Revista Art-emis
„Capetele luminate ale românilor” - Grigore Gheba PDF Imprimare Email
Remus Radu   
Duminică, 16 Februarie 2014 17:46
Grigore Gheba, art-emisApreciind că peste meritele profesorului Grigore Gheba vălul uitării nu-şi are locul, vă prezentăm un text apărut la 24 noiembrie 2003 (anul precedent dispariţiei profesorului) sub semnătura Remus Radu. Cititorii - mai ales cei tineri - vor putea lectura şi câteva date bio-bibliografice despre acest mare contribuitor la educarea şi instruirea multor generaţii de elevi din România. (Redacţia ART-EMIS)
„Pasiunea mea pentru matematici m-a subjugat de copil, marcându-mi întreaga existenţă. Ca elev, apoi ca student, iar mai târziu ca profesor, nu m-am împăcat defel cu insuşirea superficială a noţiunilor de matematică, dar mai ales cu modul de prezentare de către profesori, care sigur respectau manualele, neclare şi confuze, pline de erori” (Grigore Gheba)
 
Gheba, omul care a scos la tablă o ţară întreagă
 
Profesorul Grigore Gheba scoate o culegere de matematică la venerabila vârstă de 91 de ani. Cel mai cunoscut autor de culegeri de matematică din România, profesorul Grigore Gheba, aşteaptă în aceste zile[1] să-i apară o noua lucrare, „Teme fundamentale în studiul matematicii - Clasele a IV - a X-a”. Culegerea, prima pe care venerabilul profesor nu o testează mai întâi pe elevii săi, are pe coperta „figura Gheba”, model geometric ce a limpezit ani de-a rândul minţile elevilor. Într-o dimineaţă nehotărâtă de primavară din anul al 91-lea al existenţei sale, Grigore Gheba a făcut roată cu gândul peste întâmplările ce-i umplu fiinţa: anii de şcoală, anii de război şi de lagăr, două neveste, copiii, o iubire care l-a readus din morţi, altele mai mici ce doar i-au reamintit că e în viaţă. Şi culegerile de matematica - 34 la număr -, tipărite în peste şase milioane de exemplare. Rândurile de mai jos încearcă să recompună povestea profesorului Gheba, omul care a scos la tablă ţara întreagă.
 
Anii de şcoala
 
M-am întâlnit cu profesorul - şi generalul în retragere - Grigore Gheba în sufrageria casei sale, din cartierul bucureştean Drumul Taberei şi am împărţit pentru câteva ore aceeaşi masă acoperită cu sticlă spartă la unul dintre colţuri.
„M-am nascut într-un sat de munte din judeţul Vrancea, se cheamă Poieniţa - Dumitreşti, ca unul dintre cei şapte copii ai unei familii sarace. Mama mea, Maria, punea gaz în lampa doar sâmbata şi duminica, în restul săptămânii culegeam surcele ca să ţin focul treaz în sobă şi să pot face socoteli cu condeiul pe tabliţa din piatră moale. Lucram dintr-o carte, «1001 de probleme de matematică» se numea, primită de la un unchi, inspector de matematică”, povesteşte profesorul Gheba. Băiatul nu împlinise încă 12 ani când ştia pe dinafară cartea de probleme, stârnind uimirea unchiului. La imboldul acestuia, într-o dimineaţă, Maria Gheba aruncă într-o traista patru oua fierte lânga un pumn de mămăligă şi, cu Grigore de mâna, o luă peste dealuri, cale de 30 de kilometri pe jos, să-şi dea feciorul la liceul din Râmnicu-Sărat.
Ajunseră înainte de căderea soarelui, plini de praf şi flaminzi. Femeia începu să plingă fără să poată spune de ce. Îi agăţă copilului traista pe umăr, făcu o cruce mare cu dreapta şi-l împinse pe poarta şcolii. Puiul de ţăran intră într-un hohot de râs. Uniformele apretate din bănci se hlizeau de opincile lui. Se opriră doar când directorul Gherda îşi slobozi glasul către nou-venit:
- Ce ştii tu din matematici, băiete?
- Ştiu tot din cartea asta!, îndrazni Grigore, scoţând din traistă cărtţulia de la uncheş. Peste clasa se lăsă o tăcere curioasă.
- Ia scrie-mi tu, pe tabla, trei milionimi!
Nou venitul apucă creta şi scrijeli cu zgomot ascuţit... 0,000.003.
Gherda zâmbi, apăsa un buton şi-n câteva clipe, pe uşă se iţi capul contabilului şcolii.
- Îl iei pe ţărănoiul asta, îl îmbraci la magazinul „Mireasa” şi-l pui la internat, o să fie elevul şcolii mele.
Lui Grigore i-au trebuit trei săptămâni să învaţe să meargă în ghetele galbene, cu toc de patru centimetri, pe care le primise de la şcoală.
 
