hatanga în Siberia. Primeşte trofeul „Cuiul Inuit” - simbol al începutului Lumii!
2001 - Sfârşitul anului şi ajunul Crăciunului - 24 decembrie 2001, orele 14:00 -, o găseşte la Polul Sud geografic, după 11 zile şi 120 km parcurşi pe schiuri, la temperatura de -40°C şi viscol. Expediţia internaţională a fost compusă din doi americani, un german, o sud-africană şi românca Uca Marinescu. Condiţiile atmosferice foarte dificile au obligat-o să petreacă şase zile în cort. La final, steagul românesc a fost arborat şi la Polul Sud, noua performanţă înscriindu-se drept o altă premieră pentru România. Uca Marinescu este primul român şi cea de-a treia femeie - ca vârstă - din lume, care ajunge atât la polul Nord cât şi la Polul Sud în acelaşi an.
2003 - Îşi trece în palmares şi ultimul continent ramas neexplorat, Australia-Oceania (Tasmania, Papua Noua Guinee, Noua Zeelandă), fiind primul român deţinător al acestei performanţe. Urcă şi pe cele mai înalte vârfuri ale continentului:
- Mont Wilhelm, 4509 metri din Papua Noua Guinee;
- Kosciusko, 2234 metri din Australia;
- Mont Ossa, 1600 metri (stâncă - escaladă);
- Mont Cook, 3714 metri, tabara de bază şi gheţarul Tasman.
În văile din Papua Noua Guinee ia contact cu triburile de papuaşi, în deşertul australian cu populaţia aborigenă, iar în Noua Zeelanda învaţă despre tradiţia maorilor. Tasmania i se dezvăluie cu minunata şi uimitoarea floră şi faună, cu particularităţile geografice ale vechiului continent Gondwana. (Expediţie solitară).
2004 - Participă ca invitat la Expoziţia Mondială dedicată Apei, de la Lisabona cu imagini din zonele polare.
2004 - Pentru Uca Marinescu atracţia zonelor polare s-a îndreptat către Alaska şi comunităţile native din îndepărtata regiune nordică şi nord-vestică: Barrow, Kobuk, Kiana, Kotzebue, Gambel, Little Diomide-strâmtoarea Bering, Point Hope, Nome şi arhipelagul Aleutinelor. De asemenea, ajunge în masivul Denali - Mc Kinley şi în masivul Wrangler - St. Elias, unde escaladează gheţarii în Kennicott şi Ruth. Asistă şi participă la Jocurile Olimpice ale eschimoşilor. (Expediţie solitară).
2005 - Timp de 50 de zile călătoreşte prin Mongolia, Republica Buriata, Siberia şi lacul Baikal. Cu jeep-ul, călare, pe jos, trăieşte într-o ţară unică, alături de nomazi, unde intră în contact cu populaţiile native: mongoli, cazahi, tsatami, buriaţi şi siberieni.
- Simte vraja şamanilor - o religie veche, a vânătorilor cu vulturi, a crescătorilor de reni.
- Escaladează, în premieră românească, în masivul Altai - Tavang Bogd varful Malkhin de peste 4.000 de metri acoperiţi de gheţari veşnici.
- Asistă la Jocurile sportive ale Mongoliei Nadani. (O parte - expediţie solitară).
2006 - Irlanda - ţara druizilor - muzica irlandeză şi cultura celţilor o conduc pe Uca Marinescu într-o nouă călătorie pe care o face aproape în totalitate pe jos. Caută familiile irlandeze care îşi cultivă tradiţiile în muzica, în obiceiuri şi păstrează cu sfinţenie vestigiile rămase din istoria tumultuoasă a ţării lor. Simte misterul naturii care învăluie istoria ţării în enigme. (Expediţie solitară).
2006 - Vizitează Tunisia şi Marocul, loc al întâlnirii civilizaţiilor africane, arabe şi europene cu oraşul Fes, Marakesh şi desertul Saharei, de asemenea, face ascensiuni în munţii Atlas.
