Revista Art-emis
P?rintele Dumitru St?niloae, teolog ?i tr?itor al Dumnezeirii PDF Imprimare Email
P. S. Emilian Lovisteanul   
Joi, 05 Decembrie 2013 21:38

Dumitru St?niloae, art-emisCunoscutul teolog român este în mintea ?i vorbirea multor români ?i str?ini cre?tini despre Dumnezeu. Cine l-a auzit ?i a citit, din ?i despre opera P?rintelui Dumitru St?niloae, a putut remarca puterea inimii curate ?i a min?ii luminate de har în p?trunderea cuvântului revelat, precum ?i a experien?ei practice personale în tr?irea lui Dumnezeu.

Anul acesta s-au împlinit 110 ani de la na?terea (1903 - 2013) ?i 20 de ani de la trecerea la cele ve?nice (1993-2013), în lumina Preasfintei Treimi, a P?rintelui Academician, Prof. Univ. Dr. Dumitru St?niloae. De aceea, la ini?iativa Preafericitului P?rinte Patriarh Daniel ?i cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2013 este „Anul comemorativ al P?rintelui Dumitru St?niloae”, în Patriarhia Român?.

Prin opera sa, P?rintele St?niloae este prezent în ?ar? ?i în foarte multe biblioteci din Europa, S.U.A. ?i alte locuri din lume. În cele ce urmeaz? dorim s? prezent?m câteva date bio-bibliografice ?i s? contur?m leg?turile teologice dintre P?rintele Dumitru St?niloae ?i al?i teologi de confesiuni diferite.

S-a n?scut toamna, la 16 noiembrie 1903, în localitatea Vl?deni, jude?ul Bra?ov, în familia lui Irimie ?i Rebeca, fiind ultimul dintre cei cinci copii. A urmat cursurile Liceului confesional umanist „Andrei ?aguna” din Bra?ov, apoi cursurile Facult??ii de Litere din cadrul Universit??ii Bucure?ti. Dup? un an (1923 - 1924), urmeaz? ?i cursurile Facult??ii de Teologie din Cern?u?i, apoi prime?te o burs? pentru studii de specialitate la Atena, pentru ca în anul 1929 s? sus?in?, la Cern?u?i, teza de doctorat cu tema Via?a ?i opera Patriarhului Dosoftei al Ierusalimului ?i leg?turile lui cu ??rile Române?ti. P?rintele St?niloae ?i-a continuat studiile de Bizantinologie ?i Dogmatic? la München, urmând cursurile profesorului August Heisenberg, dup? care a efectuat stagii de documentare asupra operei originare a Sfântului Grigorie Palama, la Berlin ?i Paris. Pentru aceea?i lucrare, a mers ?i la Constantinopol. În anul 1930 se c?s?tore?te cu Maria Micu, având trei copii (Dumitru, Maria ?i Lidia), dintre care primii doi au trecut la cele ve?nice prematur. Hirotonia în diacon o prime?te în anul 1931, iar în preot, în anul 1932.

În decursul vie?ii preo?e?ti, i se încredin?eaz? mai multe responsabilit??i: director al Ziarului „Telegraful Român”, Rector al Academiei Teologice din Sibiu, Profesor la Sibiu ?i apoi la Facultatea de Teologie din Bucure?ti (catedra de Ascetic? ?i Mistic?, apoi de Dogmatic?). P?rintele St?niloae a sus?inut grupul „Rugul Aprins”, participând la întâlnirile organizate, f?r? a face parte din aceast? mi?care. Din cauza regimului comunist, a suferit închisoare între anii 1958-1963, fiind întemni?at la Bucure?ti ?i Aiud. Distinsul teolog a fost membru în mai multe comisii teologice ?i delega?ii ale Bisericii Ortodoxe Române ?i a conferen?iat în mai multe centre universitare din Oxford, Freiburg, Heidelberg, Bonn, Tübingen, Köln, Paris, Berna, Strasbourg, Geneva, Belgrad, Atena, Tesalonic, Bossey, Ierusalim, New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington etc.

Pentru prodigioasa sa activitate teologic? ?i ?tiin?ific? a primit mai multe titluri de „Doctor Honoris Causa“, conferite de mai multe institu?ii academice, din str?in?tate ?i din ?ar?: Universitatea din Tesalonic, Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge” din Paris, Facultatea de Teologie din Belgrad, Facultatea de Teologie din Atena, Universitatea din Bucure?ti, iar dup? anul 1990, a devenit Membru corespondent al Academiei Române ?i mai târziu, Membru titular al aceluia?i for ?tiin?ific.