Prizonier la Cotul Donului
 
Tânarul Gheba urmă apoi Şcoala de ofiţeri în rezervă de la Bacău şi obţinu gradul de sublocotenent. Îşi aminteste că a rămas concentrat permanent la Râmnicu-Sărat „pentru ca nevestei colonelului Anastasescu, comandantul regimentului, îi placea cum dansam”. Ştia ea, coloneasa, ceva, de vreme ce, tocmai în timpul unui bal, sublocotenentul a cucerit inima unei frumoase învăţătoare, Lilica Popescu, care, în 1936, avea să-i devina soţie.
Războiul l-a purtat pe sublocotenentul de artilerie Grigore Gheba in Transnistria, să lupte împotriva ruşilor. Pe 3 noiembrie 1942 a căzut prizonier la Cotul Donului. „În vagonul meu aveam nouă morţi şi, în mijloc, o grămadă mare de excremente. Într-un alt vagon, cei rămaşi în viaţă taiasera fesele morţilor şi le mincaseră. După ce am trecut prin trei lagăre, dintr-un barbat voinic, la 26 de ani, ajunsesem să cântaresc 39 de kilograme. Atunci a apărut îngerul vieţii mele.
 
Marusia, îngerul cu ochi albaştri
 
„Era medicul lagărului, avea gradul de căpitan, era blondă cu ochi albaştri. O chema Marusia Anka. S-a aşezat lângă patul meu, plângeam, convins că mai am câteva ore de trăit. M-a întrebat de ce plâng, i-am răspuns că nu voi mai vedea niciodată ţara. M-a mutat într-o altă camera şi s-a îngrozit de oasele mele când m-a dezbrăcat să mă consulte. A revenit cu nişte lapte şi oua. Nu mai văzusem de doi ani aşa ceva. Mai târziu am aflat ca erau din raţia ei... ” Aşa începu între cei doi o poveste de dragoste care continuî tot razboiul.La îndemnul Marusiei, Grigore Gheba s-a Înscris în Divizia Tudor Vladimirescu şi a luptat împotriva nemţilor. A fost de doua ori ranit si decorat de opt ori. În ciuda acestei evoluţii, a avut relaţii tensionate cu câţiva conducători sovietici, accentuate imediat după război, când, ca prefect, pentru scurt timp, al judeţului Râmnicu-Sărat, a fost acuzat de antisovietism. „Am părăsit toate structurile şi m-am înscris la Facultatea de Matematică din Bucureşti. Nu mi s-a permis să acced la catedre înalte pentru că am refuzat să mă înscriu în partid.”În 1955 prima lui soţie a murit, iar Gheba s-a recăsătorit, doi ani mai târziu, cu Lucreţia, care-i sta şi astăzi alături.
Dintre culegerile care l-au făcut faimos, cea dintâi a scris-o profesorul în 1948. Erau vremuri tulburi, când învăţământul românesc suferea de lipsa profesorilor calificaţi de matematică. „Fiind cooptat într-o brigadă de inspecţie în şcoli, am constatat că profesorii necalificaţi făceau erori grosolane în rezolvarea unor probleme din manualul de matematică. La o astfel de vizită, făcută chiar în comuna mea natală, profesorii m-au rugat sa le rezolv problemele din manual şi să le trimit prin poştă. Am lucrat două luni, împreună cu soţia, le-am multiplicat în 50 de exemplare şi le-am expediat Inspectoratului Şcolar din Râmnicu-Sărat. Am primit apoi cereri din toata ţara.
Atunci am scos prima culegere în 350.000 de exemplare. S-au epuizat in citeva zile”. Nici una dintre culegerile care au urmat nu dădea greş pentru ca profesorul proba toate exerciţiile cu elevii pe care îi avea acasă, la meditaţii. „Ţin minte că, odată, la un concurs de matematică, din 18 ciştigători, 16 erau pregătiţi de mine. Aveam două serii pe zi, a câte 3-4 copii, nu acceptam mai mulţi într-o serie pentru ca nu era eficient. Mă sună şi acum din America, foştii elevi, să-mi multumească”.
 