2006 - Revine în America de Sud pentru Peru şi Bolivia cu lacul Titicaca, insulele Uros şi Insula Soarelui. Încearcă să interpreteze desenele de la Nazca şi trăieşte o mică aventură în jungla Amazoniană
2007 - Transpune în viaţă un vechi vis, acela de a vedea Aurora Boreală şi de a ajunge în zona Polului Nord Magnetic la 83,2° Nord si 114,24° Vest (nu este fix, migrează spre nord). La temperaturi de -52°C, Uca Marinescu împinge cutezanţa până în istorica şi îndepărtata zonă de nord a Canadei, în Iqaluit, Ellesmere, Resolute Bay, Eureka şi Grise Fiord, ceea ce constituie o altă premieră românească. (Parţial, expeditie solitară).
2007 - Din nou în Tibet în extremul Nord-Vest, în regiunea Humla-zona în care simţi că te afli în secolul al XI-lea. O zonă specială, cu oameni unici.
- Pelerinaj pe muntele Kailash al budhismului din lumea întreagă.
2008 - Reprezinta România în ascensiunea pe Mont Blanc - declarat vârf al Uniunii Europene - „Corde de Europe” -, la care participă reprezentante ale ţărilor Uniunii Europene. Au loc dezbateri despre efectul încălzirii globale asupra gheţarilor de pe Mont Blanc, la Chamonix , Courmayor si St Gervaise. „U.E. vers une ere ecologique”. 2008 - Chemarea Şamanilor spre zone încărcate cu energie şi vechea populaţie altaiana o conduce pe Uca Marinescu prin Altaiul siberian spre muntele Belucha şi Valea Yarlu cu sanctuarul legendarului Nicolas Roerich. Acolo, fiind eclipsă totală de soare, vârful şi-a păstrat lumina. După muzeele din Novosimbirsk, pleacă în Kamceatka, zona vulcanilor veşnici şi numeroşi, urcă pe Goreli şi Metlakovschi şi cunoaşte locuitorii din extremitatea nord-estică a Rusiei.
2008 - Este invitată de către Misiunea României la Organizaţia Naţiunilor Unite, unde, cu prilejul Zilei Naţionale a României, prezintă expoziţia „Lumea văzută de un explorator Român”.
2008/2009 - Este invitată să participe la expediţia australiană de studiu al impactului încălzirii globale asupra icebergurilor din zona estică a Antarcticii şi la sărbătorirea a 100 de ani de la atingerea Polului Sud Magnetic de către australianul Douglas Mawson. Cu aceasta ocazie ajunge în preajma Polului Sud Magnetic, situat aproape de staţia franceză Dumont D’Urdille şi vizitează staţia tinerilor studenţi francezi.
O nouă performanţă realizată de Uca Marinescu - ca reprezentantă a României - a constituit-o prezenţa sa la Polul Sud magnetic, performanţă unică la nivel naţional şi mondial prin atingerea celor patru Poli ai Pământului:
28 aprilie 2001 - Polul Nord geografic ( Expediţie internaţională);
24 decembrie 2001 - Polul Sud geografic (Expediţie internaţională);
7 martie 2007 - Polul Nord magnetic (Expediţie internaţională);
Experienţele ieşite din comun legate de magnetismul Terrei s-au consumat în martie 2007, când a făcut parte din echipa internaţională care s-a deplasat la Polul Magnetic din emisfera nordică.După ce au primit aprobarea din partea oficialităţilor americane (în apropiere se află o bază de cercetare a armatei S.U.A.) echipa a atins cel mai nordic punct locuit din Canada, după care s-a deplasat, pe schiuri, la Polul Magnetic. Polul Magnetic se deplasează rapid către Siberia. „Drumul a fost epuizant. Am străbătut cam 100 de kilometri pe schiuri, la o temperatură de -40°C, într-o zonă unde nu trăieşte nimic, o zonă moartă, la nord-est de continentul american. Polul Magnetic nu este un loc fix, este un cerc cu un perimetru de 80 de kilometri, care se deplasează mereu. Dacă în anii '70 viteza de deplasare era de 10 kilometri pe an, acum este de 40 de kilometri. Se presupune că peste 40 de ani Polul Magnetic Arctic se va afla în Siberia. Iată cum relatează Uca Marinescu acest interesant experiment din viaţa sa: „... În fine, am ajuns acolo şi am simţit o durere de cap groaznică. Timp de trei ore, cât am străbatut Polul Magnetic, am avut impresia că cineva mă urmăreşte din spate, deşi nu era nimeni. Eu şi colegii mei aveam mereu tendinţa să ne aplecăm, să nu ne lovim de ceva ca nişte obiecte, deşi nu era nimic în acel pustiu. Văzîndu-ma speriată, unul a început să râdă şi mi-a spus că e normal să ne ferim de ceva invizibil, pentru că acel ceva chiar există: sunt câmpurile de forţă ale Pământului. Cea mai mare surpriză am avut-o însă când am verificat pozele făcute în această deplasare. Înainte de a pleca din nordul Canadei, aparatul meu foto arăta data calendaristică normală. După ce am intrat în sfera de influenţă a Polului Magnetic, toate fotografiile au fost datate ca fiind din anul 2025. Am aflat ca o baza N.A.S.A. studiaza acest fenomen. Până acum nu am auzit de vreo explicaţie oficială. Cred, sincer, că în acele momente timpul s-a scurs altfel, ca am fost în anul 2025.”