În anul 1981, este premiat la Londra cu distinc?ia „Crucea Sfântului Augustin din Canterbury“, pentru reu?ite teologice ?i cre?tine?ti; a mai primit, de asemenea, ?i premiul „Doctor Leopold Lucas” al Facult??ii de Teologie din Tübingen.

Dintre numeroasele sale lucr?ri publicate amintim: Catolicismul dup? r?zboi (1932); Via?a ?i înv???tura Sfântului Grigorie Palama (1937); Ortodoxie ?i românism (1939); Pozi?ia domnului Lucian Blaga fa?? de cre?tinism ?i ortodoxie (1942); Iisus Hristos sau restaurarea omului (1943); Dogmatica, volumele I, II, III (1978); Spiritualitate ?i comuniune în liturghia ortodox? (1986); Chipul nemuritor al lui Dumnezeu (1987); Uniatismul în Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român (1973); Sfânta Treime sau La început a fost iubirea (1993). A tradus Filocalia în 12 volume (1946-1990), precum ?i multe alte c?r?i de teologie ale Sfin?ilor P?rin?i ?i ale teologilor str?ini. Din aceast? succint? bio-bibliografie se desprinde faptul c? P?rintele Dumitru St?niloae a avut capacitatea extraordinar? de a dialoga în interiorul ortodoxiei ?i în afara ei, f?r? complexe, demn ?i plin de râvn? pentru adev?rul dumnezeiesc, p?strând fidelitatea fa?? de Sfânta Scriptur? ?i Sfin?ii P?rin?i ai Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos.

Dialogul teologic scris, din opera P?rintelui Profesor Dumitru St?niloae, purtat cu Sfin?ii P?rin?i, apoi cu teologii Olivier Clement, Episcopul Kallistos Ware, George Florovski, Vladimir Lossky, Serghei Bulgakov, Alexei Homiacov, Christos Yannaras, Jean Daniélou, John Meyendorff, Andrew Louth, cu teologii români, precum ?i cu A. M. Allchin, Jürgen Moltmann, Hans Joachim Held, Adolf Martin Ritter, Karl Barth, Karl Rahner, Hans Urs von Balthasar, Henri de Lubac este continuat în mod restrâns ?i în?elept, ?i cu filosofii. Iat? ce spune Episcopul Kallistos Ware (Profesor de Teologie Ortodox? la Universitatea din Oxford), cu privire la acest din urm? aspect: „În teologia lumii, P?rintele Dumitru a acordat o aten?ie special? semnifica?iei timpului ?i spa?iului. El refuz? s? opereze o dihotomie precis? între timp ?i eternitate, între spa?iu ?i infinitate, ci le vede ca interdependente. Timpul ?i spa?iul, ca modalit??i ale ordinii create, î?i au originea în via?a necreat? a lui Dumnezeu. ?i aici el apeleaz? la Sf. Maxim: „Ra?iunile (logoi) interioare ale timpului sunt în Dumnezeu”. „Eternitatea divin?, scrie dânsul, …poart? în ea posibilitatea timpului, iar timpul poart? în sine posibilitatea împ?rt??irii de eternitate… Eternitatea este astfel în timp, cât ?i deasupra timpului”. În planul divin, timpul este mijlocul prin care Dumnezeu evoc? ?i garanteaz? libertatea uman?. Iubirea lui Dumnezeu ne vine totdeauna ca o ofert?, ?i dimensiunea timpului este cea care ne face s? putem r?spunde acestei oferte în deplin? libertate. Timpul este intervalul între chemarea lui Dumnezeu ?i r?spunsul nostru: „Timpul înseamn? pentru Dumnezeu durata a?tept?rii între b?t?ia Sa la poart? ?i fapta noastr? de a o deschide”. Noi, oamenii, avem nevoie de acest interval pentru a-L iubi pe Dumnezeu ?i unii pe al?ii în mod liber; timpul ne este dat de Dumnezeu pentru ca iubirea noastr? s? rodeasc?. Acela?i lucru ?i despre spa?iu: „ne d? posibilitatea de mi?care liber?… libertatea de a ne apropia sau îndep?rta”. Într-o lume c?zut? noi experiem timpul ?i spa?iul ca distan?? ?i ca separare, ca o închisoare; ca lan?uri peste libertatea noastr?. Dar în adev?rata lor natur?, a?a cum au fost create Dumnezeu, ele sunt poarta spre libertate, o garan?ie a comuniunii inter-personale în iubire”.[1]