Culegerile, vândute în şase milioane de exemplare 
 
Gheba nu s-a sfiit niciodată să critice concepţia manualelor şcolare, fapt care i-a atras antipatia autorilor, dar şi simpatia profesorilor din ţara. El a avut marea inteligenţă pedagogică să împartă Figura Gheba, art-emisprobleme pe genuri de soluţii, „a ipotezelor, a restului din rest, a comparaţiei”, lucru care avea darul să facă algebra, dar mai ales geometria - punctul forte al lui Gheba -, mult mai uşor de înţeles. În 1975, când faima lui era la apogeu, Suzana Gâdea a încercat să-i interzică să mai publice. Dar la intervenţia altor capi ai regimului, a lui Gogu Rădulescu, în special, profesorul şi-a putut continua munca. A publicat 34 de culegeri într-un tiraj total de peste şase milioane de exemplare. Cot la cot cu Gheba au lucrat Lucreţia Gheba, actuala soţie, şi Carmina Gheba Dragomir, fiica adoptivă a cuplului. La 15 aprilie (2004 - n.r.), Editura „Univers” va scoate pe piaţă cea mai recentă dintre culegerile profesorului Gheba, pentru ca „ultima” nu îndrăznim să spunem (din păcate, aşa s-a întâmplat - n.r.). Profesorul e un pic emoţionat. Nu mai are de ani buni copii la pregătire şi nu a probat pe ei, ca în atâtea alte rânduri, metodele de rezolvare. „N-am cum să dau greş, e experienţa mea de-o viaţă acolo!”
La plecare îl întreb dacă mai ştie ceva de căpitanul cu zulufi şi ochi albaştri. Îmi spune, uşor şoptit, că în 1998, cu acordul soţiei şi cu 340 de ruble în buzunar, a zburat la Moscova, să dea de urma îngerului. Când a ajuns în faţa blocului de pe Bulevardul Maxim Gorki, unde s-a petrecut o noapte din dragostea lor, i s-a oprit inima în loc. N-a mai găsit-o pe Marusia. A rămas la locul ei doar pădurea de molizi de la marginea Moscovei.
 
Repere Biobibliografice:
 
Grigore Gheba (n. 15 august 1912, Poieniţa - d. 6 septembrie 2004) a fost general de armată și profesor de matematică român. A scris 34 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste 6 milioane de exemplare. A urmat liceul la Râmnicu-Sărat, iar după absolvirea școalii de ofițeri de la Bacău, obținând gradul de sublocotenent. În anul 1936 s-a căsătorit cu Lilica Popescu. La începutul războiului a luptat pe front la artilerie împotriva rușilor, în Transnistria În 1942 a căzut prizonier și a trecut prin trei lagăre de prizonieri. Gheba s-a înscris apoi în Divizia „Tudor Vladimirescu”. A fost rănit de două ori și a primit 8 decorații. Considerat cel mai important autor de culegeri de matematică din România, Gheba a fost un om al cărui destin a fost presărat cu numeroase dezamăgiri. A fost prizonier în lagărele din Siberia, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După război a urmat Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti. În 1957, la doi ani după moartea primei soții (Lilica), s-a recăsătorit cu Lucreția.[3]
 
Prima sa culegere de matematică - o culegere de nivel elementar și mediu, în special de algebră și geometrie - a apărut în anul 1948, iar ultima, „Teme fundamentale în studiul matematicii - Clasele IV-X”, în 2004, când împlinise deja 91 de ani. Faima lui Gheba a atins apogeul pe la mijlocul anilor '70. În anul 1975 a existat o încercare de a-i fi interzisă publicarea altor culegeri de matematică. Devenise prea celebru în propria-i țară, lucru care a deranjat pe unii şefi ai P.C.R. (Suzana Gâdea). În dimineaţa zilei de 6 septembrie a suferit un atac de cord. A murit fără a-și putea finaliza noile culegeri pe care se pregătea să le publice.

Grigore Gheba a fost profesor la Şcoala Generală Nr. 146 din Bucureşti şi, începând din 2001, este înfiinţat concursul care-i poarta numele, pentru elevii claselor a IV-IX-a. Pentru întreaga sa activitate depusă în slujba învăţământului, marele creator de culegeri de matematica, Grigore Gheba, a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler.[4]
------------------------------------
footer