Fizicianul Gabriel Pascu crede că Uca Maria Marinescu poate avea dreptate.Polul Magnetic poate modifica percepţia despre timp şi spaţiu. „In celebrul « experiment Philadelphia », de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, Albert Einstein a creat un câmp electromagnetic în jurul unei nave de război, care avea şi echipaj, şi a generat un câmp magnetic calculat pentru o anumită frecvenţă, astfel încât, la un moment dat, câmpurile magnetice să intre în rezonanţă - ceea ce s-a şi întamplat. Intensitatea câmpului obţinut a fost extraordinar de mare. Nava a dispărut pur şi simplu - se presupune ca intr-o alta dimensiune. Nu întâmplător zona este controlată de militari. În ceea ce priveşte aparatul foto, putea să se deregleze din cauza magnetismului, dar rămâne întrebarea de ce nu s-a stricat pur şi simplu, de ce s-a modificat doar data.”[2] a afirmat fizicianul Gabriel Pascu, care consideră ca acelaşi lucru se petrece şi la Polul Magnetic, iar obiectele de care se feresc acolo exploratorii sunt reale, dar într-o alta dimensiune.
„Voi încerca o analogie (sper) ușor de abordat pentru cititorii revistei. Este vorba despre proiecția stereografică a locațiilor geografice pe o hartă plană. Punctele din plan rezultă din prelungirea unei drepte care trece prin Polul Nord și printr-un punct de interes de pe glob:[3]
 
Ceea ce frapează este următorul fapt: meridianele și paralelele într-o astfel de proiecție reproduc aspectul cunoscut al liniilor de forță electrice și magnetice. Doresc să transmit faptul că adevărata natură a câmpurilor electric și magnetic este aceea de cadru strict geometric pentru conservarea formelor (proiecția stereografică este o proiecție „conformă” - conservă formele încadrate).
După cum se observă, zona polilor (și în cazul proiecției și în cazul liniilor de câmp) este una în care obiectele în funcție de dimensiunea lor în raport cu densitatea liniilor de forță (care acolo variază drastic) își pot pierde localizarea (« forma ») perfect determinată față de liniile de câmp. Concret: poți fi în mai multe locuri simultan cu dovezi certe în acest sens. Cred că Doamna Uca Marinescu o simțea pe nimeni alta decât pe Doamna Uca Marinescu.
Conexiunea cu experimentul Philadelphia ar fi că, și în acel caz, la nivelul polilor celor doi electromagneți, intensitatea câmpurilor (densitatea liniilor de forță) a creat nedeterminări necontrolabile în localizarea obiectelor (inclusiv a fregatei respective).” [4]
Uca Marinescu 3, art-emis25 decembrie 2007 - Polul Sud magnetic (Expediţie australiană).
2009 - O ţară-regat, himalayană, dar unică prin indicele naţional de evaluare „Al Fericirii”, este Bhutanul. Acolo credinţa, evoluţia spirituală şi filosofia de viaţă pot fi modele pentru modul de evoluţie spre actuala civilizaţie. După două săptămâni de încărcare spirituală în Bhutan a urmat călătoria în Birmania şi Myanmar cu tempele şi pagodele rămase din istoria veche a kmerilor.