S-au f?cut compara?ii între marii teologi Dumitru St?niloae, Karl Rahner, catolic ?i Karl Barth, protestant, îns? „unii prefer? s? îl pun? pe P?rintele St?niloae în seria teologilor ru?i din exil, ca Vladimir Lossky, George Florovsky ?i John Meyendorff. ?i aceast? compara?ie este corect?, deoarece, asemenea acestora, P?rintele a luptat mereu împotriva „ra?ionalismului academic” ?i „scolasticii” care în secolul al XIX-lea ?i chiar în cel al XX-lea domina centrele ortodoxe de formare teologic?. În acela?i timp, asemenea teologilor ru?i din exil, P?rintele St?niloae nu a obosit s? îndemne la o înnoire a teologiei ortodoxe prin recuperarea izvoarelor, a duhului Sfin?ilor P?rin?i, a spiritualit??ii Tradi?iei, a isihasmului palamit. În acest sens, se poate vorbi despre o „?coal? neopatristic?” în interiorul ortodoxiei a?a cum se vorbe?te despre un neoplatonism. P?rintele St?niloae este incontestabil cel mai distins reprezentant al acestei orient?ri de recuperare. Ceea ce se refuz? compara?iei este, la P?rintele St?niloae, puterea lui pentru sintez?, a?a cum aceasta apare în Dogmatica sa. Cu siguran?? cea mai bun? sintez? a teologiei dogmatice ortodoxe din câte au ap?rut în ultima vreme”.[2] P.S. Emilian-Lovi?teanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

Prin har, tr?ire, rug?ciune ?i inspira?ie divin?, P?rintele Dumitru St?niloae a teologhisit despre Sfânta Treime, despre iubirea lui Dumnezeu fa?? de om, despre Sfânta Scriptur?, Biseric?, Sfintele Taine, Scrierile Sfin?ilor P?rin?i, virtu?ile teologice, Ierurgii, despre spiritualitatea poporului român ?i libertate. A crezut în ceea ce a m?rturisit, ?i a tr?it ceea ce a teologhisit ?i a luminat mult? lume, ?i mul?i oameni s-au apropiat de Dumnezeu datorit? descoperirilor sfinte f?cute în scrierile sale. Dorin?a P?rintelui St?niloae de a vorbi despre Dumnezeu ?i om are la baz? dorul s?u ca umanitatea s? fie îndumnezeit? prin puterea Mântuitorului Iisus Hristos ?i lucrarea harului Duhului Sfânt. De altfel, opera teologic? a p?rintelui este str?b?tut? de acest gând-dor, dup? cum bine a sesizat ?i teologul protestant Emil Barto?: „Ca ?i în cazul multor P?rin?i greci, conceptul care domin? întregul sistem teologic al lui St?niloae este cel al îndumnezeirii persoanei, ca o întâlnire personal? cu Dumnezeu”.[3]

Pentru a vorbi ?i a scrie despre Dumnezeu ?i om, în profunzimea leg?turii, a conlucr?rii ?i a comuniunii, P?rintele St?niloae a înv??at s? se roage: „Odat?, când i s-a permis s? prezinte teologia româneasc? la întruniri interna?ionale, a fost întrebat: « Care este lucrul cel mai important care v-a marcat mai mult în anii de deten?ie? » P?rintele St?niloae a spus: « În închisoare am înv??at s? m? rog », r?spuns care i-a ?ocat pe cei prezen?i. Deci, închisoarea a devenit pentru el o ?coal? a rug?ciunii. Dialogul a continuat: « Dar cum, înainte nu v? ruga?i? » ; «M? rugam, a zis P?rintele, dar m? rugam a?a… în baza tradi?iei, a obi?nuin?ei. În închisoare îns?, când nu ?tii dac? mai scapi sau nu cu via??, leg?tura cu Dumnezeu devine singura ?ans? de a nu-?i pierde identitatea ?i speran?a, atunci rug?ciunea cu adev?rat devine o aspira?ie vital? a sufletului, nu în sens metaforic, ci în sens existen?ial»”. [4]