2010 - În jurul lumii
„Prin ţări si zone pe unde nu am fost - 24 de locuri unde trăiesc oameni ca şi noi - ce ne diferenţiază este cum gândim, viata şi istoria lor în arealul actual. Timp de şase luni am descoperit cât de interesant este Pamântul, obiceiuri vechi, asemănări în vorbe şi fapte, ţări în care oamenii trăiesc în condiţii precare de viaţă sau ţări care au evoluat, poate prea mult. Sunt ţări care îşi păstrează specificul ancestral şi, mai puţine, cele care s-au globalizat:
- Venezuela cu locuitorii Orinocoului, care stau în colibe şi au tot ce le este necesar în jurul lor.
- Cu cetate mileneră a muntelui Roraima pătrunzi în începuturile vieţii pe pămant.
- Inuiţii şi indienii din Teritorile Nord-Vestice pentru care natura, flora şi fauna înseamnă viaţa lor.
- În Yukatan urmezi astronomia incaşilor, maiaşilor, toltecilor şi poate chiar a atlanţilor.
- Kazahstanul cu petrolul, deşertul şi camilele nomade, dar cu una din cele mai moderne capitale din lume.
- În Hokaido, Japonia, îi cunoşti pe Ainu vechii locuitori.
- Armenia, cu unul dintre cele mai vechi alfabete şi credinţa lor profundă care i-a menţinut în timp, puternici.
- Shandrila, China cu cele 27 de etnii.
- Madagascarul distrus de cei care venit pentru comerţ şi alte strategii.
De fapt, ar trebui să desfiinţăm graniţele, pentru a nu ne izola şi învrăjbi, pentru a ne înţelege. Nu un popor globalizat economic, ci popoare care să se dezvolte prin spiritualitatea proprie.”
 
O expediţie solitară
 
2010 - „Drumul Sării şi al Mătăsii - China, Mongolia şi Kazahstan. Prietenii din Mongolia mă cheama în Centrul energetic al deşertului Gobi, acolo unde soarele îşi dezvăluie energia şi unde Shambala stupelor şi muntele Meru te conduc spre clopotul timpului şi al energiei sacrului. În Mongolia Interioară poţi să urmăreşti efectul unui cataclism cosmic prin existenţa scheletelor de dinozauri şi a urmelor naturii distruse. Tot aici, în Hohhot am vizitat unul dintre cele mai performante muzee cu expuneri din istorie, cultură, viaţă, împreună cu aspecte din Centrul cosmic. De asemenea un centru performant de medicină tradiţională”.
.
2012 - „«Chemarea» - este Kangchendjonga. Al treilea opt miar al Himalayei - 8586m, cu vîrfuri sacre. O expediţie grea cu un specific aparte, cu şerpaşi şi porteri, dar cu peisaje care au deschis ferestre de vizibilitate spre marele munte. Norocul ne-a dus spre înălţimi, cu iaci şi zapadă până la fereastra trecătoare Goecha. La 4.900m de unde Kangchendjonga a apărut din norii de ceaţă, în preajmă îi stau alte vârfuri de ghiaţă şi înălţimi de necucerit. Un ajutor de nepreţuit a fost cel al şamanului care ne-a însotit şi care ne coordona gândurile.”
2012 - Conferinţa Anuală a „Clubului de la Roma” - prezintă materialul „Rolul naturii în civilizaţia umană”,
2013 - Expediţie în Himalaya, în satele şerpaşilor, la baza celor cinci optmiari (trebuie remarcată activitatea grupului de tineri „Temerarii”, în continuă mişcare, care timp de 45 de ani au avut ca model profesoara lor, descoperind natura şi muntele, pentru a cunoaşte istoria şi cultura, zonelor prin care trec).
Participări la stagii de educaţie ecologică în Pune - India, Aix au Province şi Annesy - Franţa. Merită relevat faptul că Uca Maria Marinescu - asemenea altor mari performeri români - este o excelentă ambasadoare a României, fiind primită cu toate onorurile pe toate meridianele globului:
- Invitată a Universităţii Windhoec (Namibia), Universitatea Bizerte (Tunisia), Universitatea Pune (India), Universitatea Fairbanks (Alaska), Centrul de Cercetări arctice din Tromso (Norvegia) si Ny Alesund (Svalbard);
- Cetăţean de Onoare al oraşelor Punta Arenas (Chile), Bizerte (Tunisia), White Horse (Canada - Yukon);
- Membră a Societăţii Române de Geografie, colaborator al Institutului de Cercetări Antropologice al Academiei Române şi colaborator al Muzeului de Ştiinte ale Naturii „Grigore Antipa” şi membră a Asociaţiei Americane de Geografie.
La toate aceste acţiuni, doamna Uca Maria Marinescu s-a bucurat de susţinerea misiunilor diplomatice române din ţările respective şi este greu de exprimat în cuvinte bucuria viselor ei, devenite realitate.
 
Expediţii
 
Uca Marinescu 4, art-emis1990 - Traversează China de la est la vest până în Tibet, pentru cunoaşterea culturii şi istoriei zonei - (Expediţie solitară).
1994 - Expediţie în Rusia, văile caucaziene. (Ascensiune Elbrus).
1996 - Traversează Canada de la est la vest până în Yukon şi aşezările eschimoşilor din zona arctică. (Expediţie solitară).
1996 - Cercetează India, Nepal şi Sikkim - aspecte culturale, istorice şi ecologice.
- Străbate ţări ale Europei, stagii de educaţie ecologică.
- Pe urmele vasului Belgica şi ale savantului român Emil Racoviţă în Antarctica.
- Expediţie în Argentina, Patagonia, Ţara de Foc, Chile, Bolivia, Peru, Ecuador şi Insula Paştelui. (Expediţie solitară).
- Traversează continentul african de la sud la nord, străbătând 11 ţări ţări: Africa de Sud, Namibia, Botswana, Malawi, Zimbabwe, Tanzania, Kenya, Sudan, Etiopia, Egipt, Tunisia. (Expediţie solitară).
- Drumul vikingilor - din Delta Dunării prin peninsula Kola, Arhipelagul Svalbard, Norvegia, Shetland, Faroe, Islanda şi Groenlanda.
- Expediţie pentru cucerirea Polului Nord, prin Siberia şi Peninsula Taimar (Expediţie internaţională pe schiuri).
- Expediţie pentru cucerirea Polului Sud prin Ţara de Foc şi baza Antarctica Patriot Hill - (Expediţie internaţionala pe schiuri).
2003 - Ultimul continent: Australia, Tasmania, Papua Noua Guinee şi Noua Zeelandă. (Expediţie solitară).
2004 - Expediţie în Alaska din sud spre nord şi nord-vest: Barrow, Kobuk, Kiana, Kotzebue, Gambel, Little Diomide, Point Hope, Nome şi arhipelagul Aleutinelor. Masivul Denali - Mc Kinley şi în masivul Wrangler - St. Elias, escaladează Kennicott şi Ruth. (Expediţie solitară).
2005 - Expediţie în Mongolia şi Siberia - Karakorum, Deşertul Gobi, Masivul Altai, Lacurile Khorgo şi Khuvsgul cu crescătorii de reni, vânătorii de vulturi şi şamanii din Republica Buriata şi insula Olkhon din Baikal.
 
Performanţe
 
Tricolorul românesc a însoţit-o pe Uca Marinescu peste tot, în lume:
1991 - Elbrus - Caucaz.
1999 - Kilimandjaro - Tanzania.
2003 - Mt. Wilhelm - Papua Noua Guinee. (Premieră românească).
2005 - Tavanbogd - Altai - Mongolia. (Premieră românească).
Cuceriri
Primul român şi prima femeie - ca vârstă şi a treia din lume - care reuşeşte, pe parcursul aceluiaş an, să ajungă la polii extremi ai planetei:
20 aprilie 2001 - Cucerirea Polului Nord (pe schiuri);
24 decembrie 2001 - Cucerirea Polului Sud (pe schiuri).