Orice om îl caut? pe Dumnezeu, s? se întâlneasc? cu El, s? vorbeasc? cu El ?i mai ales s? se împ?rt??easc? cu El. P?rintele St?niloae a avut experien?a sa deosebit? cu privire la acest aspect, despre care spune: „L-am c?utat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în c?r?i, în idei ?i simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfin?ilor P?rin?i ai Bisericii c? e cu putin?? s?-l întâlne?ti pe Dumnezeu în mod real prin rug?ciune ?i aici L-am auzit spunându-mi: Îndr?zne?te s? în?elegi c? Eu, Dumnezeu, te iubesc! Atunci cu r?bdare, m-am pus pe lucru. Astfel, am în?eles treptat c? Dumnezeu e aproape, c? m? iube?te ?i c? umplându-m? de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlal?i. Am în?eles c? iubirea e comuniunea cu Dumnezeu ?i cu cel?lalt. ?i c?, f?r? aceast? comuniune, lumea nu e decât triste?e, ruin?, distrugere, masacre. Dac? ar voi numai s? tr?iasc? în aceast? iubire, lumea ar cunoa?te via?a ve?nic?…”. [5] Gândindu-ne la ?ara în care vie?uim ?i lucr?m, este necesar ca în contextul social actual confuz, în care omul contemporan este prins în „mreaja unei societ??i materialist-consumiste”, s? punem la suflet cuvintele P?rintelui St?niloae, pentru a aprecia darul vie?ii ?i universul în care am fost l?sa?i de Dumnezeu s? tr?im în ascensiunea noastr? spre ve?nicie.

„Peisajul românesc e îmbr?cat într-un « har » cuceritor, str?lucitor, indefinibil […], pe care l-au sugerat Eminescu ?i Sadoveanu, un har care înal?? sufletul românesc într-o zon? mai presus de simpla natur?, de natura obiect al analizei ?tiin?ifice. Totul e frumos în acest peisaj, sau totul e g?tit de s?rb?toare, c?ci, frumosul are sens de s?rb?toare ?i de comuniune fericit? în concep?ia poporului român. Ca stare, totul îndeamn? pe român s? se îmbrace frumos în mijlocul naturii, într-un costum de mare gust artistic, ca într-un loca? unde se întâlne?te la s?rb?tori cu fra?ii, cu p?rin?ii, cu cunoscu?ii, ?i s?-?i fac? frumoase casele, s? împodobeasc? de s?rb?toare zidurile Vorone?ului ?i ale Moldovi?ei, pentru a nu distona cu s?rb?toarea general? din jurul s?u, ci pentru a corespunde cu ea pentru un dialog demn cu to?i cei dragi vii ?i mor?i, în peisajul românesc”.[6]

În pu?inele cuvinte de mai sus, nu am încercat s?-l prezent?m pe P?rintele Dumitru St?niloae, deoarece el se prezint? singur prin scrierile ?i prin opera sa ce zugr?vesc întregul univers în care Dumnezeu ?i omul se iubesc, ci am dorit s?-l reamintim pentru a fi citit, în?eles ?i tr?it în lumina ?i frumuse?ea divin? a Taborului Ortodoxiei.[7]

-----------------------------------------------------
[1] Kallistos Ware, Episcop de Diokleia, Experien?a lui Dumnezeu în „Teologia Dogmatic?” a p?rintelui St?niloae, în volumul P?rintele Dumitru St?niloae în con?tiin?a contemporanilor. M?rturii, evoc?ri, amintiri, Edit. Trinitas, Ia?i, 2003, pp. 61-62.
[2] Adolf Martin Ritter, În amintirea P?rintelui St?niloae, în volumul P?rintele Dumitru St?niloae în con?tiin?a contemporanilor…, op.cit., pp. 139-140.
[3] Emil Barto?, Conceptul de îndumnezeire în teologia lui Dumitru St?niloae, Edit. Institutului Biblic „Emanuel”, Oradea, 1999, p. 41.
[4] † Daniel, Mitropolitul Moldovei ?i Bucovinei, P?rintele St?niloae, om ?i teolog al rug?ciuni, în volumul P?rintele Dumitru St?niloae în con?tiin?a contemporanilor …, op. cit., p. 32.
[5] Marc-Antoine Costa de Beauregard, Dumitru St?niloae, Mica dogmatic? vorbit? - dialoguri la Cernica, Edit. Deisis, Sibiu, 1995, p. 187.
[6] Dumitru St?niloae, Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1992, p. 22.
footer