Ascensiuni
1987 - Vf. Mussala, Balcani;
1988 - Vf. Rissi, Munţii Tatra;
1992-1996 - Ascensiuni în Alpii Dolomiţi şi Pirinei, Atlas-Maroc-Jebel Toubkhal
1994 - Munţii Ben Newis, Scoţia;
1996 - Trecking feminin în Himalaya;
1998 - Pik Europa, Spania;
2002 - Mont Blanc, prin Elveţia, Italia şi Franţa;
2003 - Munţii Kosiasko, Australia;
2003 - Munţii Ossa, Tasmania;
2006 - Atlas, Maroc, Jebel,Toubkhal.
 
Escaladarea gheţarilor:
- Antarctica;
- Arhipelagul Svalbard;
- Groenlanda;
- Gheţarul Tasman, Mont Cook, Noua Zeelanda;
- Gheţarii Kennicott si Ruth din Wrangel, St. Elias, Alaska;
- Gheţarii Alexander si Malchin, Altai, Mongolia.
 
Distincţii
2000 - Diploma de Excelenţă acordată de Preşedintele României;
2000 - Decoraţia Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, acordat de Preşedintele României;
2002 - Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Ofiţer acordat de Preşedintele României;
2003 - Primeşte titlul „Femeia anului” şi Premiu special pentru anul 2002;
2003 - Titlul de Maestru Emerit al Sportului, acordat pentru rezultate sportive de excepţie şi realizarea unor recorduri mondiale;
2002 - Ordinul Naţional de Merit, în grad de Ofiţer, acordat de Preşedintele României;
2003 - Diplomă de Excelenţă din partea Comitetului Internaţional Olimpic;
2003 - Diplomă de Excelenţă din partea Comitetului Olimpic şi Sportiv Român;
2003 - Diplomă de Excelenţă din partea Academiei Naţionale de Educaţie Fizică;
2003 - Diplomă de Excelenţă din partea Ministerul Tineretului şi Sportului;
2003 - Titlul de Cetăţean de Onoare acordat de Oraşul Punta Arenas, Chile;
2003 - Titlul de Cetăţean de Onoare acordat de Oraşului White Horse, Yukon, Canada;
2003 - Titlul de Cetăţean de Onoare acordat de Oraşului Bizerte, Tunisia;
2003 - Titlul de Cetăţean de Onoare acordat de Oraşul Miercurea Sibiului;
2006 - Trofeul Presei Sportive „Iosif Sârbu”;
2007 - Diplomă de Onoare acordată de Comitetul Internaţional Olimpic;
2007 - Titlul de Celebritate a României;
2008 - Trofeul „Trandafirul Alb”, acordat de Preşedintele Franţei;
2008 - Trofeul „Sport şi Mediu”oferit de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român;
2009 - Titlul de Cetăţean de Onoare al Orlatului - Marginimea Sibiului;
2009 - Premiul de excelenţă „Zonta”;
2012 - Titlul de Excelenţă la Jubileul Universităţii Piteşti;
2012 - Invitată la Colegiul Naţional „Sf.Sava” din Bucureşti;
2013 - Aprinde „Flacara Olimpică” la Bucureşti, cu ocazia „Festivalului Olimpic al Tineretului European”;
2011 - Trofeul „Femeia şi Sportul”, acordat de Comitetul Internaţional Olimpic
2011 - „Femei între Femei” - la 125 de ani ai Companiei „Avon”;
2011 - Invitată de Onoare la Universitatea „A.I.Cuza”, Iaşi;
2011 - Invitată de Onoare la Colegiul „Andrei Şaguna”, Braşov.
2014 - Adăugarea numelui „Uca Marinescu”, în denumirea Asociaţiei Seniorilor din Turismul Montan şi acordarea titlului de preşedinte de onoare al acestei organizaţii. Denumirea completă: Asociaţia Seniorilor din Turismul Montan - „Uca Marinescu”.
Drumul cunoaşterii şi al recunoaşterii continuă.
Grafica - Ion Măldărescu
---------------------------------------------
[2] Ing. fiz. Gabriel Pascu  http://www.scribd.com/jfkusa..
[4] Ibidem Ing. fiz. Gabriel Pascu
footer